Procedura insolvenţei – SRL. Decizia nr. 1728/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1728/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 08-10-2014 în dosarul nr. 2930/122/2011/a9
Dosar nr._ (Număr în format vechi 1892/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VI-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1728/2014
Ședința publică de la 8 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. G.
JUDECĂTOR V. D.
JUDECĂTOR I. C.
GREFIER M. I.
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulate de recurenta . IFN SA împotriva încheierii din data de 21.05.2014 pronunțată de Tribunalul G. Secția Civilă în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații . PRIN LICHIDATOR JUDICIAR SP INSEVAL IPURL, DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE G., DIRECȚIA DE I. ȘI TAXE LOCALE SECTOR 3, DIRECȚIA R. DE DRUMURI ȘI PODURI, P. L. R. IFN SA, E. B. R., B. SA, G. U. SRL, C. ENTEPRISES LIMITED, U. C. SRL M., I. P. DEVELOPERS SRL, I. R. SRL, T. T. SRL, M. L. IFN (R.) SA, S. SRL, C. (R.) SRL, S. I. SRL, A. I., . 94 SRL, . SA și . IFN SA.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta prin consilier juridic I. G. U. cu împuternicire la dosar, lipsind intimatele.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că recurenta a depus la dosar relațiile solicitate de instanță.
Recurenta prin consilier juridic, depune la dosar un set de înscrisuri și arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă recurentei cuvântul pe cererea de recurs.
Recurenta prin consilier juridic, arată că prin planul de reorganizare debitoarea și-a asumat achitarea unei sume și a achitat doar o parte, nu contestă că a achitat doar acea sumă. În mod greșit a reținut instanța de fond că ar fi neclarități între recurentă și debitoare în ceea ce privește sumele cu care recurenta este înscrisă în tabel. Mai mult, nici un creditor nu a formulat contestație în ceea ce privește suma înscrisă. Iar în planul de organizare recurenta este înscrisă cu toate sumele, insă debitoarea nu a plătit nimic din martie 2014. Solicită să se constate că sunt întrunite toate condițiile prevăzute de Legea 85/2006 pentru .>
CURTEA
Prin sentința comercială nr.726/2013 Tribunalul G. a confirmat planul de reorganizare al debitorului ..
La primul termen fixat pentru prezentarea raportului prevăzut de art.106 din Legea nr.85/2006 creditorul . IFN SA a solicitat trecerea debitorului în faliment întrucât nu s-au respectat obligațiile de plată asumate, respectiv nu a achitat rata trimestrială de 147.245 lei.
Prin cererea depusă la 09.04.2013, creditorul AJFP G. a declarat debite născute în timpul procedurii și a susținut, oral, solicitarea de trecere în faliment.
Raportul depus potrivit art.106 din Legea nr.85/2006 evidențiază plăți către creditori, operațiuni de compensare și acorduri de stingere a creanțelor, potrivit planului fiind prevăzute plăți de 134.315,97 lei către A. leasing IFN SA și 90.153,75 lei către AJFP G..
Prin cererea depusă la 29.04.2014 debitorul a învederat că a achitat întocmai suma datorată creditorului A. L. R. IFN SA și a predat acesteia trei autoutilitare care au fost valorificate.
Prin încheierea de ședință din 21.05.2014 judecătorul sindic a respins cererile creditorilor . IFN SA și Administrația Județeană a Finanțelor Publice G. și a dispus continuarea perioadei de reorganizare.
Pentru a pronunța această soluție, s-a reținut că, potrivit programului de plăți, suma datorată A. L. IFN SA se compune din facturi scadente și rate nescadente ale contractului de leasing, că în timpul procedurii, debitorul a restituit creditorului trei autoutilitare și un autoturism achiziționate în leasing, în privința desocotirii părților reprezentanții acestora fiind încă în discuții.
