Procedura insolvenţei – SRL. Decizia nr. 1454/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1454/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 17-02-2014 în dosarul nr. 1618/112/2012/a2
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1454
Ședința publică din data de 17 Februarie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. S.
JUDECĂTOR: A. M. I.
JUDECĂTOR: A. M. C.
GREFIER: M. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta . prin administrator statutar F. J. împotriva sentinței civile nr. 1722 din 24.09.2013, pronunțate în dosarul nr._ al Tribunalului Bistrița Năsăud, cauza privind și pe intimații . prin lichidator judiciar SCP ULTRALEX SPRL, având ca obiect procedura insolvenței – deschiderea procedurii simplificate.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că prezenta cauză este la primul termen de judecată, iar procedura de citare este îndeplinită.
Instanța constată că până la acest termen recurenta nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbrul judiciar datorate pentru recursul declarat, deși a fost legal citată cu această mențiune, motiv pentru care, coroborat cu prevederile art. 20 al.1 și 3 din Legea nr. 146/1997, invocă din oficiu excepția nelegalei timbrări a recursului și, față de lipsa părților pentru a pune concluzii, reține cauza în pronunțare cu privire la excepția invocată. În subsidiar, în eventualitatea în care, până la închiderea ședinței de judecată, se va înregistra la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, instanța va proceda la analizarea recursului prin raportare la disp. art. 301 C.pr.civ. invocând excepția tardivității acestuia.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1722 din 24.09.2013, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Bistrița Năsăud s-a admis cererea administratorului judiciar SCP Ultralex SPRL și,
În temeiul art. 107 alin.1 lit. D din Legea nr.85/2006, s-a dispus începerea falimentului în procedură simplificată ce privește pe debitorul ..
În baza art.107 alin.2 lit.c din lege, a fost confirmat în calitate de lichidator SCP Ultralex SPRL care a îndeplinit atribuțiile prevăzute de art.25 din lege, remunerația acestuia a fost stabilită ulterior pe bază de decont, în funcție de volumul și complexitatea activității prestate.
În temeiul art. 107 alin.2 din lege, s-a dispus dizolvarea societății . și ridicarea dreptului de administrare a acesteia.
A fost fixat termenul maxim de predare a gestiunii către lichidatorul judiciar, împreună cu lista actelor și operațiunilor efectuate după deschiderea procedurii în termen de 10 zile de la deschiderea procedurii.
Lichidatorul judiciar a întocmit raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția insolvenței debitorului, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă, până la 4 noiembrie 2013.
S-a dispus notificarea intrării în faliment debitorului, tuturor creditorilor și Oficiului R. Comerțului de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud pentru efectuarea mențiunii și publicarea notificării în Buletinul procedurilor de insolvență și într-un ziare de largă circulație, pe cheltuiala averii debitorului.
A fost fixat termenul limită pentru depunerea cererilor de admitere a creanțelor născute în cursul procedurii la 11 noiembrie 2013; termenul limită pentru verificarea creanțelor născute în cursul procedurii, întocmirea, afișarea și comunicarea tabelului suplimentar al creanțelor la 22 noiembrie 2013; termen pentru depunerea contestațiilor la tribunal la 5 zile de la publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență a tabelului suplimentar de creanță; și termenul limită pentru întocmirea și afișarea tabelului definitiv consolidat al creanțelor la 9 decembrie 2013.
În temeiul art.113 din Legea nr.85/2006 s-a dispus sigilarea bunurilor din averea debitoarei și îndeplinirea celorlalte operațiuni de lichidare.
A fost fixat termenul pentru continuarea procedurii la 21 ianuarie 2014.
În considerente se reține că prin sentința comercială nr. 889 din 16.04.2013 pronunțată în dosarul nr._ 12 de Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Bistrița-Năsăud s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței împotriva .. A fost numit administrator judiciar SCP Ultralex SPRL.
Din raportul nr. 2684/23.09.2013 întocmit în condițiile prev. de art. 54 alin. 1 din lege de către administratorul judiciar a rezultat că nu există garanția că sediul social al debitorului ar mai exista la adresa indicată în evidențele ORC Bistrița-Năsăud, administratorul societății nu este de găsit și nu a fost prezentate actele prev. de art. 28 alin. 1 din Legea nr.85/2006.
În raport de cele mai sus arătate, instanța a reținut că sediul debitorului nu corespunde adresei din Registrul comerțului, în considerarea art.1 alin.2 pct.4 din Legea nr.85/2006.
Actele prevăzute de art.28 din Legea nr.85/2006 sunt: a) bilanțul și balanța de verificare ; b) lista completă a tuturor bunurilor debitorului; c) lista cu numele și adresele creditorilor; d) o listă cuprinzând plățile și transferurile patrimoniale efectuate de debitor în cele 120 de zile anterioare înregistrării cererii introductive; e) lista activităților curente…; f) contul de profit și pierdere…etc, însă debitorul, prin reprezentanții săi, nu a depus niciunul din aceste acte, ca urmare, nu și-a îndeplinit obligația prev. de art. 35 din lege.
