Procedura insolvenţei – societăţi pe acţiuni. Decizia nr. 1782/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1782/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-10-2014 în dosarul nr. 32001/3/2013
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI–SECȚIA A VI-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1782
Ședința publică de la 16.10.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – I. P.
JUDECĂTOR – A. M. G.
JUDECĂTOR – A. A.
GREFIER – L. E. A.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenta . administrator special R. P. G., împotriva sentinței civile nr. 1473 din 11.02.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații . lichidator R & R PROINSOLVENȚĂ SPRL, . lichidator REFALEX STAR SPRL, . SA, Direcția G. a Finanțelor Publice B., P. B., P. Vernești, P. C., P. S., I.T.M. B., M. B., Direcția G. a Finanțelor Publice C., ., ., A. T. LESING IFN S.A., P. V., ., . ROMANIA S.A., ., ., R. B. S.A., . MUNTENIA NORD SA, ., . SRL, . SRL, ., ., . SRL, . SRL, M. M., . S.A., . SRL, ., ., ., F. & F. INSOLVENCY CONSULTING IPURL, N. G. C. și N. G..
Dezbaterile au avut loc la data de 09.10.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta când, Curtea având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea la data de 16.09.2014, când în aceeași componență a decis următoarele:
CURTEA
P. sentința civilă nr. 1473/11.02.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a vii-a Civilă s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației Județene a Finanțelor Publice B., constatându-se că are calitate procesuală pasivă Direcția G. Regională a Finanțelor Publice G.. P. aceeași sentință s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire a sentinței nr. 40/12.01.2010 pronunțate de Tribunalul B. în dosarul nr._ . Totodată, s-a respins și cererea de suspendare a executării sentinței nr. 40/12.01.2010.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:
P. cererea înregistrată la 01.10.2013 debitoarea . administrator special R. P. G. a solicitat în temeiul art. 322 pct. 5 c.p.c. revizuirea sentinței civile nr. 40/12.01.2010 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ prin care s-a dispus . faliment a societății debitoare.
În cerere s-a arătat că prin planul de reorganizare confirmat de către instanță s-a prevăzut darea în plată a unor bunuri către Direcția G. a Finanțelor Publice B. în vederea stingerii obligațiilor de plată către bugetul de stat. Creditoarea nu și-a respectat însă această obligație, ceea ce a condus la pronunțarea sentinței de intrare în faliment a societății debitoare.
Ulterior, prin adresa nr._/05.09.2013, Administrația Finanțelor Publice B. a confirmat că a pus în executare planul de reorganizare judiciară, în sensul că a stins, prin luarea în plată a unor bunuri, creanțele fiscale în cuantum de 3.676.528 lei. În înscris se arată că a fost întocmit și procesul verbal de predare-primire nr._/12.06.2013 pentru bunurile mobile propuse a fi date în plată, înregistrat la lichidatorul judiciar sub nr. 422/20.06.2013, preluarea acestor bunuri fiind evidențiată în contabilitatea Direcția G. a Finanțelor Publice B. pentru o valoare de 417.970 lei. În ceea ce privește celelalte bunuri mobile, respectiv mijloace fixe, înscrisul nou precizează că ele sunt în valoare de 1.138.282 lei, fiind inventariate cu procesul verbal nr._/26.04.2013, creditorul preluând bunurile imobile cu procesul verbal de inventariere nr._/26.04.2013.
Astfel, revizuienta susține că înscrisul nou confirmă că la data de 12.01.2010, era încheiată executarea planului de reorganizare, înscris care era hotărâtor pentru soluționarea cererii de închidere a procedurii insolvenței.
Totodată, s-a solicitat suspendarea executării sentinței atacate în baza art. 325 Cod procedură civilă.
