Contestaţie. Hotărâre din 20-02-2015, Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-02-2015 în dosarul nr. 30765/3/2013
ROMÂNIA
Dosar nr._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A VI A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.264 A
Ședința publică de la 20 februarie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE D. V.
JUDECĂTOR D. M.
GREFIER A. G. S.
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de apelanta S.C. M. T. S.A. împotriva sentinței civile nr.6347 din 27 august 2014, pronunțată de Tribunalul București-secția a VI a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata B.R.D. G. S.A. SUCURSALA UNIREA și administratorul judiciar C. C. S.P.R.L.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelanta prin avocat G. A., cu delegație la fila 229 dosar fond, intimata prin avocat, administratorul judiciar C. C. S.P.R.L. reprezentat de Parlea A. C., cu delegație la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Curtea completează citativul, în sensul că include și pe administratorul judiciar al debitoarei C. C. S.P.R.L.
Apelanta prin avocat depune la dosar în completare taxa judiciară de timbru în sumă de 100 lei.
Curtea constată că apelanta a completat taxa judiciară de timbru cu suma de 100 lei, potrivit chitanței nr._/1 din 20 ianuarie 2015.
Curtea pune în discuție excepțiile invocate de intimată prin întâmpinare, respectiv excepția lipsei de mandat a semnatarului și excepția de netimbrare sau a insuficientei timbrări.
Intimata prin avocat solicită admiterea excepției în ceea ce privește excepția lipsei semnăturii atât în fața instanței de fond cât și în fața instanței de apel față de împrejurarea că semnătura reprezentantului legal este esențială pentru ca o cerere să poată fi primită, lipsa acesteia putând fi complinită numai până la primul termen de înfățișare.
Deci, pentru formularea și susținerea acțiunilor în pretenții cu privire la recuperarea creanțelor debitorului arată că această este o activitate ce intră în atribuția principală a administratorului judiciar.
Invocă dispozițiile art.46 coroborat cu art.49 din legea insolvenței.
Totodată, din cuprinsul cererii de chemare în judecată, arată că a fost semnată de administratorul special al apelantei iar nu de către administratorul special, deci, prin urmare, fiind formulată de către o persoană care a acționat cu depășirea competențelor care îi sunt recunoscute prin dispozițiile exprese și imperative ale art.18 din Legea nr.85/2006, apreciază că prezenta acțiune în pretenții se impune a fi anulată.
Referitor la excepția de netimbrare, arată că prezenta cerere în pretenții a fost timbrată corespunzător.
Apelanta prin avocat arată că în ceea ce privește lipsa semnăturii sau lipsa mandatului semnatarului cererii de apel, apreciază din punctul său de vedere că intimata invocă practic excepția lipsei calității de reprezentant a administratorului special al apelantei care nu are atribuții și nici dreptul de a formula prezentul apel și anume de a semna cererea de apel, aceasta fiind formulată cu depășirea competențelor prev. de art.18 din Legea nr.85/2006. Solicită respingerea excepției lipsei calității de reprezentant, ca neîntemeiată.
De asemenea, arată că societatea M. T. se află în stare de insolvență, iar dreptul de administrare al administratorului special a fost menținut, deci din punctul său de vedere apreciază că cererea de apel formulată este corect și legal semnată de reprezentantul acesteia, respectiv de administratorul special C. T. și însușită de către administratorul judiciar C. C. S.P.R.L.
În ceea ce privește timbrajul solicită respingerea excepției de netimbrare, întrucât așa cum a constatat și instanța de fond societatea debitoare a formulat contestație la tabelul preliminar de creanțe în ceea ce privește creanța B.R.D.- contestație întemeiată pe dispozițiile art.73 din Legea nr.85/2006, pronunțarea fiind pe contestație, iar intimata nu a formulat apel pe aceste aspecte.
Din punctul său de vedere apreciază că cererea a fost legal timbrată.
