Constatare nulitate act. Decizia nr. 592/2014. Curtea de Apel CLUJ

Curtea de Apel CLUJ - Sentințe și decizii comerciale / 2014

Decizia nr. 592/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 10-11-2014 în dosarul nr. 1437/1285/2013

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA A II-A CIVILĂ,

DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr._

DECIZIA CIVILĂ NR.592/2014

Ședința publică din data de 10 noiembrie 2014

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: A. S.

JUDECĂTOR: A.-M. I.

GREFIER: M. V.-G.

Componența prezentului complet de judecată a fost

modificată prin Hotărârea nr. 45/25.06.2014

a Colegiului de Conducere al Curții de Apel Cluj

Pe rol fiind pronunțarea hotărârii în cauza civilă în apelul declarat de apelanta-reclamantă R. & Partiners SPRL- filiala A. în calitate de administrator judiciar al . împotriva sentinței civile nr.934/27.03.2014, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat Cluj, în contradictoriu cu intimații-pârâți B. G. Societe Generale SA, B. G. Societe Genereale SA- sucursala G. Cluj, ., F. G. și F. E., având ca obiect constatare nulitate act.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților litigante.

Procedura de citare este îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 3 noiembrie 2014, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

CURTEA:

Prin sentința civilă nr. 934 din 27 martie 2014 pronunțată în dosarul nr._ a Tribunalului Specializat Cluj, s-a admis excepția lipsei calității de reprezentant a administratorului judiciar R. & P. SPRL al . cu sediul în ., . nr. 21-22, jud. S., J_, CUI_, excepție invocată de pârâta B. G. SOCIETE GENERALE SA cu sediul în București .. 1-7, sector 1, J_ și în consecință:

A fost anulată cererea formulată de reclamantul R. & P. SPRL filiala A. cu sediul în A.-I. .. 2A, jud. A. în calitate de administrator judiciar al . în contradictoriu cu pârâții B. G. SOCIETE GENERALE SA, B. G. SOCIETE GENERALE SA Sucursala Cluj cu sediul în Cluj-N. . nr. 81-83, J_, CUI_, ., în insolvență, cu sediul în Cluj-N. .-11, jud. Cluj, J_, CUI_ prin lichidator judiciar JUDICIAR SPRL cu sediul în Cluj-N., .. 126, jud. Cluj, F. G. domiciliat în Cluj-N. ., jud. Cluj CNP_ și F. E. domiciliată în Cluj-N. . jud. Cluj, CNP_, ca urmare a admiterii excepției.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin cererea formulată de reclamanta Societatea profesională R. & P. SPRL, în calitate de administrator judiciar al ., aflată în procedura insolvenței s-a solicitat chemarea în judecată a pârâților B.-GROUP SOCIETE GENERALE SA BUCUREȘTI și a Sucursalei Cluj-N., a pârâților ., F. G. și F. E., solicitându-se instanței ca prin sentința ce o va pronunța să constate nulitatea absolută a contractelor încheiate între reclamantă și pârâta instituție bancară, pentru suma în cuantum de 954.025 lei, contracte individualizate ca fiind contractele de ipotecă nr. J193/21.04.2006, nr.28/2006, nr. J704/1/03.08.2006, nr. 818/1/28.08.2008, a contractelor de credit nr. J704/1/03.08.2006, nr. J821/29.08.2008, și nulitatea absolută parțială a contractului de ipotecă nr. J4/1/27.04.2007. S-a solicitat totodată, radierea din cartea funciară a sarcinilor înscrise în baza contractelor de ipotecă asupra imobilului situat în Cluj-N., . constând în teren în suprafață de 622 mp cu nr. cadastral 4950 și aspra construcției cu nr. cadastral 4950-C1, înscrise în CF NR._ Cluj-N., radierea interdicției de înstrăinare și grevare notate sub B2-B5 asupra imobilelor menționate anterior, radierea sarcinilor înscrise sub C1-c3 ASUPRA IMOBILULUI TEREN ȘI CONSTRUCȚIE SITUATE ÎN Cluj-N. .-14, înscrise în CF nr._ Cluj-N. și a interdicțiilor de înstrăinare și grevare înscrise sub B1-B3 asupra acestui imobil teren și construcție.

S-a solicitat și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că la data de 13.09.2013, F. G., administratorul special al debitoarei, a convocat adunarea generală a creditorilor debitoarei . pentru a fi supusă aprobării acesteia propunerea referitoare la formularea unei cereri în instanță ce a făcut obiectul cauzei deduse judecății sub dosar nr._ al Tribunalului Comercial Cluj, propunere adoptată ca de altfel și cea de împuternicire a administratorului judiciar pentru promovarea și susținerea acestei cereri.

Pe fondul cererii, reclamanta a susținut că a încheiat în decursul anilor 2006-2010 cu B. GROUP SOCIETE GENERALE SA mai multe contracte de credit și ipotecă pentru garantarea obligației de plată, intenția fiind cea de a se încheia contractele cu B. București, societatea mamă care are personalitate juridică și capacitate de exercițiu, contractele fiind încheiate în fapt cu Sucursala Cluj, care nu are personalitate juridică, fiind un dezmembrământ al societății de la București conform prevederilor art. 43 din Legea nr. 31/1990. Neavând personalitate juridică, sucursala nu are nici capacitate de exercițiu și de folosință motiv pentru care reclamanta consideră că actele sunt lovite de nulitate absolută, în conformitate cu prevederile art. 34 din Decretul-lege nr. 31/1954.

În sprijinul acestei susțineri se invocă dispozițiile art. 32 NCPC conform cărora oricine poate formula o cerere dacă are capacitate procesuală în condițiile legii de a formula asemenea cereri, precum și dispozițiile art. 56 din același act normativ în cuprinsul căruia se arată că poate sta în instanță cel care are capacitate procesuală de folosință, entităților fără această capacitate lipsindu-le și capacitatea de a contracta.

Reclamanta susține în plus, că intenția B. a fost de a încheia actele prin intermediul sucursalei ca și parte contractantă și nu prin intermediul acesteia ca mandatar al societății mame, acest fapt rezultând din analiza tuturor contractelor a căror nulitate se solicită, contracte în care figurează B. Sucursala Cluj cu datele de identificare ale acesteia și reprezentanții săi legali.

Întrucât înscrierea sarcinilor în cartea funciară s-a făcut în baza unor contracte lovite de nulitate absolută, reclamanta apreciază că se impune radierea lor din conform celor solicitate în petitul al doilea al cererii introductive, prin raportare la dispozițiile art. 34 din Legea nr. 7/2006 anterior abrogării lor prin Legea nr. 71/2011.

S-a mai arătat că pârâta nu a fost dispusă să se prezinte la conciliere sau mediere anterior formulării cererii adresate instanței, considerând că și în situația în care s-ar constata nulitatea contractelor obligațiile de restituire a creditelor acordate ar subzista, aspect cu care și reclamanta este de acord, cu mențiunea că acestea nu ar mai avea caracter garantat.

În drept au fost invocate, pe lângă dispozițiile menționate în considerentele cererii și dispozițiile art. 1900 din vechiul cod civil, art. 30,32,194, 249-365, 453 și art. 1025 din NCPC.

Pârâții F. G. și F. E. au depus la dosar întâmpinare la data de 25.11.2013 arătând că nu se opun admiterii acțiunii formulate de reclamantă prin administratorul judiciar susținând încheierea contractelor a căror nulitate se solicită cu sucursala și nu cu societatea mamă, invocând dispozițiile art. 43 alin. 1 din Legea nr. 31/1990 conform cărora sucursalele sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică, și cărora le lipsește capacitatea de exercițiu și folosință, respectiv capacitatea de a contracta, motiv pentru care contractele sunt lovite de nulitate absolută.

Pârâta B.-GROUP SOCIETE GENERALE SA a depus întâmpinare la dosar, la data de 3 decembrie 2013, invocând excepția lipsei calității de reprezentant a administratorului judiciar și excepția lipsei de interes a reclamantei privind solicitarea de constatare a nulității contractelor de credit nr. J_ și J818/819/1/28.08.2008. Pe fondul cererii s-a solicitat respingerea cererii ca nefondată.

În ceea ce privește excepția lipsei calității de reprezentant, pârâta susține că în baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr.85/2006, administratorul judiciar poate formula acțiuni de anulare a unor acte frauduloase încheiate de debitoare cu cel mult trei ani înainte de deschiderea procedurii insolvenței, conform art. 79-80 din legea specială, în ipotezele pe care le reglementează aceste dispoziții legale, contractele menționate în cererea introductivă fiind încheiate în perioada 2006-2008, neîncadrându-se în condițiile prevăzute de articolele menționate.

Se mai susține că, în condițiile în care administratorul judiciar a formulat acțiunea întemeiată pe dispozițiile dreptului comun, și nu pe prevederile Legii insolvenței, poate avea cel mult calitatea de mandatar al debitoarei .. Cererea a fost formulată de administratorul judiciar în urma hotărârii adoptate de adunarea creditorilor, în condițiile în care debitoarea se află în perioada de observație, dreptul de administrare al acesteia nefiind ridicat, astfel încât pârâta apreciază că reprezentant legal este administratorul special desemnat. D. acesta poate desemna o altă persoană să formuleze și să susțină în numele debitoarei o acțiune. Mai mult, pârâta arată că, în conformitate cu dispozițiile art. 84 NC.P.C. reprezentarea convențională a persoanelor juridice se poate face doar prin consilier juridic ori avocat, iar administratorul judiciar nu are o astfel de calitate.

Se mai susține că introducerea cererii de chemare în judecată nu s-a făcut în aplicarea dispozițiilor Legii nr. 85/2006 și administratorul nu a formulat pretențiile în exercitarea atribuțiilor expres și limitativ prevăzute de lege.

