Contestaţie. Decizia nr. 1522/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1522/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 18-02-2014 în dosarul nr. 4551/112/2011/a3
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1522/2014
Ședința publică de la 18 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. I.
Judecător A.-I. A.
Judecător D. P.
Grefier M. N. Ț.
Pe rol, judecarea recursului declarat de S. A. D. împotriva sentinței civile nr.1701 din data de 24.09.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Bistrița Năsăud în contradictoriu cu intimații ., . PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR ULTRALEX SPRL având ca obiect contestație la tabelul creanțelor.
La apelul nominal, făcut în cauză se prezintă recurentul personal și consilier juridic, I. O. T. în reprezentarea intereselor debitoarei-intimate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este legal timbrat cu taxa judiciară de timbru în valoare de 4 de lei și are aplicat timbru judiciar în valoare de 0,5 lei.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Se mai menționează că la data de 17.02.2014 intimata-debitoare înregistrează întâmpinare prin care solicită admiterea recursului.
La solicitarea instanței, ambele părți litigante arată că nu a fost ridicat dreptul de administrare al administratorului și nu a fost numit administrator special.
Curtea, din oficiu, în temeiul art.1591 alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.8 din Legea nr.85/2006 constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Recurentul solicită admiterea recursului în susținere recurentul arată că sentința este nelegală, instanța de fond în mod nelegal nu s-a pronunțat asupra dovezii de expediere a declarației de creanță, în condițiile în care aceasta a fost expediată conform dispozițiilor legii insolvenței și a legilor în vigoare la acel moment. Se mai arată că dispozițiile legale nu prevedeau ca plicul să aibă conținutul declarat.
La solicitarea instanței de a preciza cum înțelege să facă dovada că a formulat declarația de creanță, recurentul arată că înțelege să se folosească de documentul prin care a expediat. Aceasta a fost transmisă în termenul legal la data de 09.12.2011 așa cum reiese din scriptul existent la fila 33 din dosar.
Mai arată la solicitarea instanței că nu a luat la cunoștință că nu există declarația de creanță. La solicitarea instanței arată că are domiciliul stabil în Bistrița iar reședința este în Germania. Mai arată că nu a avut cunoștință că declarația nu a ajuns la dosar, la data de 13.09 a consultat dosarul și a depus din nou declarația. Lichidatorul arată că a știut de toate documentele și a lăsat la aprecierea instanței.
Se depune dovada reședinței din Germania.
Solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea dosarului instanței de fond în vederea analizării declarației de creanță.
Reprezentantul intimatei-debitoare solicită la rândul său admiterea recursului, nu s-a analizat tichetul care însoțește plicul. Se mai arată că administratorul statutar, respectiv recurentul a debitat societatea cu peste un miliard de lei vechi astfel că este discriminatoriu ca tocmai el să beneficieze de un tratament discriminatoriu.
Instanța solicită părții litigante să precizeze dacă în condițiile în care a afirmat că avea cunoștință despre deschiderea procedurii insolvenței societății și în conformitate cu dispozițiile art.73 alin.2 din Legea nr.85/2006 acesta avea obligația să urmărească derularea procedurii și să înregistreze contestația în termen de 5 zile.
Reprezentantul intimatei – debitoare arată că procedura insolvenței a fost deschisă chiar la cererea societății debitoare, din motive mai presus de voința administratorului statutar care a aflat dintr-un studiu al dosarului de insolvență despre situația creanței.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 1.701 din 24.09.2013. pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Bistrița-Năsăud, s-a admis excepția tardivității cererii de creanță. S-a admis excepția tardivității contestației la tabelul de creanță și în consecință s-a constatat că contestatorul S. A. D. este decăzut din dreptul de a fi înscris în tabelul creditorilor.
S-a respins ca fiind tardivă contestația formulată de contestatorul S. A. D., în calitate de administrator al debitoarei . BISTRIȚA, în contradictoriu cu administratorul judiciar SCPI ULTRALEX SPRL BISTRIȚA.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin încheierea comercială nr.1453/2011 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud în dos.nr._ 11 a fost admisă cererea formulată de debitoarea . și în consecință s-a dispus deschiderea procedurii de insolvență împotriva acestei societăți și a fost desemnat în calitate de administrator judiciar Ultralex SPRL.
Hotărârea de deschidere a procedurii a fost publicată în B.P.I. nr. 12.267 din 16 nov.2011, iar administratorul judiciar a efectuat notificarea și publicarea în ziar a notificării în conformitate cu prev.art.61 rap.la art.7 din Legea nr.85/2006.
Administratorul judiciar a întocmit și a publicat în B.P.I. nr.576 din 16.01.2012 tabelul preliminar al creanțelor, iar în B.P.I. nr.7379 din 23 mai 2012 a publicat tabelul definitiv al creanțelor.
În legătură cu problema în litigiu administratorul judiciar a arătat faptul că contestatorul nu a formulat declarație de creanță în condițiile legii înainte de a formula prezenta contestație și în consecință nu a avut cum să îl înscrie în tabelul preliminar al creanțelor.
