Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 574/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 574/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 08-04-2015 în dosarul nr. 33856/3/2013/a1
Dosar nr._ (Număr în format vechi 2989/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 574
Ședința publică de la 08 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. VINȚANU
Judecător A. M. S. U.
Grefier C. M.
****************
Pe rol judecarea cererii de apel, formulată de apelanta reclamantă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI SECTOR 1 A FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr.9186/03.11.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă P. M..
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă intimata pârâtă prin avocat G. G. cu împuternicire avocațială depusă la fila 32 dosar, lipsind apelanta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care:
Apărătorul intimatei pârâte, apreciază calea de atac în prezenta cauză, ca fiind recursul și nu apelul, din perspectiva art.138 alin.6 din Legea nr.85/2006 care este o dispoziție specială în raport cu norma generală prevăzută de art.483 alin.1 N.C.pr.civ.
Curtea, având în vedere data deschiderii procedurii insolvenței împotriva debitoarei și dispozițiile art.59 din Legea nr.134/2010, calea de atac împotriva sentinței atacate este apelul și nu recursul.
Apărătorul intimatei pârâte, invocă excepția lipsei calității procesuale active a D.G.R.F.P.B în promovarea apelului, având în vedere art.138 alin.6 din Legea nr.85/2006, potrivit căruia, calea de atac împotriva hotărârii de respingere a cererii de atragere a răspunderii patrimoniale, poate fi exercitată numai de lichidatorul judiciar.
De asemenea, intimata pârâtă, prin apărător, invocă în cadrul acestei căi de atac, excepția lipsei calității procesuale active a D.G.R.F.P.B în introducerea acțiunii de atragerea răspunderii patrimoniale, la instanța de fond, în situația în care, lichidatorul judiciar formulase deja o astfel de cerere.
Față de motivele prezentate și în întâmpinarea depusă la dosar, pe care le susține oral, apărătorul intimatei pârâte, solicită admiterea excepțiilor invocate.
Curtea acordă cuvântul intimatei pârâte, prin avocat, pe apel.
Intimata pârâtă, prin avocat, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond, ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra apelului, constată că:
La data de 18 octombrie 2013 a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a VII-a comercială sub nr._ 13 cererea debitorului ., prin lichidator CII T. A. V., desemnat de Oficiul Registrului Comerțului București, prin care acesta a solicitat deschiderea procedurii simplificate a falimentului debitoarei.
La data de 10.02.2014 s-a pronunțat Încheierea prin care s-a deschis procedura simplificată a falimentului împotriva debitoarei . și a fost numit ca administrator judiciar CII T. A. V..
La data de 28 aprilie 2014 lichidatorul judiciar CII T. A. V. a depus la dosar o cerere de atragere a răspunderii patrimoniale a administratorului P. M., întemeiată pe art. 138 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
Cererea de atragere a răspunderii patrimoniale a fost înregistrată sub nr._ 13/a2.
La data de 23 aprilie 2014 creditorul Direcția G. a Finanțelor Publice a Municipiului București, ca urmare a modificării Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, prin Legea nr. 167/2010, a înregistrat sub nr._, cererea privind atragerea răspunderii patrimoniale a administratorului Pașulea M. întemeiată pe art. 138 lit. c și d din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
La data de 3 noiembrie 2014 judecătorul sindic a dispus conexarea celor 2 dosare.
Prin sentința civilă nr. 9186/3.11.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII - a Civilă în dosarul nr._ cererile au fost respinse ca neîntemeiate.
Judecătorul - sindic a reținut că atât creditoarea, cât și lichidatorul judiciar au făcut doar afirmații generice referitoare la continuarea activității în interes personal, cât și la dezinteresul arătat față de respectarea condițiilor și normelor legale, fără a indica, în concret, elemente care să ducă la concluzia îndeplinirii condițiilor prevăzute la art. 138 lit. c) din lege. Calitatea pârâtei de asociat și administrator al debitorului nu poate duce la concluzia că aceasta a săvârșit fapte care să poată fi încadrate în dispozițiile art. 138 lit. c) din lege, pentru a se putea atrage răspunderea ei, în lipsa unor probe certe. De asemenea, răspunderea pârâtei nu se poate atrage dacă aceasta nu a formulat cererea de deschidere a procedurii în termen de 30 de zile de la apariția stării de insolvență, întrucât aceasta este o faptă ulterioară apariției insolvenței, or dispozițiile art. 138 din lege reglementează o răspundere specială, care se poate angaja pentru fapte anterioare apariției insolvenței și care au cauzat starea de insolvență.
În concluzie, în speță nu ne aflam în nici una din ipotezele prevăzute de lit. c) a art. 138 din lege.
Fapta prevăzută la art. 138 lit. d) din lege, cuprinde trei ipoteze. Primele două ipoteze se refera la faptul că pârâta a ținut o contabilitate fictivă și a făcut să dispară unele documente contabile, însă reclamanții nu au probat cele afirmate. Cea de-a treia ipoteză prevăzută de lit. d) a art. 138 din lege se referă la faptul că pârâta nu a ținut o contabilitate în conformitate cu legea. Împrejurarea că debitorul nu a depus la dosar actele prevăzute de art. 28 din Legea 85/2006 în termenul prevăzut de art. 35 din lege, ori că nu a depus toate raportările contabile la organele fiscale ori la ORC, nu poate fi asimilată cu neîndeplinirea obligației de a ține contabilitatea în conformitate cu legea, în lipsa unor probe certe.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel creditoarea Direcția G. Regională a Finanțelor Publice București, în reprezentarea Administrației Sectorului 1 a Finanțelor Publice București, înregistrat pe rolul Curții de Apel București – Secția a V a Civilă.