O altă cerere de revizuire formulată la data de 19.11.2013 împotriva aceleiași sentințe, întemeiată tot pe dispozițiile art.322 pct.5 Cod procedură civilă, a fost înregistrată sub nr._ și conexată la prezentul dosar. În această cerere au fost invocate drept înscrisuri noi, adresa nr._/21.10.2013 emisă de Direcția G. a Finanțelor Publice B., cât și actele și operațiunile contabile înregistrate în contabilitatea intimatei ca urmare a aprobării și confirmării planului de reorganizare judiciară în care s-a prevăzut ca modalitate de stingere a creanței, preluarea de bunuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a constatat că prin sentința civilă nr. 44 din 20.06.2006 pronunțată în dosarul nr._ a Tribunalului B. s-a dispus deschiderea procedurii reorganizării judiciare și a falimentului . baza Legii 64/1995.
P. sentința nr.139 din 13.09.2006 a fost confirmat planul de reorganizare al societății debitoare, plan de reorganizare care cuprindea drept modalitate de achitare a creanțelor bugetare către Direcția G. a Finanțelor Publice B., darea în plată a unor bunuri ale societății debitoare.
P. sentința nr. 40/12.01.2010 s-a dispus începerea procedurii de faliment a debitorului în temeiul art. 105 din Legea 85/2006, hotărâre devenită irevocabilă prin decizia nr. 887/2010 a Curții de Apel București.
La pronunțarea acestei hotărâri judecătorul sindic a reținut, pe de o parte, nerespectarea obligațiilor de plată asumate prin planul de reorganizare, în condițiile în care creditorul bugetar nu a mai preluat în contul creanței bunurile, iar pe de altă parte, acumularea de datorii în perioada de reorganizare ca urmare a desfășurării activității curente, ceea ce a demonstrat că activitatea societății aducea pierderi averii debitorului.
Ulterior, s-a dispus strămutarea judecății cauzei în favoarea Tribunalului București unde dosarul a fost înregistrat cu același număr.
După ., Administrația Finanțelor Publice B. a înțeles să preia cu titlu de dare în plată bunurile societății debitoare în scopul stingerii creanțelor către bugetul de stat.
Astfel, au fost încheiate procesele verbale de predare-primire nr._/12.06.2013 și_/26.04.2013 prin care au fost preluate produse alcoolice în valoare de 417.970 lei, mijloace fixe în valoare de 1.138.282 lei și bunuri imobile în valoare de 2.120.276 lei, în vederea stingerii unor obligații de plată în cuantum similar.
P. adresa nr._/05.09.2013, Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. comunică debitoarei preluarea bunurilor respective în vederea stingerii creanțelor conform planului de reorganizare confirmat prin sentința nr. 139/13.09.2006.
Evocând prevederile art. 322 pct. 5 c.p.c., instanța a reținut că o astfel de ipoteză are în vedere existența la data pronunțării hotărârii a unor înscrisuri care aveau legătură în mod determinant cu modul de soluționare a cauzei și care nu au putut fi, din motive care exced culpei părților, administrate ca mijloc de probă în cauză.
În cazul de față, înscrisurile invocate de către administratorul special și înscrierea lor în evidența contabilă a creditorului nu sunt documente care să fi existat la data pronunțării hotărârii atacate, ci sunt documente care atestă operațiuni fiscale derulate după data pronunțării hotărârii a cărei revizuire se solicită, respectiv preluarea bunurilor în plată în contul creanței, preluare care a avut loc după 3 ani de la data pronunțării sentinței.
Faptul ca Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. a înțeles să încheie operațiuni juridice prevăzute în planul de reorganizare după ce acesta își încetase efectele ca urmare a declanșării procedurii de faliment, nu poate fi apreciat a conduce la incidența art. 322 punctul 5 Cod procedură civilă, în cauză nefiind vorba de înscrisuri preexistente la data pronunțării sentinței atacate.
