Procedura insolvenţei – SRL. Sentința nr. 2145/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2145/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 18-02-2014 în dosarul nr. 278/1285/2013/a1
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIE CIVILĂ Nr. 55/2014
Ședința publică de la 18 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A.-I. A.
Judecător D. P.
Grefier M. N. Ț.
Pe rol, judecarea apelului declarat de . împotriva sentinței civile nr. 2145 din data de 06.09.2013 pronunțată în dosarul nr._ 13 al Tribunalului Specializat C. în contradictoriu cu intimații T. L. IFN SA, . PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR ROMINSOLV SPRL - FILIALA SIBIU având ca obiect procedura insolvenței – societăți cu răspundere limitată, contestație la deschiderea procedurii, depusă de către S.C. S. S. S.R.L.
La apelul nominal, făcut în cauză părțile litigante sunt lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul formulat este legal timbrat.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită.
C., procedând din oficiu și în raport de dispozițiile art.131 din NCPC, la verificarea competenței constată că, în conformitate cu dispozițiile art.96 din NCPC și dispozițiile art.8 din legea insolvenței așa cum au fost modificate de Legea nr.76/2013, este competentă general material și teritorial să soluționeze cauza.
În cauză s-a derulat procedura prevăzută de art.200 și art.201 din NCPC referitoare la regularizarea cererii de chemare în judecată și fixarea unui termen de judecată, raportat la obiectul cauzei și actele existente la dosar declară închise dezbaterile și reținând că în cauză s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 2.145 din data de 06.09.2013, pronunțată în dosarul nr._ 13 al Tribunalului Specializat C., s-a respins excepția prescripției invocată de debitoarea . prin contestație. S-a respins contestația formulată de debitoarea S.C. S. S. SRL în contradictoriu cu creditoarea T. L. IFN SA. S-a admis cererea formulată de creditoarea T. L. IFN SA BUCUREȘTI în contradictoriu cu debitoarea S.C. S. S. S.R.L. și, în consecință, s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței debitoarei . și a fost desemnat în calitate de administrator judiciar RomInsolv S.P.R.L. Filiala Sibiu, care va îndeplini atribuțiile prevăzute de art. 20 din Legea nr. 85/2006.
S-a stabilit în sarcina debitoarei obligația de a depune la dosarul cauzei actele și informațiile prevăzute de art. 28 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, în termen de 10 zile de la deschiderea procedurii. S-a dispus desemnarea administratorului special și ridicarea dreptului de administrare al debitoarei. S-au dispus de asemenea toate măsurile subsecvente deschiderii procedurii aflate în competența judecătorului sindic, necesare pentru bunul mers al procedurii.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că la data de 25.09.2007 s-a încheiat contractul de leasing financiar nr._ din 25.09.2007 între creditoarea T. L. IFN SA, în calitate de finanțator și ..R.L., în calitate de utilizator având ca obiect transmiterea dreptului de folosință asupra autovehiculului KIA CEE˝D în schimbul plății, pe o perioadă de 60 de luni, a ratelor de leasing, valoarea totală a contractului, precum și modalitățile și termenele de plată a ratelor de leasing fiind cele descrise în anexa 2.
Potrivit art. 9.7 și 9.8 din convenția de mai sus ˝prezentul contract este reziliat de drept, fără a fi necesară o prealabilă notificare sau formalitate, precum și fără intervenția instanței, a executorului judecătoresc sau a altei autorități în cazul în care utilizatorul nu achită două luni rata de leasing datorată finanțatorului sau oricare dintre cheltuielile contractuale datorate și facturate de către finanțator. Încetarea și/sau rezilierea se produc de drept, fără nici o somație sau formalitate prealabilă, utilizatorul fiind înștiințat numai procedural că finanțatorul a înțeles să se prevaleze de această stipulație…˝.
Astfel, la data de 01.03.2010 prin adresa nr. 937/2010 creditoarea T. L. IFN SA, în temeiul art. 9.5 lit. a din contractul de leasing a notificat debitoarei rezilierea contractului de leasing nr._/2007 pentru neplata la scadență a două rate consecutive, în total suma datorată de debitoare fiind în cuantum de 6165,72 de lei.