Tribunalul a constatat că debitorul se încadrează în categoria debitorilor prev. de art. 1 alin. 2 lit. c pct. 3 și 4 și lit. d din Legea nr.85/2006 și această împrejurare constituie motiv pentru deschiderea procedurii simplificate a insolvenței împotriva acestuia.
Pentru considerentele mai sus arătate, în baza art. 54 alin.4 din Legea nr.85/2006, a fost aprobat raportul întocmit de administratorul judiciar și de asemenea, în temeiul art.107 alin.1 lit. D din aceeași lege, a fost admisă cererea de deschidere a procedurii simplificată a falimentului formulată de administratorul judiciar.
Împotriva sentinței a formulat recurs ..
În motivarea recursului se arată că sentința de deschidere a falimentului prin procedura simplificata a fost dispusa de către instanța de judecata care a admis raportul administratorului judiciar si a constatat ca . se incadreaza in categoria debitorilor prev. de art. 1 alin.2 lit. c pct. 3 si 4 si lit. d din Legea nr.85/2006 si aceasta împrejurare constituie motiv pentru deschiderea procedurii simplificate a insolventei împotriva acestuia.
Totodată instanța de fond a apreciat ca "instanța nu poate lua in considerare afirmațiile din întâmpinare referitoare la o eventuala compensare a sumelor datorate bugetului de stat cu TVA de rambursat si nici cu privire la pretinsele creanțe pe care le-ar avea de incasat debitoarea de la terți in condițiile in care existenta acestor posibile compensări si incasari nu pot fi confirmate de administratorul judiciar deoarece nu i s-au predat actele contabile ale societății."
Toate aceste constatări ale instanței de fond sunt greșite cel puțin pentru următoarele motive:
1. Administratorul statutar de debitoarei este de găsit, a depus la dosar documentele prevăzute de art. 28 din Legea 85/2006 si a formulat mai multe întâmpinări, recursuri si contestații la dosarul cauzei. Este greșita constatarea instanței de judecata si al administratorului judiciar faptul ca administratorul nu este de găsit, deoarece corespondența s-a intors fara a fi ridicata.
2. Cea de-a doua constatare a instanței de fond referitoare la sediul social care nu corespunde cu cel inscris la Registrul Comercului este la fel una greșita.
Societatea isi are sediul social înregistrat la Sangeorz B., ., camera 2. Spațiul in care societatea isi are sediul social este proprietatea . SRL, având C. -_, reprezentat de către N. I..
Proprietarul spațiului a încheiat in 2006 un contract de închiriere cu ., pentru spațiul din Sangeorz B., ., camera 2, care la rândul ei a subînchiriat spațiul către ., si cu acordul proprietarului a fost înregistrat la aceasta adresa si sediul social al debitoarei.
Dupa aceasta data, mai exact la 05.11.2009 proprietarul N. F. Comserv SRL, a inchiriat spațiul din Sangeorz B., ., camera 2 la ., care i-a rândul ei 1-a subinchiriat către ..
Acest contract este valabil, dupa cum reiese si din documentele depuse la dosarul cauzei.
In acest moment soluția pentru aceasta problema este schimbarea sediului social, cu acordul administratorului judiciar și cu acordul adunării creditorilor.
Este absurd să se ajungă ca societatea sa fie păstrata aceasta stare de faliment prin procedura simplificata datorita faptului ca nu avea un contract valabil pentru acest spațiu.
Situația trebuie analizata mult mai per ansamblu si nu doar strict din punct de vedere al sediului social.
Societatea .. a închis exercițiul financiar al anului 2012 cu venituri considerabile si o cifra de afaceri care il propulsează in topul societăților, dupa cum reiese din Bilanțul anului 2012, depus la AFP Sangeorz B..
Aceste situații financiare precum si restul declarațiilor care sunt obligatoriu de depus la Administrația Financiar sunt depuse la zi, in conformitate cu legislația in vigoare. Recurenta avea la sfârșitul anului 2012 creanțe de incasat in valoare totala mai mare decât pasivul societății. Trebuie totuși menționat faptul ca o parte din datoriile societății sunt creanțe deținuta de către INTERNATIONAL BUSINESS GROUP, societate care este direct interesata de soarta recurentei, a depus cerere de înscriere la masa credala si in acest moment se afla pe rolul Tribunalului Bistrița Nasaud judecarea contestației acestei creditoare, dar cu care a convenit de comun acord ca aceasta creanța si fie convertita in capital social si majorat capitalul social al ., cu aceasta suma, care va fi atrbuita noului asociat cooptat. Pe aceasta majorare de capital social prin convertirea de creanța se bazează si un eventual plan de reorganizare depus de către recurentă in situația in care se va respinge cererea de deschidere a falimentului prin procedura simplificata si chiar creditoarea in persoana INTERNATIONAL BUSINESS GROUP, este de acord sa efectueze aceasta majorare de capital social prin aport in numerar, necesar stingerii tuturor obligațiilor fiscale.