Pe de altă parte, sentința de intrare în faliment a avut în vedere nu numai neachitarea creanțelor anterioare deschiderii procedurii falimentului ca urmare a nerealizării operațiunii de dare în plată prevăzută în planul de reorganizare și nerespectarea în acest mod a graficului de plată, ci și acumularea de datorii din activitatea curentă în perioada de reorganizare, imposibil de acoperit din veniturile obținute, ceea ce denotă desfășurarea unei activități care aducea pierderi averii debitorului.
Aceste pierderi rezultate din activitatea curentă, indicate ca teză distinctă în sentința de trecere la faliment și care a determinat aplicarea art. 105 din Legea 85/2006, nu este influențată în nici un mod de preluarea ulterioară a bunurilor de către creditorul bugetar.
Față de aceste considerente, instanța a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire, precum și cererea executării sentinței nr. 40 din 12.01.2010 a Tribunalului B..
În ceea ce privește calitatea procesual pasivă a Administrației Finanțelor Publice B. (fostă DGFP B.) instanța a constatat că, urmare a schimbării sediului social și fiscal al debitoarei în M. C. și reorganizărilor succesive (OUG nr. 74/29.06.2013, HG nr. 520/_) care au avut loc în cadrul Ministerului Finanțelor Publice, poziția procesuală în cauză a fost preluată de către Direcția G. Regională a Finanțelor Publice G. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. care, la acest moment urmărește, în cauza respectivă, recuperarea creanțelor debitoarei către bugetul de stat.
Față de aceste considerente, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației Finanțelor Publice B..
., prin administrator special R. P.-G. a declarat recurs împotriva sentinței civile nr.1473/11.02.2014 pronunțata de Tribunalul București, Secția a VII a Civila solicitând admiterea recursului, casarea sentinței civile nr.1473/11.02.2014, admiterea cererii de revizuire, anularea sentinței civile nr.40/12.01.2010 pronunțata in dosarul nr._ de Tribunalul B. Secția Comerciala, C. Administrativ si Fiscal si, pe fond, admiterea cererii de închidere a procedurii reorganizării judiciare formulata la data de 26.09.2007 de debitoarea . si administratorul judiciar F. & F. Insolvency Consulting IPURL si, pe cale de consecința, respingerea cererii de trecere la faliment a debitoarei . de DGFP B. in anul 2007.
În motivarea recursului se arată că revizuienta a depus la dosar doua adrese emise de Administrația Județeană a Finanțelor Publice B., fiind in imposibilitate sa le depună in instanța tinand seama ca ele au fost emise in anul 2013, si ca prin ele se consfinteste o situație existenta la data de 26.09.2007, si anume, inexistenta creanței DGFP B., care era stinsa prin novatie odată cu aprobarea Planului de reorganizare judiciara, care a devenit titlu executor si, pe cale de consecința lipsa calității procesuale active a DGFP B. de a formula cerere de trecere la faliment in anul 2007 a debitoarei .>
Creditoarea DGFP B. ar fi recunoscut ca nu si-a executat obligația si ca a votat planul, creanța sa fiind stinsa prin novatie, cererea de inchidere a procedurii insolventei fata de debitoare formulata la data de 26.09.2007 ar fi fost admisa in temeiul art.132 al.1 din Legea nr.85/2006 si, pe cale de consecința, cererea creditoarei DGFP B. de trecere la faliment trebuia respinsa pentru lipsa calității procesuale deoarece nu mai avea calitatea de creditor.
Recurenta susține că revizuirea era admisibilă și că in mod greșit tribunalul a apreciat ca ea este inadmisibila.
Recurenta susține că hotărârea pronunțata este nelegala in temeiul art.304 pct.9 cu referire la art.304 indice 1 c.p.c. având in vedere ca instanța nu s-a pronunțat pe ambele cereri de revizuire, analizând doar cererea care a format obiectul dosarului nr._, omitand sa se pronunțe pe cererea de revizuire din dosarul conexat cu numărul_/3/2013.
