Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 78/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 78/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 29-01-2015 în dosarul nr. 40358/3/2012/a1
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A VI-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 78/R/2015
Ședința publică din data de 29.01.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: A. M. G.
JUDECĂTOR: M. M.
JUDECĂTOR: M. B.
GREFIER: S. I. S.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul-reclamant D. I.P.U.R.L., lichidator judiciar al MULTIMEDIA COMMUNICATION INTERNATIONAL S.R.L., împotriva sentinței civile nr. 7849 din data de 01.10.2014, pronunțate de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât A. M. A..
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prin compartimentul registratură intimatul a depus la dosar întâmpinare, în 3 exemplare (la data de 23.01.2015 și la data de 26.01.2015).
Față de lipsa părților, Curtea lasă cauza la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea invocă din oficiu excepția nulității recursului pentru lipsa semnăturii pe cererea de recurs și reține cauza în pronunțare asupra excepției.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.7849 din 1.10.2014, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul București Secția a VII a Civilă a respins cererea formulată de reclamanta D. I. în contradictoriu cu A. M. A., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța fondului a reținut că din relatiile emise de OFICIUL REGISTRULUI COMERTULUI BUCURESTI, rezulta ca paratul A. M. a detinut functia de administrator in cadrul societatii debitoare . SRL.
A arătat judecătorul sindic că evidenta contabila, asa cum este reglementata de Legea 82/1991 cu modificarile ulterioare se refera la registrele contabile si situatiile financiare anuale, care trebuie sa reflecte intreaga activitate a societatii si nu vizeaza nedepunerea diverselor declaratii cu privire la obligatiile de plata catre bugetul de stat care au doar rolul de a stabili cuantumul obligatiilor de plata si care sunt supuse unor sanctiuni distincte si care in nici un caz nu pot cauza ajungerea societatii in stare de insolventa. Se arată că, prin nedepunerea actelor prevazute de art. 28 din legea 85/2006 in special a celor contabile, se poate deduce ca nu a fost tinută contabilitatea debitoarei conform legii 82/1991 rep., insa potrivit art 149 din legea insolventei, dispozitiile acesteia se completeaza cu cele ale codului de procedura civila, in masura compatibilitatii lor .
În opinia instanței de fond faptul nedepunerii actelor contabile la dosarul cauzei nu echivaleaza obligatoriu cu faptul netinerii contabilitatii. Pentru a putea fi reținut că pârâtul administrator nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea, lichidatorul judiciar trebuia să probeze faptele administratorului prin care au fost încălcate prevederile legii contabilității nr.82/1991 și, mai mult, că aceste nereguli ar fi cauzat insolvența societății debitoare, adica legatura de cauzalitate între fapta paratului si starea de insolventa .
In conformitate cu prevederile art.138 din Legea 85/2006, judecatorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul societatii ajunsa in incetare de plati sa fie suportata de catre membrii organelor de conducere daca acestia prin activitatea lor culpabila au cauzat incetarea de plati a societatii debitoare, insa in cauza nu s-a dovedit acest fapt determinant despre care se vorbeste in art 138 din lege cu privire la ajungerea debitoarei in incetare de plati, adica legatura de cauzalitate intre faptele paratului si starea de insolventa a societatii. Legiuitorul nu a inteles sa instituie o prezumtie legala de vinovatie si de raspundere numai pentru nedepunerea la dosar a evidentelor contabile, prevazand doar posibilitatea atragerii acestei raspunderi, dar numai dupa administrarea de dovezi in acest sens.
Pentru a putea fi reținut că pârâtul nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea, lichidatorul judiciar trebuia să probeze faptele prin care au fost încălcate prevederile legii contabilității nr. 82/1991 și, mai mult, că aceste nereguli ar fi cauzat insolvența societății debitoare, adica legatura de cauzalitate intre fapta paratului si starea de insolventa a societatii.
Se evidențiază de către judecătorul sindic că lichidatorul judiciar nu a arătat în concret care dispoziții din legea contabilității au fost încălcate, prin prisma cărora să se poată retine, raportat la probele administrate in cauza, săvârșirea faptelor prevăzute la art.138 lit d din lege in sarcina paratului administrator .
Sarcina probei incumba celui care face o afirmatie in fata judecatii, iar invocarea art.138 din lege nu atrage automat raspunderea administratorilor, deoarece legiuitorul nu a inteles sa instituie o prezumtie legala de vinovatie si de raspundere numai pentru nedepunerea la dosar a evidentelor contabile, prevazand doar posibilitatea atragerii acestei raspunderi, dar numai dupa administrarea de dovezi in acest sens.
Situatiile de fapt reglementate de dispozitiile art.138 lit d) nu au fost probate, desi sarcina probei incumba celui care face o afirmatie in fata judecatii. În cazul tuturor debitorilor supuși procedurii insolvenței, se ajunge, în urma activității desfășurate, la încetarea de plăți, dar angajarea răspunderii nu operează automat, ci numai în situația în care reclamantul dovedește săvârșirea de către pârâtă a unora din faptele expres și limitativ prevăzute de art. 138 din lege și legătura de cauzalitate dintre aceste fapte și insolvența debitorului.
