Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 74/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 74/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 28-01-2015 în dosarul nr. 18679/3/2012/a1
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VI-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.74 R
Ședința publică de la 28 ianuarie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE A. P.
JUDECĂTOR I. C.
JUDECĂTOR V. D.
GREFIER G. M.
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de apelanta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI – A.J.F.P. DÂMBOVIȚA împotriva sentinței civile nr.8880/28.10.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul I. S. M..
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că apelanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art.223 alin.3 C.pr.civ.
Curtea dispune recalificarea prezentei căi de atac, ca fiind recurs, potrivit dispozițiilor art.1142 și 3 alin 5 din ROI și se constituie în complet legal de recurs, prin includerea celui de al treilea membru al completului, doamna judecător D. V..
Curtea, față de solicitarea recurentei de judecare a cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA:
Asupra recursului de față, deliberând, constată:
Prin sentința civilă nr. 8880/28.10.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de atragere a răspunderii patrimoniale formulată de către D. R. A FINANTELOR PUBLICE PLOIESTI - ADMINISTRATIA JUDETEANA A FINANTELOR PUBLICE DAMBOVITA cu sediul în TARGOVISTE, CALEA DOMNEASCA, nr.166, J. DÂMBOVIȚA împotriva pârâtului I. S. M. domiciliat în PLOIESTI, ., ., ..
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că, prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 05.06.2014 reclamanta D. GENERALA R. A FINANTELOR PUBLICE PLOIESTI în reprezentarea ADMINISTRATIEI JUDETENE A FINANTELOR PUBLICE DAMBOVITA a solicitat ca pasivul debitorului rămas neacoperit să fie suportat de către pârâtul I. S. M., invocând incidența art.138 lit. c, d și e din Legea nr.85/2006.
În motivare, reclamanta a menționat că sunt incidente dispozițiile art. 138 lit. c) din Legea 85/2006 în sensul că asociații societății debitoare aveau obligația legală să nu dispună continuarea unei activități care ducea societatea la pierderi însemnate.
Pe timpul desfășurării procedurii insolvenței, administratorul societății nu a colaborat cu lichidatorul judiciar și nu a depus la dosarul cauzei documentele prev. de art. 28 din Legea 85/2006.
Având în vedere că potrivit dispozițiilor art. 72 din Legea 31/1990 rep. „obligațiile și răspunderea administratorul sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat „ trebuie să avem în vedere și dispozițiile art. 1540 Cod civil, potrivit cărora mandatarul este răspunzător nu numai pentru dol și culpa comisă în executarea mandatului.
Astfel, însuși faptul nedepunerii de către debitor a actelor contabile prev. de art. 28 sau art. 33 din lege creează o prezumție relativă a neținerii contabilității în conformitate cu lege și a legăturii de cauzalitate dintre aceasta faptă și ajungerea societății în încetare de plăți.
În drept, s-au invocat dispozițiile art.138 al.1 lit. c, d și e din Legea nr.85/2006.
Tribunalul a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele dosarului, instanța a reținut următoarele:
Conform art.138 din Legea nr.85/2006, în cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin. (1) sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului/ lichidatorului judiciar sau, dacă administratorul /lichidatorul judiciar nu a indicat persoanele culpabile de starea de insolvență și/sau a hotărât că nu este cazul să introducă acțiunea prevăzută de alin. (1), la cererea președintelui comitetului creditorilor în urma hotărârii adunării creditorilor ori, dacă nu s-a constituit comitetul creditorilor, la cererea unui creditor desemnat de adunarea creditorilor sau la cererea creditorului care deține mai mult de jumătate din valoarea creanțelor înscrise la masa credală, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:
a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane;
b) au făcut acte de comerț în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice;
c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plați;
d) au ținut o contabilitate fictiva, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea;
e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia;
f) au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăți;
g) în luna precedentă încetării plăților, au plătit sau au dispus să se plătească cu preferință unui creditor, în dauna celorlalți creditori.
La termenul din data de 28.10.2014 instanța a pus în discuția părților din oficiu excepția de inadmisibilitate a cererii de atragere a răspunderii.