Nepronuntarea pe acțiunea conexa duce la nulitatea hotărârii, astfel ca se solicită admiterea recursului, casarea sentinței si trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru a se asigura o judecata unitara si a se pronunța o singura soluție in cauza, evitandu-se astfel darea unor soluții contradictorii.
In mod greșit instanța de fond a respins cererea de revizuire ca inadmisibila, având in vedere ca inscrisurile depuse in cele doua dosare de revizuire priveau situații de fapt si acte existente la data de 26.07.2007 cand DGFP B. a formulat cerere de trecere la faliment a debitoarei . debitoarea si administratorul ei judiciar de la acea data, . IPURL Constanta au formulat cerere de închidere a procedurii, toate obligațiile din Planul de reorganizare judiciara fiind realizate, acte si fapte care existau si la data de 12.01.2010 când s-a pronunțat sentința civila nr.40 a cărei revizuire se solicita.
Consideră că instanța nu s-a pronunțat pe cererea cu care a fost investita, astfel ca analiza este rupta din context, făcând referire doar la cele doua înscrisuri emise de DGFP B. in anul 2013, fără a examina motivele de revizuire invocate, adică faptul ca actele consfintesc o situație preexistenta la data de 26.09.2007, si anume ca DGFP B. nu avea nicio creanța fata de . stinsa prin novație încă din anul 2006 când s-a confirmat Planul de reorganizare judiciara, devenit titlu executor, deci nu avea calitate procesuala activa sa facă cerere de trecere la faliment a debitoarei.
Consideră recurenta că în fapt s-au invocat consecințele negative ale comportamentului abuziv al statului prin formularea cererii de trecere la faliment dar si abuzul judecătorului sindic care a soluționat-o după 3 ani de zile), timp in care societatea nu a avut posibilitatea sa acceseze fonduri europene si nici credite interne pentru a-si susține activitatea, astfel ca a fost dusa in mod voit, dirijat, pe marginea prapastiei, acumulând alte datorii, cu scopul de a fi eliminata de pe piața de vinuri.
Ca atare, deși cele doua înscrisuri depuse in dosarele de revizuire fac dovada unor situații preexistente din Planul de reorganizare judiciara aprobat de creditori si confirmat de judecătorul sindic in anul 2006, data de la care a devenit titlu executoriu, asupra acestora instanța nu s-a pronunțat.
În continuare, recurenta afirmă că hotărârea este netemeinica si nelegala deoarece, desi se retine ca înscrisul este unul emis dupa data deschiderii procedurii falimentului, si ca revizuirea este inadmisibila, totuși instanța analizează fondul litigiului, reținând ca societatea nu si-a indeplinit Planul de reorganizare judiciara și ca a acumulat noi datorii (pe langa cea stinsa prin novatie in anul 2006).
Cu toate acestea, instanța nu s-a pronunțat pe apărarea in sensul ca actele noi depuse in cele doua dosare de revizuire conexate fac dovada ca DGFP B. nu mai avea nicio creanța fata de . ca preluarea in fapt a bunurilor in contul creanței nu are nimic comun cu inexistenta acestei creanțe inca de la data confirmării Planului de reorganizare judiciara in anul 2006, fiind stinsa prin novatie.
Ca atare, nu inscrisul in sine, ca si instrument, este actul nou, ci actele din care rezulta inexistenta creanței DGFP B..
Consideră că actele sunt hotărâtoare deoarece daca existau la data soluționării fondului, 12.01.2010, cererea DGFP B. din data de 26.09.2007 de trecere la faliment a . fi fost respinsa ca fiind formulata de o persoana fara calitate procesuala activa.
Desi nu putea examina fondul, totuși instanța l-a analizat, si daca totuși l-a examinat, ar fi trebuit sa tina seama de decizia înaltei Curți de Casație si Justiție, irevocabila, care a reținut ca .-a îndeplinit obligațiile din Planul de reorganizare judiciara si ca cererea de inchidere a procedurii depusa de debitoare la data de 26.09.2007 trebuia admisa.
