Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 408/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 408/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-03-2015 în dosarul nr. 580/122/2013
ROMÂNIA
Dosar nr._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A VI-A CIVILĂ
Decizia civilă nr.408
Ședința publică de la 17 Martie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTELILIANA C.
JUDECĂTORMIHAELA I. B.-P.
GREFIERFLORENTINA D.
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de apelanta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE G., împotriva sentinței civile nr.403 din 10.09.2014, pronunțată de Tribunalul G., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata M. D..
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Curtea, având în vedere că ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE G., a solicitat prin cererea de apel judecarea cauzei în lipsa sa, conform art.411 alin.1 pct. 2 N.C.P.C., constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Prin cererea formulată în dosarul nr._ al Tribunalului G., creditoarea Administrația Județeană a Finanțelor Publice G. a solicitat, în temeiul art.138 lit.d din Legea nr.85/2006, atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtei M. D. – în calitate de administrator, motivat de faptul că societatea nu a mai depus declarațiile obligatorii 100, 101, 102, pentru intervale din perioada de activitate 2007-2013, ceea ce evidențiază fapta pârâtei de a nu fi respectat obligațiile prevăzute de Legea nr.82/1991 și responsabilitatea acesteia pentru datoriile bugetare.
Prin sentința civilă nr.403 din 10.09.2014, Tribunalul G., a respins cererea ca nefondată, reținând următoarele:
Societatea debitoare a fost dizolvată de drept, anterior sesizării instanței, prin rezoluția nr.2955/2011 a ORC G. fiind numit lichidator judiciar. În urma verificărilor s-a constatat că societatea nu desfășoară activitate operațională, nu au fost identificate arhiva contabilă și bunuri în patrimoniul societății.
În perioada 2006-2013 AJFP G. a emis titluri executorii și somații pentru plata sumelor datorate bugetului statului cu titlu de impozite, contribuții și accesorii.
Ultima situație financiară a fost publicată la finele anului 2006, când s-au înregistrat active circulante cu valoarea de aproximativ 6000 lei și datorii de peste 11.000 lei.
Lipsa unor declarații în evidențele instituției fiscale nu probează în concret, fapta culpabilă a pârâtei în legătură cu înregistrarea datoriilor bugetare la finele anului 2007 și la data dizolvării de drept a societății.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel creditoarea Administrația Județeană a Finanțelor Publice G., solicitând admiterea acestuia, schimbarea sentinței apelate, in sensul admiterii cererii de atragere răspundere a pârâtei, pentru pasivul rămas neacoperit in suma de 5.723 lei.
În motivarea apelului, s-au susținut, în esență, următoarele motive:
Administratorul societății se face vinovat de ajungerea societății in stare de insolventa prin netinerea corecta a evidentei contabile.
Debitoarea nu a depus la organul fiscal toate declarațiile fiscale, bilanțurile si raportările contabile la termenele din 31.06.2007, 31.12.2008, 31.12.2010, 31.12.2011 si 31.12.2012, precum si Situația activelor, datoriilor si capitalurilor proprii la 30.06.2009, 30.06.2010.
Nedeclararea in totalitate a debitelor are drept consecința necunoașterea cuantumului exact al datoriilor societății fata de bugetul statului, creandu-se prezumția ca administratorul societății fie a ținut o contabilitate fictiva, fie ascunde cu buna știința realitatea economico-financiara, fie a făcut sa dispară documentele contabile.
Asupra apelului:
Creditoarea și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, cu modificările și completările ulterioare, susținându-se, în esență, faptul că lipsa declarațiilor privind impozitul pe venit, impozitul pe profit anual și obligațiile de plată a contribuțiilor pentru unele perioade de timp în intervalul 2007-2013 conduce la concluzia că administratorul statutar nu a întocmit evidența contabilă în conformitate cu legea.
Față de aceste susțineri, prin prisma ansamblului criticilor invocate prin cererea de apel, Curtea arată că atragerea răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere nu reprezintă o consecință a invocării prevederilor art. 138 din Legea nr. 85/2006. Legiuitorul nu a instituit o prezumție legală de vinovăție în sarcina membrilor organelor de conducere, ci a reglementat posibilitatea atragerii răspunderii patrimoniale a acestora, în condițiile în care se administrează dovezi privind săvârșirea faptelor invocate, precum și existența legăturii de cauzalitate între săvârșirea faptelor și insolvența societății.
În cauză nu s-au administrat probe din care să rezulte că neținerea contabilității, în una din cele trei ipoteze prevăzute de dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006, a determinat ..
Nedepunerea situațiilor financiare și neîndeplinrea obligațiilor declarative, precum și neplata datoriilor față de bugetul statului reprezintă aspecte care pot fi circumscrise managementului defectuos, însă nu pot fi asimilate faptei prevăzute de art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006, în lipsa altor probe.
În cauză nu s-a probat faptul că insolvența a fost determinată, în tot sau în parte, de fapta ilicită a pârâtei, respectiv legătura de cauzalitate între săvârșirea faptelor invocate și insolvența societății, iar exercitarea unui management defectuos nu se poate circumscrie ipotezei reglementate prin dispozițiile art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006.
Nu s-a probat faptul că intimata, în timpul mandatului de administrator, a săvârșit fapte conexe ori favorizate de neținerea contabilității, care să demonstreze caracterul fraudulos al faptei de a nu fi ținut contabilitatea conform legislației în materie și intențiile acesteia de a prejudicia pe creditoare.
Culpa administratorului nu este prezumată, ci trebuie dovedită de către partea interesată, distinct de dovedirea celorlalte condiții obligatorii cerute pentru antrenarea răspunderii civile delictuale. D. în raporturile administratorului cu societatea sunt aplicabile reglementările referitoare la mandat, societatea fiind cea care mandatează pe administrator să o reprezinte și să o angajeze în relațiile cu terții, însă această situație nu se regăsește în cauză.
Concluzionând, Curtea constată că judecătorul sindic a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, astfel încât, în temeiul dispozițiilor art. 480 din Noul Cod de Procedură Civilă și art. 8 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, cu modificările și completările ulterioare, Curtea va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelanta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE G., cu sediul în G., ., județ G., împotriva sentinței civile nr.403 din 10.09.2014, pronunțată de Tribunalul G., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata M. D., domiciliată în ., .. 11, jud. G..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17.03.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
L. C. M. I. B.-P.
GREFIER,
F. D.
Red.Jud.L.C.
Fond: Tribunalul G. - Secția Civilă
Președinte: M. M. B.
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Procedura insolvenţei – SRL. Decizia nr. 972/2015. Curtea de... → |
|---|
