Conflict de competenţă. Sentința nr. 149/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 149/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 11-04-2014 în dosarul nr. 357/33/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 149/2014
Ședința camerei de consiliu din data de 11 Aprilie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: M.-I. I.
GREFIER: E. T. V.
S-a luat spre examinare conflictul de competență ivit între Tribunalul Maramureș și Judecătoria Baia M., în vederea soluționării acțiunii formulate de reclamantul L. V. în contradictoriu cu pârâta ..
Curtea procedând la verificarea competenței potrivit art. 131 alin.1 N.C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial în soluționarea prezentei cauze, raportat la dispozițiile art. 135 al.1 N.C.pr.civ.
Soluționarea conflictului de competență s-a realizat în camera de consiliu, fără citarea părților.
CURTEA:
Princererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Baia M. sub nr._ reclamantul L. V., în contradictoriu cu pârâta S.C. V. R. S.A. a solicitat instanței să constate ca fiind abuzive prevăzute în Convenția de credit nr._/AB/15.02.2008, încheiată între pârâta . în calitate de creditoare-împrumutătoare, pe de o parte, și reclamantul, în calitate de împrumutat, pe de altă pateu, la punctul 3 lit. d și e și respectiv punctul 5 lit. a din Condiții speciale; să constate ca fiind abuzivă clauza prevăzută de art. 1 din Actul adițional nr. 2/21.12.2010 la convenția de credit nr._/AB/ 15.02.2008 încheiată cu pârâta; să constate nulitatea absolută a acestor clauze; să dispună repunerea părților în situația anterioară inserării în convenția de credit antemenționată, a clauzelor prevăzute la punctele 3 lit. d și e și respectiv pct. 5 lit. a în forma inițială din Condiții speciale, precum și astfel cum a fost modificat prin încheierea actului adițional și pe cale de consecință să oblige pârâta, pe de o parte să restituie reclamantului în integralitate sumele de bani încasate în baza respectivelor clauze, cu titlu de comision de risc și ulterior comision de administrare credit, începând cu august 2010 și până la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri, și, pe de altă parte, să îi achite dobânda legală, aferentă fiecărei sume plătită de reclamant în baza acestor clauze, ce se va calcula conform dispozițiilor art. 3 alin. 1 din OG nr. 9/2000, de la data achitării acestora și până la data de 01.09.2011, iar de la această dată și până la data plății efective, potrivit dispozițiilor art. 1 din OG 13/2011; să oblige pârâta să emită un nou plan de rambursare a creditului, cu eliminarea costurilor relative la comisionul de risc devenit ulterior comision de administrare credit și cu respectarea dobânzii contractuale inițiale de 3,99 % p.a. precum și cu modificarea corespunzătoare și a D. prevăzută la pct. 3 lit. e din convenția de credit.
În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat, în esență, că prin prisma dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 193/2000, clauzele contractuale atacate constituie clauze abuzive, ceea ce impune admiterea acțiunii astfel cum a fost ea formulată.
Pârâta S.C. V. R. S.A. a depus întâmpinarea a solicitat instanței respingerea cererii de chemare în judecată.
Prin sentința civilă nr._ din data de 04.12.2013, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Baia M. s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Maramureș.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Maramureș sub nr._ .
Prin sentința civilă nr. 11.849 din 04.12.2013, Tribunalul Maramureș s-a admis excepția necompetenței materiale a invocată din oficiu de tribunalul și, în consecință, a declinat în favoarea Judecătoriei Baia M. competența de soluționare a acțiunii civile formulată de către reclamantul L. V., în contradictoriu cu pârâta . BUCUREȘT, a fost suspendată judecarea cauzei și s-a dispus înaintarea dosarului Curții de Apel Cluj în vederea soluționării conflictului de competență.
Analizând excepția invocată din oficiu, tribunalul a reținut, în acord cu prima instanță, că litigiul dedus judecății este unul de natură patrimonială.
Prin acțiunea promovată în contradictoriu cu banca împrumutătoare reclamantul a solicitat a se constata nulitatea unor clauze din contract și nu a contractului în întregul său.
Este adevărat că prin ultimul petit al acțiunii se solicită obligarea pârâtei la emiterea unui nou plan de rambursare a creditului, însă (dincolo de faptul că e discutabilă natura sa patrimonială) acest capăt de cerere nu poate fi socotit ca fiind unul principal ci, întrucât soluționarea sa depinde de soluția ce o vor primi petitele având ca obiect constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale, prin prisma prevederilor art. 30 alin. 4 NCPC, poate fi calificat doar ca un capăt de cerere accesoriu.
Potrivit art. 123 alin. 1 NCPC, cererile accesorii, adiționale, precum și cele incidentale se judecă de instanța competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competența materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești, cu excepția cererilor prevăzute la art. 120.
Iar potrivit art. 98 alin. 1 NCPC competența se determină după valoarea obiectului cererii arătat în capătul principal de cerere.
Așadar, pentru determinarea competenței instanței, trebuie stabilită competența pe care o atrage petitul sau petitele principale, neavând nici o însemnătate cărei instanțe i-ar reveni competența după valoare a petitelor accesorii.
Potrivit notelor de ședință depuse de către societatea pârâtă pentru acest termen de judecată, valoarea clauzei prevăzută la art. 3 lit. d și e din contractul de credit se ridică la nivelul sumei de 124.291,04 lei, valoarea clauzei prevăzută la pct. 5 lit. a este egală cu suma de 68.601,26 lei, iar valoarea clauzei prevăzută la art. 1 din actul adițional este în cuantum de 52.605,81 lei.
Potrivit art. 99 NCPC, în situația în care instanța de judecată este învestită cu soluționarea mai multor capete de cerere principale, competența se stabilește prin raportare la fiecare petit principal în parte.