. solicita ca instanța de recurs, sa nu mențină hotărârea instanței de fond si rejudecand cauza dispună menținerea in procedura generala si să acorde posibilitatea debitoarei sa se redreseze si creditorilor sa isi incaseze sumele restante. În condițiile in care instanța de judecata va admite contestația sa împotriva tabelului creditorilor si va dispune înscrierea la tabelul creanțelor pe recurentă, vor putea fi îndeplinite condițiile preliminare pentru depunerea unui plan de reorganizare, prevăzute expres de art. 94 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, de către creditoare.
În acest sens, INTERNATION AL BUSINESS GROUP, in calitate de creditor al societății iși manifesta intenția de reorganizare a activității debitoarei, totodată va depune si un plan de reorganizare, dupa înscrierea in tabelul definitiv de creanțe care va fi depus la instanța de judecata. In respectivul plan de reorganizare se va tine cont de ultima variana a tabelului definitiv depus la dosarul cauzei. Planul de reorganizare va cuprinde modalitățile de acoperire a pasivului societății și sursele de finanțare a planului. Elementele obligatorii prevăzute de Legea nr. 85/2006, precum durata de implementare a planului, programul de plată a creanțelor și indicarea categoriilor de creanțe defavorizate, a tratamentului acestora și a prezentării sumelor ce vor fi distribuite în ipoteza falimentului vor fi cuprinse în cadrul planului de reorganizare. Planul de reorganizare va propune achitarea creanțelor înscrise în tabelul definitiv de creanțe într-un cuantum cel puțin egal cu cel care ar fi achitat creditorilor în caz de faliment, pentru anumite categorii de creanțe, fiind prevăzute distribuiri superioare acestei valori. Reglementarea legală care stă la baza întocmirii unui plan de reorganizare este Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței. Legea consacră problematicii reorganizării două secțiuni distincte, respectiv Secțiunea a V-a (Planul) și Secțiunea a Vl-a (Reorganizarea). Prin prisma acestor prevederi legale se oferă șansa debitorului față de care s-a deschis procedura prevăzută de legea mai sus menționată să-și continue viața comercială, reorganizându-și activitatea pe baza unui plan de reorganizare care, conform art. 95 (1): „va indica perspectivele de redresare în raport cu posibilitățile și specificul activității debitorului, cu mijloacele financiare disponibile și cu cererea pieței față de oferta debitorului, și va cuprinde măsuri concordante cu ordinea publică". Art.95 alin.l din Legea 85/2006 Societatea nu a fost subiect al procedurii instituite de prevederile legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței de la înființarea acesteia până în prezent. Nici societatea și nici un membru al organelor sale de conducere nu au fost condamnați definitiv pentru niciuna dintre infracțiunile expres prevăzute de art. 94 alin. 4 al legii privind procedura insolvenței. Prin urmare, condițiile legale prevăzute de legea privind procedura insolvenței pentru propunerea unui plan de reorganizare sunt întrunite. Aceste aspecte considera necesare a fi prezentate judecătorului sindic.
Solicita ca instanța de recurs sa aiba in vedere ca scopul final al oricărei acțiuni de reorganizare judiciara este salvarea societății aflata in incapacitate temporara de plata de la faliment. Modul in care societatea intenționează sa evite falimentul trebuie prezentat spre aprobare creditorilor sub forma unui document care poarta numele de "plan de reorganizare".
În temeiul prevederilor art. 94 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, un plan de reorganizare va putea fi propus de către debitor, cu aprobarea adunării generale a asociaților, în termen de 30 de zile de la afișarea tabelului definitiv de creanțe. Debitoarea a depus la dosarul cauzei și o declarație privind intenția de a-și reorganiza activitatea în conformitate cu prevederile art. 28 lit. h din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței. Conceperea și întocmirea planului de reorganizare al debitoarei, va fi asigurată de către creditoare împreuna cu administratorul special al debitoarei. Această alegere consideră ar fi cea mai viabilă atât de către reprezentanții debitoarei, cât și de către reprezentanții creditorului, având în vedere faptul că, recurenta cunoaște cel mai bine realitățile existente pe planul intern și extern al acesteia, având conturată o imagine fidelă asupra situației actuale și asupra obiectivelor de urmărit în perspectiva reorganizării, beneficiind totodată de suportul echipei de conducere a societății debitoare cu o vastă experiență în domeniul reorganizării societăților comerciale la nivel internațional. În ceea ce privește durata de implementare a planului de reorganizare, în vederea acoperirii într-o cât mai mare măsură a pasivului societății, se propune implementarea