Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 3/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-01-2015 în dosarul nr. 9280/3/2012/a1
Dosar nr._ (Număr în format vechi 2747/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A CIVILĂ
DECIZIE Nr. 3/2015
Ședința publică de la 12 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE P. I.
JUDECĂTOR C. M. SPERAN’A
JUDECĂTOR G. G.
GREFIER C. L.
Pe rol judecarea recursului formulat de recurenta reclamantă DIRECȚIA GENERALA REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCURESTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRATIEI SECTOR 1 A FINANTELOR PUBLICE împotriva Sentinței civile nr. 8171/09.10.2014 pronunțată de Tribunalul București, Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr. _ în contradictoriu cu intimatul pârât G. D..
La apelul nominal făcut în ședința publică părțile a răspuns intimatul pârât, prin avocat R. M. care depune delegație la dosar, lipsă fiind recurenta reclamantă.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței faptul că intimatul pârât a depus prin serviciul registratură la 22.12.2014 întâmpinare.
La interpelarea instanței, intimatul pârât, prin apărător arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în combaterea cererii de recurs.
Intimatul pârât, prin apărător solicită instanței respingerea recursului ca nefondat, pentru motivele arătate pe larg prin întâmpinare.
Curtea constată dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 8171 din 9.10.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII - a Civilă, judecătorul - sindic a admis excepția inadmisibilității și a respins ca inadmisibilă cererea formulată de creditorul DIRECȚIA G. REGIONALA A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI SECTORULUI 1 A FINANȚELOR PUBLICE, în temeiul dispozițiilor art. 138 alin. 1 lit. „c” din Legea nr. 85/2006, împotriva pârâtului G. D., pentru considerentul că cererea de atragere a răspunderii patrimoniale a fost formulată după închiderea procedurii.
Împotriva acestei sentințe civile, creditorul în temeiul dispozițiilor art. 8 alin. 2 din Legea nr.85/2006 a declarat recurs, pentru soluționarea căruia la Curtea de Apel București – Secția a V a Civilă la data de 18.11.2014 a fost înregistrat dosarul nr. 2747/2014 (nr. unic_ ).
Recurentul-creditor susține că sentința atacată este nelegală deoarece, chiar dacă cererea de atragere a răspunderii patrimoniale a intimatului pârât a fost formulată după închiderea procedurii, de vreme ce aceasta nu era prescrisă, conform dispozițiilor art. 139 din Legea nr.85/2006, trebuia soluționată (art. 3041 Cod procedură civilă). Se solicită în consecință, admiterea acțiunii, casarea sentinței civile atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, ca urmare a respingerii excepției inadmisibilității.
Intimatul-pârât legal citat, la data de 22.12.2014 a depus prin serviciul registratură întâmpinare(fila 13), prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Nu au fost administrate probe noi în sensul dispozițiilor art. 305 Cod procedură civilă.
Curtea verificând legalitatea lucrărilor dosarului de fond potrivit criticilor formulate și dispozițiilor art. 3041 Cod procedură civilă constată că recursul este nefondat pentru următoarele motive:
Prin sentința civilă nr. 4416/25.04.2013 (dosar nr._ ) pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII - a Civilă, a fost închisă procedura falimentului împotriva debitorului.
Ulterior acestui moment, la data de 17.12.2012 a fost înregistrată la registratura Tribunalului București – Secția a VII - a Civilă, cererea de atragere a răspunderii patrimoniale formulată de creditorul recurent, în temeiul dispozițiilor art. 138 lit. c din Legea nr.85/2006.
Potrivit dispozițiilor art. 138 alin. 3 din Legea nr.85/2006 „Dacă administratorul judiciar ori, după caz, lichidatorul nu a indicat persoanele culpabile de starea de insolvență a debitorului și/sau a hotărât că nu este cazul să introducă acțiunea prevăzută la alin. 1, aceasta poate fi introdusă de președintele comitetului creditorilor……”
Conform art. 136 alin. 5 „Cererea introdusă în temeiul alin. 1 sau, după caz, alin. 3 se va judeca separat, formându-se un dosar care va purta același număr cu dosarul de fond și care i se va adăuga cuvântul«bis»”.
Conform art. 137 din același act normativ: „Prin închiderea procedurii, judecătorul - sindic, administratorul/lichidatorul și toate persoanele care i-au asistat sunt descărcați de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea lui, creditori, titulari de garanții, acționari sau asociați”.
Din interpretarea textelor de lege citate, rezultă faptul că, cererea incidentală procedurii insolvenței, prin care se urmărește stabilirea responsabilității membrilor organelor de conducere pentru prejudiciul cauzat societății debitoare prin ajungerea în încetare de plăți, nu poate fi formulată decât în cadrul procedurii de insolvență până la închiderea acesteia.
Această concluzie este susținută și de dispozițiile art. 140 din Legea nr.85/2006 care se referă la destinația sumelor de bani obținute ca urmare a exercitării acțiunii de atragere a răspunderii patrimoniale în caz de reorganizare sau de faliment.
Câtă vreme cererea întemeiată pe dispozițiile art. 138 alin. 1 din același act normativ intră spre competentă soluționare în sfera atribuțiilor conferite de legiuitor conform art. 11 lit. g judecătorului – sindic, Curtea consideră că o astfel de cerere nu poate fi cercetată decât în cadrul procedurii insolvenței înainte de închiderea acesteia.
În contextul în care cererea creditorului a fost formulată după închiderea procedurii insolvenței, Curtea consideră că instanța de fond în mod corect a admis excepția inadmisibilității și a respins cererea ca inadmisibilă.
Chiar dacă cererea întemeiată pe dispozițiile art. 138 alin. 1 a fost introdusă înăuntrul termenului de prescripție prevăzut de art. 139 din Legea nr.85/2006 acest fapt nu poate conduce la concluzia că o astfel de cerere nu trebuia formulată până la închiderea procedurii insolvenței de vreme ce în cauză, cererea a fost respinsă ca inadmisibilă și nu ca prescrisă, noțiuni juridice complet diferite.
În consecință, pentru toate aspectele menționate, Curtea în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă raportat la art. 3041 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta reclamantă DIRECȚIA GENERALA REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCURESTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRATIEI SECTOR 1 A FINANTELOR PUBLICE împotriva Sentinței civile nr. 8171/09.10.2014 pronunțată de Tribunalul București, Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr. _ în contradictoriu cu intimatul pârât G. D..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Ianuarie 2015.
Președinte, I. P. | Judecător, M.-SPERANȚA C. | Judecător, G. G. |
Grefier, C. L. |
Red.Jud. I.P.
Tehnored.A.A.
2 ex./22.01.2015
Tribunalul București – Secția a VII - a Civilă
Judecător sindic: A. B.
| ← Procedura insolvenţei – SRL. Decizia nr. 972/2015. Curtea de... | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
