Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 407/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 407/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-03-2015 în dosarul nr. 1201/87/2014/a1
ROMÂNIA
Dosar nr._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A VI-A CIVILĂ
Decizia civilă nr.407
Ședința publică de la 17 Martie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTELILIANA C.
JUDECĂTORMIHAELA I. B.-P.
GREFIERFLORENTINA D.
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de apelanta M. C. I.P.U.R.L. lichidator judiciar al .., împotriva sentinței civile nr. 741 din 26.11.2014, pronunțată de Tribunalul Teleorman, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul B. V..
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Curtea, având în vedere că apelanta M. C. I.P.U.R.L. lichidator judiciar al .., a solicitat prin cererea de apel judecarea cauzei în lipsa sa, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman sub nr._ la data de 23 septembrie 2014, M. C. IPURL G., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei . T. M. a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 138 lit. e din Legea nr. 85/2006, atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtului B. V. și obligarea acestuia la suportarea pasivului în sumă de 94.099 lei.
Prin sentința civilă nr. 741 din 26.11.2014, Tribunalul Teleorman a respins cererea ca nefondată, reținând, în esență, următoarele:
Lichidatorul judiciar nu a făcut dovada existenței elementelor care să atragă incidența dispozițiilor art. 138 lit. d și e din Legea nr. 85/2006.
Nedepunerea la dosar a actelor prevăzute de art. 28 din Legea nr. 85 /2006 în termenul prevăzut de art.35 din același act normativ, nu poate fi asimilată cu neîndeplinirea obligației de a ține contabilitatea în conformitate cu legea.
Din raportul privind cauzele și împrejurările care au dus la apariția insolvenței rezultă că debitoarea a depus situații financiare la DGFP Teleorman, respectiv, bilanțul contabil la data de 31.12.2013, astfel că nu se poate reține că nu a fost deloc ținută o evidență contabilă.
Lichidatorul judiciar a susținut că pârâtul a ascuns o parte a activului societății, anume, stocurile și lichiditățile menționate în bilanțul contabil la data de 3.12.2013, însă nu a făcut dovada că a solicitat fostului administrator al societății predarea bunurilor respective și nici că s-a deplasat la sediul societății pentru inventarierea bunurilor, iar pârâtul ar fi refuzat pentru a se naște prezumția că le-a ascuns.
Pe de altă parte, nu s-a făcut dovada că apariția stării de insolvență a fost cauzată de săvârșirea faptelor prevăzute de art. 138 lit. d și e din Legea nr. 85/2006.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel lichidatorul judiciar M. C. IPURL, solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinței atacate, in sensul admiterii cererii si obligarea paratului la plata sumei de 94.099 lei.
În motivarea apelului, întemeiat pe dispozițiile art. 466 NCPC, s-au susținut, în esență, următoarele:
Deși notificată și înștiințată în privința obligațiilor stabilite de Legea insolventei, debitoarea nu a depus actele prevăzute de art.28 din Lg. 85/2006, nu a oferit nici o informație privind activitatea societății ori patrimoniul ei.
Potrivit ultimelor raportări contabile care apar in evidenta ANAF, societatea figura cu active imobilizate, stocuri de marfa, creanțe nerecuperate, pe care paratul nu a putut sa le justifice. Rezulta ca acesta a preluat aceste active in interes personal, ascunzându-le, faptă ce intră sub incidența lit. e) din Legea 85/2006.
Paratul nu a respectat obligația de a organiza contabilitatea conform legii, provocând apariția stării de insolventa a societății.
Asupra apelului:
Lichidatorul judiciar și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 138 lit. d și e din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, cu modificările și completările ulterioare, susținându-se faptul că debitoarea a depus ultimele raportări contabile la ANAF la data de 31.12.2013, nu a depus documentele prevăzute de art. 28 din Legea nr. 85/2006, deși a fost notificată, astfel că starea de insolvență a fost cauzată de derularea unor activități comerciale cu nerespectarea obligației de plată a datoriilor către bugetul statului, furnizori și ceilalți parteneri, precum și însușirii stocurilor de către acesta.