acestuia pe durata de 1 an, in limita celor prevăzute de prevederile art. 95 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 și anume un an de la data confirmării acestuia de către judecătorul-sindic. În acest sens, arată că în conformitate cu prevederile art. 95 alin. 4 din Legea nr. 85/2006, daca este cazul, la recomandarea administratorului judiciar, după trecerea unui termen de cel mult 12 luni de la confirmarea planului, perioada de 1 an propusă pentru implementarea planului va putea fi extinsă cu cel mult încă o perioadă de un an, dacă o astfel de propunere este votată de cel puțin două treimi din creditorii aflați în sold la dată la care aceasta este făcută. Potrivit prevederilor art. 101 alin 5 din Legea nr. 85/2006 în cazul în care pe parcursul executării planului de reorganizare, vor apărea elemente noi cu privire la strategia de reorganizare, planul de reorganizare va putea fi modificat cu îndeplinirea condițiilor legale. Pe durata de implementare a planului de reorganizare, cu respectarea prevederilor art. 95 alin. 6 lit. A din Legea nr. 85/2006, se propune păstrarea în întregime a dreptului de administrare al societății de către administratorul special cu supravegherea activității acestuia de către administratorul judiciar în condițiile legii. Scopul principal al planului de reorganizare coincide cu scopul Legii 85/2006, proclamat fără echivoc în art. 2 al legii, și anume acoperirea unei parti cat mai mari a pasivului debitorului în insolvență. Principala modalitate de realizare a acestui scop, în concepția modernă a legii, este reorganizarea debitorului, și menținerea societății în viața comercială, cu toate consecințele sociale și economice care decurg din aceasta. Astfel, este relevantă funcția economică a procedurii instituite de Legea nr. 85/2006, respectiv necesitatea salvării societății aflate în insolvență, prin reorganizare, inclusiv restructurare economică, și numai în subsidiar în condițiile eșecului reorganizării sau lipsei de viabilitate a debitoarei, recurgerea la procedura falimentului pentru satisfacerea intereselor creditorilor. Reorganizarea prin continuarea activității debitorului presupune efectuarea unor modificări structurale în activitatea curentă a societății aflate în dificultate, menținându-se obiectul de activitate, dar aliniindu-se modul de desfășurare a activității la noua strategie, conform cu resursele existente și cu cele care urmează a fi atrase, toate aceste strategii aplicate fiind menite să facă activitatea de bază a societății profitabilă. Planul de reorganizare, potrivit spiritului Legii nr. 85/2006, trebuie să satisfacă scopul reorganizării lato sensu, anume menținerea debitoarei în viața comercială și socială, cu efectul menținerii serviciilor și produselor debitorului pe piață. Totodată, reorganizarea înseamnă protejarea intereselor creditorilor, care au o șansă în plus la realizarea creanțelor lor. Aceasta pentru că, în concepția modernă a legii, dar si in cazul ., este mult mai probabil ca o afacere funcțională să producă resursele necesare acoperirii pasivului decât lichidarea averii debitoarei aflate în faliment. Argumentele care pledează în favoarea acoperirii pasivului societății debitoare prin reorganizarea activității acesteia sunt accentuate cu atât mai mult în actualul context economic caracterizat printr-o acută criză de lichidități și scăderea semnificativă a cererii. În acest context economic încercarea de acoperire a pasivului societății debitoare prin lichidarea bunurilor din patrimoniul acesteia va necesita un interval de valorificare destul de ridicat generat de inexistența cererii pentru activele societății debitoare, sumele obținute din valorificarea activelor putându-se dovedi insuficiente pentru acoperirea într-o manieră satisfăcătoare a creanțelor existente împotriva societății. Planul își va propune să acționeze pentru modificarea structurală a societății pe mai multe planuri: economic, organizatoric, managerial, financiar și social având ca scop principal plata pasivului ., relansarea viabilă a activității, sub controlul strict al administratorului judiciar în ceea ce privește realizarea obiectivelor menționate. În ceea ce privește variantele de reorganizare a activității societății debitoare avute în vedere în prezentul plan, se prevede o combinație a metodelor prevăzute de legea privind procedura insolvenței și anume restructurarea și continuarea activității societății concomitent cu lichidarea unor active aflate în patrimoniul acesteia și care sunt excedentare. Conducerea activității debitoarei va fi asigurată de către administratorul special cu avizul permanent al administratorului judiciar în conformitate cu planul de reorganizare confirmat. Recurenta propune ca adunarea creditorilor sa admită un onorariu lunar al administratorului judiciar în cuantum de 1000 RON exclusiv TVA.