Prin sentința civilă cu nr. 7763 din 01.10.2013 s-a dispus închiderea procedurii împotriva debitorului . conform art. 131 din Legea 85/2006 și s-a dispus radierea acesteia din registrul comerțului.
Închiderea unei proceduri de lichidare judiciară are efectul descărcării de obligații și îndatoririi a lichidator judiciar cu privire la procedură. Tribunalul a fost sesizat de către reclamanta D. GENERALA R. A FINANTELOR PUBLICE PLOIESTI în reprezentarea ADMINISTRATIEI JUDETENE A FINANTELOR PUBLICE DAMBOVITA la data de 05.06.2014, ulterior închiderii procedurii de faliment împrejurare ce rezultă din cererea formulată ce poartă ștampila cu data înregistrării.
Față de dispozițiile art. 140 din Legea 85/2006, s-a reținut că acțiunea având ca obiect răspunderea patrimonială a administratorilor societății debitoare trebuie formulată în cadrul procedurii prevăzute de lege pentru realizarea scopului acestei proceduri și având în vedere destinația sumelor de bani ce ar fi obținute prin exercitarea acestei acțiuni.
Prevederile art. 138 alin. 5 din Legea 85/2006 stabilesc că această cerere se judecă separat, într-un dosar asociat, iar dispozițiile art. 142 alin. 2 din Legea 85/2006 se referă numai la executarea hotărârilor judecătorești pronunțate în cadrul acțiunilor având ca obiect antrenarea răspunderii administratorilor societății debitoare, însă nu trebuie interpretate în sensul că acțiunea prev. de art. 138 poate fi exercitată și după închiderea procedurii.
Având în vedere cele menționate, Tribunalul a admis excepția inadmisibilității cererii formulate de D. GENERALA R. A FINANTELOR PUBLICE PLOIESTI în reprezentarea ADMINISTRATIEI JUDETENE A FINANTELOR PUBLICE DAMBOVITA și a respins cererea de atragere a răspunderii ca inadmisibilă.
Împotriva sentinței civile nr.8880/28.10.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII a Civilă a făcut apel apelanta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI – A.J.F.P. DÂMBOVIȚA pentru următoarele motive:
Arată că în fapt, instanța de fond a respins ca inadmisibilă cererea de atragere a răspunderii patrimoniale formulată de instituția sa împotriva administratorului I. S. M., motivat de faptul că s-a închis procedura insolvenței în cazul debitoarei ..
Mai arată că instanța de fond a reținut faptul că acțiunea având ca obiect răspunderea patrimonială a administratorului societății debitoare trebuie formulată în cadrul procedurii prevăzute de lege pentru realizarea scopului acestei proceduri.
Precizează că în situațiile reglementate de art. 138 din Legea 85/2006 se inițiază o procedură diferită, de stabilire a răspunderii patrimoniale personale a membrilor organelor de conducere și de obligare a acestor persoane la plata unei părți din pasivul societății, iar această procedură este aplicabilă numai în cazul debitorului, astfel cum este definit în art. 1 din lege, ajuns în stare de insolvență și contra persoanelor care au săvârșit una dintre faptele comisive sau omisive enumerate limitativ de art. 138 lit. a) - g).
Arată mai departe că determinarea naturii juridice a răspunderii persoanelor vizate de art. 138 este consecința calificării raporturilor juridice dintre administratori, directori și cenzori și orice alte persoane din conducere, pe de o parte și debitorul, persoană juridică, pe de altă parte, în situația reglementată de alin. 1 al art.138, indiferent de sursa obligației, răspunderea fiind delictuală.
Precizează că textul nu distinge între conducătorii în funcție la data deschiderii procedurii și conducătorii anteriori, lăsând la suverana rațiune a judecătorului-sindic să stabilească dacă atât unii cât și ceilalți au contribuit la ajungerea societății în această situație, în calitatea de autori ai unora dintre faptele enumerate. Susține faptul că împrejurarea că persoana față de care se cere stabilirea răspunderii nu avea calitatea de administrator la data nașterii creanței, este irelevantă față de dispozițiile art. 138, care nu condiționează răspunderea de prezență acestei calități la data nașterii creanței, ci numai de săvârșirea în timpul mandatului, a unor fapte enumerate în textul alin.1 al art. 138.
