Pretenţii. Decizia nr. 753/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 753/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 12-12-2014 în dosarul nr. 1371/33/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 753/2014
Ședința publică de la 12 Decembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M.-I. I.
Judecător M. B.
Grefier A. B.
S-a luat în examinare – în vederea pronunțării - contestația în anulare formulată de contestator .. T. LUX S.R.L. PRIN CII BOBOTĂ LIUBA împotriva deciziei civile nr. 474 din 16.10.2014 pronunțată în dosar nr._ al Curții de Apel Cluj, în contradictoriu cu intimat ., având ca obiect pretenții contravaloare bunuri.
Se constată că la data de 12 decembrie 2014 s-au înregistrat concluzii scrise din partea contestatoarei, transmise prin fax.
Dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în ședința publică din 5.12.2014, mersul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, pronunțarea fiind amânată pentru termenul de azi.
CURTEA
Prin decizia civilă nr. 474 din 16.10.2014 pronunțată în dosar nr._ al Curții de Apel Cluj s-a respins apelul declarat de reclamanta .. T. LUX SRL, societate în faliment prin Cabinetul Individual de Insolvență B. Liuba împotriva sentinței civile nr. 153 din 22.01.2014, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat Cluj, care a fost menținută în întregime.
A fost obligată apelanta să plătească intimatei . suma de 6.610,74 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut următoarele: Prin sentința civilă nr. 153 din 22.01.2014, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat Cluj, s-a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată formulată și precizată de reclamanta .. T. LUX SRL prin lichidator judiciar CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ „B. LIUBA”, în contradictoriu cu pârâta ..
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 5794/24.10.2011, pronunțată în Dosarul nr._ al Tribunalului Maramureș a fost admisă acțiunea promovată de administratorul judiciar Cabinetul Individual de Insolvență B. Liuba și cererea de intervenție promovată de intervenienta B.R.D. – Groupe Societe Generale, G. Baia M., Sucursala Județeană Baia M. în contradictoriu cu pârâții . și . SRL prin administrator special F. I. V. și în consecință a fost anulat contractul de vânzare-cumpărare nr. 7332/23.07.2010 încheiat între . SRL în calitate de vânzătoare și . în calitate de cumpărătoare, având ca obiect autoutilitara marca DAF, cu număr de înmatriculare_ și semiremorca Kogel cu nr. de înmatriculare_ ; s-a anulat operațiune de compensare concretizată în ordinul de compensare nr._/23.07.2010 și ordinul de compensare nr._/23.07.2010, a fost anulat contractul de vânzare-cumpărare nr. 7393/26.07.2010 încheiat între . SRL în calitate de vânzătoare și . în calitate de cumpărătoare, având ca obiect autoutilitara marca DAF, cu număr de înmatriculare_ și autoutilitara marca DAF, cu număr de înmatriculare_ ; s-a anulat, operațiunea de compensare concretizată în ordinul de compensare nr._/28.07.2010 și ordinul de compensare nr._/28.07.2010; a fost obligată pârâta . să restituie bunurile ce fac obiectul contractelor de vânzare cumpărare nr. 7332/23.07.2010 și nr. 7393/26.07.2010.
Ulterior rămânerii definitive a hotărârii menționate anterior, lichidatorul judiciar desemnat să administreze procedura insolvenței reclamantei .. T. LUX SRL a constatat că autoutilitara marca DAF, cu nr. de înmatriculare_, semiremorca Kogel cu nr. de înmatriculare_, autoutilitara marca DAF, cu nr. de înmatriculare_ și autoutilitara marca DAF cu nr. de înmatriculare_ nu se mai află în patrimoniul pârâtei . sau au fost dezmembrate.
Potrivit art. 79 din Legea nr. 85/2006, administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul poate introduce la judecătorul-sindic acțiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, acțiune care potrivit art. 81 alin. 1 din același act normative poate fi formulată în termen de un an de la data expirării termenului stabilit pentru întocmirea raportului prevăzut la art. 20 alin. (1) lit. b), dar nu mai târziu de 16 luni de la data deschiderii procedurii. De asemenea, potrivit art. 83 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, terțul dobânditor în cadrul unui transfer patrimonial, anulat conform art. 80, va trebui să restituie averii debitorului bunul transferat sau, dacă bunul nu mai există, valoarea acestuia de la data transferului efectuat de către debitor, stabilită prin expertiză efectuată în condițiile legii.