Referitor la excepția lipsei de interes invocată în subsidiar de pârâtă, se arată că perfectarea contractelor de ipotecă nr. J_ și J818._ s-a realizat cu o terță persoană juridică, ., actualmente . și că reclamantul nu justifică nici un interes în formularea cererii de constatare a nulității absolute a acestor contracte, în condițiile în care interesul este una dintre condițiile de exercitare a oricărei acțiuni civile conform prevederilor art. 32 NCPC.

Pe fondul cererii, pârâta susține că a încheiat contractele de credit cu terța persoană juridică menționată anterior și că încheierea s-a făcut de către B.-GSG prin Sucursala Cluj, persoana juridică fiind cea care și-a asumat obligațiile și a dobândit drepturile în urma încheierii contractelor respective. Persoana juridică din care face parte și sucursala este îndreptățită să delege acesteia, ca entitate fără personalitate juridică, îndeplinirea anumitor sarcini sau afaceri pe seama persoanei juridice, în acest sens pronunțându-se și instanța supremă.

Prin răspunsul la întâmpinare formulat de reclamantă depus la dosar la filele 103-104, se solicită respingerea excepțiilor invocate de instituția bancară, susținându-se că, în ceea ce privește excepția lipsei calității de reprezentant al administratorului judiciar, dispozițiile art. 20 lit. h din Legea nr. 85/2006 reglementează dreptul acestuia de a formula acțiuni pentru protejarea intereselor creditorilor. Pe de altă parte, se susține că administratorul judiciar a fost mandatat de adunarea generală a creditorilor din data de 13.09.2013 să formuleze și să susțină acțiunea ce face obiectul prezentului dosar.

Referitor la excepția lipsei de interes, reclamanta a solicitat respingerea motivat pe faptul că imobilele asupra cărora sunt înscrise ipotecile din contractele nr. J_ și J818/819/1/28.08.2008 sunt proprietatea reclamantei astfel încât are interes în a solicita radierea lor din cartea funciară, această radiere fiind posibilă doar prin constatarea nulității absolute a contractelor de ipotecă, justificându-se interesul în formularea cererii.

În ceea ce privește apărările de fond se arată că incapabilul nu poate în nume personal sau în numele altei persoane să încheie contracte, aspect stabilit de dispozițiile art. 949 și urm. C.civ., situație față de care sucursala nu poate să încheie în numele și pe seama societății mame contracte, pentru că nu are personalitate juridică,i nici capacitate de exercițiu.

În plus, în toate actele a căror nulitate se solicită a se constata, se susține că este menționată ca și creditor B.-GSG SA SUCURSALA CLUJ cu datele de identificare ale acesteia și reprezentanții săi legali, fiind astfel evident că toate contractele au fost semnate de sucursală, entitate care nu are personalitate juridică și nici capacitate de exercițiu.

La data de 20 martie 2014, față de excepția invocată de pârâta B.-GROUP SOCIETE GENERALE, instanța prin raportare la dispozițiile art. 82 din NCPC a dispus acordarea unui termen în cauză pentru a da posibilitatea părții reclamante să facă dovada calității de reprezentant, în condițiile în care partea a arătat că dreptul de administrare al debitoarei nu a fost ridicat și că procedura insolvenței este în perioada de observație, debitoarea manifestându-și intenția de a se reorganiza.

În ședința publică din data de 27 martie 2014, acordându-se cuvântul asupra excepției lipsei calității de reprezentant a administratorului judiciar, cel care a formulat cererea de chemare în judecată pentru debitoarea ., reclamanta a arătata că nu a înțeles să formuleze cererea de constatare a nulității absolute în condițiile prevăzute de dispozițiile art. 79-80 din Legea nr. 85/2006, susținând totodată faptul că a formulat acțiunea în condițiile dreptului comun, ținând cont de dispozițiile art. 20 litera h din Legea 85/2006 care îi conferă administratorului judiciar dreptul de a formula cerea de chemare în judecată.

Analizând cu prioritate excepția lipsei calității de reprezentant al administratorului judiciar R. & P. SPRL de a formula cererea de chemare în judecată în numele și pentru debitoarea ., instanța a reținut faptul că aceasta se află în procedura insolvenței, perioada de observație, după cum au arătat părțile împrocesuate și rezultă și din informațiile furnizate instanței de sistemul Ecris, debitoarei nefiindu-i ridicat dreptul de administrare.

S-a mai reținut faptul că din punct de vedere procesual prezentul litigiu a fost declanșat după data intrării în vigoare a NCPC, la 20 octombrie 2013, astfel încât, în conformitate cu dispozițiile art. 24 din noul act normativ, dispozițiile noii legi de procedură se aplică și cererilor ce fac obiectul prezentului litigiului.

Conform dispozițiilor art. 80 din NCPC părțile pot să-și exercite drepturile procesuale personal sau prin reprezentant, reprezentare putând fi legală, convențională sau judiciară.

În cazul persoanelor juridice societăți comerciale, reprezentarea legală în raporturile cu terții și în justiție este asigurată de administratorul statutar sau de consiliul de administrație sau președinte, în condițiile societăților cu răspundere limitată, conform dispozițiilor Legi nr. 31/1990 actualizată și republicată, în mod obișnuit calitatea de reprezentant în justiție revenind administratorului statutar, conform actului constitutiv și în lipsa unei stipulații contare. Puterea de a reprezenta societatea în justiție și în raport cu terții este deosebită, distinctă de puterea de a îndeplini operațiuni de gestiune internă întrucât dreptul de reprezentare este un drept special, deosebit de dreptul de administrare, care include doar dreptul de gestiune a societății comerciale. D. urmare, dreptul de reprezentare al societății îl au numai administratorii cărora li s-a conferit prerogativa prin voința asociaților, fie prin actele constitutive, fie ulterior, în condițiile legii.

În cazul în speță, calitatea de administrator statutar al . este deținută de F. G. acesta având puteri depline, numirea sa în această calitate făcându-se prin actul constitutiv la data de 09.12.1993, durata mandatului fiind nelimitată.

Debitoarea a intrat în procedura insolvenței, dispusă la solicitarea persoanei juridice, în condițiile reglementate de prevederile art. 27-30 di Legea nr. 85/2006, în baza încheierii civile nr. 457/29 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul S. în dosar nr._ (8-9) fiind deschisă procedura generală de insolvență, constatându-se starea de încetare de plăți a debitoarei, fiind desemnat în calitate de administrator judiciar, pentru îndeplinirea atribuțiilor prevăzute de art. 20 din Legea insolvenței societatea profesională R. & P. SPRL, fără însă ca debitoarei să-i fie ridicat dreptul de administrare și cu atât mai mult dreptul de reprezentare în instanță.

Articolul 20 din actul normativ invocatreglementează principalele atributii ale administratorului judiciar, in cadrul legii speciale, acestea fiind:

a) examinarea situației economice a debitorului și a documentelor depuse conform prevederilor art. 28 și 35 și întocmirea unui raport prin care să propună fie ., fie continuarea perioadei de observație în cadrul procedurii generale și supunerea acelui raport judecătorului-sindic, într-un termen stabilit de acesta, dar care nu va putea depăși 20 de zile de la desemnarea administratorului judiciar;

b) examinarea activității debitorului și întocmirea unui raport amănunțit asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă, și asupra existenței premiselor angajării răspunderii acestora, în condițiile art. 138, precum și asupra posibilității reale de reorganizare efectivă a activității debitorului ori a motivelor care nu permit reorganizarea și supunerea acelui raport judecătorului-sindic, într-un termen stabilit de acesta, dar care nu va putea depăși 40 de zile de la desemnarea administratorului judiciar;

c) intocmirea actelor prevazute la art. 28 alin. (1), in cazul in care debitorul nu si-a indeplinit obligatia respectiva inauntrul termenelor legale, precum si verificarea, corectarea si completarea informatiilor cuprinse in actele respective, cand acestea au fost prezentate de debitor;

d) elaborarea planului de reorganizare a activitatii debitorului, in functie de cuprinsul raportului prevazut la lit. a) si in conditiile si termenele prevazute la art. 94;

e) supravegherea operatiunilor de gestionare a patrimoniului debitorului;

f) conducerea integrala, respectiv in parte, a activitatii debitorului, in acest ultim caz cu respectarea precizarilor exprese ale judecatorului-sindic cu privire la atributiile sale si la conditiile de efectuare a platilor din contul averii debitorului;

g) convocarea, prezidarea si asigurarea secretariatului sedintelor adunarii creditorilor sau ale actionarilor, asociatilor ori membrilor debitorului persoana juridica;

h) introducerea de actiuni pentru anularea actelor frauduloase incheiate de debitor in dauna drepturilor creditorilor, precum si a unor transferuri cu caracter patrimonial, a unor operatiuni comerciale incheiate de debitor si a constituirii unor garantii acordate de acesta, susceptibile a prejudicia drepturile creditorilor;

i) sesizarea de urgenta a judecatorului-sindic in cazul in care constata ca nu exista bunuri in averea debitorului ori ca acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative;

j) mentinerea sau denuntarea unor contracte incheiate de debitor;

k) verificarea creantelor si, atunci cand este cazul, formularea de obiectiuni la acestea, precum si intocmirea tabelelor creantelor;

l) incasarea creantelor; urmarirea incasarii creantelor referitoare la bunurile din averea debitorului sau la sumele de bani transferate de catre debitor inainte de deschiderea procedurii; formularea si sustinerea actiunilor in pretentii pentru incasarea creantelor debitorului, pentru aceasta putand angaja avocati;

m) cu conditia confirmarii de catre judecatorul-sindic, incheierea de tranzactii, descarcarea de datorii, descarcarea fidejusorilor, renuntarea la garantii reale;

n) sesizarea judecatorului-sindic in legatura cu orice problema care ar cere o solutionare de catre acesta.

Conform alineatului 2 al aceluiași articol, judecătorul-sindic poate stabili în sarcina administratorului judiciar, prin încheiere, orice alte atribuții in afara celor stabilite la alin. (1), cu excepția celor prevăzute de lege în competenta exclusiva a acestuia.