Revizuirea pentru motivul descoperirii unui înscris presupune tocmai aducerea la cunoștința instanței a unei împrejurări de care nu a avut știință la data soluționării cauzei.
Hotărârea este netemeinica si nelegala având in vedere ca judecătorul fondului a incalcat dispozițiile art.129 al.6 C.pr.civ. conform cărora judecătorii au obligația de a se pronunța asupra obiectului cererii deduse judecății.
In speța, atat debitoarea . si administratorul judiciar au formulat cereri de inchidere a procedurii, susținând si demonstrând ca au fost realizate obligațiile prevăzute in planul de reorganizare judiciara.
Aceasta susținere a fost confirmata si de expertiza efectuata in cauza, ea fiind dispusa din oficiu de către judecătorul sindic in septembrie 2007 si depusa la dosar pentru termenul din noiembrie 2007, cauza fiind soluționata la data de 12.01.2010.
Recurenta afirmă că in analiza efectuată nu s-a ținut seama de sentința Curții de Apel Constanta, Secția de C. Administrativ, definitiva si executorie (rămasa irevocabila prin Decizia pronunțata de înalta Curte de Casație si Justiție), prin care s-a anulat actul abuziv al statului, reprezentat de DGFP B., act prin care a dispus reinregistrarea creanței DGFP B. in contabilitatea societății B. SA, desi era stinsa prin novatie in baza prevederilor Planului de reorganizare judiciara aprobat de creditori si confirmat de judecătorul sindic in anul 2006.
În perioada noiembrie 2007 - ianuarie 2010 debitoarea a acumulat datorii de care nu se face vinovata care nu existau la data de 26.09.2007 cand s-a solicitat inchiderea procedurii..
Creditoarea Administrația Finanțelor Publice B. nu a făcut altceva decât sa confirme prin adresa nr._/05.09.2013 ca a pus in executare planul de reorganizare judiciara confirmat prin sentința civila nr.139/13.09.2006 pronunțata de Tribunalul B., in sensul ca suma de 3.676.528 lei a fost stinsa prin novatie, adică prin distribuirea activelor reprezentând clădiri si terenuri denumite Distileria Vernesti, Distileria B., 171.573 litri băuturi alcoolice si bunuri mobile din incinta Distileriei Vernesti, Distileria B. si Centrul de Vinificatie B. (Greceanca), bunuri aflate pe raza Județului B..
In inscrisul mai sus menționat se arata ca Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. a intocmit procesul-verbal de predare-primire definitiva nr._/12.06.2013 pentru bunurile mobile-produse alcoolice, înregistrat la lichidatorul judiciar sub nr. 422 la data de 20.06.2013, preluarea acestor bunuri fiind evidențiata in contabilitatea proprie a DGFP B. si in contabilitatea private a statului in valoare de 417.970 lei.
In ce privește celelalte bunuri mobile, respectiv mijloace fixe, adresele emise de DGFP B. in anul 2013 precizează ca ele sunt in valoare de 1.138,282 lei, fiind inventariate cu procesul - verbal nr._/26.04.2013 si înregistrate in contabilitatea DGFP B. si in patrimoniul privat al statului.
Se menționează in aceleași înscrisuri ca DGFP B. a preluat bunurile imobile cu procesul verbal de inventariere nr._ din data de 26.04.2013 in valoare de 2.120.276 lei si înregistrate in contabilitatea DGFP B. si a statului, fiind demarate procedurile pentru intabularea dreptului de proprietate.