Analiza ratelor de structura ale activului bilantier: rata activelor totale, rata activelor imobilizate, rata activelor circulante. Începe aceasta analiza cu gestiunea financiara a activului total datorita faptului ca aceasta reflecta situația generala a gestionarii tuturor bunurilor reale aflate in patrimoniului firmei si se apreciază pe baza vitezei de rotație, calculata ca număr de rotații sau ca durata in zile a unei rotații. ., are creanțe de incasat care reflecta angajamentele contractate de anumiți parteneri ai societății, cum sunt clienții, ale căror termene de plata au o scadenta ulterioara livrării bunurilor si serviciilor, precum si debitorii firmei, in calitate de beneficiari ai unor împrumuturi pe care le vor rambursa ulterior împreuna cu dobânda aferenta acestora. Din punct de vedere contabil, creanțele sunt formate din clienți, furnizori-debitori, creanțe privind personalul si asigurările sociale, contribuții ajutor șomaj. Creanțele si obligațiile influențează fluxurile bănești ale societății. Reprezentantul administratorului judiciar a tras concluziile greșite legate de cauzele care au condus societatea in stare de insolventa, cauze care au fost prezentate greșit in raportul intocmit in conformitate cu art.59 din Legea nr. 85/2006, dar neprezentand totodată si posibilitățile reale de reorganizare a societății, el nu a relatat despre următoarele aspecte, dupa cum urmează: In anul 2009 administratorul statutar al societății a fost împiedicat printr-o sentința judecătoreasca sa administreze si sa conducă activitatea societății. Din aceasta cauza situația economica a . a înregistrat pierderi considerabile, societatea prin masurile proprii economice si organizatorice nu a reușit redresarea situației economice, nu a mai putut face față plaților curente si a celor la scadenta intrând in data de 26 februarie 2013 in procedura de insolventa. Aceasta analiza a fost prezentata greșit de către administratorul judiciar in raportul intocmit in conformitate cu prevederile art. 59 din Legea nr. 85/2006, depus la dosarul cauzei, cu indicarea greșita a cauzelor care au dus la apariția stării de insolventa, dar administratorul judiciar nu a apreciat posibilitățile reale de redresare a societății.
Instanța de recurs a luat act de cerința recurentei, care a fost solicitata de mult administratorului judiciar, ca si prima măsura care ar trebui întreprinsa de către administratorul judiciar al ., aceea de a dispune deschiderea unui cont bancar, unde societatea sa poate sa isi încaseze creanțele restante pe care le are de primit. Dupa aceasta situație este posibil ca datoriile societății sa fie stinse in totalitate.
În plan economic, procedura reorganizării este un mecanism care permite comerciantului aflat într-o stare precară din punct de vedere financiar, să se redreseze și să-și urmeze activitatea. O asemenea procedură își găsește finalitatea în încercarea de păstrare a . în circuitul comercial cu consecința participării acesteia în mod activ la viața economică și contribuția acesteia la performanțele economiei naționale în ansamblul ei. Calitatea serviciilor acestei societăți este atu-ul principal care l-a impus si l-a menținut ca un competitor important pe aceasta piața. Din punct de vedere conceptual, reorganizarea . înseamnă trasarea realistă a unor obiective ce trebuie atinse în orizontul de timp planificat, sub aspectul lansării pe piață a unor produse, a creșterii competivitatii pe piața, a îmbunătățirii calității și cantității produselor deja lansate, si a acoperirii nișei de piața pentru produsele naturale, tradiționale si de inalta calitate. Planul de reorganizare va constitui o strategie realista de redresare, bazată pe adoptarea unei politici corespunzătoare de management, marketing, organizatorice și structurale toate menite să transforme societatea din una aflată în dificultate într-un competitor viabil generator de plus valoare și beneficii. Reorganizarea societății . și continuarea activității sale își manifestă efectele sociale prin angajarea a 3 salariați în cadrul societății, iar relansarea activității va putea impune noi angajări, acest aspect urmând a avea impact și mai benefic asupra pieței muncii. Astfel, societatea își propune relansarea activității de bază prin restructurarea acesteia din punct de vedere operațional, dar si dezvoltarea si promovarea pe noi piețe. În acest sens, în prezent se efectuează demersuri în vederea creșterii cifrei de afaceri a societății debitoare prin intensificarea demersurilor de marketing, vânzări și distribuție. Astfel, în acest context relansarea activității . și implicit crearea de noi locuri de muncă sunt premise ale creșterii nivelului de viață și ale rezolvării nemulțumirilor atât a salariaților societății cât și potențialilor noi angajați. Principalele premise de la care pleacă reorganizarea . sunt următoarele:
•capacitatea acesteia de a relua activitatea la un nivel apropiat de cel desfășurat în trecut;
•societatea are încă bune relații cu majoritatea furnizorilor, continuând activitatea și după deschiderea procedurii insolvenței;
•baza materială de care dispune societatea ii permite acesteia să-și continue desfășurarea activității;
•societatea are dezvoltată o rețea de distribuție pe o arie destul de largă și dispune de personal calificat.
Demararea procedurii de reorganizare a societății și relansarea activității comerciale a societății în conformitate cu contractele ce se preconizează a se încheia și cu cele aflate în desfășurare la momentul actual va crea posibilitatea de generare a unor fluxuri de numerar suplimentare ce va permite efectuarea de distribuiri către creditori, imediat ce se vor efectua primele încasări din procedură.
Vânzarea în acest moment al întregului patrimoniu al . in cazul falimentului ar minimiza șansele de recuperare a creanțelor pentru creditorii acesteia și ar duce la înstrăinarea acestui patrimoniu la o valoare inferioară valorii sale reale, precum și pierderea unui client și a unui furnizor important.
Votarea unui plan și confirmarea procedurii reorganizării sunt măsuri menite prin finalitatea lor să satisfacă interesele tuturor creditorilor, atât ale creditorilor garantați, cât și a celorlalte categorii de creditori, precum și interesele debitoarei care își continuă activitatea, cu toate consecințele economice și sociale aferente.