Nici una dintre atribuțiile mai sus menționate nu conferă administratorului judiciar, în etapa procedurii generale a insolvenței, în cadrul căreia a fost, de altfel, formulată cererea de chemare în judecată, dreptul de reprezentare a persoanei juridice în raporturile cu terții și în instanță, legiuitorul înțelegând să permită persoanei juridice în această etapă continuarea activității în aceleași condiții, nefiind reglementate modificări în ceea ce privește reprezentarea, în considerarea faptului că debitoarea este îndreptățită să-și manifeste intenția de a se reorganiza, odată cu formularea cererii de deschidere a procedurii, drept de care a și uzat după cum rezultă din copia planului de reorganizare depus la dosar în ședința publică din 27 martie 2014, planul fiind aprobat de trei categorii de creditori cu ocazia adunării generale din 14.02.2014 (filele 122-124).

Instanța a apreciat că administratorul judiciar nu are calitatea de reprezentant al debitoarei, în perioada de observație cuprinsă între data deschiderii procedurii generale a insolvenței și data confirmării planului de reorganizare ori data deschiderii procedurii falimentului în formă generală în situația neconfirmării planului de către judecătorul sindic sau deschiderii procedurii simplificate a falimentului în condițiile prevăzute de art. 54 din Legea nr. 85/2006.

Prevederile art. 47 din Legea nr. 85/2006 statuează asupra faptului că deschiderea procedurii ridică debitorului dreptul de administrare constând în dreptul de a-și conduce activitatea, de a-și administra bunurile din avere și de a dispune de acestea dacă debitoarea nu și-a declarat intenția de reorganizare conform prevederilor art. 28 alin. 1 litera h), în cazul în speță intenția de reorganizare fiind exprimată de debitor odată cu formularea cererii de deschidere a procedurii, astfel încât prevederile menționate nu sunt aplicabile în speță.

Nu sunt aplicabile în cauză nici dispozițiile prevăzute de art. 47 alin. 3, prevederi care permit judecătorului sindic să ordone ridicarea, în tot sau în parte, a dreptului de administrare al debitoarei odată cu desemnarea administratorului judiciar, indicând totodată și condiția de exercitare a conducerii debitorului de către acesta, întrucât nu s-a făcut dovada ordonării unei astfel de dispoziții de către judecătorul sindic, încheierea în baza căreia s-a dispus desemnarea administratorului judiciar necuprinzând astfel de dispoziții.

Dreptul de administrare al debitoarei încetează de drept, în baza legii, la data la care se dispune începerea falimentului, conform prevederilor exprese ale alineatului 4 ale art. 47, dispoziții care de asemenea nu sunt aplicabile față de etapa în care se află procedura insolvenței ..

Pe cale de consecință, tribunalul a apreciat că administratorul judiciar nu are calitatea de reprezentant legal al debitoarei și nu reprezintă, în această etapă procedurală persoana juridică în relațiile cu terții și în instanță, nefiind abilitată de lege să formuleze pentru aceasta în numele său acțiuni în instanță, cu excepția celor prevăzute de art. 20 alin. 1, dintre care cele prevăzute de litera h au fost invocate de reclamantă, acțiuni care se formulează însă în condițiile Legii nr. 85/2006, fapt pe care dispozițiile art. 20 alin.1 îl prevăd în mod expres prin modul în care legiuitorul a înțeles să reglementeze atribuțiile administratorului judiciar, folosind sintagma „în cadrul prezentei legi”.

Or, reclamanta a precizat faptul că cererea s-a formulează în condițiile dreptului comun, și nu în condițiile prevăzute de art. 79-80 din Legea nr. 85/2006. această împrejurare rezultă de altfel și din faptul că administratorul special F. G., desemnat de asociații debitoarei, al cărui atribuții sunt expres și limitativ reglementate de legiuitor în cuprinsul articolului 18, a înțeles să solicite convocarea pentru data de 13.09.2013, adunarea generală a creditorilor debitoarei pentru a-i supune, ca probleme pe ordinea de zi, discutarea, analizarea șui aprobarea propunerii referitoare la constatarea nulității absolute a contractelor de credit și ipotecă ce făceau obiectul dosarului nr._ al Tribunalului Specializat Cluj, dosar al cărui obiect este identic cu cel prezent, cererea fiind formulată în numele debitoarei de administratorul special, F. G., soluționarea făcându-se în condițiile prevăzute de art. 200 alin.2-3 din NCPC prin anularea cererii nefiind îndeplinită obligația de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru, obligație cenzurată în condițiile prevăzute de art. 77 din Legea nr. 85/2006 și art. 39 din OUG nr. 80/2013.

Faptul că s-a considerat necesar a fi depus la dosar procesul verbal încheiat cu ocazia convocării adunării generale a creditorilor din data de 13.09.2013 pentru a se face dovada calității de reprezentant legal a administratorului judiciar, susținându-se că adunarea generală a creditorilor a mandat societatea profesională pentru susținerea cererii ce a făcut obiectul dosarului nr._, în instanță, dovedește că cererea nu a fost formulată în condițiile prev. de art. 79-80 din Legea nr. 85/2006, aceste norme nefiind invocate de partea reclamantă în susținerea cererii nici după ce instanța a pus în discuție temeiul de drept al pretențiilor cu care a fost învestită în urma aspectelor invocate în întâmpinarea părții adverse, instituția bancară. În plus, formularea unei cereri în condițiile legii insolvenței, impuneau soluționarea acesteia de către judecătorul sindic prin raportare la prevederile art. 11 din legea specială.

Pe de altă parte, în condițiile în care administratorul judiciar era îndreptățit să formuleze cererea dedusă judecății în numele și pe seama debitoarei, în condițiile specifice dreptului comun, și nu în cadrul reglementat de Legea nr.85/2006 cum prevăd dispozițiile art. 20 alin. 1, nu era necesar acordarea unui mandat administratorului judiciar pentru formularea cererii în numele și pentru debitoarea ., mandat dat de adunarea generală a creditorilor, dreptul său fiind prevăzut de legiuitor, ope legis, cererea fiind supusă normelor și condițiilor speciale pe care le reglementează prevederile art. 79-80. aspectul asupra căruia adunarea creditorilor, convocată de administratorul judiciar, era eventul îndreptățită să-și spună punctul de vedere îl putea constitui oportunitatea formulării cererii din perspectiva interesului creditorilor de a se întreprinde un astfel de demers procedural, calitate de reprezentant legal fiindu-i conferit în această situație practicianului în insolvență chiar de legiuitor.

În ceea ce privește împuternicirea acordată de adunarea generală administratorului judiciar se impune a se preciza faptul că se reduce doar la atributul de a susține cererea formulată de administratorul special al debitoarei în instanță, în dosarul nr._ soluționat, și nu vizează prezenta cauză distinctă de cea care a făcut obiectul dosarului soluționat la data de 18 octombrie 2013.

Dispozițiile art. 17 alin. 1 litera f. de altfel, conferă legitimare procesuală activă doar comitetului creditorilor de a introduce acțiuni pentru anularea unor acte transferuri cu caracter patrimonial, făcute de debitoare în dauna creditorilor și doar atunci când astfel de acțiuni nu au fost introduse de administratorul judiciar sau de lichidator, aceste dispoziții coroborându-se cu cele ale art. 81 alin. 2, care menționează și competența judecătorului sindic de a soluționa aceste cereri.

Tribunalul a reținut faptul că obiectul cererii cu care a fost învestit este acela de a se constata nulitatea absolută a unor contracte de credit și ipotecă, pentru unele dintre acestea solicitându-se constatare nulității parțiale (vezi contractul de ipotecă nr. J4/1/21.04.2007), invocându-se aspecte care vizează capacitatea sucursalei de a contracta în condițiile prevăzute de art. 43 din Legea nr. 31/1990 și prev. art. 34 din Decretul–lege nr. 31/1954, cererea fiind formulată în condițiile dreptului comun și nu ale legii speciale.

Față de stadiul procedurii insolvenței formularea cererii în numele debitoarei se impunea a se face de reprezentantul legal și nu de administratorul judiciar, cel puțin în perioada cuprinsă între data deschiderii procedurii generale a insolvenței și până la momentul confirmării planului de reorganizare sau deschiderii procedurii falimentului în formă simplificată conform art. 54 din Legea insolvenței ori trecerii debitoarei în faliment forma generală, ca urmare a nedepunerii unui plan de reorganizare, a neconfirmării planului de către judecătorul sindic, sau ca urmare a trecerii în faliment procedura generală în baza prevederilor art. 107 din Legea nr. 85/2006. Legea specială stabilește și cine are calitatea de reprezentant legal, atribuind pe această perioadă atribuțiile de reprezentare a societății administratorului special.

De altfel, această soluție se impune față de dispozițiile art. 3 pct. 26 și 18 din Legea nr.85/2006 care reglementează instituția „administratorului special” ca fiind reprezentant desemnat de adunarea generală a asociaților debitorului, „împuternicit să efectueze în numele și pe contul acestuia actele de administrare în perioadele de procedură când debitorului i se permite să își administreze activitatea și le reprezinte interesele în procedură pe perioada în care debitorului i s-a ridicat dreptul de administrare”.

Se impun a fi avute în vedere totodată, prevederile art. 18 din Legea nr. 85/2006 conform cărora dupa deschiderea procedurii, adunarea generala a actionarilor/asociatilor debitorului, persoana juridica, va desemna, pe cheltuiala acestora, un reprezentant, persoana fizica sau juridica, administrator special, care sa reprezinte interesele societatiisi ale acestora si sa participe la procedura, pe seama debitorului. Dupa ridicarea dreptului de administrare, debitorul este reprezentat de administratorul judiciar/lichidator care ii conduce si activitatea comerciala, iar mandatul administratorului special va fi redus la a reprezenta interesele actionarilor/asociatilor.