Reprezentantul administratorului judiciar al debitoarei apreciază că cele două excepții invocate sunt neîntemeiate. De asemenea, contestația a fost formulată de societatea debitoare prin administrator special.
Din punctul său de vedere arată că în cadrul acestei contestații debitoarea are calitate și poate să reprezinte societatea atât la fond cât și în apel.
Referitor la taxa de timbru arată că apelanta a achitat taxa judiciară de timbru.
Curtea, deliberând, respinge excepția de netimbrare, având în vedere că taxa de timbru este stabilită de către instanță cu caracter particular.
Cu privire la excepția lipsei semnăturii, Curtea o consideră ca pe o chestiune de fond ce urmează a fi verificată odată cu soluționarea recursului.
Curtea acordă cuvântul pe cererea de probe.
Apelanta prin avocat solicită efectuarea unei expertize financiar contabile care să verifice creanța B.R.D. dacă aceasta este certă, lichidă și exigibilă în raport de prevederile contractului de credit și a actelor adiționale precum și de modul de derulare a acestor contracte, conform înscrisurilor de la dosar.
Deci, urmează ca expertul să stabilească dacă intimata B.R.D. a respectat obligația asumată prin contractul de credit, de prelungire a garanțiilor bancare în lunile octombrie și noiembrie 2012 pentru suma de 185.700 Euro și să stabilească din ce cauză nu s-a prelungit această garanție la care banca s-a obligat, potrivit contractului precum și ce consecințe a produs neprelungirea acestui contract și neaprobarea refinanțării creditului, respectiv nepreluării acestuia de către Banca Raifeissen în detrimentul societății debitoarei, dacă s-a produs prejudiciul în sumă de 281.280,16 Euro, în raport de care să stabilească corect și creanța cu care a fost înscrisă în tabel societatea bancară B.R.D.- G.S.G.S.A.
Intimata prin avocat arată că această probă nu a fost propusă nici în fața instanței de fond, nici în cererea de apel, precum și nici în răspunsul la întâmpinare, sens în care solicită respingerea acestei probe.
De asemenea, arată că nu există nici un capăt de cerere nou și mai mult decât atât obiectivele solicitate sunt inadmisibile. Apreciază că cererea de probe nu poate fi primită în acest moment, instanța urmează să analizeze aspectele invocate.
Apelanta prin avocat arată că în ceea ce privește admisibilitatea probei arată că prin însăși cererea de apel a fost invocată necesitatea probei pe aspectul neefectuării unei expertize de specialitate, iar potrivit art.479 C. proc.civilă instanța de apel poate să dispună completarea probatoriului în primă instanță sau refacerea acestora pentru o mai bună soluționare a cauzei.
De asemenea, arată că intimata nu a depus niciun înscris în combaterea contestației sale.
Intimata prin avocat arată că din punctul său de vedere creanța a fost dovedită prin înscrisuri, deci creanță este certă pentru că este vorba de o sumă de bani, este lichidă și exigibilă, întrucât contractul a ajuns la scadență anterior deschiderii de către debitoare a propriei proceduri de insolvență.
De asemenea, mai consideră că, verificările au fost efectuate de către administratorul judiciar, nu au existat observații, iar extrasele de cont au stat la dispoziția administratorului judiciar.
Totodată, mai arată că în contestația formulată la instanța de fond, debitoarea a recunoscut existența debitului B.R.D. și nu a contestat întinderea acesteia, ci contestă doar propria creanță.
La interpelarea instanței, privind natura și admisibilitatea cererii reclamantei în cadrul contestației, apelanta prin avocat arată că prin contestația formulată la instanța de fond s-a recunoscut înscrierea creanței B. în tabelul preliminar de creanțe reprezentând creanță certă, lichidă și exigibilă pe care creditoarea o deține asupra sa dar și din culpa intimatei s-a creat acest prejudiciu.
Intimata prin avocat arată că nu s-a contestat întinderea acestei sume.
Reprezentantul administratorului judiciar arată că nu se opune la efectuarea unei expertize financiar contabile, întrucât nu s-a putut verifica această creanță.