In aceste circumstanțe instanța a pus în discuția părților excepția tardivității declarației de creanță și excepția tardivității contestației la tabelul preliminar al creanțelor.
In conformitate cu disp.art.137 din Cod proc.civ. în vigoare la data deschiderii procedurii insolvenței, instanța de fond s-a pronunța în prealabil asupra excepțiilor ce fac de prisos cercetarea în fond a pricinii.
Astfel referitor la excepția tardivității declarației de creanță depusă de contestator în acest dosar instanța a constatat că excepția este întemeiată.
Potrivit prev.art.61-62 din Legea nr.85/2006 și dispozițiilor încheierii nr.1453/2011 prin care s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței contestatorul trebuia să formuleze cererea de admitere a creanței sale până în data de 12 decembrie 2011, însă el a depus declarații de creanță abia în dosarul asociat în data de 11 martie 2013, respectiv după aproape 1 an și trei luni de la expirarea termenului de depunere a creanțelor (f.32-33).
Instanța de fond nu a putut reține ipoteza că contestatorul nu ar fi știut de deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei motivat de faptul că are reședința în străinătate, deoarece el are calitatea de asociat la această societate, iar deschiderea procedurii s-a făcut chiar la cererea societății debitoare.
In aceeași ordine de idei, s-a menționat faptul că contestatorul nu a putut contrazice afirmațiile administratorului judiciar referitoare la faptul că nu a formulat o declarație de creanță înainte de a formula contestația, deoarece el nu a anexat cererii de creanță depusă abia în acest dosar nici o dovadă din care să rezulte că ar fi trimis cererea prin poștă cu scrisoare recomandată în data de 9.12.2011 așa cum afirmă, respectiv nu a atașat dovada de expediere sau de confirmare a primirii scrisorii (f.32-34).
Referitor la excepția tardivității contestației instanța a constatat că potrivit prev.art.73 alin.2 din Legea nr.85/2006, contestatorul trebuia să depună contestația la tribunal în termen de 5 zile de la publicarea în B.P.I. a tabelului preliminar al creanțelor. In speță, tabelul preliminar a fost publicat în B.P.I. nr.576 din 16.01.2012, situație în care contestația trebuia formulată până în data de 23 ianuarie 2012, însă, aceasta a fost depusă la oficiul poștal abia în data de 25.09.2012, respectiv cu opt luni după expirarea termenului stabilit (f.20 și 38-39). În consecință s-a constatat că și excepția tardivității contestației este întemeiată.
Pentru considerentele menționate în baza prev.art.62 al.1 lit.b și ale art.73 al.2 din Legea nr.85/2006, instanța de fond a admis amândouă excepțiile incidente în cauză și a respins contestația potrivit dispozitivului prezentei sentințe.
Împotriva acestei sentințe, de S. A. D. a declarat recurs prin care a solicitat admiterea acestuia și, în principal, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, modificare hotărârii recurate în sensul admiterii contestației sale și înscrierea sa la masa credală a debitoarei S.C. R. T. S.R.L., cu suma de 258.292 lei.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 3041 C.pr.civ., recurentul a arătat că sentința recurată este nelegală, deoarece instanța de fond nu s-a pronunțat asupra dovezii privind expedierea cererii de creanță, respectiv tichetul recomandat din data de 09.12.2011, care atestă expedierea poștală la tribunal, astfel că reținerea instanței că nu a depus nicio dovadă din care să rezulte expedierea este eronată. Pe de altă parte, recurentul a arătat că locuiește în Germania și nu a avut cunoștință de faptul că nu a fost înscris la masa credală a debitoarei pentru a putea formula o contestație. În acest context, reclamantul a mai precizat și faptul că ipoteza emisă de instanță că ar fi avut cunoștință de deschiderea procedurii insolvenței debitoarei este eronată, deoarece are domiciliul în străinătate. În final, recurentul susține că instanța de fond nu a analizat și nu s-a pronunțat asupra dovezilor depuse.
Debitoarea S.C. R. T. a depus întâmpinare prin care a solicitat admiterea recursului deoarece neînscrierea creanței deținute de către administratorul debitoarei ar fi un tratament discriminatoriu aplicat unui creditor care a împrumutat societatea.