Solicitarea creditorului A. L. este motivată de neachitarea, în primul trimestru al programului de plăți, a sumei totale datorate, de 147.245,61 lei, ori din înscrisuri reiese că după data deschiderii procedurii s-a achitat suma totală de 476.640 lei iar rezilierea contractelor de leasing și valorificarea bunurilor de către creditor va impune analiza nivelului actual al creanței de către administratorul judiciar, potrivit notelor depuse la termenul din 07.05.2014.
A mai apreciat judecătorul sindic și că împrejurarea că partea creditoare susține drepturi noi reprezentând creanțe născute ulterior deschiderii procedurii nu justifică solicitarea de trecere în faliment întrucât nu are semnificația nerespectării obligaților de plată asumate de debitor.
Cât privește solicitarea creditorului bugetar, susținută oral, Tribunalul a reținut situația plăților constant efectuate după deschiderea procedurii și după confirmarea planului de reorganizare, creditorul neaducând argumente concrete potrivit prev.art.104 din Legea nr.85/2006.
Împotriva acestei soluții, în termen legal, a formulat recurs . IFN SA, solicitând modificarea încheierii, în sensul admiterii cererii de intrare în faliment.
În motivare se arată că în conformitate cu cele aprobate prin plan, debitoarea E. M. SRL trebuia să efectueze către recurentă, în primul trimestru de aplicare a planului, plăți în cuantum de 147.245,62 lei, însă sumele încasate de la debitoare în primul trimestru de aplicare a planului, respectiv primul trimestru al anului în curs, 2014, sunt în cuantum total de 67.908 lei, așadar nici măcar jumătate din suma pe care singură (prin redactarea planului de reorganizare) și-a asumat că o va achita.
Mai arată recurenta că în mod greșit toate sumele plătite de debitoare de la data deschiderii procedurii au fost considerate ca fiind plăți efectuate în contul sumelor pe care trebuia să le plătească aceasta în primul trimestru de reorganizare. Sumele plătite de la data deschiderii procedurii și până la data rezilierii Contractului de leasing sunt în baza art. art. 64 alin. 6 din Legea nr.85/2006 și nicidecum nu pot fi considerate plăți aferente primului trimestru de reorganizare. La fel și sumele plătite după data rezilierii: sumele trebuiau achitate conform Contractului de leasing și Notificării de reziliere, adică documentele din care rezultă. Și oricum sumele plătite au fost infime față de sumele datorate și recunoscute în tabelul definitiv de creanțe.
Odată ce a optat pentru asumarea contractului în curs, administratorul judiciar trebuie să asigure executarea obligațiilor contractuale de către debitor.
De asemenea, mai arată recurenta că în ceea ce privește bunurile proprietatea sa, care au făcut obiectul Contractului de leasing și au fost recuperate (prin executare silită, nu predate de bună-voie de către debitoare), contravaloarea acestora nu poate fi sub nicio formă scăzută din datoria debitoarei.
Potrivit dispozițiilor contractuale, obligația de plată a sumelor datorate și obligația de returnare a bunurilor sunt două obligații distincte, cumulative și nicidecum interdependente. Predarea bunurilor nu diminuează cu nimic cuantumul sumelor datorate legal și contractual ca urmare a rezilierii. Iar sumele datorate sunt soldul existent la data rezilierii (facturi emise și neîncasate) și daunele-interese (calculate ca fiind suma ratelor de leasing rămase de achitat conform scadențarelor de plată și a altor sume decurgând din reziliere și recuperare bunuri).
Apreciază recurenta că în cauză se îndeplinesc condițiile menționate la art. 105 și art. 107 alin. 1 lit. C din Legea nr.85/2006, respectiv debitoarea Eicon M. SRL nu s-a conformat planului, nu și-a îndeplinit obligațiile de plată asumate prin planul confirmat, astfel încât se poate solicita . debitoarei și, corespunzător, judecătorul sindic trebuia să încuviințeze o astfel de cerere și să decidă . debitoarei.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate de recurentă dar și în considerarea dispozițiilor art.3041 Cod Procedură Civilă, Curtea apreciază că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Obligația instanței de a-și motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispozițiile art.261 cod procedură civilă, are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situației de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și indicarea punctului de vedere al instanței față de fiecare argument relevant, și, nu în ultimul rând, raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată.