La data formulării cererii de deschidere a procedurii insolvenței, creditoarea invocă o creanță alcătuită din debit restant în cuantum de 6.915,70 de lei aferent facturilor fiscale nr._ din 25.11.2009, nr._ din data de 15.12.2009, nr._ din data de 22.12.2009, nr._ din data de 28.12.2009, nr._ din data de 11.01.2010, nr._ din data de 25.01.2010, nr._ din data de 12.02.2010, nr._ din data de 15.02.2010 și, respectiv, factura fiscală nr._ din data de 25.02.2010( care totalizează suma de 7.196,92 de lei). Raportat la data încheierii contractului de leasing, incident, sub aspectul dreptului material, aplicabil este vechiul cod civil din 1864, iar nu noul Cod civil.
Analizând cu prioritate excepția prescripției invocată de debitoarea ., T. constată că termenul de prescripție a început să curgă separat pentru fiecare dintre debitele pretinse de creditoare, respectiv la 09.12.2009, 29.12.2009, 08.01.2010, 13.01.2010, 25.01.2010, 08.02.2010, 26.02.2010, 01.03.2010 și 11.03.2010. Cursul prescripției, calcularea termenului și incidența cauzelor de întrerupere și suspendare sunt guvernate de Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă.
Potrivit art. 16 lit. c din Decretul nr. 167/1958 prescripția se întrerupe printr-un act începător de executare. Prescripția nu este întreruptă, dacă s-a pronunțat încetarea procesului, dacă cererea de chemare în judecata sau executare a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat, ori dacă cel care a făcut-o a renunțat la ea. Astfel, prescripția este o sancțiune instituită de legiuitor împotriva acelui creditor care a rămas în pasivitate mai mult de trei ani. Noțiunea de act începător de executare nu a fost definită de legiuitor, putând fi atât cererea formulată de creditor pentru începerea executării silite, cât și orice alt act de procedură îndeplinit la cererea creditorului în cursul executării silite.
În cazul dedus judecății, creditoarea nu poate fi sancționată pentru pasivitate întrucât a depus diligențe pentru recuperarea debitului datorat de ., o dovadă indubitabilă în acest sens fiind chiar încheierea civilă nr. 5333/C/2010 pronunțată de Judecătoria C.-N. prin care a fost admisă cererea de încuviințare a executării silite a contractului de leasing_/25.09.2007 împotriva debitoarei .. Astfel, nu are relevanță prin intermediul cărui executor judecătoresc s-a solicitat încuviințarea executării silite, ci faptul că la data de 23 martie 2010 a fost întrerupt cursul prescripției extinctive, începând să curgă un nou termen de 3 ani de prescripție. Astfel, raportat la data sesizării Tribunalului Specializat C., 28.02.2010, creanța pretinsă de debitoare nu a fost prescrisă. Față de aceste considerente, T. a respins ca neîntemeiată excepția prescripției invocată de debitoarea . prin contestație.
Cât privește fondul litigiului dedus judecății, T. a reținut că potrivit art. 3 pct. 6 și 12 din Legea nr. 85/2006 prin creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței se înțelege acel creditor care este titularul unei creanțe certe, lichide și exigibile împotriva averii debitoarei, cuantumul acesteia fiind de cel puțin 45.000 de lei, iar scadența acesteia depășind 90 de zile.
Sub aspectul caracterului cert, lichid și exigibil al creanței pretinse de creditoare, judecătorul sindic a constatat că debitoarea recunoaște implicit neplata a două rate consecutive de leasing, deci a rezilierii de drept a contractului de leasing. Raportat la contractul de leasing coroborat cu facturile fiscale anexate, T. reține că s-a probat de către creditoare caracterul cert, lichid și exigibil izvorât dintr-un titlu executoriu (conform art. 8 din OG 51/1997 privind operațiunile de leasing și societățile de leasing contractele de leasing reprezintă titluri executorii) al creanței în cuantum de 48.162,12 lei, alcătuită din 6915,70 de lei debit principal și 9222,23 de euro echivalent în lei 41.246,42 de lei la cursul BNR din data de 06 septembrie 2013 de 1 euro - 4,4725 lei potrivit art. 69 din Legea nr. 85/2006). Astfel, valoarea-prag de 45.000 de lei a fost depășită, la fel după cum scadența de 90 de zile a creanței a fost, de asemenea, depășită.