Mai precizează că pentru angajarea răspunderii potrivit prevederilor art.138 alin.1 din lege în sarcina membrilor organelor de conducere trebuie îndeplinite cumulativ condițiile generale (existența unui prejudiciu; o faptă ilicită a unei persoane; existența raportului de cauzalitate între fapta ilicită a persoanei și prejudiciu; fapta ilicită să fi fost comisă cu una din formele de vinovăție).Arată că pe lângă condițiile generale, art.138 prevede și condiții speciale pentru angajarea acestei forme de răspundere: persoanele care au săvârșit faptele ilicite trebuie să facă parte din organele de conducere ale unui debitor, persoană juridică - administratori, directori, cenzori și orice alte persoane.
Mai arată că în ceea ce privește societatea debitoare, față de aceasta, prejudiciul constă în ajungerea sa în stare de insolvență și declanșarea procedurii prevăzută de lege, iar în cazul creditorilor, prejudiciul constă în diminuarea valorii reale a creanțelor pe care acesta le au față de debitoare. Faptele ilicite săvârșite de organele de conducere sunt expres și limitativ prevăzute la lit. a-g ale art.138 din lege. Din formularea textului alin.1 rezultă că sunt răspunzători pecuniar, în temeiul dispozițiilor art. 138, membrii organelor de conducere “care au cauzat ” starea de insolvență prin una dintre faptele enumerate în continuare. Expresia sugerează existența raportului de cauzalitate între fapta personală și prejudiciul suferit de averea debitorului și, consecutiv, de creditori.
Menționează că premisele acțiunii reglementate de art. 138 se află în raportul administratorului sau lichidatorului asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la încetarea de plăți, raport care conține și informații privind eventuala răspundere a oricărui administrator, director, cenzor, asociat, salariat sau a altei persoane.
Arată în continuare că în accepțiunea Legii nr. 85/2006 privind procedura insolventei, cererile întemeiate pe dispozițiile art. 138 din lege sunt introduse de către administrator/lichidator și, în subsidiar de către comitetul creditorilor.
Precizează că fiind vorba de o răspundere civilă delictuală, dreptul la acțiune ia naștere din momentul în care persoana interesată ia cunoștință de fapta cauzatoare de prejudicii și de persoana care a cauzat prejudiciul, în cadrul procedurii acest moment fiind, de regulă, cel al depunerii de către administrator/lichidator a raportului prevăzut la art. 20 lit. b) raportat la art. 59 alin.1 din Legea 85/2006, termen indicat de judecătorul sindic, dar care nu putea depăși 60 de zile de la desemnare.
Subliniază că acțiunea prevăzută la art. 138 se prescrie in termen de 3 ani, iar prescripția începe să curgă de la data la care a fost cunoscută sau trebuia cunoscută persoana care a cauzat apariția stării de insolvență, dar nu mai târziu de 2 ani de la data pronunțării deschiderii procedurii.
Arată că, cererea fiind introdusă de creditorul Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița termenul de prescripție de 3 ani începe să curgă de la data la care lichidatorul a depus sau trebuia să depună raportul prevăzut de art.20 lit. b), raport asupra cauzelor sau împrejurărilor care au dus la apariția insolvenței debitorului, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă, acela fiind momentul la care trebuia să cunoască fapta cauzatoare de prejudicii și persoana care a cauzat insolventa debitorului.
Subliniază că, în cauză, lichidatorul judiciar a arătat că nu a identificat faptic în patrimoniul debitorului bunuri mobile sau imobile care să fie valorificabile, astfel că nu a trebuit să întocmească raport final.
Mai arată că de asemenea, deși lichidatorul judiciar a arătat că societatea nu i-a depus registrele contabile, fapt care creează prezumția că administratorul societății fie a ținut o contabilitate fictivă, fie a ascuns cu bună știință realitatea economico-financiară, fie a făcut să dispară documentele contabile, nu a înțeles să formuleze cererea prevăzută de art. 138 din lege.
Față de aceste motive, solicită admiterea apelului, modificarea/casarea Sentinței nr. 8880/28.10.2014, în sensul trimiterii dosarului la judecătorul sindic pentru soluționarea cererii de atragere a răspunderii, iar pe fondul cauzei, admiterea cererii de atragere a răspunderii patrimoniale a administratorului . - dl. I. S. M..