Analizând recursul formulat din perspectiva motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat din următoarele considerente:
Sentința pronunțată de către judecătorul sindic își întemeiază dispozitivul pe admiterea excepției de tardivitate a formulării contestației la tabelul de creanțe al debitoarei. Prin același dispozitiv judecătorul sindic s-a pronunțat și cu privire la tardivitatea declarației de creanță formulată de către creditorul contestator recurent S. A. D., dând astfel naștere unei aparente situații de contradictorialitate. Astfel, analiza aspectului esențial dacă declarația de creanță a fost sau nu făcută în termenul stabilit de către judecătorul sindic prin sentința de deschidere a procedurii de insolvență poate fi tranșată doar în cadrul unei contestații la tabel formulată în termenul procedural de 5 zile de la data publicării tabelului în B.P.I., tabel în care prin ipoteză această creanță nu a fost înscrisă sau a fost înscrisă cu mențiunea decăderi. Or tardivitatea contestației determină imposibilitatea unei astfel de analize deoarece doar dacă contestația este analizată pe fond se poate tranșa de către judecătorul sindic dacă declarația de creanță fost formulată în termen sau nu. Din această perspectivă, a respinge ca tardivă atât contestația cât și declarația de creanță reprezintă o situația contradictorie, deoarece respingerea ca tardivă a contestației împiedică realizarea vreunei analize cu privire la tardivitatea creanței.
În condițiile în care soluția judecătorului sindic are la bază admiterea unei excepții procesuale peremptorii, recursul declarat nu poate avea ca obiect decât modul de soluționare al acestei excepții. Analiza actelor și lucrărilor dosarului relevă într-un mod lipsit de echivoc faptul că soluția pronunțată de către judecătorul sindic cu privire la excepția de tardivitate este legală și temeinică.
Astfel, prin încheierea comercială nr.1453/2011 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud în dosarul nr._ 11 a fost admisă cererea formulată de către debitoarea S.C. R. T. S.R.L. și în consecință s-a dispus deschiderea procedurii de insolvență împotriva acestei societăți.
Administratorul judiciar a întocmit și a publicat în B.P.I. nr. 576 din 16.01.2012 tabelul preliminar al creanțelor, iar în B.P.I. nr. 7379 din 23 mai 2012 a publicat tabelul definitiv al creanțelor.
Potrivit prevederilor art. 73 alin. 2 din Legea nr.85/2006, contestatorul trebuia să depună contestația la tribunal în termen de 5 zile de la publicarea în B.P.I. a tabelului preliminar al creanțelor. In speță, tabelul preliminar a fost publicat în B.P.I. nr. 576 din 16.01.2012, situație în care contestația trebuia formulată până în data de 23 ianuarie 2012, însă, aceasta a fost depusă la oficiul poștal abia în data de 25.09.2012, respectiv cu opt luni după expirarea termenului stabilit (f. 20 și 38-39 dosar fond).
Nerespectarea acestui termen este pe deplin imputabilă contestatorului recurent, norma este clară și previzibilă iar recurentul a declarat expres în ședința publică din data de 18.02.2014 faptul că știa despre deschiderea și derularea procedurii de insolvență față de debitoarea S.C. R. T. S.R.L., situație în care avea obligația să urmărească și să respecte etapele și termenele procedurale pentru protejarea propriilor interese și pentru contestarea măsurilor administratorului judiciar. Această declarație expresă a recurentului este consemnată în practicaua prezentei decizii.
Chiar în lipsa unei astfel de susțineri din partea recurentului rezultă din actele și lucrările dosarului faptul că deschiderea procedurii de insolvență era cunoscută de către recurent. Astfel, acesta susține chiar prin motivele de recurs faptul că a comunicat instanței competente declarația sa de creanță față de debitoare încă din data de 9.12.2011, dovada a faptului că știa despre deschiderea anterioară a procedurii de insolvență și despre termenele de declarare a creanței, de publicare și contestare a tabelului de creanțe și de întocmire a celorlalte acte procedurale. Recurentul nu poate susține întemeiat că a aflat despre lipsa creanței sale din tabel doar în luna septembrie 2012 în condițiile în care tabelul a fost publicat în B.P.I. în data de 16.01.2012.
Un alt aspect foarte important care trebuie enunțat este reprezentat de faptul că deși recurentul susține că are reședința în străinătate, prin pretinsa declarație de creanță pe care recurentul contestator susține că ar fi trimis-o spre dosar contestatorul creditor își indică domiciliul în România (f. 33 dosar fond) și nu face vreo mențiune a reședinței în străinătate, context în care nu există vreo obligație procedurală a administratorului judiciar de a-i trimite notificări în străinătate conform codului de procedură civilă la o adresă pe care creditorul contestator nu o menționează.
Pentru toate aceste argumente, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 C., instanța va respinge recursul declarat de către contestatorul creditor S. A. D. împotriva sentinței civile nr. 1.701 din 24.09.2013. pronunțată în dosarul nr._ 11/ a3 al Tribunalului Bistrița-Năsăud, pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de S. A. D. împotriva sentinței civile nr. 1.701 din 24.09.2013. pronunțată în dosarul nr._ 11/ a3 al Tribunalului Bistrița-Năsăud, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 februarie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
C. I. A. A. I. D. P.
GREFIER,
M. N. ȚAR
Red.A.A.I./21.03.2014.
Dact.H.C./2 ex.
Jud.fond: C. V.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 524/2014. Curtea de Apel CLUJ | Contestaţie. Decizia nr. 7487/2014. Curtea de Apel CLUJ → |
|---|
