Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 1003/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1003/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-11-2014 în dosarul nr. 8392/3/2013/a1
Dosar nr._ (Număr în format vechi 2413/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1003/2014
Ședința publică de la 03 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. G.
JUDECĂTOR I. P.
GREFIER C. L.
Pe rol judecarea apelului formulat de apelanta reclamantă DIRECȚIA G. REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCURESTI IN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI SECTOR 5 A FINANTELOR PUBLICE împotriva Sentinței civile nr. 6999/10.09.2014 pronunțată de Tribunalul București, Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimații pârâți V. D. și V. I..
La apelul nominal făcut în ședința publică părțile nu au fost prezente.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care,.
Curtea constată că s-a solicitat și judecarea cauzei în lipsă conform art. 223 alin 3 Noul Cod de procedură civilă, astfel că reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București sub nr._, reclamantul D.G.R.F.P. MUN BUCURESTI în reprezentarea A.F.P. sector 5 a chemat în judecată pârâții V. D. și V. I., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați la suportarea pasivului debitorului ..
În motivarea cererii, lichidatorul judiciar a arătat că a notificat debitorul pentru predarea documentelor contabile, insa administratorul acesteia nu s-a prezentat la sediul lichidatorului ci doar a trimis pe fiul său care nu a fost în măsura să predea documentele societății .
Ținând seama de nepredarea documentelor prevăzute de art. 28 din legea 85/2006, s-a constatat incidenta culpei pârâților pentru fapta prevăzuta la art. 128 alin. 1 lit. d din legea insolventei, administratorul făcând să dispară documentele societății .
În drept au fost invocate disp. art. 138 alin.1 lit. d, Legea nr.85/2006.
La data de 24.03.2014 pârâtul V. D. a depus întâmpinare.
A solicitat pârâtul respingerea cererii privind atragerea răspunderii patrimoniale, arătând că nu există motive temeinice pentru formularea cererii de atragerea răspunderii patrimoniale a pârâților, în contextul în care culpa insolvenței societății nu le revine pârâților, ca și asociați, ci este generată de declinul economico-financiar ce a atins toate societățile comerciale.
Tribunalul București – Secția a VII - a Civilă prin sentința civilă nr. 6999 din 10.09.2014 a respins cererea de atragere a răspunderii patrimoniale formulată de reclamant.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul - sindic a reținut că pentru angajarea răspunderii potrivit prevederilor art.138 alin.1 din lege în sarcina membrilor organelor de conducere trebuie îndeplinite cumulativ condițiile generale (existența unui prejudiciu; o faptă ilicită a unei persoane; existența raportului de cauzalitate între fapta ilicită a persoanei si prejudiciu; fapta ilicită să fi fost comisă cu una din formele de vinovăție. Pe lângă condițiile generale, art.138 prevede și condiții speciale pentru angajarea acestei forme de răspundere: persoanele care au săvârșit faptele ilicite trebuie să fie membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere.
În ceea ce privește societatea debitoare, față de aceasta, prejudiciul constă în ajungerea sa în stare de insolvență și declanșarea procedurii prevăzută de lege. În cazul creditorilor, prejudiciul constă în diminuarea valorii reale a creanțelor pe care aceștia le au față de debitoare.
Faptele ilicite săvârșite de organele de conducere sunt expres si limitativ prevăzute la lit. a)- g) ale art.138 din lege.
Din formularea textului alin. 1 al art. 138 din lege rezultă că sunt răspunzători civil, membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și orice altă persoană „care a cauzat” starea de insolvență prin una din faptele enumerate.
Debitorii care sunt supuși procedurii insolvenței, se află, în urma activității desfășurate, în încetarea de plăți, dar angajarea răspunderii nu operează automat, ci numai în situația în care prelungirea acestei stări era în mod evident lipsită de posibilitatea de a aduce un profit real, iar continuarea ei a fost dispusă în interesul personal al organelor de conducere.
Or, în speță, reclamantul a făcut doar afirmații generice referitoare la nerespectarea dispozițiilor privind obligația ținerii contabilității fără a indica, în concret, elemente care să ducă la concluzia îndeplinirii condiției prevăzute la art. 138 lit. d) din lege.