Or, dispozițiile art. 79 și următoarele din Legea nr. 85/2006 sunt dispoziții speciale, întreaga lege cuprinzând norme materiale și de procedură speciale, aplicabile într-un domeniu bine determinat. Prezenta acțiune este prezentată ca fiind o continuare a anulării în baza legii speciale (art. 79 și 80 Legea 85/2006) a unor contracte încheiate de către pârâtă. Așa fiind, consecințele și acțiunile ce derivă din anularea specială a unor acte, drepturile și obligațiile ce izvorăsc din anulare, sunt expres determinate tot de către legea specială, respectiv de art. 83 din legea 85/2006 care prevede expres obligațiile terțului dobânditor, ori având în vedere tocmai acest caracter special derogator, raportat și la dispozițiile art. 149 din Legea nr. 85/2006, face ca această acțiune întemeiate pe dispozițiile dreptului comun să fie inadmisibilă, căci nu se poate admite eludarea unor proceduri și termene speciale prin recurgerea la dispozițiile dreptului comun.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta .. T. LUX SRL, solicitând modificarea în tot a sentinței apelate în sensul admiterii acțiunii introductive de instanță, respectiv a acțiunii în restituire prin echivalent formulată și precizată împotriva pârâtei S.C. E. H. S.R.L., să se dispună restituirea de către S.C. E. H. S.R.L. către S.C. V.A.P. T. Lux S.R.L. - în faliment, a sumei de 680.995,51 lei, reprezentând contravaloarea bunurilor de natura autoutilitarei marca DAF, cu nr. de înmatriculare_, a semiremorcii Kogel cu nr. de înmatriculare_ ., a autoutilitarei marca PAF, cu nr. de înmatriculare_ și a autoutilitarei marca PAF cu nr. de înmatriculare_ .;
În motivare s-a relevat, în esență, că din cuprinsul sentinței apelate, pe de-o parte, acțiunea formulată și precizată a fost respinsă ca inadmisibilă, deși din cuprinsul considerentelor de fapt și de drept rezultă o alta stare de fapt, ceea ce ar fi condus la o judecată pe fond, iar pe de altă parte, sentința apelată nu cuprinde considerentele care au format convingerea instanței că acțiunea formulată și precizată se impune a fi respinsă, pe cale de excepție, ca inadmisibilă.
În fapt, pârâta a ascuns apelantei și instanței, situația de fapt și de drept a bunurilor ce au făcut obiectul contractelor frauduloase anulate, fapt care a pus în imposibilitate administratorul judiciar devenit ulterior lichidator judiciar, să își exercite atribuțiile, respectiv să extindă cadrul procesual cu terți cărora li s-au înstrăinat garanțiile creditorului B.R.D. - G.S.G. S.A., în termen legal.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de apel și a apărărilor formulate, Curtea a reținut următoarele:
Problema de drept ce face obiectul criticilor din apel este de a ști dacă și în ce măsură, odată ce lichidatorul judiciar desemnat în procedura insolvenței obține o hotărâre judecătorească de anulare a unui act de transfer fraudulos poate să recurgă la procedura de drept comun derogatorie de la legea specială a insolvenței pentru restabilirea situației anterioare.
Prealabil, Curtea a stabilit că prima instanță a stabilit corect starea de fapt dedusă judecății, care de altfel nici nu se contestă în faza de judecată a apelului.
Așa cum corect a statuat prima instanță scopul și finalitatea demersului în justiție promovat de reclamantă prin intermediul cererii de chemare în judecată a fost acela de a se obține o hotărâre judecătorească prin care să se dispună reîntregirea patrimoniului debitoarei insolvente și readucerea garanțiilor creditorului garantat în patrimoniul acesteia pentru a se îndeplini dezideratul procedurii insolvenței care se ghidează după principiul maximizării averii debitoarei.
Numai că potrivit dispozițiilor art. 83 alin. 1 din Legea insolvenței nr. 85/2006 terțul dobânditor în cadrul unui transfer patrimonial, anulat conform art. 80, va trebui să restituie averii debitorului bunul transferat sau, dacă bunul nu mai există, valoarea acestuia de la data transferului efectuat de către debitor, stabilită prin expertiză efectuată în condițiile legii.