În aceste condiții, se prezumă relativ că debitoarea se află în stare de insolvență, potrivit art. 3 pct. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006, potrivit căreia insolvența este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 90 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de creditor.
Astfel, debitoare, chiar dacă are obligația de a achita o creanță de peste 45.000 de lei, în măsura în care dovedește că dispune de suficiente lichidități care îi permite achitarea acestei datorii, deci dacă probează că este solvabilă, cererea formulată de creditoare urmează a fi respinsă. Prin poziția procesuală formulată în cuprinsul contestației și al răspunsului la întâmpinare debitoarea S. S. SRL a afirmat că nu este în insolvență, dispunând de lichidități. Proba acestor afirmații nu a fost realizată însă, faptul că această debitoare, are la rândul ei, datorii de încasat, (singura probă pe care a înțeles să o facă debitoarea) nu este concludentă pentru a întări convingerea deținerii de resurse financiare de către debitoare.
Întrucât debitoarea nu a răsturnat prezumția legală relativă de insolvență, judecătorul sindic a reținut că debitoarea se află în insolvență întrucât după mai mult de 90 de zile de la scadență nu a achitat datoria sa de 48.162,12 lei către creditoare, motiv pentru care, în temeiul art. 33 lin. 4 din Legea nr. 85/2006 s-a respins contestația debitoarei, s-a admis cererea formulată de creditoarea T. L. IFN SA și, în consecință s-a deschis procedura generală a insolvenței împotriva debitoarei S.C. S. S. S.R.L.
Împotriva acestei sentințe, debitoarea S.C. S. S. S.R.L. APAHIDA a declarat apel prin care a solicitat admiterea acestuia, schimbarea în tot a hotărârii apelate în sensul admiterii contestației sale împotriva cererii de deschidere a procedurii insolvenței și, pe cale de consecință, respingerea cererii formulate de creditoarea T. L. IFN S.A., cu cheltuieli de judecată.
În motivare apelului, debitoarea a arătat că nu se justifică deschiderea procedurii insolvenței, deoarece, nu este îndeplinită condiția privind valoarea-prag, potrivit art. 3 pct. 12 din Legea nr. 85/2006, respectiv suma 45.000 lei. Astfel, din înscrisurile atașate cererii rezultă o creanță în sumă de 42.489,46 lei, în timp ce valoarea-prag prevăzută de lege pentru deschiderea procedurii insolvenței este de 45.000 lei.
Creditoarea solicită suma de 6.915,70 lei care se compune din suma de 6165,72 lei reprezentând contravaloarea facturilor emise și neachitate și suma de 749,98 lei reprezentând contravaloarea polițelor de asigurare, însă, din suma de 6165,72 lei, debitoarea înțelege să invoce excepția prescripției dreptului la acțiune cu privire la suma de 4634,24 lei, reprezentând facturi emise în perioada 25.11._10.
În ceea ce privește suma de 9.222,23 Euro, apelanta susține că trebuie avut în vedere cursul BNR la data de 28.02.2013. Așa fiind, la data de 28.02.2013 conform cursului BNR, 1 Euro=4,36 lei, rezultă o creanță de 40.208 lei (9.222,23 x 4,36 =_). În concluzie, subliniază apelanta, creditoarea deține o creanță în sumă totală de 42.489,46 lei care se compune din:_ lei reprezentând contravaloarea daunelor-interese 1531,48 lei reprezentând contravaloarea facturilor emise și neachitate 749,98 lei reprezentând contravaloarea polițelor de asigurare, în total suma de 42.489,46 lei
Raportat la toate aceste aspecte, apelanta apreciază că în mod greșit prima instanță a respins excepția prescripției dreptului la acțiune al creditoarei și de asemenea, în mod greșit a apreciat că încheierea prin care s-a încuviințat începerea executării silite reprezintă un act de executare silită. În acest context, apelanta apreciază că trebuie avute în vedere prev. art. 388 C.pr.civ. potrivit cărora pentru toate actele de executare pe care le efectuează, executorul judecătoresc este obligat să încheie procese-verbale. Prin urmare, încheierea de încuviințare a executării silite nu reprezintă un act de executare.