Fapta prevăzută la art.138 lit. d) din lege, cuprinde trei ipoteze. Primele două ipoteze se refera la faptul că pârâtul a ținut o contabilitate fictivă și a făcut să dispară unele documente contabile, însă reclamantul nu a probat cele afirmate. Cea de-a treia ipoteză prevăzută de lit. d) a art. 138 din lege se referă la faptul că pârâtul nu a ținut o contabilitate în conformitate cu legea. Împrejurarea că debitorul nu a depus la dosar actele prevăzute de art.28 din Legea 85/2006 în termenul prevăzut de art.35 din lege, ori că nu a depus raportările contabile la organele fiscale ori la ORC, nu poate fi asimilată cu neîndeplinirea obligației de a ține contabilitatea în conformitate cu legea, în lipsa unor probe certe.
Oricum, în ceea ce privește obligația pârâților de a ține registrele cerute de lege, condiția impusă de legiuitor este că neîndeplinirea acesteia, adică neținerea unei contabilități în conformitate cu legea, să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență. Așadar, simplul fapt că pârâții nu ar fi ținut contabilitatea potrivit legii române nu este de natură să ducă la angajarea răspunderii acestora, în lipsa dovedirii raportului de cauzalitate între această faptă și ajungerea societății în stare de insolvență. Or, în speță, reclamantul nu a făcut dovada acestui raport de cauzalitate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALA A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI SECTORULUI 5 A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI criticând soluția pronunțată pentru următoarele motive:
Prin cererea întemeiata pe dispozițiile art. 138 alin. 1 d) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, a solicitat instanței de judecată să dispună suportarea datoriilor restante către creditorii debitoarei S.C. ILDA IMPEX S.R.L din patrimoniul propriu al reprezentanților societății debitoare V. D. și V. I..
Hotărârea judecătoreasca de mai sus este pronunțată cu aplicarea greșita a legii (art. 466 și urm, din Codul de Procedura Civila).
În considerentele hotărâri apelate instanța a reținut că, pentru a putea fi atrasă răspunderea, în condițiile art. 138 din lege, este necesar să fie îndeplinite următoarele condiții: prejudiciul, fapta ilicită, legătură de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția persoanelor avizate.
Fapta ilicită a administratorilor societății consta în exercitarea unui management defectuos, în sensul că, a dispus continuarea unei activități care ducea în mod vădit societatea debitoare în starea de insolventa, iar dovada acesteia rezulta implicit din simpla ajungere a debitorului în incapacitate de plată.
Cu privire la prejudiciul cauzat creditorilor, acesta deriva din starea de insolventa a debitorului și consta în imposibilitatea recuperării integrale, în condițiile normale și la scadenta a datoriilor, astfel cum rezulta din tabelul obligațiilor debitoarei.
Legătură de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu consta în dezinteresul arătat în ceea ce privește funcționarea normala și în condiții de legalitate a societății .
De asemenea instanța a mai reținut faptul că, nu s-a făcut dovada privind neținerea contabilității și aducerea societății în stare de încetare de plați.
Insa, pentru angajarea acestui tip de răspundere era necesară întrunirea a doua condiții cumulative: starea de insolventa a societății debitoarei și săvârșirea de către persoanele vizate, a uneia din faptele expres și limitativ prevăzute de lege.
Față de aceste considerente atâta timp cât toate declarațiile privind obligațiile fiscale nu au fost depuse, conform obligației legale, la organul fiscal teritorial, rezulta că nu a fost ținută contabilitatea în conformitate cu legea, fiind îndeplinite cerințele art. 138 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei.
În conformitate cu prevederile art. 11 din Legea nr. 82/1991 republicată, "răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității la persoanele juridice revine administratorului".
Or, în cazul răspunderii contractuale, culpa pârâților este prezumată potrivit art. 1082 cod civil raportat la art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 82/1991 :"Societățile comerciale, societățile/companiile naționale, regiile autonome, institutele naționale de cercetare-dezvoltare, societățile cooperatiste și celelalte persoane juridice au obligația să organizeze și să conducă contabilitatea proprie, respectiv contabilitatea financiară, potrivit prezentei legi, și contabilitatea de gestiune adaptată la specificul activității.