Invocă dispozițiile art.66 alin. 1 din Legea nr.85/2006.
Curtea, deliberând, respinge proba solicitată de către apelantă privind efectuarea unei expertize financiar contabile, având în vedere obiectul cu care fost sesizată instanța de fond, respectiv cererea de atragere a răspunderii și constatarea existenței unei creanțe față de creditoare cu care să se compenseze creanța debitoarei înscrisă în tabloul creditorilor.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și nici probe noi de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe apel.
Apelanta prin avocat solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, schimbarea sentinței atacate, în sensul admiterii contestației creanței B. înscrisă în tabelul preliminar de creanțe cu suma de 783.213,87 lei reprezentând creanță certă, lichidă și exigibilă. Cu cheltuieli de judecată, conform dovezii atașate.
Susține că, în cauză sunt îndeplinite condițiile atragerii răspunderii contractuale asumate prin contract.
De asemenea, arată că intimata nu deține o creanță certă cu care a fost înscrisă în mod nelegal în tabelul preliminar al creanțelor.
Intimata prin avocat solicită respingerea apelului ca neîntemeiat, menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală pentru considerentele exprimate pe larg în cuprinsul întâmpinării. Cheltuielile de judecată urmează a fi solicitate pe cale separată.
Reprezentantul administratorului judiciar arată că lasă la aprecierea instanței soluția ce urmează a fi dată. Nu se solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Constată că prin sentința civilă nr.6347/23.06.2014 a Tribunalului București – Secția a VII-a Civilă a fost respinsă excepția inadmisibilității contestației și a fost respinsă contestația formulată de debitoarea Mașiniexport T. SA în contradictoriu cu creditoarea B. – G. SA – Sucursala Unirea, ca neîntemeiată.
Pentru a decide astfel judecătorul-sindic a constatat că la 17.09.2013 Mașiniexport T. SA a solicitat înscrierea creditoarei B. – G. SA în tabelul obligațiilor doar cu suma de 783.213,87 lei; sub motiv că la 28.05.2007 debitoarea a încheiat cu B. – G. SA contractul de credit nr.137/28.05.2007 pentru un plafon de lucru de 500.000 Euro, iar prin actul adițional nr.9/10.05.2012 a fost prevăzut acordarea de bancă a unui plafon de lucru de 600.000 Euro pentru o perioadă de 12 luni, respectiv până la 10.05.2013; că în baza acestui contract bancar debitoarea a încheiat cu un furnizor din India contractul extern având ca obiect livrarea a două mașini în valoare totală de 976.550 Euro, pentru care creditoarea a emis scrisoare de garanție bancară pentru avansurile acordate de client, scrisorile de garanție bancară trebuiau asigurate de bancă în temeiul contractului de credit arătat până la data de 10.05.2013, dată până la care erau prevăzute facilitățile acordate de B. prin actul adițional; că după livrarea mărfii scrisorile de garanție bancară în valoare de 104.200 Euro și respectiv 81.510 Euro au expirat iar creditoarea a refuzat să prelungească scrisorile de garanție bancară fără să existe un just temei; că situația de fapt arătată a condus la blocarea în integralitate a activității debitoarei și la pierderea unor sume importante de bani prin renunțarea la o . tranzacții și comenzi; și că, în concluzie, creditoarea a prejudiciat-o pe debitoare cu suma de 223.891,78 Euro reprezentând 1.012.528,19 lei și, pe cale de consecință, solicită admiterea contestației și înscrierea creditoarei cu suma de 783.213,87 lei reprezentând o creanță certă, lichidă și exigibilă (1.795.742 lei creanța înscrisă pentru creditoare – 1.012.528,93 lei prejudiciul suferit de creditoare).
judecătorul-sindic a mai constatat că B. – G. SA prin Sucursala Unirea a depus întâmpinare, solicitând respingerea contestației.