Pe cale de consecință, s-a reținut că Legea insolvenței conține o dispoziție legală specială incidentă într-o astfel de situație și deci acțiunea lichidatorului nu poate fi îndreptată împotriva celui care a înstrăinat pentru a obține suma în echivalent în situația în care bunul nu mai este în patrimoniul acestuia conform dreptului comun ci va trebui să urmeze calea procedurală specială prevăzută de legea specială.
Or, este evident că normele juridice aplicabile efectelor anulării actelor frauduloase consacrate de art. 80 și urm. din Legea insolvenței sunt norme cu caracter special, derogator de la dreptul comun și au prevalență.
Numai în situația în care nu există incompatibilitate între normele speciale din legea insolvenței și normele conținute de în legea materială de dreptul comun, recte Codul civil, este posibil ca aceste din urmă norme să completeze, și nu să înlocuiască, normele speciale.
De altfel, în caz de concurs între normele speciale și cele de drept comun întotdeauna au prevalență normele speciale derogatorii conform principiului de drept concretizat în adagiul lex specialia generalibus derogant, respectiv că legea specială derogă de la legea generală.
Prin urmare, atât timp există norme legale speciale care reglementează un raport juridic de drept material sau procesual incidente în materia insolvenței, acestea au prevalență față de dispozițiile de drept comun consacrate de legea civilă sau procesual civilă.
Astfel fiind, nu poate fi fundamentată o acțiune care se înscrie în perimetrul art. 83 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 pe temeiul dreptului comun, sens în care Curtea a constatat că prima instanță a făcut corect aplicarea și interpretarea normelor legale incidente în materie statuând corect că demersul judiciar promovat de reclamanta apelantă prin intermediul cererii de chemare în judecată este inadmisibil.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație în anulare debitoarea .. T. LUX SRL prin lichidator judiciar C.I.I. BOBOTĂ LIUBA, solicitând să se dispună, în temeiul art. 508 alin. 3 al N.C.P.C. în principal, admiterea contestației în anulare promovată, cu consecința anulării Deciziei civile nr. 474/16.10.2014 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr._ prin care s-a menținut hotărârea Instanței de fond nr. 153/22.01.2014 și în urma soluționării pe fond a cauzei să se dispună admiterea acțiunii introductive de instanță așa cum a fost formulată și precizată, iar în subsidiar, solicită să se dispună diminuarea cheltuielilor de judecată, motivat de faptul că promovarea acțiunii reprezintă strict o consecință a relei-credințe a pârâtei și a conduitei procesuale a acesteia, în fața instanțelor de judecată.
În motivare s-a relevat că, la data de 28.10.2014 pe site-ul Curții de Apel Cluj, s-a postat Decizia civilă nr. 474/16.10.2014 motivată și pronunțată de Curtea de Apel Cluj în cauza ce formează obiectul dosarului nr._, fără a se indica în cuprinsul acesteia calea de atac și fără a se comunica contestatoarei această hotărâre, nici până la această dată. De asemenea, menționează faptul că această decizie pronunțată nu s-a publicat în Buletinul procedurilor de insolvență;
În urma lecturării conținutului deciziei atacate cu contestație în anulare și prin raportare la dispozițiile legale menționate în noul cod de procedură civilă, a comunicat Curții de Apel Cluj, o cerere de renunțare la judecată pentru recursul promovat împotriva aceleași decizii.
Astfel, raportat la cele expuse mai sus, în termen legal, adresează solicitarea de a lua act de faptul că înțelege să motiveze în fapt și în drept, contestația promovată, astfel:
În ceea ce privește condițiile de admisibilitate ale contestației în anulare promovate,
Învederează faptul că instanța de apel a pronunțat decizia atacată cu contestație în anulare ca rezultat al unei erori materiale și fără a se cerceta fondul cauzei.