Chiar daca cele doua înscrisuri se refera la operațiuni executate in luna aprilie 2013 si respectiv iunie 2013, aceasta preluare reprezintă executarea obligației prevăzuta . din anul 2006, deci . exista la data deschiderii procedurii falimentului in 12 01 2010, iar obligația din Planul de reorganizare judiciara confirmat in anul 2006 era stinsa prin novație la data de 26.09.2007, când judecătorul sindic din cadrul Tribunalului B. a fost investit cu cererea de închidere a procedurii reorganizării judiciare de către debitoare si administratorul judiciar . Consulting IPURL, cat si cu cererea de trecere la faliment formulata de creditoarea DGFP B..
P. întâmpinarea depusă la doar intimata lichidator R& R Proinsolvență SPRL a invocat mai multe excepții și anume: excepția lipsei dovezii calității dlui R. P. G. de reprezentant a debitoarei . consecința anulării recursului, excepția lipsei dovezii calității de reprezentant legal a dnei avocat S. A., excepția lipsei calității procesuale pasive a fostului administrator judiciar . Consulting IPURL și excepția de incompatibilitate a dlui R. P. G. de a formula cererea de revizuire.
Nu s-au cerut și nu s-au administrat probe noi.
Analizând cu prioritate excepțiile invocate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. 1 c.p.c., Curtea constată următoarele:
Excepția lipsei dovezii calității dlui R. P. G. de a reprezenta legal recurenta . neîntemeiată având în vedere că cererea de revizuire a fost formulată de către . administrator special R. P. G. și ținând seama de faptul că revizuirea se îndreaptă împotriva sentinței civile nr. 40/12.01.2010 a Tribunalului B. prin care s-a dispus trecerea debitoarei . procedura falimentului, și prin urmare, la momentul pronunțării sentinței a cărei retractare se solicită societatea debitoare se afla în procedura de reorganizare judiciară în baza unui plan confirmat astfel că administratorul special R. P. G. avea legitimarea dată de art.18 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 de a reprezenta în mod legal societatea debitoare.
Cât privește susținerea intimatei . potrivit căreia, în raport de decizia civilă nr.888/03.04.2014 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr._/3/2013 există autoritate de lucru judecat în ceea ce privește excepția lipsei dovezii calității de reprezentant legal a numitului R. pentru . constată că argumentul invocat nu poate fi reținut nefiind întrunite în mod cumulativ cerințele legale. Astfel, dosarul nr._/3/2013 soluționat prin decizia nr.888/03.04.2014 a avut ca obiect o cerere de ordonanță președințială privind suspendarea activității lichidatorului judiciar R & R Proinsolvență. Or, în cauza de față, instanța este sesizată cu o cerere de retractare a unei sentințe prin care s-a tranșat chestiunea trecerii societății debitoare B. SA aflată în procedura reorganizării judiciare la procedura falimentului, când, se ridică dreptul de administrare. Așadar, având în vedere că, în temeiul dispozițiilor art.18 alin.1 Lg.85/2006 până la momentul trecerii la faliment, administratorul special are legitimarea de a reprezenta interesele debitorilor aflați în procedura de reorganizare judiciară.
Respingerea excepției lipsei dovezii calității de reprezentant legal a dlui R. P. G. atrage consecința respingerii excepției lipsei dovezii calității de reprezentant a d-nei avocat S. A. care a fost împuternicită de către administratorul special R. P. G..
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a . Consulting IPURL, fost administrator judiciar al debitoarei . constată că este neîntemeiată, având în vedere obiectul litigiului și anume, revizuirea unei sentințe prin care s-a dispus trecerea debitoarei . faliment, debitoare ce avea desemnat în calitate de administrator judiciar pe . Consulting IPURL.
Cât privește excepția de incompatibilitate a d-lui R. P. G. de a formula recursul pentru motivul că acesta are calitatea de pârât în mai multe dosare aflate pe rolul Tribunalul București având ca obiect anularea unor transferuri frauduloase de active ale debitoarei, Curtea consideră că aceasta nu este o excepție de procedură care să privească calea de atac a recursului, ci, este o apărare de fond prin care se invocă argumente de moralitate a atitudinii dlui R. P. G..