Față de aceste susțineri, prin prisma ansamblului criticilor invocate prin cererea de apel, Curtea arată că atragerea răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere nu reprezintă o consecință a invocării prevederilor art. 138 din Legea nr. 85/2006. Legiuitorul nu a instituit o prezumție legală de vinovăție în sarcina membrilor organelor de conducere, ci a reglementat posibilitatea atragerii răspunderii patrimoniale a acestora, în condițiile în care se administrează dovezi privind săvârșirea faptelor invocate, precum și existența legăturii de cauzalitate între săvârșirea faptelor și insolvența societății.
În cauză nu s-au administrat probe din care să rezulte că neținerea contabilității, în una din cele trei ipoteze prevăzute de dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006, a determinat ..
Nedepunerea situațiilor financiare și neîndeplinrea obligațiilor declarative, precum și neplata datoriilor față de bugetul statului reprezintă aspecte care pot fi circumscrise managementului defectuos, însă nu pot fi asimilate faptei prevăzute de art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006, în lipsa altor probe.
În cauză nu s-a probat faptul că insolvența a fost determinată, în tot sau în parte, de fapta ilicită a pârâtului, respectiv legătura de cauzalitate între săvârșirea faptelor invocate și insolvența societății, iar exercitarea unui management defectuos nu se poate circumscrie ipotezei reglementate prin dispozițiile art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006.
Nu s-a probat faptul că intimatul, în timpul mandatului de administrator, a săvârșit fapte conexe ori favorizate de neținerea contabilității, care să demonstreze caracterul fraudulos al faptei de a nu fi ținut contabilitatea conform legislației în materie și intențiile acestuia de a prejudicia pe creditoare.
În cauză nu s-a probat nici săvârșirea de către intimat a faptei de deturnare sau ascundere a unei părți din activ sau de mărire in mod fictiv a pasivului societății și nici legătura de cauzalitate între neidentificarea/nepredarea activelor menționate scriptic și insolvența societății.
De asemenea, în mod corect s-a reținut de către judecătorul sindic faptul că nu s-a probat refuzul intimatului de a preda activele, precum și că lichidatorul judiciar s-a deplasat la sediul societății pentru inventariere.
În ceea ce privește nerecuperarea creanțelor, se reține că această faptă nu se circumscrie dispozițiilor art. 138 alin. 1 lit. d și e din Legea nr. 85/2006.
Referitor la culpa administratorului, se reține că aceasta nu este prezumată, ci trebuie dovedită de către partea interesată, distinct de dovedirea celorlalte condiții obligatorii cerute pentru antrenarea răspunderii civile delictuale.
Nu în ultimul rând, se constată că cererea de apel reprezintă o reiterare a cererii de atragere a răspunderii patrimoniale și nu conține critici propriu-zise de nelegalitate și netemeinicie a sentinței pronunțate.
Concluzionând, se reține că susținerile lichidatorului judiciar se bazează pe prezumții și nu pe elemente de fapt concrete, astfel încât, constatând că judecătorul sindic a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 480 din Noul Cod de Procedură Civilă și art. 8 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, cu modificările și completările ulterioare, va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelanta M. C. I.P.U.R.L., cu sediul în G., ., ., ., lichidator judiciar al .., înregistrată la registrul comerțului sub nr.J_, cu sediul social în T. M., ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 741 din 26.11.2014, pronunțată de Tribunalul Teleorman, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul B. V., domiciliat în T. M., ., ., ..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17.03.2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
L. CrîngașuMihaela I. B.-P.
GREFIER,
F. D.
Red.Jud.L.C.
Fond: Tribunalul Teleorman – Secția Civilă
Președinte: C. Doinița
| ← Procedura insolvenţei – societăţi pe acţiuni. Decizia nr.... | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