Falimentul unei societăți situează debitoarea și creditorii pe poziții antagonice, primii urmărind recuperarea integrală a creanței împotriva averii debitorului, iar acesta din urmă menținerea întreprinderii în viața comercială. Dacă în cazul falimentului interesele creditorilor exclud posibilitatea salvării intereselor debitorului, a cărui avere este vândută (lichidată) în întregime, în cazul reorganizării cele două deziderate se cumulează, debitorul continuându-si activitatea, cu consecința creșterii sale economice, iar creditorii profită de pe urma maximizării valorii averii și a lichidităților suplimentare obținute, realizându-și în acest fel creanțele într-o proporție superioară decât ceea ce s-ar realiza în ipoteza falimentului.
Făcând o comparație între gradul de satisfacere a creanțelor în cadrul celor două proceduri, arătăm că în ambele cazuri există un patrimoniu vandabil destinat plății pasivului, dar că în procedura reorganizării, lichidităților obținute din eventuala vânzare a bunurilor din patrimoniul debitoarei care nu sunt necesare reușitei planului li se adaugă profitul substanțial rezultat din continuarea activității debitoarei, toate destinate plății pasivului. Procesul de reorganizare comportă și alte avantaje:
Continuând activitatea de servicii gradul de vandabilitate al bunurilor unei societăți "active" specializate, față de situația valorificării patrimoniului unei societăți „moarte", nefuncționale (patrimoniu care, nefolosit, este supus degradării inevitabile până la momentul înstrăinării).
De asemenea, continuarea activității mărește considerabil șansele ca activul societății să fie vândut ca un ansamblu în stare de funcționare (ca afacere), chiar în eventualitatea nedorită a deschiderii procedurii de faliment.
La un simplu calcul efectuat, s-a constatat că societatea . are costuri fixe (pază, asigurări de bunuri din patrimoniu, impozite, taxe locale, servicii juridice, servicii de audit si contabilitate, etc.) semnificative, cheltuieli care nu pot fi amortizate decât prin reluarea si desfășurarea activității de bază precum și din valorificări ale bunurilor dispensabile activităților pe care societatea urmează a le desfășura. Toate aceste cheltuieli, în cazul nefericit al falimentului societății, ar urma să fie plătite prioritar din valoarea bunurilor vândute, conform art. 121 pct. 1, respectiv art. 123 pct. 1 din Legea nr. 85/2006 (ca și cheltuieli de conservare și administrare), impietând asupra valorii obținute din vânzare, și diminuând în mod direct gradul de satisfacere a creanțelor creditorilor.
Avantajele de ordin economic și social ale reorganizării sunt evidente, ținând cont de necesitatea menținerii în circuitul economic a unei societăți care a avut un bun renume timp de peste 6 ani pe piața serviciilor, a avut rezultate concretizate în obținerea unor importante cifre de afaceri și profituri, a fost un bun și important contribuabil la buget.
Societatea are potențial și deține baza materială necesară, pentru ca, o dată cu depășirea blocajului care a afectat întreaga piață a serviciilor, ce încă se manifestă și o dată cu revenirea și relansarea acestui domeniu important al economiei, să poată să reia și să-și desfășoare activitatea, menținând și creând totodată un număr însemnat de locuri de muncă. Comparația avantajelor reorganizării în raport cu valoarea de lichidare a societății în caz de faliment.
Raportându-ne, în estimarea valorii de lichidare a activului societății ., la valoarea de evaluare a patrimoniului societății debitoare se poate desprinde concluzia că implementarea cu succes a planului de reorganizare a societății debitoare va asigura acoperirea creanțelor creditorilor într-o măsură mai ridicată.
Valoarea de piață „este suma estimată pentru care o proprietate va fi schimbată, la data evaluării, între un cumpărător decis și un vânzător hotărât, într-o tranzacție cu preț determinat obiectiv, după o activitate de marketing corespunzătoare, în care părțile implicate au acționat în cunoștință de cauză, prudent și fără constrângere". Valorificarea activelor societății debitoare într-o procedură de faliment se realizează în condiții speciale care nu permit obținerea în schimbul activelor societății debitoare a valorii de piață a acestora. Pentru corecta evaluare a valorii ce urmează a se obține în procedura de lichidare a activelor societății debitoare se utilizează valoarea de lichidare definită ca „suma care ar putea fi primită, în mod rezonabil, din vânzarea unei proprietăți, într-o perioadă de timp prea scurtă pentru a fi conformă cu perioada de marketing necesară, specificată in definiția valorii de piață", fapt care determina in marea majoritate a cazurilor ca aceasta valoare sa fie mai mica cu cea. 30% decât valoarea de piața.
„În lichidări, valoarea multor active necorporale (de exemplu fondul comercial) tinde spre zero, iar valoarea tuturor activelor corporale reflectă circumstanțele lichidării și cheltuielile asociate cu lichidarea (comisioane pentru vânzări, onorarii, impozite si taxe, alte costuri de închidere, cheltuielile administrative pe timpul încetării activității și pierderea de valoare a stocurilor) sunt calculate și deduse din valoarea estimată a întreprinderii".