Asupra criticilor invocate în recurs, Curtea reține următoarele:
Prima critică prin care se susține că instanța de fond nu a soluționat ambele cereri de revizuire cu care a fost învestită este nefondată. Astfel, . R. P. G. a formulat două cereri de revizuire a sentinței civile nr. 40/12.01.2010 a Tribunalului B. înregistrate sub nr._ și nr._/3/2013.
P. încheierea pronunțată la data de 04.02.2014 în dosarul nr._/3/2013 instanța a dispus conexarea cererii de revizuire la dosarul nr._/3/2013.
În ambele cererii de revizuire s-a invocat motivul prevăzut de art. 322 pct. 5 c.p.c, respectiv descoperirea unor înscrisuri doveditoare care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților. În dosarul nr._/3/2013 s-a invocat ca act scris nou adresa nr._/21.10.2013, iar în dosarul nr._/3/2013 actul nou înfățișat a fost adresa nr._/05.09.2013.
Analizând sentința recurată Curtea constată că instanța de fond a avut în vedere ambele cereri de revizuire respectiv cele două adrese emise de către Administrația Finanțelor Publice B. prin care se confirmă punerea în executare a planului de reorganizare judiciară al debitoarei . stingerea creanțelor fiscale în modalitatea luării în plată a unor bunuri și active.
O altă critică adusă sentinței atacate se referă la greșita soluționare a cererii de revizuire ca inadmisibilă, motivat de faptul că înscrisurile invocate în revizuire privesc situații de fapt și acte existente la data de 26.07.2007 când DGFP B. a formulat cerere de trecere la faliment a debitoarei S B. SA, iar debitoarea și administratorul judiciar . Consulting IPURL au cerut închiderea procedurii.
Instanța de fond a fost învestită cu soluționarea revizuirii sentinței civile nr. 40/12.01.2010 a Tribunalului B. prin care s-a dispus trecerea debitoarei . procedura falimentului, revizuirea fiind întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 c.p.c.
Potrivit art. 322 alin. 1 pct.5 c.pr.civ, revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.
Textul de lege face vorbire despre înscrisuri doveditoare care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.
P. urmare, înscrisurile invocate ca temei al revizuirii trebuie să fi existat la data pronunțării hotărârii. Revizuirea este o cale de atac extraordinară care presupune pentru admisibilitate existența unuia dinte motivele expres și limitativ prevăzute de legiuitor. Termenul înscris nu poate fi interpretat decât în sens strict și nu în sensul de act juridic, negotium, întrucât acesta nu poate fi reținut de partea potrivnică așa cum cere textul și nici nu este el însuși doveditor. Totodată, înscrisul trebuie să fie doveditor adică să aibă aptitudinea de a fi probant prin el însuși.
Or, recurenta revizuientă susține că relevante în cauză sunt situațiile de fapt ce rezultă din cele două înscrisuri pe care își întemeiază revizuirea și anume că, prin procese verbale de preluare a activelor debitoarei în contul creanței sale DGFP B. nu mai avea nici o creanță la data pronunțării hotărârii de trecere la faliment și că, prin urmare, nu avea nici calitatea de a cere acest lucru.
Curtea subliniază că textul de lege invocat (art. 322 pct. 5 c.p.c.) se referă în mod strict la înscrisuri doveditoare existente la data pronunțării hotărârii, ceea ce nu s-a probat în cauză, întrucât adresele emise de DGFP B. sunt din 05.09.2013 și 21.10.2013, deci, după pronunțarea sentinței civile nr. 40/12.01.2010.
De asemenea, Curtea constată că recurenta omite împrejurarea că pentru admisibilitatea revizuirii este necesar ca înscrisul doveditor, dacă ar fi fost invocat în fața instanței la data de 12.01.2010 să fi fost de natură a conduce la o altă soluție decât cea pronunțată în respectiva hotărâre.