Pe de altă parte, conform prevederilor art 84 din. NCPC, în condițiile în care administratorul statutar nu are calitatea de reprezentant legal al debitoarei față de momentul în care se află procedura insolvenței, s-ar putea discuta de reprezentarea convențională a persoanei juridice de către acesta, de dreptul debitoarei de a sta în justiție prin reprezentant ales, drept care este, ca regulă general, dar care în unele situații nu este îngăduit de lege, în cazul persoanelor juridice reprezentarea convențională putând fi asigurată, atât în fața primei instanțe căt și în căile de atac doar prin consilier juridic sau prin avocat.

Față de aceste dispoziții clare și nesusceptibile de interpretări, instanța a apreciat că prin raportare la prevederile art. 82 coroborate cu dispozițiile art.18 și cele ale art. 248 ca statuează asupra obligației instanței de a se pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe, sau după caz, cercetarea în fond a cauzei, a fost admisă excepția lipsei calității de reprezentant legal a administratorului judiciar al debitoarei . cu consecința anulării cererii conform tezei finale a art. 82, analizarea celorlalte aspecte invocate nemaifiind necesară față de caracterul peremptoriu, absolut al excepției admise.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel S.P. R. & P. S.P.R.L. Filiala A. administrator judiciar al GOLD VOLTAIC S.R.L. - SOCIETATE ÎN INSOLVENȚĂ (fosta societate RIMINI IMPEX S.R.L.) solicitând admiterea apelului, anularea în totalitate a hotărârii atacate și rejudecarea pe fond a cauzei; admiterea cereri de chemare în judecată așa cum a fost formulată și constatarea nulității absolute a contractelor încheiate între apelantă și B. G. Societe Generale S.A. Sucursala G. Cluj, pentru suma de 954.024,5 EURO, după cum urmează:

a) contract de ipotecă nr.J193/l/21.04.2006. autentificat de BNP L. M. sub nr. 1015/25.04.2006. încheiat pentru suma de 1.400.000 RON între B.-GSG SA Sucursala G. Cluj și societatea „Rimini Impex" S.R.L.,,

b)contract de ipotecă autentificat de BNP L. M. nr.28/2006. încheiat pentru garantarea achitării sumei de 50.000 EUR între B.-GSG SA Sucursala Cluj și societatea „Rimini Impex" S.R.L.,

c)parțial Contractul de ipoteca nr.J4/t/27.04.2007. autentificat de BNP L. M. sub nr. 1702/2007. încheiat între B.-GSG SA Sucursala G. Cluj și societatea „Rogil Impex" S.R.L., pentru imobilul înscris în CF nr._ a loc Cluj-N. (în contract de ipotecă CF nr._ A+l a loc.Cluj-N.) valoarea apreciam a fi de 50.000 EUR.

d)Contractul de credit nr. .1704/03.08.2006. încheiat pentru suma de 550.000 EUR între B.-GSG SA Sucursala Județeană Cluj și societatea „Rimini Impex" S.R.L., și a Actelor adiționale la acesta nr. 1/03.08.2007, 2/31.07.2008, 3/28.08.2008,_, 5/03.11.2010,6//28.06.2011,7/28.07.2011, 8/28.11.2011,

e)Contract de ipotecă nr. J704/1/03.08.2006 autentificat de BNP L. M. sub nr. 2103/03.08.2006, încheiat pentru garantarea rambursării sumei de 550.000 EUR între B.-GSG SA Sucursala G. Cluj și societatea „Rimini Impex" S.R.L, și addendele la acesta nr. 1/25.09.2009 (autentificată de BNP C. C. D. sub nr. 928/25.09.2009) și nr.2/16.11.2010 (autentificată de BNP C. C. D. sub nr. 1171/16.11.2010),

f)Contractul de credit nr.J821/29.08.2008. încheiat pentru suma dp 609.600 EUR între B.-GSG SA Sucursala G. Cluj, societatea „Rimini Impex" S.R.L. "și societatea „Rogil Impex" S.R.L., și a actelor adiționale la acesta nr. 1/15.04.2010, 2/03.11.2010, 3/28.07.2011 și 4/28.11.2011;

g)Contract de ipotecă nr. J818/819/1/28.08.2008. încheiat pentru garantarea achitării sumei de 609.600 EUR între B.-GSG SA Sucursala G. Cluj, societatea „Rimini Impex" S.R.L. și societatea „Rogil Impex" S.R.L., autentificat de notar public C. L. din cadrul S.C.N. N. Lex sub nr. 3885/28.08.2008 și Addenda nr. 1/07.06.2010 la acesta, autentificată la BNP C. C. D. sub nr. 499/07.06.2010,

2. Radierea din cartea funciară a sarcinilor înscrise asupra imobilelor aparținând apelantei după cum urmează:

-Sarcinile înscrise sub CI cu nr. 520/11.01.2006, C2 cu nr. 3516/01.02.2006, C3 cu nr._/25.04.2006, C4 cu nr._/03.08.2006, C5 cu nr._/28.09.2009, C7 cu nr._/17.11.2010 asupra imobilului situat în Cluj-N. ., jud.Cluj, constând în teren în suprafață de 622 mp cu nr. cad. 4950 și construcției cu nr. cad.4950-Cl, înscrise în CE nr._ a loc.Cluj -N.,

-Interdicțiile de înstrăinare și grevare notate sub B2 cu nr. 520/11.01.2006, B3 cu nr. 3516/01.02.2006, B4 cu nr._/25.04.2006, B5 cu nr._/03.08.2006 asupra imobilului situat în Cluj-N. ., jud.Cluj, constând în teren în suprafață de 622 mp cu nr. cad. 4950 și construcției cu nr. cad.4950-Cl, înscrise în CF nr._ a loc.Cluj-N.,

-Sarcinile înscrise sub CI cu nr._/01.01.2007 - în baza Actului nr. 1702/27.04.2007, C2 cu nr._/29.08.2008 în baza Actului nr. 3885/2008 și C3 cu nr._/08.06.2010 în baza Actului nr. 499/2010 asupra imobilului situat în Cluj-N. .-14,;jud.Cluj, constând în teren în suprafață de 857 mp cu nr. cad._ și construcției cu nr. cad.l5100-C, înscrise în CF nr._ a loc.Cluj-N.,

- Interdicțiile de înstrăinare și grevare înscrise sub Bl cu nr._/01.01.2007, B2 cu nr._/29.08.2008, B3 cu nr._/29.08.2008 asupra imobilului situat în Cluj-N. .-14, jud.Cluj, constând în teren în suprafață de 857 mp cu nr. cad._ și construcției cu nr. cad.l5100-C, înscrise în CF nr._ a loc.Cluj-N..

3. Obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

În dezvoltarea motivelor de apel se arată că, în perioada anilor 2006-2010 între apelanta GOLD VOLTAIC S.R.L. - SOCIETATE ÎN INSOLVENȚĂ (fosta societate RIMINI IMPEX S.R.L.,și B. Group Societe Generale S.A. (denumită în continuare B.) s-au încheiat mai multe contracte de credit și contracte de ipotecă pentru garantarea executării obligației de plată. Având în vedere că la încheierea acestor contracte nu s-au respectat anumite prevederi legale imperative a promovat în instanță acțiunea care face obiectul prezentului dosar.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta B. a invocat excepția lipsei calității de reprezentant a administratorului judiciar S.P. R. & P. S.P.R.L. Filiala A., excepție ce a fost admisă de către instanța de fond și acțiunea a fost respinsă.

În motivarea hotărârii pronunțate de către Tribunalul Comercial Cluj se arată că practicianul în insolvență reprezintă legal pe debitoare doar din momentul în care aceasta a intrat în procedură falimentului, iar în perioada de observație și de reorganizare, debitoarea este reprezentată legal de către administratorul special.

Această susținere a instanței de fond, este contrară însuși scopului Legii nr. 85/2006 și procedurii insolvenței instituită de această lege. Astfel, pentru o mai bună administrare a activității societății aflate în dificultate financiară, aceasta apelează la prevederile Legii nr. 85/2006, iar în aceste condiții, societății îi sunt aplicabile prevederile imperative a acestui act normativ.

În conformitate cu prevederile Art. 3 alin. 1 pct. 27, citează: în înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:

Administratorul judiciar este persoana fizică sau juridică compatibilă, practician în insolvență, autorizat în condițiile legii, desemnat să exercite atribuțiile prevăzute la art. 20 în perioada de observație și pe durata procedurii de reorganizare: reprezentantul S.P.R.L. sau I.P. U.R.L. va trebui să îndeplinească condițiile prevăzute mai sus;

Din acest text de lege se deduce clar concluzia că administratorul judiciar este cel care reprezintă interesele față de terți și în instanță legat de activitatea societății în procedura insolvenței.