Se poate desprinde concluzia că în ipoteza deschiderii procedurii falimentului față de societatea debitoare valoarea pe care creditorii acesteia o vor obține în urma lichidării patrimoniului acesteia este de 30.000 RON.
Până la data deschiderii procedurii, societatea avea datorii restante către parteneri și furnizori, dar avea și de încasat de la unii dintre clienții săi sume de bani care, încasate la timp, ar fi putut conduce la o altă imagine din perspectiva financiară a societății.
Începând cu anul 2007, S.C. C. B. S.R.L. desfășoară activitateafae intermedieri si prestări de servicii. Activitatea se desfășoară în următoarele etape: Atragerea de clienți prin diverse promoții / Selectarea ofertelor, în funcție de locație și prețuri, pentru rentabilizarea activității / Prestarea efectivă a serviciului solicitat / Emiterea și comunicarea facturii pentru serviciul prestat / încasarea contravalorii serviciilor prestate, la termenele convenite.
Scopul pentru reorganizarea judiciară este o soluție de redresare a afacerii în dificultate sub protecția legii insolvenței.
Propune ca măsură sigura de acoperire a datoriilor fiscale și a celorlalți creditori, continuarea
activității prin creșterea producției și valorificarea eficientă a resurselor și a investițiilor respectiv al contractelor încheiate sau în curs de încheiere. Propunerea unui plan de reorganizare este de plată integrală a tuturor debitelor prin continuarea activității curente, creșterea, diversificarea și eficientizarea producției al serviciilor și a desfacerii.
Din profitul astfel obținut se pot acoperi datoriile restante către furnizori și se poate dezvolta activitatea curentă. Menționăm că acest calcul a fost prezumat pentru o situație defavorabilă, luându-se în calcul criza economică pe care o parcurgem. Serviciile sunt prestate prin subcontractare dar propunem si achiziționarea unor utilaje performante prin care s-ar putea realiza prestarea serviciilor direct de către societate. Pe baza contractelor incheiate de către ., pe următorii anii, se poate obține un profit de 500.000 RON.
În următoarea perioadă, respectiv anii 2013-2014, propunem ca societatea sa își desfășoare activitatea conform unui plan de reorganizare, având ca bază materială echipamentele technologice ale societății, Serviciile prestate pe bază de contracte ferme, prin intermediul cărora se vor putea obține venituri care vor depăși cheltuielile necesare. În baza datelor prezentate, se poate întocmit bugetul de venituri și cheltuieli pentru perioada 2013 - 2014. Se preconizează obținerea unui excedent brut in suma de 500.000 RON, excedent folosit pentru continuarea activității curente a societății (incluzând toate obligațiile curente), diferența rămasa fiind folosita pentru plata creditorilor inscrisi pe tabel si anume: achitarea integrala a datoriilor către DGFP Bistrița Nasaud . Programul plăților către creditori pe durata reorganizării va fi prevăzut în planul de reorganizare. Prin urmare, raportat la valoarea datoriilor, considerăm că singura modalitate prin care creditorii ar putea să-și recupereze creanțele este aceea a continuării și modernizării activității societății, prin respectarea întru totul a unui plan de reorganizare. Debitele față de creditori sunt recunoscute și vor fi depuse eforturi pentru achitarea lor integrală.
Pentru a verifica afirmațiile precum ., are creanțe de incasat de la diverși clienți, precum si TVA de recuperat de la bugetul de stat, administratorul judiciar cu rea credința nu a specificat acest aspect in raporturile sale.
La fel din bilanțurile depuse de către societate la dosar se poate observa fara prea multe studii de specialitate, ca societatea a constituit provizioane pentru garanții de buna execuție acordate, in valoare totala mai mare decât pasivul societății.
Daca se menține starea de faliment aceste provizioane se pierd si inclusiv obligațiile fata de bugetul de stat se vor pierde si nu vor mai putea fi recuperate.
In momentul când expira termenul de garantare a lucrărilor pentru care a fost constituit aceste provizioane, acestea vor deveni exigibile si vor putea fi încasate si se vor impozita, iar statul va câștiga suma ceea ce reprezintă impozitul pe profit aferent in cuantum de 16 % din aceste sume.
In consecința, solicita casarea hotărârii nr. 1722 / 24.09.2013, dată de Tribunalul Bistrița-Nasaud, si rejudecând cauza, respingerea raportului administratorului judiciar privind deschiderea falimentului, in procedura simplificata, continuarea procedurii si judecare cât mai rapida a contestației depuse de către Edea Trading Limited, creditor inițial al debitoarei, al cărei succesor este INTERNATIONAL BUSINESS GROUP, conform Contractului de Cesiune de Creanța încheiat intre parti, si acordarea posibilității instanței de fond sa analizeze Contestația împotriva tabelului creditorilor si dupa înscrierea in tabel al INTERNATIONAL BUSINESS GROUP, să se ofere șansa acestui creditor de a depune un plan de reorganizare, si implicit de a recupera creanța de la debitorul ., împreuna cu creditoarea DGFP Bistrița Năsăud.