În aceste condiții, Curtea apreciază că hotărârea nu îndeplinește, în primul rând, exigența de a fi motivată.
Astfel, cu privire la cererea recurentei, judecătorul sindic face aprecieri legate de plățile efectuate de debitoare de la data deschiderii procedurii, deși în speță se pune problema dacă debitoarea și-a îndeplinit sau nu obligațiile scadente asumate potrivit planului de reorganizare. Deși recurenta creditoare a indicat în mod expres sumele pe care debitoarea ar fi trebuit să i le plătească precum și sumele efectiv plătite de către aceasta, judecătorul sindic nu face nicio referire la acestea, limitându-se a reține că invocarea unor creanțe născute ulterior deschiderii procedurii nu justifică solicitarea de trecere în faliment, fără a indica în concret ce a apreciat ca fiind „creanțe născute ulterior deschiderii procedurii”.
De asemenea, deși recurenta a invocat în mod expres și încălcarea dispozițiilor art. 106 din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic nu a făcut nicio apreciere cu privire la acest motiv.
Or, un proces civil finalizat prin hotărârea care dezleagă fondul, cu garanțiile date de art. 6.1 din CEDO, include printre altele dreptul părților de a fi în mod real „ascultate”, adică în mod corect examinate de către instanța sesizată. Altfel spus, aceasta implică mai ales în sarcina instanței obligația de a proceda la un examen efectiv, real și consistent al mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența în determinarea situației de fapt.
În cauză, deși instanța a pronunțat o soluție care rezolvă fondul cauzei, nu au fost cercetate susținerile recurentei vizând nerespectarea planului de reorganizare, nicio probă nu a fost considerată, deci nu au servit ca suport al concluziilor instanței, concluzii care nu se fundamentează pe stabilirea unei stări de fapt sau pe maniera în care legea devine incidentă în cauză.
În condițiile în care, din perspectiva instanței de recurs, cauza nu a fost soluționată în mod real, potrivit garanțiilor conținute de art. 6 din CEDO, concretizate în exprimarea de către magistrat a tuturor argumentelor și răspunsurilor sale la susținerile și argumentele principale ale părților, în temeiul art. 312 alin. 3 și 5 Cod procedură civilă, recursul va fi admis, hotărârea atacata va fi casată, iar cauza trimisă la prima instanță în vederea soluționării sale.
Cercetarea criticilor reprezentând chestiuni care țin de cercetarea cauzei pe fond, vor fi analizate de către judecătorul-sindic cu prilejul rejudecării, potrivit art. 315 alin. 3 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta . IFN SA împotriva încheierii din data de 21.05.2014 pronunțată de Tribunalul G. Secția Civilă în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații . PRIN LICHIDATOR JUDICIAR SP INSEVAL IPURL, DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE G., DIRECȚIA DE I. ȘI TAXE LOCALE SECTOR 3, DIRECȚIA R. DE DRUMURI ȘI PODURI, P. L. R. IFN SA, E. B. R., B. SA, G. U. SRL, C. ENTEPRISES LIMITED, U. C. SRL M., I. P. DEVELOPERS SRL, I. R. SRL, T. T. SRL, M. L. IFN (R.) SA, S. SRL, C. (R.) SRL, S. I. SRL, A. I., . 94 SRL, . SA și . IFN SA.
Casează încheierea recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, în privința cererii formulată de creditoarea . IFN SA.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 08.10.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
I. G. V. D. I. C.
GREFIER
M. I.
Red.I.G./dact.I.G.
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Procedura insolvenţei – societăţi pe acţiuni. Decizia nr.... → |
|---|