Același articol la pct.26 definește și termenul de administrator special, după cum urmează: administratorul special este reprezentantul desemnat de adunarea generală a acționarilor/asociaților debitorului, persoană juridică, împuternicit să efectueze în numele și pe contul acestuia actele de administrare necesare în perioadele de procedură când debitorului i se permite să își administreze activitatea și să le reprezinte interesele în procedură pe perioada în care debitorului i s-a ridicat dreptul de administrare. Adunarea generală a acționarilor, asociaților sau membrilor persoanei juridice va fi convocată de administratorul judiciar ori de lichidator pentru desemnarea administratorului special, în termen de maximum 10 zile de la deschiderea procedurii sau, după caz, de la ridicarea dreptului debitorului de a-și administra averea. Adunarea generală va fi prezidată de administratorul judiciar sau de lichidator, după caz. Dacă adunarea asociaților/acționarilor convocată conform prezentului punct nu desemnează un administrator special, debitorului i se va ridica dreptul de administrare, dacă acesta nu a fost ridicat, iar debitorul, respectiv asociații/acționarii sunt decăzuți din drepturile recunoscute de procedură și care sunt exercitate prin administrator special. Dacă un administrator special nii a fost desemnat, pentru soluționarea acțiunilor prevăzute la art. 46 și a celor reglementate de art. 79 și 80, debitorul va fi reprezentat de un curator special desemnat dintre organele de conducere statutare aflate în exercițiul funcțiunii la data deschiderii procedurii. Desemnarea se va face de către judecătorul-sindic în camera de consiliu și fără citarea părților. In cazul în care ulterior adunarea asociaților/acționarilor alege un administrator special, acesta va prelua procedura în stadiul în care se găsește la data desemnării;

Este evident că în ceea ce privește activitatea curentă a societății aceasta este administrată de administratorul special sub stricta supraveghere a administratorului judiciar, dar în ceea ce privește reprezentarea intereselor față de terți, acest atribut în revine aproape în totalitate administratorului judiciar, administratorul special revenindu-i atribuțiile stabilite la Art. 18 din Lege care prevede la alin. (2) atribuțiuile Administratorului după cum urmează:

a)exprima intenția debitorului de a propune un plan, potrivit art. 28 alin. (1) Ut. h), coroborat cu art. 33 alin. (2);

b)participa, în calitate de reprezentant al debitorului, la judecarea acțiunilor prevăzute la art 79 și 80;

c)formulează contestații în cadrul procedurii reglementate de prezenta lege;

d)propune un plan de reorganizare;

e)administrează activitatea debitorului, sub supravegherea administratorului judiciar, după confirmarea planului;

f)după . la inventar, semnând actul, primește raportul final și bilanțul de închidere și participa la ședința convocata pentru soluționarea obiectiunilor și aprobarea raportului;

g)primește notificarea închiderii procedurii

Pe lângă acest aspect, cea ce i se pare foarte important este faptul că la art. 20 din Legea nr. 85/2006 se menționează în mod concret atribuțiile administratorului judiciar după cum urmează:

b)examinarea activității debitorului și întocmirea unui raport amănunțit asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă, și asupra existenței premiselor angajării răspunderii acestora, în condițiile art 138, precum și asupra posibilității reale de reorganizare efectivă a activității debitorului ori a motivelor care nu permit reorganizarea și supunerea acelui raport judecătorului-sindic, într-un termen stabilit de acesta, dar care nu va putea depăși 40 de zile de la desemnarea administratorului judiciar;

c)întocmirea actelor prevăzute la art 28 alin. (1), în cazul în care debitorul nu și-a îndeplinit obligația respectiva înăuntrul termenelor legale, precum și verificarea, corectarea și completarea informațiilor cuprinse în actele respective, când acestea au fost prezentate de debitor;

d)elaborarea planului de reorganizare a activității debitorului, în funcție de cuprinsul raportului prevăzut la Ut a) și în condițiile și termenele prevăzute la art. 94;

e)supravegherea operațiunilor de gestionare a patrimoniului debitorului; fi conducerea integrală, respectiv în parte, a activității debitorului. în acest ultim caz cu respectarea precizărilor exprese ale judecătorului-sindic cu privire la atribuțiile sale și la condițiile de efectuare a plăților din contul averii debitorului:

g)convocarea, prezidarea și asigurarea secretariatului ședințelor adunării creditorilor sau ale acționarilor, asociaților ori membrilor debitorului persoana juridica;

h)introducerea de acțiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, precum și a unor transferuri cu caracter patrimonial, a unor operațiuni comerciale încheiate de debitor și a constituirii unor garanții acordate de acesta, susceptibile a prejudicia drepturile creditorilor;

i)sesizarea de urgenta a judecatorului-sindic în cazul în care constata că nu exista bunuri în averea debitorului ori ca acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative;

j) menținerea sau denunțarea unor contracte încheiate de debitor;

k) verificarea creanțelor și, atunci când este cazul, formularea de obiectiuni la acestea, precum și întocmirea tabelelor creanțelor;

l) încasarea creanțelor; urmărirea încasării creanțelor referitoare la bunurile din averea debitorului sau la sumele de bani transferate de către debitor înainte de deschiderea procedurii; formularea și susținerea acțiunilor în pretenții pentru încasarea creanțelor debitorului, pentru aceasta putând angaja avocați;

m) cu condiția confirmării de către judecatorul-sindic, încheierea de tranzacții, descărcarea de datorii, descărcarea fidejusorilor, renunțarea la garanții reale;

n) sesizarea judecătorului-sindic în legătură cu orice problema care ar cere o soluționare de către acesta.

(2) Judecatorul-sindic poate stabili administratorului judiciar, prin încheiere, orice alte atribuții în afara celor stabilite la alin. (1), cu excepția celor prevăzute de lege în competența exclusiva a acestuia.

Din textele de lege menționate mai sus rezultă cu certitudine că singura persoană care poate reprezenta interesele față de terți și în instanță ale debitoarei aflată în procedura insolvenței, este administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar în funcție de stadiul procedurii.

În aceste condiții, este evident că hotărârea instanței de fond în ceea ce privește admiterea excepției lipsei calității de reprezentant legal al administratorului judiciar S.P. R. & P. S.P.R.L. Filiala A. este în totală contradicție cu normele legale mai sus menționate și în această situație se impune anularea hotărârii și rejudecarea cauzei pe fond.

Având în vedere că este vorba de o societate care se află în procedura insolvenței și faptul că este urgent să se rezolve această problemă a actelor atacate în instanță pentru a avea o imagine mai clară cum se va desfășura în continuare procedura, nu solicităm trimiterea Cauzei spre rejudecare instanței de fond, ci solicită ca instanța de apel să purceadă la soluționarea pe fond a cauzei.

În aceste condiții, se reitereaza câteva aspecte legate și de fondul cauzei, pe care le apreciem importante în soluționarea cererii ce face obiectul prezentului dosar.

Astfel, în conformitate cu prevederile art. 43 alin. 1 din Legea nr. 31/1990 sucursalele sunt dezmembrăminte ale societății mamă fară personalitate juridică, prevederi care sunt cuprinse și în legislația bancară: art. 3 lit. b) si d). din Legea bancară nr.58/1998: b) bancă - persoana juridică autorizată să desfășoare, în principal, activități de atragere de depozite și de acordare de credite în nume și cont propriu: d) sucursală - unitate operațională fără personalitate juridică a unei bănci și care efectuează în mod direct toate sau unele dintre activitățile băncii. în limita mandatului dat de aceasta. Neavând personalitate juridică le lipsește capacitatea de exercițiu și în aceste condiții nu pot încheia acte în nume propriu cu terți și nici în calitate de mandatar al societății mamă, ci doar să reprezinte interesele societății mamă în teritoriul unde își desfășoară activitatea.

Capacitatea de a contracta presupune ca persoana să aibă capacitatea de folosință și capacitatea de exercițiu. Astfel, în conformitate cu prevederile art. 5 alin. 2 și din Decretul nr.31/1954: „Capacitatea de folosința este capacitatea de a avea drepturi și obligații. Capacitatea de exercițiu este capacitatea persoanei de a-și exercita drepturile și de a-și asuma obligații, savirsind acte juridice." Același act normativ la art. 34 prevede: „Persoana juridică nu poate avea decît acele drepturi care corespund scopului ei, stabilit prin lege, actul de înființare sau statut. Orice act juridic care nu este făcut în vederea realizării acestui scop este nul." Sucursala neavând personalitate juridică nu are capacitate de exercițiu, iar în aceste condiții nu poate să încheie în nume propriu acte juridice, ci doar în numele societății mamă și doar în calitate de mandatar al acestea din urmă.

Art. 32 din NCPC arată că oricine poate formula o cerere dacă are capacitate procesuală în condițiile legii de a formula asemenea cereri. La art. 56 din NCPC se arată că poate sta în instanță cel care are capacitate procesuală de folosință, iar dacă această capacitate îi lipsește, actele încheiate sunt nule. Entitățile care nu au personalitate juridică proprie le lipsește atât capacitatea de folosință cât și capacitatea de exercițiu, adică le lipsește capacitatea de a contracta.

Având în vedere că toate contractele menționate în petitele acțiunii simt încheiate cu o entitate care nu are personalitate juridică și îi lipsește capacitatea de exercițiu, în conformitate cu prevederile art. 34 din Decretul nr. 31/1954 aceste acte sunt lovite de nulitate absolută.

Faptul că, contractele au fost încheiat cu o entitate care nu are personalitate juridică, rezultă și din Legea aplicabilă societăților de creditare, care la art. 22 din Legea bancară nr.58/1998 (valabila pentru contractele încheiate până la data de 01.01.2007) sau art.103 din O.U.G. 99/2006 (valabila pentru contractele încheiate după la data de 01.01.2007) prevede expres că în actele încheiate cu terții societatea bancară trebuie să menționeze anumite informații obligatorii referitoare la înregistrarea sa și la autorizațiile obținute de la BNR pentru desfășurarea activității. Din acest punct de vedere, este evident că parte în contract s-a dorit a fi sucursala în nume propriu sau în calitate de mandatar al societății mamă, ceea ce din punct de vedere al legislației naționale și comunitare nu se poate întâmpla, având în vedere că sucursala este lipsită de capacitate de exercițiu, iar orice act încheiat de sucursala în nume propriu sau în calitate de mandatar este lovit de nulitate.

În aceste condiții este evident faptul că intenția de a se încheia acte din partea B. a fost aceia de a se încheia acte cu Sucursala G. Cluj, adică cu o entitate care nu are personalitate juridică și căreia îi lipsește capacitatea de de a contracta, iar în aceste condiții, actele încheiate de această entitate sunt lovite de nulitate absolută.