În măsura în care instanța de apel ar fi cercetat fondul cauzei și ar fi analizat documentele existente la dosar, ar fi constatat următoarele chestiuni, care ar fi dus la o altă concluzie, astfel:
În legătură cu textele legale invocate de ambele instanțe, respectiv art. 83 alin. 1 și 84 din LPI, adresează solicitarea de a se constata faptul că acestea nu sunt aplicabile în cauză, pe de-o parte raportat la faptul că abia după rămânea irevocabilă a sentinței prin care s-a anulat transferul fraudulos i s-a adus la cunoștință faptul că bunurile nu mai există în patrimoniul pârâtei (nici în recursul promovat de pârâtă împotriva sentinței civile nr. (5794/24.10.2011 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._ nu s-a arătat acest fapt, deși aceasta fusese deja obligată la restituirea bunurilor), iar pe de altă parte, nici până la această dată nu i s-au pus la dispoziție documentele referitoare la înstrăinare, deși prin scriptul transmis contestatoarei se susținea că toate documentele în probațiunea susținerilor din răspunsul comunicat vor fi puse la dispoziția contestatoarei; de asemenea, textele legale nu sunt aplicabile, întrucât condițiile de admisibilitate ale acțiunii întemeiate pe dispozițiile art. 83 alin. 1 coroborate cu 84 din Legea nr. 85/2006 privind insolvență sunt stricte, iar condițiile se impun a fi cumulativ întrunite, respectiv subdobânditorul să nu fi plătit valoarea corespunzătoare a bunului și să fi cunoscut că transferul era susceptibil de anulare; ori, se poate observa că contestatoarea nu se află în posesia nici unui document care să permită promovarea unei astfel de acțiuni, de asemenea nu există nici un document care să ateste încasarea prețului transferului de la pârâtă la terți, chestiuni care fac imposibilă aplicarea acestor texte legale;
Contestatoarea a fost în imposibilitate de a promova o astfel de acțiune, în termenele legale, strict datorită conduitei procesuale a pârâtei, care nici măcar în recurs nu a indicat acest fapt, deși, așa cum a arătat mai sus, fusese obligată la restituirea bunurilor.
În sinteză, așa cum a arătat și în fața instanței de fond, precum și în fața instanței de apel, pârâta nu a făcut cunoscut instanței și nici contestatoarei faptul că bunurile ce au făcut obiectul contractelor anulate nu se mai află în patrimoniul debitoarei, fapt care a făcut imposibilă aplicarea normelor speciale indicate de cele două instanțe;
Înainte de a se promova acțiunea în restituire prin echivalent pârâta i-a adus la cunoștință, prin scriptul denumit „răspuns", existent la dosarul cauzei, faptul că 3 bunuri au fost înstrăinate și unul a fost dezmembrat la data de 03.11.2010, fără a ni se indica datele de identificare ale subdobânditorilor și fără a i se comunica documente justificative ale afirmațiilor;
Chiar în măsura în care s-ar admite că raționamentul celor două instanțe ar fi corect, cel puțin cu privire la bunul pentru care s-a susținut că s-a dezmembrat, se impunea admiterea acțiunii, așa cum a fost formulată și precizată;
În susținerea acestei afirmații menționează faptul că în ceea ce privește bunul dezmembrat, contestatoarea s-ar fi aflat în imposibilitate de a se adresa unui subdobânditor, aceasta neexistând, bunul fiind dezmembrat, astfel, așa cum a arătat, cel puțin cu privire la acest bun, se impunea admiterea acțiunii.
În măsura în care instanța ar fi cercetat fondul cauzei s-ar fi constatat faptul că inadmisibilitatea reținută este doar aparentă, iar soluționarea excepției se impunea fi analizată raportat la întregul probatoriu administrat;
Demersul lichidatorului judiciar a fost declarat inadmisibil de plano, fără a se analiza motivele care au determinat acest demers judiciar, în legea specială nefiind prevăzută această situație prezentată în acțiunea introductivă de instanță și ulterior precizată.
În mod concret, demersul lichidatorului judiciar vizează reîntregirea patrimoniului debitoarei, a garanțiilor creditorului garantat BRD - G.S.G. S.A., prin mijloace legale, în termene legale, având ca temei, în speță, dispoziții de drept comun, dispozițiile legii speciale neprevăzând aceste situații.
Raportat la situația de fapt din prezenta speță, au devenit aplicabile dispozițiile art. 149 din legea specială, care se completează cu dispozițiile de drept comun, motivat de faptul că în legea specială nu există reglementată starea de fapt prezentată în demersul său judiciar;
Acest demers reprezintă o obligație a lichidatorului judiciar de a reîntregi patrimoniul debitoarei, chiar și prin dispoziții de drept comun, având în vedere că nu toate situațiile referitoare la acest demers sunt reglementate de legea specială.