Este exact ceea ce a constatat Tribunalul București când a reținut că soluția instanței de trecere a debitoarei la faliment s-a făcut în temeiul art. 105 din legea nr. 85/2006 și anume, că nu au fost respectate obligațiile de plată asumate de debitoare prin planul de reorganizare și pe de altă parte, așa cum a concluzionat inclusiv expertul ce a întocmit raportul de expertiză contabilă în cauză, debitoarea a acumulat datorii din activitatea curentă în perioada de reorganizare, imposibil de acoperit din veniturile obținute fapt ce a demonstrat desfășurarea unei activități care aducea pierderi debitoarei.
P. urmare, chiar și în ipoteza teoretică în care ar fi existat la data pronunțării sentinței cele două înscrisuri invocate de revizuientă, soluția de trecere a debitoarei la faliment ar fi fost aceeași, întrucât debitoarea înregistra pierderi din activitatea curentă și acumulase datorii imposibil de acoperit din veniturile obținute, fiind incidente dispozițiile art.105 din Lg.nr.85/2006.
Or, atât timp cât înscrisul invocat nu este apt de a duce la o altă soluție decât cea pronunțată, este evident că revizuirea este inadmisibilă, având în vedere că altminteri, s-ar nesocoti puterea de lucru judecat a hotărârii pronunțate ceea ce nu este permis.
De altfel, recurenta revizuientă susține că importante sunt situațiile de fapt preexistente și nu înscrisurile întocmite în anul 2013 (procesele verbale de preluare a bunurilor în contul creanței) care nu fac decât să certifice îndeplinirea unei obligații dintr-u titlu executor existent în 2006, or, Curtea constată că, dimpotrivă, situațiile așa zis relevante sunt operațiuni realizate după pronunțarea sentinței a cărei revizuire se cere, și care nu existau la acel moment.
Cât privește susținerile referitoare la stingerea creanței DGFP B. prin novație conform programului de plata din planul de reorganizare al debitoarei așa cum a fost confirmat, Curtea reține că darea în plată este operațiunea juridică prin care debitorul execută către creditorul său o altă prestație decât aceea la care s-a obligat la încheierea raportului juridic.
Spre deosebire de novația prin schimbare de obiect, darea în plată are loc la momentul efectuării plății, abia atunci are efect extinctiv de plată.
Așadar, preluarea de către DGFP în contul creanței a activelor debitoarei în anul 2013 conform proceselor verbale și adreselor de înștiințare întocmite dovedește că stingerea obligației de plată a creanței a avut loc în anul 2013 și nu în 2007, cum greșit susține revizuienta.
În concluzie, Curtea constată că sunt neîntemeiate criticile aduse sentinței atacate și în temeiul art. 312 alin. 1 c.p.c. urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepțiile, ca neîntemeiate.
Respinge recursul declarat de recurenta . administrator special R. P. G., împotriva sentinței civile nr. 1473 din 11.02.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații . lichidator R & R PROINSOLVENȚĂ SPRL, . lichidator REFALEX STAR SPRL, . SA, Direcția G. a Finanțelor Publice B., P. B., P. Vernești, P. C., P. S., I.T.M. B., M. B., Direcția G. a Finanțelor Publice C., ., ., A. T. LESING IFN S.A., P. V., ., . ROMANIA S.A., ., ., R. B. S.A., . MUNTENIA NORD SA, ., . SRL, . SRL, ., ., . SRL, . SRL, M. M., . S.A., . SRL, ., ., ., F. & F. INSOLVENCY CONSULTING IPURL, N. G. C. și N. G., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.10.2014.
Președinte, Judecător, Judecător,
I. P. A. M. GANUAURICĂ A.
Grefier,
L. E. A.
Red.Jud.I.P.
27.11.2014
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă
Președinte: I. M. G.
| ← Procedura insolvenţei – SRL. Decizia nr. 1728/2014. Curtea de... | Contestaţie. Decizia nr. 994/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
