Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 333/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 333/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-03-2015 în dosarul nr. 8643/3/2014/a1
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI–SECȚIA A VI-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 333A
Ședința publică de la 05.03.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – A. A.
JUDECĂTOR – I. P.
GREFIER – L. E. A.
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de apelanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București în reprezentarea Administrației Sector 5 a Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr. 9304 din 05.11.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata N. F..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata, reprezentată de Doamna avocat B. D., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind apelanta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că intimata a depus la dosar, prin Serviciul Registratură, concluzii scrise.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbatere apelului.
Apărătorul intimatei solicită respingerea apelului, ca nefondat și menținerea sentinței atacate, ca temeinică și legală. Susține că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute în art. 138 din Legea nr. 85/2006. În primul rând menționează că procedura insolvenței s-a deschis la cererea debitoarei și mai exact la cererea intimatei, ocazie cu care au fost depuse la dosarul cauzei toate actele contabile necesare. Susține că legea impune dovedirea legăturii de cauzalitate între faptele invocate și starea de insolvență, această legătură nefiind prezumată. Este necesar să se indice modul de utilizare a bunurilor în interesul propriu sau al unei terțe persoane și să dovedească aceste aspecte.
CURTEA
Prin cererea înregistrată în data de 09.09.2014, în dosarul nr._, la Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă, în legătură cu dosarul nr._ 14 al aceleiași instanțe având ca obiect procedura insolvenței derulată față de debitorul . SRL, reclamanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, în reprezentarea Administrației Sectorului 5 a Finanțelor Publice, a chemat în judecată pârâta N. F., solicitând ca în temeiul dispozițiilor art.138 alin.1 lit.d) din Legea nr.85/2006 să se dispună atragerea răspunderii personale patrimoniale a acesteia pentru pasivul debitorului.
Prin sentința civilă nr.9304 pronunțată la 05.11.2014 de către Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă, prin judecătorul-sindic, în dosarul nr._ s-a respins cererea de atragere a răspunderii pârâtei, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință civilă tribunalul a reținut că pentru angajarea răspunderii potrivit prevederilor art.138 alin.1 din lege în sarcina membrilor organelor de conducere trebuie îndeplinite cumulativ condițiile generale (existența unui prejudiciu; o faptă ilicită a unei persoane; existența raportului de cauzalitate între fapta ilicită a persoanei si prejudiciu; fapta ilicită să fi fost comisă cu una din formele de vinovăție. Pe lângă condițiile generale, art.138 prevede și condiții speciale pentru angajarea acestei forme de răspundere: persoanele care au săvârșit faptele ilicite trebuie să fie membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere.
Din informațiile furnizate de ORC București și din înscrisurile de la dosar rezultă că parata a fost administratorul debitoarei.
În ceea ce privește societatea debitoare, față de aceasta, prejudiciul constă în ajungerea sa în stare de insolvență și declanșarea procedurii prevăzută de lege. În cazul creditorilor, prejudiciul constă în diminuarea valorii reale a creanțelor pe care aceștia le au față de debitoare.
Faptele ilicite săvârșite de organele de conducere sunt expres si limitativ prevăzute la lit. a)- g) ale art.138 din lege.
Din formularea textului alin. 1 al art. 138 din lege rezultă că sunt răspunzători civil, membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și orice altă persoană „care a cauzat” starea de insolvență prin una din faptele enumerate.
Debitorii care sunt supuși procedurii insolvenței, se află, în urma activității desfășurate, în încetarea de plăți, dar angajarea răspunderii nu operează automat, ci numai în situația în care prelungirea acestei stări era în mod evident lipsită de posibilitatea de a aduce un profit real, iar continuarea ei a fost dispusă în interesul personal al organelor de conducere.
Or, în speță, creditorul a făcut doar afirmații generice referitoare la nerespectarea dispozițiilor referitoare la obligația ținerii contabilității fără a indica, în concret, elemente care să ducă la concluzia îndeplinirii condiției prevăzute la art. 138 lit. d) din lege. Calitatea paratei de administrator al debitorului nu poate duce la concluzia că acesta a săvârșit fapte care să poată fi încadrate în dispozițiile art. 138 lit. d) din lege, pentru a se putea atrage răspunderea sa, în lipsa unor probe certe.
Fapta prevăzută la art.138 lit. d) din lege, cuprinde trei ipoteze. Primele două ipoteze se refera la faptul că parata a ținut o contabilitate fictivă și a făcut să dispară unele documente contabile, însă creditorul nu a probat cele afirmate. Cea de-a treia ipoteză prevăzută de lit. d) a art. 138 din lege se referă la faptul că parata nu a ținut o contabilitate în conformitate cu legea. Împrejurarea că debitorul nu a depus la dosar actele prevăzute de art.28 din Legea 85/2006 în termenul prevăzut de art.35 din lege, ori că nu a depus raportările contabile la organele fiscale ori la ORC, nu poate fi asimilată cu neîndeplinirea obligației de a ține contabilitatea în conformitate cu legea, în lipsa unor probe certe.
Oricum, în ceea ce privește obligația paratei de a ține registrele cerute de lege, condiția impusă de legiuitor este că neîndeplinirea acesteia, adică neținerea unei contabilități în conformitate cu legea, să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență. Așadar, simplul fapt că parata nu ar fi ținut contabilitatea potrivit legii române nu este de natură să ducă la angajarea răspunderii sale, în lipsa dovedirii raportului de cauzalitate între această faptă și ajungerea societății în stare de insolvență. Or, în speță, creditorul nu a făcut dovada acestui raport de cauzalitate.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat apel, în conformitate cu prevederile art.466 alin.1 Noul Cod de procedură civilă, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, în reprezentarea Administrației Sectorului 5 a Finanțelor Publice, solicitând schimbarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii de atragere a răspunderii pârâtei.