În concluzie, raportat la situația de fapt, concretă, prezentată, cele două texte legale indicate de ambele instanțe nu sunt aplicabile, în speță fiind aplicabile în vederea întregirii patrimoniului debitoarei S.C. V.. T. Lux S.R.L., dispozițiile dreptului comun, respectiv cele indicate în acțiunea introductivă de instanță și ulterior precizată.
O altă chestiune care se impune a fi supusă atenției este aceea că în toate sentințele și deciziile emise de instanța de fond și de instanța de control judiciar, se reține faptul că bunurile a căror contravaloare a solicitat-o, reprezintă garanția creditorului B.R.D. - G.S.G. S.A. G. Baia M., fără ca acest creditor să fi fost citat în cauza având ca obiect acțiunea în restituire prin echivalent, nici la instanța de fond și nici în calea de atac a apelului;
Apreciază că în măsura în care instanța de fond a considerat legală și temeinică respingerea acțiunii, se impunea citarea creditoarei B.R.D. -G.S.G. S.A. pentru opozabilitate, raportat la împrejurarea că soluția acesteia, menținută de instanța de apel, are ca efect diminuarea garanțiilor aferente contractelor de credit și garanție încheiat în mod valabil de reclamanta-debitoare cu acest creditor;
Astfel, apreciază că pronunțarea la ambele nivele, s-a realizat în lipsa unei legale citări a titularului garanțiilor;
În ceea ce privește cheltuielile de judecată la care apelanta a fost obligată în apel, apreciază că acestea sunt nejustificate raportat la reaua-credință manifestată de pârâtă atât în fața Tribunalului Maramureș, cât și a Curții de Apel Cluj, a Tribunalului specializat Cluj, și în fața instanței de apel, precum și raportat la conținutul și volumul actelor emanate de pârâtă și la ascunderea situației de fapt a reclamantei, a instanței și a creditorilor;
Astfel, solicită ca în urma analizării actelor de la dosar să se dispună diminuarea acestora, deoarece tot acest demers a fost generat de reaua credință a pârâtei și la împrejurarea de fapt și de drept creată de aceasta și care nu reflectă realitatea.
În drept, își întemeiază prezentele pe dispozițiile art. 503 și urm. din Noul Cod de Procedură Civilă.
Examinând hotărârea atacată cu luarea în considerare a criticilor din contestație, Curtea reține următoarele:
Cu titlu preliminar, instanța reține că, la termenul din 21.11.2014, s-a tranșat chestiunea referitoare la normele procesuale aplicabile în cauză, acestea fiind cele ale C.pr.civ. de la 1865, raportat la data promovării cererii soluționate prin sentința ce a făcut obiectul apelului asupra căruia s-a pronunțat Curtea de Apel Cluj prin decizia atacată.
Problema de drept ce face obiectul analizei instanței de fond și a celei de control judiciar a fost dacă și în ce măsură, odată ce lichidatorul judiciar desemnat în procedura insolvenței obține o hotărâre judecătorească de anulare a unui act de transfer fraudulos, poate să recurgă la procedura de drept comun derogatorie de la legea specială a insolvenței pentru restabilirea situației anterioare, cererea introductivă de instanță, formulată în contradictoriu cu dobânditorul bunurilor, intimata ., având acest obiect.
Cu referire la această chestiune, poziția instanței de apel, care a validat-o pe cea susținută de către tribunal, a fost în sensul în care în cauză ar fi fost aplicabile dispozițiile art. 83 alin. 1 din Legea insolvenței și nu cele ale dreptului comun, indicate în acțiunea în restituire prin echivalent, normele speciale având prevalentă față de dispozițiile dreptului comun, condiții în care demrsul promovat este inadmisibil.
Prin prezenta cerere, reclamanta-contestatoare solicită anularea deciziei din apel, cu consecința rejudecării și a admiterii apelului declarat împotriva sentinței fondului, respectiv a admiterii acțiunii introductive, pe motiv că ea este rezultatul unei erori, cauzate în principal, de necercetarea fondului cauzei.
În sinteză, în motivarea contestației în anulare, petenta se prevalează de faptul că pârâta-intimată nu a făcut cunoscut instanței și nici contestatoarei faptul că bunurile ce au făcut obiectul contractelor anulate nu se mai află în patrimoniul debitoarei, fapt care a făcut imposibilă aplicarea normelor speciale indicate de cele două instanțe.