Raspunderea administratorilor pentru ajungerea societății in incetare de plati este strict limitata de art.138 din legea insolvenței la savarsirea faptelor enumerate in acest articol.
Raspunderea reglementata de art.138 din legea 85/2006 are o natura juridica delictuala, cu un caracter special. Si aceasta forma a raspunderii trebuie sa cuprinda elementele prevazute de art.998 – 999 Cod civil, respectiv fapta ilicita, prejudiciul, legatura de cauzalitate dintre acestea si vinovatia, numai ca sunt circumscrise situatiei speciale avute in vedere de legea 85/2006.
F. a se face dovada savarsirii acestor fapte si a intrunirii celorlalte elemente prevazute de lege pentru aceasta raspundere, in speta a legaturii de cauzalitate nu se poate atrage raspunderea membrilor organelor de conducere doar pentru simplul fapt ca nu au putut fi acoperite toate creantele in urma lichidarii.
Cazurile prevazute de lege pentru antrenarea raspunderii administratorului sunt limitative, iar motivele invocate de lichidatorul judiciar nu se incadreaza in dispozitiile mentionate din lege.
De altfel, paratul a facut dovada achitarii partiale a pasivului retinut in tabelul definitiv al creantelor, respectiv suma de 18.351 lei .
Cum angajarea raspunderii membrilor organelor de conducere este o masura lasata la aprecierea judecatorului sindic in cazul de fata se constata ca nu se impune aceasta masura, cat timp nu s-a probat savarsirea unei fapte din categoria celor enumerate in art.138 lit. d din lege, astfel ca instanta va respinge cererea formulata de lichidatorul judiciar, ca neîntemeiata.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, nesemnat, D. I., prin care a solicitat modificarea sentinței și admiterea cererii de atragere a răspunderii pârâtului.
În motivarea cererii s-a arătat, în esență, că documentele prevăzute la art.28 alin.1 lit.a-f și h din Legea nr.85/2006 nu au fost predate și nu au fost identificate. Se susține că pârâtul a recunoscut culpa prin plățile efectuate, însă nu a reparat integral prejudiciul și nici nu a predat bunul cu care societatea figurează în patrimoniu, nu a ajutat la identificarea bunului, acesta nefiind identificat fizic în patrimoniul debitoarei.
La data de 23.01.2015 a fost înregistrată la dosarul cauzei întâmpinarea formulată de intimatul pârât A. M. A., prin care s-a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
Prin rezoluția de primire a cererii de recurs instanța a stabilit în sarcina recurentului obligația de a se prezenta în instanță în vederea semnării cererii de recurs, sub sancțiunea anulării.
La termenul de judecată din 20.01.2015 Curtea a invocat din oficiu excepția nulității recursului pentru lipsa semnăturii.
Analizând cu prioritate excepția nulității recursului din perspectiva dispozițiilor art.137 din Codul de procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Sentința ce face obiectul recursului a fost comunicată recurentului lichidator judiciar la data de 27.10.2014, împrejurare ce rezultă din dovada aflată la fila 28 dosar fond.
Recursul a fost declarat la data de 3.11.2014, acesta fiind transmis instanței Tribunalului București prin intermediul corespondenței electronice. Cererea transmisă ca atașament nu a fost semnată și nici nu s-a făcut dovada aplicării unei semnături electronice în conformitate cu art. 4 pct. 3 din Legea nr.455/2001.
Prin rezoluția de primire a cererii de recurs instanța a stabilit în sarcina recurentului obligația de a se prezenta în instanță în vederea semnării cererii de recurs, sub sancțiunea anulării. Deși această obligație a fost comunicată, împrejurare ce rezultă din conținutul dovezii de îndeplinire a procedurii de citare aflate la fila 7 dosar recurs, partea nu s-a prezentat în vederea semnării cererii și nici nu a transmis instanței de control judiciar o cerere de recurs semnată.
Potrivit art.3021 alin.1 lit.d C.pr.civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, următoarele mențiuni: semnătura.
Recurentul nu și-a îndeplinit obligația legală de semnare a cererii de recurs, deși a fost citat cu mențiunea complinirii acestei lipse.
D. urmare, Curtea va da eficiență dispozițiilor legale anterior citate și, pentru aceste considerente, va admite excepția nulității recursului și, în temeiul art.312 alin.1 din Codul de procedură civilă, va constata nul recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția nulității recursului.
Constată nul recursul formulat de recurentul-reclamant D. I.P.U.R.L., lichidator judiciar al MULTIMEDIA COMMUNICATION INTERNATIONAL S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 7849 din data de 01.10.2014, pronunțate de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât A. M. A..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29 ianuarie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A. M. G. M. M. Dr. M. B.
GREFIER,
S. I. S.
Red. AMG/2ex./9 februaire 2015
Jud. Fond D. G.
Tribunalul București Secția a VII-a Civilă
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Contestaţie. Decizia nr. 352/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