De asemenea, prevederile aplicabile si contractului de mandata (presupunând faptul că au avut mandat acordat de institutia-mamă) impun întrunirea condițiilor necesare pentru valabilitate, prevăzute de art.948 cod civil vechi, coroborate cu prev.art.1532 din Codul civil vechi, iar la cauzele de stingere a contractului de mandat, prevăzute la art. 1553 alin.l pct.3 din Cod civil vechi este clar menționata incapacitatea mandatarului. Prin urmare, în condițiile în care această incapacitate a mandatarului exista de la început, respectiv la data semnării procurilor speciale, precum și la data încheierii contractelor de credit / garanție imobiliară, este evident că acestea sunt lovite de nulitate absolută.

Având în vedere faptul că sarcinile înscrise în cartea funciară sunt înscrise în baza unor contracte lovite de nulitate absolută se impune radierea acestor sarcini și din cărțile funciare, conform solicitării de la petitul doi al acțiunii.

În conformitate cu prevederile art. 34 din Legea nr. 7/1996 ( așa cum acest text exista anterior abrogării prin Legea nr. 71/2011, aplicabil speței de față), actele declarate nule sau anulate vor fi radiate din mențiunile de carte funciară.

Intimații pârâți F. G. și F. E. au depus întâmpinare la fila 21 prin care arată că nu se opun admiterii apelului, rejudecării cauzei și admiterii cererii de chemare în judecată.

În dezvoltarea motivelor întâmpinării se arată că, așa cum au arătat și la instanța de fond, din actele depuse în probațiune rezultă că, între reclamantă și pârâta B., anterior anului 2010 s-au încheiat mai multe contracte în care parte a contractului a fost B. Group Societe Generale SA. Sucursala G. Cluj prin reprezentanții săi legali și cu datele de identificare a sucursalei.

Din conținutul acestor acte se deduce cu certitudine că, intenția de a încheia contracte de credit sau de ipotecă era aceia de a încheia cu Sucursala Group Cluj și nu cu societatea mamă.

La instanța de fond, pârâta B. a depus întâmpinare prin care a invocat lipsa calității de reprezentant a administratorului judiciar SP R. & P. SPRL Filiala A. pentru reclamantă, iar instanța de fond, soluționând această excepția a admis-o și a respins acțiunea reclamantei.

Se apreciază că apărările invocate de către reclamantă în susținerea apelului sunt temeinici, iar hotărârea pronunțată de Tribunalul Specializat Cluj este nefondată.

Este evident că în pronunțarea unei hotărâri în baza unei prevederi speciale, instanța este ținută să ia în considerare însuți scopul actului normativ, iar din acest punct de vedere se apreciază că susținerea apelantei în ceea ce privește nerespectarea de către instanța de fond a însuși scopului Legii nr. 85/2006 și procedurii insolvenței instituită de această lege este o nelegalitate care trebuie sancționată. Societățile aflate în dificultate financiară, apelează la prevederile Legii nr. 85/2006, pentru a avea o anumită protecție față de creditori, iar pe toate perioada aflării sub incidența prevederile Legii nr. 85/2006, activitatea acestor societăți este supusă unui control dublu, cel al administratorului judiciar și cel al judecătorului sindic.

Este evident că administratorul judiciar este cel care administrează societate în perioada aflată în procedura insolvenței și doar acest poate să reprezinte interesele societății față de terți în conformitate cu cu prevederile Art. 3 alin. 1 pct. 27, din Legea nr. 85/2006.

Administratorul special este reprezentantul desemnat de adunarea generală a asociaților debitoarei și care poate fi împuternicit să efectueze în numele și pe seama asociaților actele de administrare necesare stabilite de lege sub supravegherea administratorului judiciar și să le reprezinte interesele asociaților în procedură .

în ceea ce privește activitatea curentă a societății aceasta este administrată de administratorul special sub stricta supraveghere a administratorului judiciar, dar în ceea ce privește reprezentarea intereselor față de terți, acest atribut în revine aproape în totalitate administratorului judiciar, având în vedere și atribuțiile stabilite pentru celei două funcții de către Art. 18 pentru administratorul special și Art. 20 pentru administratorul judiciar.

Lecturând textele de lege menționate mai sus s-a constatat că, singura persoană care poate reprezenta interesele debitoarei față de terți și în instanță în procedura insolvenței, este administratorul sau lichidatorul judiciar în funcție de stadiul procedurii.

Față de aceste aspecte apreciază că, hotărârea instanței de fond în ceea ce privește admiterea excepției lipsei calității de reprezentant legal al administratorului judiciar S.P. R. & P. S.P.R.L. Filiala A. este în totală contradicție legea specială aplicabilă iar apelul formulat de reclamantă este fondat.

Intimata pârâtă B.-G. SOCIETE GENERALE SA a depus întâmpinare la fila 26 solicitând respingerea apelului în principal, și în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, conform art 480 alin 3 NCPC.

În dezvoltarea motivelor întâmpinării se arată că prin sentința apelata prima instanța a admis excepția lipsei calității de reprezentant al administratorului judiciar R. & P. SPRL al . si a anulat cererea de chemare in judecata, formulata de acesta in contradictoriu cu intimata-

Administratorul judiciar al . a formulat in prezenta cauza acțiune de constatare a nulității absolute a mai multor contracte de credit si de ipoteca perfectate intre subscrisa si Gold Voltaic SRL (fosta Rimini Impex SRL). Precizam ca societatea Gold Voltaic si la ora actuala se afla in perioada de observație. Prin cererea de apel se invoca, ca administratorul judiciar este reprezentantul legal al societății aflate in insolvență, potrivit art. 3 pct. 27 si art. 20 din legea nr. 85/2006.

1.) Intimata arată ca aceste susțineri sunt neîntemeiate, raportat la dispozițiile exprese ale art. 18 din legea nr. 85/2006. Art. 18 alin 1 dispune ca "După deschiderea procedurii, adunarea generală a acționarilor/asociaților debitorului, persoană juridică, va desemna, pe cheltuiala acestora, un reprezentant, persoană fizică sau juridică, administrator special, care să reprezinte interesele societății si ale acestora si să participe la procedură, pe seama debitorului. După ridicarea dreptului de administrare, debitorul este reprezentat de administratorul judiciar/lichidator care îi conduce si activitatea comercială, iar mandatul administratorului special va fi redus la a reprezenta interesele acționarilor/ asociaților." Din acest text de lege reiese in mod clar ca debitoarea aflata in insolvență este reprezentata de către administratorul special pe toata perioada in care nu este ridicat dreptul de administrare. Astfel reprezentarea intereselor societății in fata instantai de judecata precum si fata de terți revine in mod exclusiv administratorului special. Abia in urma ridicării dreptului de administrare debitoare va fi reprezentata de administratorul sau lichidatorul judiciar. Având in vedere ca fata de debitoarea Gold Voltaic SRL in dosarul nr._ al Tribunalului S. nu a fost ridicat dreptul de administrare a debitoarei, care a propus un plan de reorganizare, la ora actuala aceasta societate poate fi reprezentata in fata de instanța doar prin administratorul special.

In ceea ce privește dispozițiile art. 20 lit. h de care se prevalează apelantul se observa ca legea nr. 85/2006 reglementează expres condițiile in care administratorul judiciar poate formula acțiuni in anulare - in cadrul acestui act normativ. Potrivit prevederilor art 79 si art 80 din legea nr. 85/2006 administratorul judiciar va putea solicita anularea contractelor incheiate de debitorul aflat in insolventa in cazurile expres prevăzute de aceste texte de lege. Din textele de lege sus-mentionate rezulta si faptul ca administratorul judiciar poate formula acțiuni in anulare privind contractele perfectate de debitorul aflat in insolventa in frauda creditorilor sai cu cel mult 3 ani in prealabil deschiderii procedurii de insolventa (art. 79). Se observa totodată ca atribuțiile administratorului judiciar sunt in mod expres reglementate si enumerate prin art. 20 din legea insolvenței. Din acest text de lege coroborat cu prevederile art 79-80 rezulta ca administratorul judiciar va putea formula acțiuni in anularea contractelor perfectate de debitorul aflat in insolventa in mod exclusiv in ipotezele menționate in cadrul art 79-80. In caz contrar administratorul judiciar incalca dispozițiile exprese si imperative ale legii nr. 85/2006, acționând in afara atribuțiilor legale stabilite in sarcina sa.

Având in vedere ca toate contractele menționate in petitul 1 al acțiunii au fost incheiate in perioada 2006-2008 prevederile art 79-80 nu sunt aplicabile in speța. De altfel, astfel cum s-a clarificat in fata primei instanțe acțiunea nu este întemeiata pe dispozițiile legii nr. 85/2006, fiind formulata in temeiul dreptului comun. Având in vedere dispozițiile art. 18 alin 1 si art 20 administratorul judiciar nu are posibilitatea legala de a formula o asemenea acțiune.

In situația care administratorul judiciar formulează o acțiune de anulare de drept "comun", neîntemeiata pe legea insolvenței si nerespectand atribuțiile prevăzute in sarcina sa, acesta poate avea cel mult calitatea de mandatar al debitorului Gold Voltaic. De altfel se observa ca in acțiune se si precizează ca administratorul judiciar introduce cererea in aceasta calitate, in urma hotărârii adunării creditorilor. Insa, in speța debitorul Gold Voltaic se afla in perioada de observație, dreptul de administrare nefiind ridicat. In conformitate cu prevederile art 18 din legea nr. 85/2006 la ora actuala debitorul Gold Voltaic este legal reprezentat de administratorul special desemnat. D. acesta din urma poate mandata o alta persoana sa formuleze si sa susțină in numele debitorului o acțiune. De asemenea, potrivit art. 84 NCPC reprezentarea convenționala a persoanelor juridice se poate realiza doar de către un consilier juridic sau avocat. Or, administratorul judiciar in relația cu debitoarea nu justifica nici una dintre aceste calități.