„Motivarea” apelului constă în redarea cuprinsului cererii introductive de instanță, fără a se aduce vreo critică de netemeinicie hotărârii atacate.
Intimata P. M. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a apelantei-în fond și apel, iar pe fond a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
În motivare se arată că, prin încheierea din data de 10.02.2014, Tribunalul București, dispune încă o dată dizolvarea societății, deși aceasta era dizolvata de la începutul anului 2008, prin sentința civilă nr. 1115/25.01.2008, hotărâre ce intrase în puterea de lucru judecat și își produsese efecte prin publicitatea acesteia și înștiințarea creditorul-reclamant, precum și numirea administratorului C.I.I D. V..
Din aceste considerente, pârâta nu a mai făcut nici o operațiune financiară de încasări și plăți, deoarece încetase orice activitate, închisese atelierul de croitorie și nu mai avea angajați în societate, pentru care să trebuiască să rețină contribuțiile de asigurări sociale și să plătească impozite și taxe, astfel că nu mai avea obligația de a ține contabilitatea conform legii, societatea fiind din anul 2008 în lichidare.
Cu toate acestea, creditoarea D.G.R.F.P.B., fără a ține seama de realitate, a continuat să calculeze contribuții pentru salariați, taxe și impozite și să emită titluri executorii pentru obligații fiscale ca nu mai intrau în sarcina societății .
Analizând sentința atacată, în raport de probele administrate, criticile formulate și temeiul de drept invocat, Curtea apreciază că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
În primul rând, apelanta are calitate procesuală activă în cauză, în condițiile în care lichidatorul nu a promovat calea de atac,astfel că excepția invocată va fi respinsă ca neîntemeiată.
Pe fond, după cum a reținut și judecătorul - sindic, cererea de chemare în judecată a pârâtei Pășulea M. ce a avut calitatea de administrator al debitoarei a fost formulată în termeni generali, teoretici, fără a indica în concret ce fapte au fost săvârșite de administrator, șu cum se probează acestea. Reclamanții s-au rezumat doar la a indica o parte din elementele răspunderii civile delictuale, respectiv prejudiciul (reprezentat desigur de creanțele neachitate), vinovăția pârâtei, fără însă a arăta ce faptă ilicită a săvârșit pârâta care a produs prejudiciul respectiv, și nici legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.
Condițiile cumulative ale angajării răspunderii persoanelor care au cauzat insolventa, sunt: existența unui prejudiciu constând în imposibilitatea creditorilor de a recupera integral creanțele, ca urmare a lipsei ori insuficienței din averea debitorului insolvent a disponibilităților bănești; acest prejudiciu este egal cu pasivul debitorului insolvent (valoarea totală a masei credale, așa cum rezultă din tabelul definitiv consolidat al creanțelor); săvârșirea de către persoanele arătate, a uneia sau mai multor fapte ilicite dintre cele enumerate limitativ de la lit.a) la lit.g) ale art.138 alin.(1) din Legea nr.85/2006; existența unei legături de cauzalitate între fapta/faptele ilicite săvârșite și starea de insolvență; dovada acestui element înseamnă implicit și dovada raportului cauzal între aceste fapte ilicite și prejudiciul creat creditorilor; fapta ilicită să fi fost săvârșită cu intenție, ca forma de vinovăție. Consecința antrenării răspunderii persoanelor vinovate de cauzarea insolvenței, ca urmare a îndeplinirii condițiilor prezentate, este aceea că ele vor putea fi obligate să suporte o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență.
Reclamantul creditor DGFP a susținut că starea de insolvență a debitoarei a fost cauzată de către pârâtă, în calitate de administrator, prin săvârșirea faptelor prevăzute de art.138 alin.1 lit. c și d) din Legea nr.85/2006, și anume a dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți și respectiv a ținut o contabilitate fictivă, a făcut să dispară unele documente contabile nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea.,
Reclamantul nu și-a îndeplinit obligația procesuală de a dovedi actele și operațiunile materiale ce ar fi fost săvârșite de pârât și care s-ar încadra în conținutul faptei ilicite a ținerii unei contabilități fictive și nici actele materiale prin care ar fi distrus ori ascuns contabilitatea societății debitoare.
Față de cele expuse, în temeiul art. 480 alin. (1) Cod procedură civilă Curtea va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția lipsei calității procesuale active a apelantei în fond și apel.
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta reclamantă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI SECTOR 1 A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, . sector 2, împotriva sentinței civile nr.9186/03.11.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă P. M.(CNP_), domiciliată în sector 1, București, ., .> Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 08.04.2015.
Președinte, G. VINȚANU | Judecător, A. M. S. U. | |
Grefier, C. M. |
Red.Jud.G.V.
Tehnored.A.A.
4 ex./2.06.2015
Tribunalul București – Secția a VII - a Civilă
Judecător sindic: P. N.
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Procedura insolvenţei – SRL. Decizia nr. 584/2015. Curtea de... → |
|---|