Totodată, menționează apelanta, creditoarea nu a fost în măsură să prezinte cererea de executare silită, aceasta fiind în măsură să conducă la întreruperea termenului de prescripție.
În final, debitoarea a mai arătat că analiza stării de insolvență prin prisma art. 3 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 se impune respingerea cererii. Astfel, la analiza condițiilor pentru care legea 85/2006 permite deschiderea procedurii insolvenței se impune a fi luat în considerare faptul că este o societate cu răspundere limitată, cu o activitate comercială intensă, cifra de afaceri pentru anul 2007 fiind de 1.739.261 lei, pentru anul 2008 cifra de afaceri a fost de 1.509.436 lei, iar pentru anul 2009 cifra de afaceri a fost de 1.014.900 lei.
Creditoarea T. L. IFN S.A. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția netimbrării apelului, iar pe fond, solicită respingerea apelului ca fiind neîntemeiat.
Referitor la excepția netimbrării, creditoarea solicita instanței de judecata verificarea efectuării timbrajului apelului depus de debitoarea S. S. S.R.L. conform art. 23 din O.U.G. nr. 80/2013.
Pe fond, creditoarea solicită respingerea apelului ca fiind neîntemeiat, arătând că apelanta figurează în evidentele sale cu un debit în valoare totală de 6.915,70 Lei + 9.222,23 Euro.
Invocând dispozițiile art. 2537 din Noul cod civil referitoare la întreruperea prescripției și ale art. 4052 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ., privitor la prescripția extinctivă, creditoarea arată că este adevărat ca termenul de prescripție curge de la data rezilierii contractului de leasing dar, acestea nu s-a prescris deoarece, așa cum rezulta din documentele depuse la dosar, T. L. a cerut încuviințarea executării silite, încuviințare pronunțata de Judecătoria C.-N. în data de 23 martie 2010, formându-se dosarul de executare silită nr._/3220/12. După obținerea încuviințării, au fost demarate acțiunile necesare în vederea recuperării carenței T. L.. Creditoarea mai arată că cererea de încuviințare a executării silite a fost făcută atât pentru debitul principal cât si pentru clauze penale.
Astfel, opinează creditoarea, rezultă foarte clar din cele menționate anterior că prin demararea executării silite a fost întreruptă prescripția, și, mai mult decât atât, rezultă că debitoarea este în stare de insolvență.
Analizând apelul formulat din perspectiva motivelor invocate, C. l-a apreciat ca fiind nefondat din următoarele considerente:
Argumentele primei instanțe atât în ceea ce privește modul de soluționare al excepției prescripției cât și analiza caracterului cert, lichid și exigibil al creanței invocate de către creditoare sunt pe deplin legale și temeinice. Astfel, starea de fapt enunțată de către prima instanță în conformitate cu probatoriul administrat confirmă că la data de 25.09.2007 s-a încheiat contractul de leasing financiar nr._ din 25.09.2007 între creditoarea T.B.I. L. IFN S.A., în calitate de finanțator și S.C. S. S. S.R.L., în calitate de utilizator având ca obiect transmiterea dreptului de folosință asupra autovehiculului KIA CEE˝D în schimbul plății, pe o perioadă de 60 de luni, a ratelor de leasing, valoarea totală a contractului, precum și modalitățile și termenele de plată a ratelor de leasing fiind cele descrise în anexa 2 a contractului de leasing.