Obligativitatea întocmirii și depunerii bilanțurilor/raportări contabile semestriale este prevăzută în Legea nr. 31/1990, privind societățile comerciale, precum și în Legea contabilității nr. 82/1991 ( art. 27 alin. 1).
Potrivit principiilor dreptului civil, pentru a se solicita răspunderea civila a unei persoane este .necesar să se dovedească raportul de cauzalitate dintre fapta culpabilă a persoanei respective și prejudiciul-cauzat, constând în dezinteresul arătat în ceea ce privește funcționarea normala și în condiții de legalitate a societății și prejudiciul cauzat statului prin neplata datoriilor către acesta.
Apelanta a suferit un prejudiciu a cărei existenta certă este stabilită prin constatarea de către tribunal a faptului că debitoarea S.C. ILDA IMPEX S.R.L a ajuns în încetare de plați și că împotriva acesteia a fost declanșata procedura falimentului.
În cazul de față, inacțiunea consta în nerespectarea dispozițiilor referitoare la obligația tinerii contabilității, în special, în nerespectarea prevederilor Legii nr. 82/1991 și Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 85/2006, privind procedura insolventei, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu cele ale Legii nr. 31/1990, cu modificările și completările ulterioare, ale Legii nr. 82/1991 și O.G. nr. 92/2003.
Curte, verificând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate urmează a respinge apelul ca nefondat.
În cauză, nu pot fi reținute susținerile apelantei– reclamante referitoare la îndeplinirea condițiilor art.138 al.1 lit.d din Legea nr.85/2006.
Trebuie observat că art.138 lit.d din Legea nr.85/2006 cuprinde trei ipoteze: s-a ținut o contabilitate fictivă, s-a făcut să dispară unele documente contabile sau nu s-a ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
În cauză nu s-a făcut dovada că s-ar fi ținut o contabilitate fictivă sau că a făcut să dispară unele documente contabile.
Totodată, în lipsa unor probe certe, nu se poate asimila neîndeplinirea obligației de a ține contabilitate în conformitate cu legea cu împrejurarea că nu au fost depuse la dosar toate actele prevăzute de art.28 din Legea nr.85/2006 în termenul prevăzut de art.35 din lege, ori că nu au fost depuse toate raportările contabile la organele fiscale ori la ORC.
De altfel, refuzul reprezentanților societății debitoare de a pune la dispoziția judecătorului – sindic, administratorului judiciar sau lichidatorului documentele prevăzute de art.28 din Legea nr.85/2006 constituie infracțiune, astfel că apelanta avea posibilitatea de a formula o plângere penală dacă considera că sunt elemente în sensul că s-ar fi comis o astfel de infracțiune.
Mai mult, în ceea ce privește obligația administratorilor de a ține contabilitatea în conformitate cu legea, condiția impusă de legiuitor este ca neîndeplinirea acestei obligații să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență.
Așadar, împrejurarea că nu s-ar fi ținut contabilitatea potrivit legii nu este de natură să ducă la angajarea răspunderii în lipsa dovedirii raportului de cauzalitate între această faptă și ajungerea societății în stare de insolvență.
Or, apelanta nu a făcut dovada acestei legături de cauzalitate.
Curtea, față de dispozițiile art. 480 alin. 1 Noul Cod de Procedură Civilă, va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta reclamantă DIRECȚIA G. REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCURESTI IN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI SECTOR 5 A FINANTELOR PUBLICE, cu sediul în București, . sector 2, împotriva Sentinței civile nr. 6999/10.09.2014 pronunțată de Tribunalul București, Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimații pârâți V. D. (CNP_), domiciliată în București, Sold. C., nr. 8, ., . și V. I.(CNP_), domiciliată în sector 4, București, .-44, ..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Noiembrie 2014.
Președinte, G. G. | Judecător, I. P. | |
Grefier, C. L. |
Red.Jud. G.G.
Tehnored.A.A.
5 ex./13.01.2015
.>
Tribunalul București – Secția a VII - a Civilă
Judecator Sindic — M. M.
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Procedura insolvenţei – SRL. Decizia nr. 1728/2014. Curtea de... → |
|---|