În motivarea apelului s-a arătat, în esență, că în mod greșit tribunalul a considerat că nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru atragerea răspunderii pârâtei. Societatea comercială are obligația de a-și ține contabilitatea, răspunderea în acest sens revenind administratorului, dar în speță acesta nu și-a îndeplinit obligația în sensul arătat, nedepunând la dosar documentele contabile și manifestând astfel dezinteres în ceea ce privește funcționarea normală și în condiții legale a societății, cu consecința producerii unui prejudiciu sub aspectul neplății sumelor datorate la bugetul de stat, din acest context rezultând și îndeplinirea condiției referitoare la existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.
Nedepunerea actelor contabile conform art.28 din Legea nr.85/2006 echivalează cu o determinare a dispariției lor, ceea ce conduce la concluzia că s-a intenționat ascunderea modului în care au fost folosite bunurile societății, inclusiv disponibilitățile bănești ale acesteia. Culpa pârâtei rezultă în raport cu mandatul îndeplinit de pârâtă pentru conducerea societății debitoare.
Față de acestea, analizând actele dosarului Curtea constată că apelul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit prevederilor art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006, pentru atragerea răspunderii personale patrimoniale a pârâtei, trebuie să se probeze de către reclamant îndeplinirea în mod cumulativ a condițiilor legale referitoare la săvârșirea de către pârâtă cel puțin a uneia dintre faptele ilicite enumerate în mod expres și limitativ prin art.138 alin.1 lit.a)-g) din legea menționată, la prejudiciul specific produs prin faptă în cazul procedurii insolvenței, la raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și la vinovăția pârâtei.
Îndeplinirea condițiilor menționate trebuie probată în mod cumulativ, nedovedirea vreuneia dintre acestea determinând respingerea cererii de atragere a răspunderii.
Prejudiciul are caracter specific materiei insolvenței, în sensul că din moment ce prin hotărârea de deschidere a procedurii s-a reținut că societatea debitoare se află în stare de insolvență, prejudiciul respectiv se dovedește a se fi produs, în raport cu societatea debitoare, cu consecința față de creditori a diminuării posibilității acestora de recuperare a creanțelor lor.
În ceea ce privește condiția referitoare la săvârșirea unei fapte ilicite, reclamanta a invocat faptele prevăzute de art.138 alin.1 lit.d) din Legea nr.85/2006, în ipoteză referitoare la neținerea contabilității de către societatea debitoare în condițiile legii.
Dar, nedepunerea la dosarul cauzei a actelor prevăzute de art.28 din Legea nr.85/2006 sau a situațiilor contabile la organele fiscale ori la Registrul Comerțului, astfel cum susține apelanta, nu echivalează în sine, în mod obligatoriu cu fapta de neținere a contabilității în condițiile legii, în lipsa unor probe certe în acest sens. Nedepunerea actelor contabile nu poate fi apreciată, în lipsa probatoriilor corespunzătoare, nici în sensul că ar fi determinat dispariția lor sau în sensul că ar reflecta intenția ascunderii modului de folosire a bunurilor debitorului.
Prin susținerile sale apelanta urmărește de fapt să se prezume săvârșirea faptei prevăzute de art.138 alin.1 lit.d), în lipsa unor probe concludente, recurgând la elemente de fapt indirecte. Or, dispozițiile Legii nr.85/2006 nu prevăd nici o prezumție legală în ceea ce privește judecata referitoare la atragerea răspunderii pentru pasivul debitorului, sub toate aspectele, iar o prezumție judecătorească nu poate fi incidentă în lipsa probelor necesare.
Oricum, în cazul în care s-ar fi putut reține săvârșirea faptei de către pârâtă, apelanta ar fi trebuit să probeze și raportul de cauzalitate referitor la măsura în care fapta respectivă a contribuit la ajungerea societății debitoare în stare de insolvență, aspect cu privire la care nu se poate reține că ar fi fost probat, în condițiile în care eventualul dezinteres manifestat de pârâtă pentru funcționarea societății nu se încadrează între faptele enumerate de art.138 alin.1 lit.a)-g) din Legea nr.85/2006, iar condiția prejudiciului nu are în vedere generarea creanțelor împotriva societății debitoare, deoarece acestea s-au născut în baza altor raporturi juridice.
Prin urmare, în cauză nu se poate reține îndeplinirea condițiilor legale pentru atragerea răspunderii pârâtei în mod cumulativ, sentința pronunțată în acest sens de tribunal fiind legală, astfel că se impune menținerea acesteia.
În consecință, având în vedere considerentele arătate Curtea, în baza art.480 alin.1 din Noul Cod de procedură civilă, va respinge apelul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de formulat de apelanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, în reprezentarea Administrației Sector 5 a Finanțelor Publice, cu sediul în București, ., sector 2, împotriva sentinței civile nr. 9304 din 05.11.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata N. F. cu domiciliul în orașul Popești Leordeni, Drum Fermei, nr.35D, județul Ilfov.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 05.03.2015.
Președinte,Judecător,
A. A. I. P.
Grefier,
L. E. A.
Red.Jud.A.A
Tehnored.F.L.
16.03.2015
Nr.ex.: 4
Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă
Președinte: M. M.
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