Potrivit art. 9.7 și 9.8 din convenția încheiată între părți, ˝prezentul contract este reziliat de drept, fără a fi necesară o prealabilă notificare sau formalitate, precum și fără intervenția instanței, a executorului judecătoresc sau a altei autorități în cazul în care utilizatorul nu achită două luni rata de leasing datorată finanțatorului sau oricare dintre cheltuielile contractuale datorate și facturate de către finanțator. Încetarea și/sau rezilierea se produc de drept, fără nici o somație sau formalitate prealabilă, utilizatorul fiind înștiințat numai procedural că finanțatorul a înțeles să se prevaleze de această stipulație…˝ În baza dreptului lipsit de echivoc de a activa această clauză, la data de 01.03.2010 prin adresa nr. 937/2010 (f. 19 dosar fond), creditoarea intimată T. L. IFN S.A. a notificat debitoarei rezilierea contractului de leasing nr._/2007 pentru neplata la scadență a două rate consecutive, în total suma datorată de debitoare fiind în cuantum de 6.165, 72 de lei.
Cererea de deschidere a procedurii de insolvență este motivată pe existența unor restanțe la plată de 6.915,70 de lei aferente facturilor fiscale depuse în probațiune: factura nr._ din 25.11.2009, factura nr._ din data de 15.12.2009, factura nr._ din data de 22.12.2009, factura nr._ din data de 28.12.2009, factura nr._ din data de 11.01.2010, factura nr._ din data de 25.01.2010, factura nr._ din data de 12.02.2010, factura nr._ din data de 15.02.2010 și, respectiv factura fiscală nr._ din data de 25.02.2010 (f. 20 – 28). Valoarea totală a ratelor restante este de 6165, 72 lei, la care se adaugă 749, 98 lei reprezentând valoarea polițelor de asigurare restante datorate în conformitate cu art. 2.8 din contractul de leasing. Atât prin contestația formulată în fața primei instanțe cât și prin calea de atac a apelului declarat, debitoarea apelantă recunoaște existența debitului de 749, 98 lei reprezentând contravaloarea polițelor de asigurare, însă recunoaște doar parțial debitele restante în limita sumei de 1531, 48 lei, cu motivarea că pentru diferență a intervenit prescripția. De asemenea, recunoaște și daunele interese în cuantum de 9222, 23 euro, însă susține că valoarea acestei sume în monedă națională a fost calculată la un curs eronat.
Prin prisma poziției apelantei față de pretențiile invocate de către creditoare, devine esențială în soluționarea cauzei analizarea incidenței prescripției extinctive în privința ratelor restante la contractul de leasing. Raportat la data încheierii acestui contract, sub aspectul dreptului material, aplicabil este vechiul Cod civil din 1864, iar instituția prescripției mult invocată în apărare de către debitoarea apelantă va fi analizată prin prisma dispozițiilor Decretului Lege 167/1958, incident în cauză prin raportare la data la care a început să curgă termenele de prescripție.
Termenul de prescripție a început să curgă separat pentru fiecare dintre ratele pretinse de către creditoare, scadente potrivit graficului de plată aflat în anexa numărul 2 la contractul de leasing (f. 16 dosar fond). Prescripția a fost invocată de către debitoarea apelantă cu privire la facturile emise pentru intervalul 25.11.2009 – 12.02.2010. Însă prima instanță a demontat această apărare și a reținut întemeiat în baza probelor administrate faptul că în cauză a intervenit întreruperea termnenului de prescripție. Astfel, potrivit art. 16 lit. c din Decretul nr. 167/1958 prescripția se întrerupe printr-un act începător de executare. Prescripția nu este întreruptă, dacă s-a pronunțat încetarea procesului, dacă cererea de chemare în judecata sau executare a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat, ori dacă cel care a făcut-o a renunțat la ea. Noțiunea de act începător de executare nu a fost definită de legiuitor, putând fi atât cererea formulată de creditor pentru începerea executării silite, cât și orice alt act de procedură îndeplinit la cererea creditorului în cursul executării silite.