Mai mult decât atat, in cazul in care acțiunea formulata nu se intemeieaza pe prevederile legii nr. 85/2006, nefiind introdusa in exercitarea atribuțiilor legale stabilite prin art 20 din același lege in sarcina administratorului judiciar, administratorul judiciar nu se poate prevala nici de art. 77 din legea insolvenței. Acest text de lege dispune ca acțiunile introduse de administratorul judiciar in aplicarea legii insolvenței sunt scutite de taxe de timbru. Or, astfel cum rezulta din acțiunea formulata aceasta nu se intemeieaza pe prevederile legii insolvenței (acestea nefiind invocate, si oricum nu sunt aplicabile), iar administratorul nu a formulat acțiunea in exercitarea atribuțiilor sale expres si limitativ determinate prin legea insolvenței. In aceste condiții, este necesara timbrarea acțiunii in conformitate cu dispozițiile legale aplicabile (OUG 80/2013) in caz contrar fiind eludate si fraudate dispozițiile si scopul art. 77 din legea nr. 85/2006 si prevederile OUG 80/2013.

2. Chiar daca administratorul judiciar ar deține calitatea de reprezentant al debitoarei Gold Vlatic SRL, arătam ca cererea de chemare in judecata formulata este neîntemeiata, astfel cum vom arata in cele ce urmează:

Intimata a încheiat cu societatea Gold Voltaic SRL (Rimini Impex SRL schimbând denumirea sa in Gold Voltaic SRL in prealabil deschiderii procedurii de insolventa) mai multe contracte de credit, prin care acesta a obținut sume de bani semnificative, necesare desfășurării si dezvoltării activității sale comerciale. Restituirea creditelor a fost garantata prin ipotecarea mai multor imobile aflate in patrimoniul societății.

Prin acțiune se susține in esența toate contractele perfectate (cele de credit si cele de garanție) sunt nule întrucât aceste contracte s-au încheiat si s-au semnat de B.-Sucursala G. Cluj, or sucursalele sunt dezmembraminte fara personalitate juridica, lipsite de capacitatea de contracta. Aceasta susținere este lipsita de temeinicie. Se observa facil ca toate contractele s-au perfectat de B.-GSG SA PRIN SUCURSALA CLUJ. Așadar contractele de credit si de ipoteca sunt incheiate de către B.-GSG SA, persoana juridica, printr-o sucursala. In mod evident persoana juridica este cea care isi asuma obligații si dobândește drepturi in urma încheierii contractelor. Daca sucursala in nume propriu ar fi încheiat contractele de credit si de ipoteca s-ar fi menționat in curpinsul acestora doar B.-Sucursala Cluj, si nu s-ar fi precizat expres ca B.-GSG SA (deci persoana juridica, înființata conform legii) prin sucursala (si prin angajații persoanei juridice) încheie aceste contracte de credit si de garanție. Nu in ultimul rand se observa ca sucursalele sunt unități teritoriale ale unei persoane juridice, funcționând ca dezmembraminte fara personalitate juridica. Persoana juridica din care face parte sucursala poate delega acesteia îndeplinirea anumitor sarcini sau afaceri pe seama persoanei juridice. In acest sens s-a pronunțat si ICCJ prin decizia nr. 2033/3006, precum si Curtea de Apel București 1216/2002.

De asemenea, persoana juridica (si nu sucursala) este cea care deține patrimoniu propriu, iar din acest patrimoniu debitoarea Gold Voltaic SRL a beneficiat de mai multe credite, restituirea cărora s-a obligat sa garanteze prin constituirea de ipoteci. Creditele acordate debitoarei au fost utilizate in vederea desfășurării activității societății si in beneficiul acestuia. Cu toate acestea la ora actuala debitoarea urmărește sa se elibereze de obligațiile sale contractuale.

Nu in ultimul rand se observa ca, contractele de ipoteca nr. J_ si J818/_ au fost perfectate intre intimata si societatea comerciala Rogil Impex (actuala B. T. SRL). Reclamantul in prezenta cauza nu justifica nici un interes de a solicita constatarea nulității absolute a unor contracte prin care o alta persoana a constituit drepturi de ipoteca in favoarea intimatei. Or, justificarea unui interes legitim constituie una dintre condițiile de exercitare a oricărei acțiuni, astfel cum prevede art. 32 NCPC.

Apelantul reclamant GOLD VOLTAIC SRL-SOCIETATE DE INSOLVENȚĂ a depus răspuns la întâmpinare, la fila 39 prin care arată următoarele:

Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta B. G. Societe Generale S.A. Considera ca instanța de fond in mod corect a admis excepția lipsei calității de reprezentant a administratorului judiciar S.P. R. & P. S.P.R.L. Filiala A., si ca administratorul special este cel care are atribuția de reprezentare in fata instanțelor si de promovare a acțiunilor de anulare a actelor frauduloasie. D. dupa ridicarea dreptului de administrare, administratorul judiciar va reprezenta societatea debitoare. Prin coroborarea textelor de lege, solicită ca instanța să observe ca:

- potrivit prevederilor art.3 pct.27 din Legea insolvenței nr.85/2006: „administratorul judiciar este persoana fizica sau juridica compatibila, practician in insolvență, autorizat in condițiile legii, desemnat sa exercite atribuțiile prevăzute la art.20 in perioada de observație si pe durata procedurii de reorganizare: reprezentantul SPRL sau IPURL va trebui sa îndeplinească condițiile prevăzute mai sus;"

- potrivit prevederilor art.20 din Legea insolvenței nr.85/2006: „Principalele atribuții ale administratorului judiciar, in cadrul prezentei legi, sunt: ... f) conducerea integrală, respectiv în parte, a activității debitoridui. în acest ultim caz cu respectarea precizărilor exprese ale judecatorului-sindic cu privire la atribuțiile sale și la condițiile de efectuare a plăților din contul averii debitorului; ... h) introducerea de acțiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiata de debitor in dauna drepturilor creditorilor, precum si a aunor transferuri cu caracter patrimonial, a unor operațiuni comeciale încheiate de debitor si a constituirii unor garanții acordate de acesta, suscceptibile a prejudicia drepturile creditorilor;",

Art.3 pct.26 din Legea nr.85/2006 definește și termenul de administrator special iar la art. 18 prevede atribuțiile acestuia, fara a enumera vreo posibilitate de promovare a acțiunilor in justiție.

In aceste condiții, este evident că hotărârea instanței de fond în ceea ce privește admiterea excepției lipsei calității de reprezentant legal al administratorului judiciar S.P. R. & P. S.P.R.L. Filiala A. este în totală contradicție cu normele legale mai sus menționate și în această situație se impune anularea hotărârii și rejudecarea cauzei pe fond.

In ce privește solicitarea intimatei, in subsidiar, de trimitere a cauzei spre rejudecare primei instanțe, considera ca este inadmisibila, in condițiile in care instanța de apel are competenta de a rejudeca pe fond cauza.

Intimata B.-G. SOCIETE GENERALE SA a depus concluzii scrise la dosarul cauzei prin care solicită respingerea apelului ca neîntemeiat.

Potrivit art. 480 alin 3 NCPC "/« cazul în care se constată că, în mod greșit, prima instanță a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată, instanța de apel va anula hotărârea atacată și va judeca procesul, evocând fondul. Cu toate acestea, instanța de apel va anula hotărârea atacată si va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe sau altei instanțe egale în grad cu aceasta din aceeași circumscripție, în cazul în care părțile au solicitat în mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel ori prin întâmpinare "

Se observa ca acest text de lege este imperativ dispunând ca instanța "va trimite" spre rejudecare cauza in ipoteza in care una dintre parti formulează o solicitare in acest sens. Astfel cum s-a reținut si in doctrina este suficienta cererea oricăreia dintre parti, apelantului sau a intimatului. Va rugam sa observați ca subscrisa prin intampinarea depusa la dosar am solicitat in mod expres trimiterea cauzei spre rejudecare in măsura in care instanța admite apelul formulat. Intimata a formulat aceasta solicitare intrucat prima instanța a formulat cauza pe cale de excepție fara a se transa fondul cauzei. Se observa ca in prezentul dosar se solicita anularea a doua contracte de credit si a sase contracte de ipoteca, aferente contractelor de credit. Subscrisa deținem o creanța de aproximativ 1 milion de euro, rezultata din cele doua contracte de credit, si garantata prin contractele ale căror anulare se solicita. Având in vedere aceste aspecte consideram ca se impune ca - in măsura in care instanța de apel admite apelul - cauza sa fie rejudecata pe fond de către prima instanța, in vederea respectării principiului dublului grad de jurisdicție si a dreptului la apărare a pârtilor.

In ceea ce privește decizia pronunțata de ICCJ, invocata de către intimații F., se observă ca acesta nu se, refera la aplicabilitatea art 480 alin 3 NCPC. Din contra instanța suprema a reținut prin decizia invocata ca "instanța de apel este una de control judiciar, fiind supuse judecații doar critici care tind sa demonstreze netemeinicia si nelegalitatea hotărârii de prima instanța". In conformitate cu aceasta practica in prezenta cauza instanța de apel se poate pronunța cu privire la critici privind excepția lipsei calității de reprezentant, intrucat prima instanța s-a pronunțat doar cu privire la aceasta excepție.

Intimata solicită respingerea apelului ca neîntemeiat, intrucat prima instanța in mod întemeiat a admis excepția lipsei calității de reprezentant al administratorului judiciar R.&P.. Astfel:

a.) Se observa ca potrivit prevederilor art. 20, art 79 si art 80 din legea nr. 85/2006 administratorul judiciar va putea solicita anularea contractelor incheiate de debitorul aflat in insolventa in cazurile expres prevăzute de aceste texte de lege. Din textele de lege sus-mentionate rezulta si faptul ca administratorul judiciar poate formula acțiuni in anulare privind contractele perfectate de debitorul aflat in insolventa in frauda creditorilor sai cu cel mult 3 ani in prealabil deschiderii procedurii de insolventa (art. 79). Se observa totodată ca atribuțiile administratorului judiciar sunt in mod expres reglementate si enumerate prin art. 20 din legea insolvenței. Din acest text de lege coroborat cu prevederile art 79-80 rezulta ca administratorul judiciar va putea formula acțiuni in anularea contractelor perfectate de debitorul aflat in insolventa in mod exclusiv in ipotezele menționate in cadrul art 79-80. In caz contrar administratorul judiciar incalca dispozițiile exprese si imperative ale legii nr. 85/2006, acționând in afara atribuțiilor legale stabilite in sarcina sa.