Plecând de la aceste premise, Curtea reține, în principal, că date fiind motivele invocate, care ar putea fi încadrate în prev. art. 318 teza I C.pr.civ., cererea este inadmisibilă în contextul în care nu se atacă o hotărâre a unei instanțe de recurs, ci o decizie pronunțată în apel.
Apoi, cele învederate de contestatoare nu pot fi susținute ca motive de anulare din perspectiva prev. art. 317 C.pr.civ., ele neîncadrându-se în specificul acestui text.
Singurul aspect care ar putea ridica discuții în acest context este cel legat de faptul că se relevă că bunurile a căror contravaloare a solicitat-o petenta reprezintă garanția creditorului B.R.D. - G.S.G. S.A. G. Baia M., fără ca acest creditor să fi fost citat în cauza având ca obiect acțiunea în restituire prin echivalent, nici la instanța de fond și nici în calea de atac a apelului.
Din această perspectivă, Curtea reține, pe de o parte, că cererea ce a fost soluționată în dosarul de fond a fost formulată chiar de către contestatoare, care, în temeiul principiul disponibilității, a stabilit cadrul procesual, inclusiv partea cu care a înțeles să se judece, fiind indicată ca pârâtă doar intimata ..
Ca atare, este inadmisibil a se susține că o astfel de situație este imputabilă instanței de apel, care nu a făcut altceva decât să preia și să citeze părțile care au figurat la fond, în acord cu prev. art. 294 alin. 1 C.pr.civ. de la 1865.
Apoi, contestatoarea nu are interes în calea de atac de retractare în a susține faptul că o altă persoană nu a fost citată, cu atât mai mult cu cât, așa cum s-a arătat anterior, ea a fost titulara demersului introductiv de instanță.
În subsidiar, chiar dacă s-ar trece peste toate cele expuse anterior, se reține că ceea ce se impută instanței de apel de către contestatoare este o greșită aplicare a textelor art. 83 și 84 din Legea nr. 85/2006, precum și împrejurarea că nu s-a reținut incidența prev. art. 274 alin. 3 C.pr.civ. de la 1865, în privința cheltuielilor de judecată acordate intimatei.
Ca atare, petenta invocă o stabilire eronată a stării de fapt, care, conform susținerilor contestatoarei, este urmarea greșitei aprecieri a probelor sau a interpretării faptelor.
Motivele invocate cu privire la stabilirea eronata a stării de fapt nu pot face însă obiectul contestației in anulare întrucât ele reprezintă o greșeală de judecată, care nu intră în câmpul de aplicare al prev. art. 317-318 C.pr.civ. de la 1865.
În plus, Curtea reține și că potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul la un proces echitabil în fața unei instanțe, garantat de art. 6 par. 1 din Convenție, trebuie să se interpreteze în lumina preambulului Convenției, care enunță supremația dreptului ca element al patrimoniului comun al statelor contractante (cauza B. c. României). Unul dintre elementele fundamentale ale supremației dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care prevede, printre altele, ca soluția dată de către instanțe în mod definitiv oricărui litigiu să nu mai fie pusă în discuție (Brumărescu c. României, par. 61). Conform acestui principiu, niciuna dintre părți nu este abilitată să solicite reexaminarea unei hotărâri definitive și executorii cu unicul scop de a obține o reanalizare a cauzei și o nouă hotărâre în privința sa. Reexaminarea nu trebuie să devină un apel/recurs deghizat, contestatorului nefiindu-i permis să repună în discuție chestiuni cu privire la care există putere de lucru judecat.
Avand in vedere aceste aspecte, prezenta cerere va fi respinsă ca inadmisibilă, luându-se act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibilă contestația în anulare declarată de .. T. LUX SRL împotriva deciziei civile nr. 474 din 16.10.2014 pronunțată în dosar nr._ al Curții de Apel Cluj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12.12.2014.
Președinte, M.-I. I. | Judecător, M. B. | |
Grefier, A. B. |
Red.M.B./dact.L.C.C.
4 ex./07.01.2015
Jud.apel: L. U., D. R.-R.
Jud.fond: C. G.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1365/2014. Curtea de Apel CLUJ | Dizolvare societate. registrul comerţului. Decizia nr.... → |
|---|