În cazul dedus judecății, creditoarea a depus diligențe pentru recuperarea debitului datorat de ., o dovadă certă în acest sens fiind chiar încheierea civilă nr. 5333/C/2010 pronunțată de Judecătoria C.-N. prin care a fost admisă cererea de încuviințare a executării silite a contractului de leasing_/25.09.2007 împotriva debitoarei .. Astfel, este lipsit de relevanță prin intermediul cărui executor judecătoresc s-a solicitat încuviințarea executării silite, ci faptul că la data de 23 martie 2010 prin pronunțarea acestei încheieri de încuviințare a executării silite a fost întrerupt cursul prescripției extinctive, începând să curgă un nou termen de 3 ani de prescripție. Astfel, raportat la data sesizării Tribunalului Specializat C., 28.02.2013, instanța de apel în concordanță cu prima instanță de fond reține că nu a intervenit prescripția extinctivă cu privire la vreo parte din sumele invocate de către creditoare.
Cât privește fondul litigiului dedus judecății, creditoarea intimată a făcut dovada că deține o creanță certă, lichidă și exigibilă într-un cuantum care depășește valoarea prag de 45.000 lei. Astfel, s-a probat de către creditoare caracterul cert, lichid și exigibil al creanței născute dintr-un titlu executoriu (conform art. 8 din OG 51/1997 privind operațiunile de leasing și societățile de leasing contractele de leasing reprezintă titluri executorii). Creanța este în sumă totală de 48.162, 12 lei, sumă alcătuită din 6. 915, 70 de lei debit principal restant și prime de asigurare restante și 9.222,23 de euro daune interese, sumă care echivalent în lei reprezintă 41. 246, 42 de lei la cursul BNR din data de 06 septembrie 2013 de 1 euro - 4,4725 lei. Transformarea sumei datorate cu titlul de daune în monedă națională s-a făcut în mod corect prin raportare la cursul valutar de la data deschiderii procedurii de insolvență, cu aplicarea dispozițiilor art. 69 alin. 2 din legea 85/2006. Acesta va fi și modul în care se va face calculul pentru înscrierea sumei în tabelul de creanțe al debitoarei.
Prin prisma acestor argumente se poate concluziona faptul că valoarea-prag de 45.000 de lei a fost depășită, la fel după cum scadența de 90 de zile a creanței a fost, de asemenea, depășită. În aceste condiții, se prezumă relativ că debitoarea se află în stare de insolvență, potrivit art. 3 pct. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006, potrivit căreia insolvența este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 90 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de creditor.
Nici în fața primei instanțe și nici în fața instanței de apel apelanta nu a răsturnat prezumția stării de insolvență și nu a dovedit că deține lichiditățile necesare pentru acoperirea creanței. Astfel, argumentul potrivit căruia debitoarea S.C. S. S. S.R.L. are la rândul ei datorii de încasat de la S.C. Resido Construcție și Industrie S.R.L., singura probă pe care a înțeles să o facă debitoarea (f. 7-14 dosar apel) nu este concludentă pentru a proba deținerea de resurse financiare de către debitoare.
Întrucât debitoarea nu a răsturnat prezumția legală relativă de insolvență, instanța de apel reține în concordanță cu prima instanță că debitoarea se află în insolvență întrucât după mai mult de 90 de zile de la scadență nu a achitat datoria sa de 48.162, 12 lei către creditoare, motiv pentru care, în temeiul art. 480 alin. 1 N.C.P.C., instanța va respinge apelul declarat de către apelanta S.C. S. S. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 2.145 din data de 06.09.2013, pronunțată în dosarul nr._ 13 al Tribunalului Specializat C., pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de către apelanta S.C. S. S. S.R.L. APAHIDA, cu sediul în ., ., jud. C., având număr de înregistrare în Registrul Comerțului J_ și CUI_ împotriva sentinței civile nr. 2.145 din data de 06.09.2013, pronunțată în dosarul nr._ 13 al Tribunalului Specializat C., pe care o menține în întregime.
Decizia este definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 18 februarie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
A. A. I. D. P. M. N. ȚAR
Red.A.A.I./ 21.03.2014.
Dact.H.C./9 ex.
Jud.fond: D.H..
| ← Procedura insolvenţei. Decizia nr. 1037/2014. Curtea de Apel CLUJ | Procedura insolvenţei. Decizia nr. 136/2014. Curtea de Apel CLUJ → |
|---|