Având in vedere ca toate contractele menționate in petitul 1 al acțiunii au fost incheiate in perioada 2006-2008 prevederile art 79-80 nu sunt aplicabile in speța. De altfel administratorul judiciar prin acțiunea formulata nici nu invoca prevederile legii nr. 85/2006, cererea sa nefiind întemeiata in drept pe art 20, 79-80 si următoarele din legea insolvenței.

b.) In situația care administratorul judiciar formulează o acțiune de anulare de drept "comun", neintemeiata pe legea insolvenței si nerespectand atribuțiile prevăzute in sarcina sa, acesta poate avea cel mult calitatea de mandatar al debitorului Gold Voltaic. De altfel se observa ca in acțiune se si precizează ca administratorul judiciar introduce cererea in aceasta calitate, in urma hotărârii adunării creditorilor. Insa, in speța debitorul Gold Voltaic se afla in perioada de observație, dreptul de administrare nefiind ridicat. In conformitate cu prevederile art 18 din legea nr. 85/2006 la ora actuala debitorul Gold Voltaic este legal reprezentat de administratorul special desemnat. D. acesta din urma poate mandata o alta persoana sa formuleze si sa susțină in numele debitorului o acțiune. Se precizează ca debitoarea Gold Voltaic si in acest moment se afla in perioada de observație. Mai mult, potrivit art. 84 NCPC reprezentarea convenționala a persoanelor juridice se poate realiza doar de către un consilier juridic sau avocat. Or, administratorul judiciar in relația cu debitoarea nu justifica nici una dintre aceste calități.

Mai mult decât atat, in cazul in care acțiunea formulata nu se intemeiaza pe prevederile legii nr. 85/2006, nefiind introdusa in exercitarea atribuțiilor legale stabilite prin art 20 din același lege in sarcina administratorului judiciar, administratorul judiciar nu se poate prevala nici de art. 77 din legea insolvenței. Acest text de lege dispune ca acțiunile introduse de administratorul judiciar in aplicarea legii insolvenței sunt scutite de taxe de timbru. Or, astfel cum rezulta din acțiunea formulata aceasta nu se intemeiaza pe prevederile legii insolvenței (acestea nefiind invocate, si oricum nu sunt aplicabile), iar administratorul nu a formulat acțiunea in exercitarea atribuțiilor sale expres si limitativ determinate prin legea insolvenței. In aceste condiții, este necesara timbrarea acțiunii in conformitate cu dispozițiile legale aplicabile (OUG 80/2013) in caz contrar fiind eludate si fraudate dispozițiile si scopul art. 77 din legea nr. 85/2006 si prevederile OUG 80/2013.

. Cu privire la fondul cauzei se fac următoarele precizări:

Intimata a încheiat cu societatea Rimini Impex (la ora actuala Gold Voltaic) mai multe contracte de credit, prin care acesta a obținut sume de bani semnificative, necesare desfășurării si dezvoltării activității sale comerciale. Restituirea creditelor a fost garantata prin ipotecarea unor imobile aflate in patrimoniul societății.

Cererea de chemare in judecata a apelantei Gold Voltaic SRL in vederea solicitării nulității absolute a contractelor de credit si de ipoteca se intemeiaza pe susținerea ca toate contractele au fost incheiate cu o sucursala si nu cu persoana juridica de care tine aceasta sucursala, iar aceasta din urma nu a deținut capacitatea de a incheia acte juridice. In primul rand, se observă ca sucursala in sine nu deține nici patrimoniu (doar persoanele juridice dețin patrimoniu) deci in ipoteza in care reclamanta ar fi incheiat contractele cu sucursala nu rezulta de unde a primit in mod efectiv sumele de bani pe care le-am acordat cu titlu de credite. Aceste sume de bani au provenit din patrimoniul subscrisei, persoana juridica care prin sucursala noastră am incheiat contractele de apelanta.

In al doilea rand, susținerile apelantei sunt vădit lipsit de temeinicie, precum si de rea-credinta in condițiile in care a solicitat si a utilizat creditele, fiind de acord cu garantarea restituirii acestora prin constituirea de ipoteci in favoarea subscrisei. Totodată se observa ca toate contractele de credit si de ipoteca s-au perfectat de B.-GSG SA PRIN SUCURSALA CLUJ. Așadar contractele de credit si de ipoteca sunt incheiate de către B.-GSG SA, persoana juridica, printr-o sucursala. In mod evident persoana juridica este cea care isi asuma obligații si dobândește drepturi in urma incheierii contractelor. Daca sucursala in nume propriu ar fi incheiat contractele de credit si de ipoteca s-ar fi menționat in cuprinsul acestora doar B.-Sucursala Cluj, si nu s-ar fi precizat expres ca B.-GSG SA (deci persoana juridica, infiintata conform legii) prin sucursala (si prin angajații persoanei juridice) incheie aceste contracte de credit si de garanție. Depunem cu titlu de practica si doua hotărâri judecătorești definitive prin care s-a soluționat o problema identica cu cea pusa in discuție in prezenta cauza. De asemenea, atașam prezentelor si extras de pe portalul instanțelor de judecata din care rezulta cu privire la sentința depusa de către apelanta cu titlu de practica (sentința pronunțata impotriva Cec Bank in sensul anularii contractelor de ipoteca), ca instanța de apel a modificat sentința si a respins acțiunea introductiva ca nefondata.

Nu in ultimul rand, se observa ca sucursalele sunt unități teritoriale ale unei persoane juridice, funcționând ca dezmembraminte fara personalitate juridica, menite de a indeplini activități specifice societății, astfel incat activitatea persoanei juridice sa se poată desfășura si in alte localități decât cea in care se afla sediul social al persoanei. Astfel persoana juridica din care face parte sucursala poate delega acesteia indeplinirea anumitor sarcini sau afaceri pe seama persoanei juridice. In acest sens s-a pronunțat si ICCJ prin decizia nr. 2033/3006, precum si Curtea de Apel București 1216/2002.

Totodată si art 3 din legea nr. 58/1998 (Legea bancara) a prevăzut expres ca "sucursală (reprezintă o - n.n.) unitate operațională fără personalitate juridică a unei bănci și care efectuează în mod direct toate sau unele dintre activitățile băncii". Mai mult, si Regulamentul nr. 575/2013 al Parlamentului European si al Consiliului (cu directa aplicabilitate in statele membre ale UE) prin art 4 pct. 17 definește sucursala ca fiind un punct de lucru care reprezintă o parte dependenta din punct de vedere juridic de o instituție si care desfășoară direct toate sau unele dintre tranzacțiile specifice activităților instituțiilor.

Raportat la aceste aspecte solicită a se observa că intimat - persoana juridica - am incheiat in mod legal prin sucursala contracte de credit si de garanții cu apelanta, titularul drepturilor si al obligațiilor in mod evident fiind intimata (acesta cu atat mai mult cu cat din patrimoniul intimatei provin sumele de bani acordate cu titlu de credit). Susținerile apelantei in sensul ca a incheiat contractele cu sucursala si astfel contractele sunt nule, in mod evident urmăresc inlaturarea obligației apelantei de a mai restitui creditele sau de a garanta restituirea acestora.

Examinând apelul prin prisma motivelor invocate, Curtea de apel constată următoarele:

Obiectul cererii cu care a fost învestită prima instanță a fost acela de a se constata nulitatea absolută a unor contracte de credit și ipotecă, invocându-se aspecte care vizează capacitatea sucursalei de a contracta în condițiile prevăzute de art. 43 din Legea nr. 31/1990 și prevederile art. 34 din Decretul–lege nr. 31/1954.

Prin urmare, cererea introductivă de instanță a fost formulată în condițiile dreptului comun și nu ale Legii nr.85/2006.

Curtea apreciază că în mod corect tribunalul a dat dezlegare excepției lipsei calității de reprezentant a administratorului judiciar prin raportare la dispozițiile art. 18 din Legea nr.85/2006.

Astfel, câtă vreme procedura insolvenței se află în perioada de observație, iar dreptul de administrare nu a fost ridicat, cum este cazul din speță, cel care reprezintă interesele societății debitoare este administratorul special, iar nu administratorul judiciar, art. 20 alin.1 lit. h) din Legea nr.85/2006 nefiind aplicabil întrucât introducerea de acțiuni pentru anularea de acte frauduloase trebuie făcută în condițiile 79-80 din legea specială.

În raport de soluționarea în mod corect a excepției nu se mai impune analiza fondului cauzei cu care a fost învestit tribunalul.

Așa fiind, apelul se vădește nefondat, urmând a fi respins pe temeiul art.480 alin.1 Cod procedură civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul declarat de apelanta R. & Partiners SPRL- filiala A. în calitate de administrator judiciar al . împotriva sentinței civile nr.934, pronunțată la data de 27.03.2014 în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat Cluj pe care o păstrează în întregime.

Decizia este definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 10.11.2014.

Președinte,

A. S.

Judecător,

A. M. I.

Grefier,

M. V.-G.

Red. A.S./M.N.

4 ex./13.01.2015

Jud.fond.- C. C.

← Plângere împotriva rezoluţiei directorului ORC. Decizia nr....		Pretenţii. Decizia nr. 256/2014. Curtea de Apel CLUJ →

Constatare nulitate act. Decizia nr. 592/2014. Curtea de Apel CLUJ

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Constatare nulitate act. Decizia nr. 592/2014. Curtea de Apel CLUJ