Examinând excepția nelegalei timbrării invocată din oficiu, curtea reține următoarele:
Potrivit art. 20 alin. 2 și 3 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art. 9 alin. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, în caz de netimbrare a cererii, instanța judecătorească pune în vedere petentului să depună taxa judiciară de timbru și timbrele judiciare până la primul termen de judecată, iar neîndeplinirea acestei obligații până la termenul stabilit se sancționează cu anularea cererii.
În conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. 1 din Legea nr. 146/1997, cererile pentru exercitarea recursului împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu „50% din (…) taxa datorată la suma contestată, în cazul cererilor și acțiunilor evaluabile în bani”, astfel că în sarcina recurentului s-a stabilit obligația de a achita o taxă judiciară de timbru în cuantum de 60 lei, iar potrivit art. 3 din O.G. nr. 32/1995, trebuiau depuse timbre judiciare de 0,15 lei.
Pentru a hotărî asupra excepției ridicate din oficiu, instanța are în vedere și existența unei eventuale limitări a liberului acces la justiție al reclamantului, drept garantat de dispozițiile art.21 din Constituția României și de art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ratificată de România prin Legea nr.30/1994.
În această ordine de idei, instanța reține că asupra conformității dispozițiilor art.20 din Legea nr.146/1997 cu prevederile art.21 din Constituție, s-a pronunțat în mai multe rânduri Curtea Constituțională. Astfel, prin decizia nr.245/2000, curtea a stabilit că „prevederea cuprinsă în art. 20 alin. (2) teza finală din Legea nr. 146/1997, care se referă la obligația de a se plăti taxa judiciară de timbru stabilită la valoarea inițială prevăzută prin acțiune, fără a se ține seama de reducerea ulterioară” nu contravine dispozițiilor constituționale.
Aceeași concluzie rezultă și din decizia Curții Constituționale nr.1393/2008, în care se reține că „nicio dispoziție constituțională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiție, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităților judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiție. Regula este cea a timbrării acțiunilor în justiție, excepțiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. Cheltuielile ocazionate de realizarea actului de justiție sunt cheltuieli publice, la a căror acoperire, potrivit Constituției, cetățenii sunt obligați să contribuie prin impozite și taxe, stabilite în condițiile legii”.
În ceea ce privește compatibilitatea obligării părților dintr-un proces la plata taxei judiciare de timbru cu dispozițiile art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, asupra acestei chestiuni s-a pronunțat, în mai multe rânduri, Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
Astfel, în cauza Weissman și alții împotriva României, Curtea a amintit că nu a negat niciodată că interesul unei bune administrări a justiției poate justifica impunerea unei restricționări financiare a accesului unei persoane la un tribunal (paragraful 35 din hotărâre).
De asemenea, în cauza R. împotriva României, Curtea a considerat că prin obligarea la plata unei taxe judiciare de timbru există o limitare a dreptului părților de a accede la o instanță, limitare care, însă, urmărește un scop legitim, și anume limitarea cererilor în justiție abuzive și colectarea de fonduri pentru bugetul justiției. Așadar, în sine, această limitare este considerată justificată, condamnările României pe această temă datorându-se, în esență, faptului că nu a existat o cale de atac efectivă împotriva modului de stabilire a taxei de timbru și nici o posibilitate a părților de a se adresa instanței pentru a obține o scutire sau eșalonare a plății taxei judiciare de timbru, transformându-se, astfel, accesul liber la justiție într-un drept derizoriu.
În prezent, curtea constată că părțile au la îndemână atât o cale eficientă și imparțială de a solicita reexaminarea modului de calcul al taxei judiciare de timbru (art.18, alin.2 din Legea nr.146/1997), precum și posibilitatea de a obține, în mod efectiv, o scutire de la plata taxei judiciare de timbru sau o eșalonare a plății acesteia (Ordonanța de urgență a Guvernului nr.51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă), astfel că dreptul de acces la justiție nu este derizoriu, ci efectiv.
Constatând că, deși a fost legal citat (f. 4) cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru și de a depune timbrele judiciare în valorile indicate, recurentul nu și-a îndeplinit obligația legală, în temeiul art. 20 alin. 2 și 3 din Legea nr. 146/1997 și art. 9 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995, curtea va admite excepția nelegalei timbrări a cererii și, pe cale de consecință, va anula prezenta cale de atac ca nelegal timbrată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca netimbrat recursul formulat de . PRIN ADMINISTRATOR STATUTAR F. J. împotriva sentinței civile nr. 1722 din 24.09.2013 pronunțate in dosarul nr._ al Tribunalului Bistrița Năsăud pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17.02.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
M. S. A. M. I. A. M. C.
GREFIER
M. N.
Red. A.M.I. dact. GC
2 ex/25.02.2014
Jud.primă instanță: V. C.
| ← Contestaţie. Decizia nr. 7487/2014. Curtea de Apel CLUJ | Cererea debitorului - L85/2006 art.27 alin.5. Decizia nr.... → |
|---|