Analizând contestația, judecătorul-sindic a constat că debitoarea are dreptul să sesizeze instanța printr-o contestație având în vedere că în speță aceasta a solicitat restrângerea creanței debitoarei la 783.213,87 lei și că nu există nicio dispoziție legală care să interzică contestația, iar creditoarea confundă inadmisibilitatea contestației cu netemeinicia ei.
Pe fond, judecătorul-sindic a constatat că debitoarea a încheiat cu B. – G. SA contractul de credit nr.137/28.05.2007 pentru un plafon de lucru de 500.000 Euro, din care 250.000 Euro utilizați pentru descoperit de cont și 150.000 Euro utilizați pentru angajamente de plată pe bază de semnătură, cu valabilitate de 12 luni, cu posibilitate de reînnoire; că împrumutatul nu a putut restitui creditul beneficiind de reeșalonări (prelungiri ale scadențelor inițiale convenite prin actul adițional); că urmare a restanțelor de peste 120 de zile împrumutatului nu i-a mai fost acordată o prelungire a valabilității contractului de credit ulterior actului adițional nr.10/2013 și după deschiderea procedurii insolvenței banca a fost înscrisă în tabelul preliminar cu suma de 1.867.137,72 lei; că, de asemenea, nu există nicio dovadă cu privire la prejudiciul invocat de debitoare ca urmare a neprelungirii scrisorilor de garanție, cu atât mai mult cu cât nu exista nicio obligație legală sau contractuală a băncii de a pune la dispoziția debitoarei o nouă sumă de bani sau de a efectua serviciile solicitate, contractul încetând și devenind scadentă doar obligația împrumutatului de a rambursa suma de bani datorată; că dreptul invocat de debitoare, de a obține prelungirea relației contractuale nu are nicio justificare legală sau contractuală; și că banca nu poate să fie responsabilă de lipsa profitului suplimentar al debitoarei.
La 08.09.2014 Mașiniexport T. SA a declarat apel, criticând soluția instanței de fond ca nelegală.
Este criticată soluția instanței de fond pe motiv că judecătorul-sindic a interpretat greșit contractul de creditare, încetarea acestuia fiind prevăzută pentru data de 10.05.2013 și că apelanta nu ar fi putut să restituie creditul la 07.06.2008.
Se mai susține că instanța trebuia să dispună din oficiu expertiză judiciară pentru lămurirea unor împrejurări de fapt privind refuzul prelungirii scrisorii de garanție bancară.
De asemenea, apelanta susține că simpla solicitare a unui creditor de înscriere a unei creanțe în tabelul preliminar nu obligă administratorul judiciar să o accepte fără a se lua în considerare contestația debitoarei întemeiată pe textul din Capitolul 2 art.4 alin.2 din contractul de credit care prevede imperativ că banca va aproba reînnoirea creditului la cererea clientului pe baza analizării situațiilor financiare, obligație care nu a fost respectată de bancă.
Se mai susține că debitoarea are o creanță față de bancă având în vedere că aceasta din urmă nu a respectat contractul de creditare.
La 15.12.2014 intimata B. prin Groupe Societe Generale – Sucursala Unirea a depus întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca neîntemeiat.
Se arată că băncii nu i se poate reproșa o faptă ilicită având în vedere că un partener al reclamantului a trecut la executarea unei scrisori de garanție bancară urmare a comportamentului necorespunzător al reclamantului și a imposibilității acestuia de a despăgubi pe terțul solicitant, iar în aceste condiții banca a fost nevoită să despăgubească pe solicitant cu sume din fonduri proprii și, în plus, la 18.04.2013 debitoarea a fost anunțată că înregistrează o restanță de peste 120 de zile, iar în aceste condiții împrumutatului nu i s-a mai acordat o altă prelungire a contractului de credit.
La 29.12.2014 debitoarea apelantă Mașiniexport T. SA a depus răspuns la întâmpinare.