În speță capetele de cerere principale sunt cele având ca obiect constatarea caracterului abuziv al unor clauze contractuale.
Potrivit calculelor efectuate de către pârâtă (contestate în parte de către reclamantă, însă în sensul în care valoarea obiectului litigiului ar fi una inferioară celei indicate de către . și deci nu ar avea înrâurire asupra soluției ce urmează a fi dată excepției), văzând și prevederile art. 101 NCPC, instanța constată că valoarea fiecăreia dintre clauzele contractului care fac obiectul prezentului litigiu, este una inferioară sumei de 200.000 lei.
Or, potrivit art. 94 pct. 1 lit. j NCPC revine în competența materială a judecătoriei soluționarea cererilor evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 132 alin. 1 și 3 NCPC, tribunalul a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Baia M..
Văzând prevederile art. 133 pct. 2 NCPC, instanța a constatat existența conflictului negativ de competență, pentru soluționarea căruia, în temeiul art. 135 alin. 1 NCPC, a dispus înaintarea dosarului Curții de Apel Cluj.
Asupra conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria Baia M. și Tribunalul Maramureș, Curtea reține următoarele:
Reclamantul L. V. a investit Judecătoria Baia M. cu o cerere prin care a solicitat să se constate caracterul abuziv al clauzelor de la punctele 3 lit. d și e și respectiv punctul 5 lit. a din Condiții speciale ale Convenției de credit nr._/AB/15.02.2008 încheiată între pârâta . și reclamant. S-a mai solicitat totodată să constate nulitatea absolută a acestor clauze, să se dispună repunerea părților în situația anterioară și să fie obligată pârâta să emită un nou plan de rambursare a creditului, cu eliminarea costurilor relative la comisionul de risc devenit ulterior comision de administrare credit și cu respectarea dobânzii contractuale inițiale de 3,99 % p.a. precum și cu modificarea corespunzătoare și a D. prevăzută la pct. 3 lit. e din convenția de credit.
În mod corect Tribunalul Maramureș a stabilit că prin acțiunea promovată se tinde la anularea unor clauze punctuale din contract iar și nu a contractului în întregul său astfel că valoarea litigiului trebuie raportată la efectele patrimoniale produse de cele trei clauze contractuale, iar de contractul de împrumut în ansamblul său.
Ultimul petit al acțiunii prin care se solicită obligarea pârâtei la emiterea unui nou plan de rambursare a creditului este unul accesoriu deoarece va fi analizat doar în măsura în care primul capăt de cerere va primi o soluție favorabilă din partea instanței de judecată, astfel că acesta nu poate influența în nici un caz competența de soluționare a cauzei în întregul său, dispozițiile art. 123 alin. 1 NCPC statuând în mod expres că cererile accesorii se judecă de instanța competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competența materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești.
Competența materială a instanțelor în soluționarea litigiilor patrimoniale este reglementată de art. 98 alin. 1 NCPC iar principiul care se degajă din această dispoziție legală este cel potrivit căruia competența se determină după valoarea obiectului cererii arătat în capătul principal de cerere, valoare care se determină de reclamant prin cererea de chemare în judecată, iar în caz de contestație, pe baza înscrisurilor prezentate și a explicațiilor date de părți.
Întrucât reclamantul nu s-a conformat prevederilor art. 194 lit. c NCPC care instituie în sarcina reclamantului obligația de a-și prețui valoarea obiectului cererii, în mod corect tribunalul a solicitat explicații părților pe marginea acestei chestiuni litigioase.
Calculele efectuate de către pârâtă atestă faptul valoarea clauzei prevăzută la art. 3 lit. d și e din contractul de credit se ridică la nivelul sumei de 124.291,04 lei, valoarea clauzei prevăzută la pct. 5 lit. a este egală cu suma de 68.601,26 lei, iar valoarea clauzei prevăzută la art. 1 din actul adițional este în cuantum de 52.605,81 lei.
Prin urmare valoarea litigiului de față este circumscrisă celor trei valori patrimoniale reprezentând efectele pecuniare produse de cele trei clauze contractuale a căror valabilitate se contestă, iar nu valorii sumei împrumutate de 68.000 CHF, ce reprezintă obligația principală asumată de către reclamant prin convenția de credit, cum în mod eronat a reținut Judecătoria Baia M..
În mod corect a reținut Tribunalul Maramureș că cererea reclamantului conține mai multe capete de cerere principale iar competența se stabilește prin raportare la fiecare petit principal în parte în conformitate cu prevederile art. 99 NCPC, iar nu prin cumularea valorii tuturor cererilor.
De vreme ce valoarea fiecăreia dintre clauzele contractului care fac obiectul prezentului litigiu este inferioară sumei de 200.000 lei, iar potrivit art. 94 pct. 1 lit. j NCPC revine în competența materială a judecătoriei soluționarea cererilor evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei Curtea va stabili competența de soluționare a prezentului litigiu în favoarea Judecătoriei Baia M..
Față de considerentele expuse în temeiul art. 135 NCPC Curtea va stabili competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulate de reclamantul L. V. în contradictoriu cu pârâta S.C. V. R. S.A., în favoarea Judecătoriei Baia M..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulate de reclamantul L. V. în contradictoriu cu pârâta S.C. V. R. S.A., în favoarea Judecătoriei Baia M..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 11 aprilie 2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. I. I. E. T. V.
Red.M.I.I./16.04.2014.
Dact.H.C./3 ex.
| ← Radieri ca urmare a dizolvării. Decizia nr. 340/2014. Curtea de... | Cereri în baza OUG 116/2009. Decizia nr. 149/2014. Curtea de... → |
|---|