În drept, își întemeiază prezenta cerere pe dispozițiile Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței și art. 466 și următoarele din Cod procedură civilă.
La termenul din data de 28 ianuarie 2015, Curtea, având în vedere data formulării cererii de deschidere a procedurii insolvenței, precum și dispozițiile art. 3 din Legea nr. 76/2012, a calificat prezenta cale de atac ca fiind recurs și s-a constituit în complet de recurs, în cauză fiind aplicabile dispozițiile Codului de procedură 1865 cu modificările ulterioare.
Analizând recursul prin prisma motivelor de recurs care se referă la dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ., se constată că nu este fondat.
În mod legal a considerat judecătorul sindic că este inadmisibilă formularea unei acțiuni având ca obiect antrenarea răspunderii administratorului statutar al societății debitoare ulterior închiderii procedurii insolvenței pornite împotriva acestei societăți.
Această concluzie se impune față de prevederile art. 138 coroborat cu art. 136, art. 140 și cu art. 142 din Legea nr. 85/2006.
Astfel, acțiunea întemeiată pe dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 este soluționată de către judecătorul sindic ce are în competența sa soluționarea procedurii insolvenței societății debitoare. În condițiile în care procedura insolvenței se închide prin unul dintre modurile prevăzute de lege, conform art. 136 din lege, atât judecătorul sindic cât și ceilalți participanți la procedură sunt descărcați de orice îndatoriri și responsabilități cu privire la procedură, deci o acțiunea de antrenare a răspunderii persoanelor prevăzute de lege ulterioară închiderii procedurii insolvenței nu ar mai putea să fie judecată de către judecătorul sindic numit în cadrul procedurii insolvenței, astfel cum prevăd dispozițiile art. 138 din lege.
Alt argument în sensul că acțiunea întemeiată pe dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 trebuie formulată până la închiderea procedurii insolvenței este și prevederea cuprinsă în art. 140 din lege, astfel cum a reținut și instanța de fond. Această prevedere stabilește destinația sumelor depuse în urma admiterii acțiunii în răspundere conform art. 138, respectiv acestea trebuie să intre în averea debitorului și să fie destinate, în caz de reorganizare, plății creanțelor potrivit programului de plăți și completării fondurilor necesare continuării activității debitorului, iar în caz de faliment, acoperii pasivului. Rezultă că scopul formulării acțiunii prevăzute de art. 138 din lege servește derulării procedurii insolvenței, indiferent de faza în care aceasta se află, reorganizare sau faliment, iar în situația închiderii procedurii insolvenței, nu se mai justifică promovarea acțiunii respective.
Totodată, în mod corect a interpretat instanța de fond și dispozițiile art. 142 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 în sensul că acestea prevăd doar posibilitatea executării unei hotărâri judecătorești de admitere a acțiunii întemeiate pe art. 138 din lege, nu și posibilitatea formulării acesteia după închiderea procedurii insolvenței.
Față de aceste dispoziții legale și de interpretarea lor corectă de către instanța de fond, se constată că nu este întemeiată critica recurentei în sensul că acțiunea având ca obiect antrenarea răspunderii în baza art. 138 din Legea nr. 85/2006 este o acțiune distinctă de procedura insolvenței, având o natură juridică diferită, respectiv fiind întemeiată pe răspunderea civilă delictuală și termen de prescripție distinct. Chiar dacă natura juridică a acestei acțiuni este cea a răspunderii delictuale, ea rămâne o acțiune prevăzută de legea specială a insolvenței și care este supusă dispozițiilor speciale menționate mai sus, dispoziții din care reiese existența unui moment limită până la care ar putea fi formulată o asemenea acțiune.
Având în vedere aceste considerente, se constată că hotărârea atacată este legală, nefiind întrunite condițiile referitoare la motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ.
În consecință, în temeiul art. 312 alin. 1 C.pr.civ., va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI – A.J.F.P. DÂMBOVIȚA împotriva sentinței civile nr.8880/28.10.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul I. S. M..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 28.01.2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
A. P. I. C. V. D.
GREFIER,
G. M.
Red. A.P./2 ex.
| ← Procedura insolvenţei – SRL. Decizia nr. 801/2015. Curtea de... | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