În esență se arată că adresa de întârziere a plății ratelor pe o perioadă de 120 de zile, invocată ca temei al respingerii apelului, nu poate fi luată în considerare pentru că vizează corespondența purtată de părți pentru refinanțarea parțială a creditului, intimata făcând în mod voit o confuzie între creditul bancar la termen și plafonul de lucru acordat de B. pe o durată de 1 an.
Refuzul intimatei de a-și da acordul pentru refinanțarea parțială a creditului a fost nejustificat, intimata refuzând eliberarea de sub ipotecă a bunurilor imobile care depășeau cu peste 30% nivelul plafonului creditat.
Apelul nu este fondat.
Curtea observă mai întâi că debitoarea nu contestă creanța pretinsă de creditoare ci a solicitat reducerea întinderii acesteia cu suma de 223.891,78 Euro (1.012.528,19 lei), fără însă a avea o creanță proprie care să poată fi invocată în compensare.
Curtea reamintește că pe temeiul art.73 din Legea nr.85/2006 pe calea contestației pot fi invocate doar apărări care să tindă la respingerea sau restrângerea pretențiilor creditoarei prin punerea în discuție a legalității și temeiniciei dreptului de creanță al creditorului. În speță contestatoarea nu a contestat legalitatea și temeinicia creanței arătate ci a solicitat diminuarea acelei creanțe pe considerentul că banca ar fi omis să facă unele plăți datorate de ea pe temeiul contractului de credit și în special a actelor adiționale.
Nu ar putea fi decisă această diminuare decât dacă debitoarea ar fi în măsură să exhibe o creanță proprie împotriva creditoarei. În speță debitoarea pretinde ca instanța să diminueze creanța creditoarei, fără a invoca un titlu de creanță și fără să formuleze o cerere de angajare a răspunderii contractuale a băncii și obligarea acesteia la plata sumei de 223.891,78 Euro. O astfel de cerere a fost formulată expres în concluziile puse în cadrul dezbaterilor apelului, însă la momentul arătat nu poate fi primită această cerere.
Curtea nu are a se pronunța asupra admisibilității unei cereri de angajare a răspunderii creditorului în cadrul procesual al contestației formulată de debitoare pe temeiul art.73 din Legea nr.85/2006 având în vedere că prima instanță s-a pronunțat reținând că în speță nu este adusă în discuție o astfel de cerere de angajare ci doar legalitatea și temeinicia creanței creditoarei.
Apelanta nu a contestat soluția dată de judecătorul-sindic prin care a respins inadmisibilitatea unei cereri de angajare a răspunderii formulată de debitor în cadrul contestației arătate, pe considerentul că nu există o astfel de cerere ci doar o verificare a legalității și temeiniciei creanței și a întinderii ei.
În concluzie, nu poate fi diminuată creanța băncii cu suma de 223.891,78 Euro întrucât debitoarea nu are un titlu de creanță împotriva creditoarei și nici nu a solicitat constituirea unui titlu cu privire la suma arătată.
Nimeni nu împiedică pe debitoare să solicite recunoașterea unei creanțe în raport cu creditoarea. Nu însă în acest cadru.
Văzând și dispozițiile art.480 Cod procedură civilă se va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de formulat de apelanta S.C. M. T. S.A., reprezentată de administratorul special, cu sediul în București, ., nr.30, sector 3, CUI RO_, înregistrată la registrul comerțului sub nr.J40/_/28.12.1994, împotriva sentinței civile nr.6347 din 27 august 2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VI-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata B.R.D. G. S.A. – SUCURSALA UNIREA cu sediul în București, ..2, sector 3, și administratorul judiciar C. C. S.P.R.L. cu sediul în București, ..5, ., ., sector 3, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20 februarie 2015.
Președinte, Judecător,
D. V. D. M.
Grefier,
A. G. S.
Red.Jud.D.V.
Tehnored.F.L.
2.04.2015
Nr.ex.: 5
Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă
Președinte: A.-E. B.
| ← Contestaţie. Decizia nr. 247/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Procedura insolvenţei – SRL. Decizia nr. 160/2015. Curtea de... → |
|---|
