Contestaţie. Decizia nr. 4397/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4397/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 23-05-2014 în dosarul nr. 6512/112/2012/a10
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 4397/2014
Ședința publică de la 23 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M.-I. I.
Judecător M. B.
Judecător L.-D. S.
Grefier A. B.
Componența completului de judecată 5Ri în prezentul dosar a fost modificată ca urmare a recalificării căii de atac, întregirea completului făcându-se prin participarea doamnei judecător L. D. S., aflată pe a doua poziție din programarea de permanență din 16 mai 2014, conform procesului verbal atașat la dosar.
S-au luat în examinare – în vederea pronunțării - recursurile declarate de apelant . prin administrator judiciar RTZ PARTENERS SPRL și apelant S. T. împotriva Sentinței civile nr. 2302/06.12.2013 și a încheierii din 22.11.2013 pronunțate de Tribunalul Bistrița-Năsăud, precum și a încheierii din 21.02.2014, din același dosar, în contradictoriu cu intimat S. H. G., intimat O. R. COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD, intimat ., având ca obiect contestație la tabelul creanțelor.
Se constată că la data de 21 mai 2014 s-au înregistrat concluzii scrise formulate de S. T. prin reprezentant convențional, iar la 22 mai 2014 – concluzii scrise din partea administratorului judiciar RTZ&Partners SPRL.
Dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în ședința publică din 16 mai 2014, mersul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, pronunțarea fiind amânată pentru termenul de azi.
CURTEA
P. încheierea din 22.11.2013 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud în dosar nr._ s-a amânat pronunțarea hotărârii judecătorești pentru data de 29 noiembrie 2013.
Totodată, s-a constatat că au fost depuse la dosar actele în original, solicitate de către instanță la termenul anterior: declarația administratorului special S. T. din data de 29.12.2006, antecontractul de vânzare-cumpărare din data de 30.12.2007, antecontractul din data de 27.12.2007, contractul de împrumut din data de 29.12.2006 și registrul de intrări/ieșiri al societății debitoare.
Analizându-le, judecătorul sindic a luat act de faptul că copiile după registrul de intrare-ieșire corespund cu originalul registrului și s-a reținut, având în vedere atestările făcute de av. B. L. R., că sunt îndeplinite condițiile opozabilității conform art. 1182 din Codul civil, motiv pentru care nu se impune efectuarea unei expertize și s-a respins cererea în probațiune privind efectuarea unei expertize, formulată de către administratorul judiciar.
Ulterior, prin sentința civilă nr. 2302 din 06.12.2013 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud în dosar nr._ s-a admis contestația precizată formulată de creditorul S. H. G., cetățean german, decedat în timpul procesului la data de 04.08.2013 și continuată de fiul său, S. T., în calitate de moștenitor legal, în contradictoriu cu administratorul judiciar RTZ & Partners SPRL, în dosarul de insolvență privind pe debitoarea . și în consecință:
- s-a dispus înscrierea creditorului S. T. în tabelul definitiv de creanțe cu o creanță chirografară de 6.818.100 lei (echivalentul a 1.500.000 Euro la cursul de schimb BNR de la data deschiderii procedurii insolvenței – 05.12.2012).
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Contestatorul și-a susținut creanța sa prin contractul de împrumut, act adițional și declarația reprezentantului societății debitoare dar a afirmat și faptul că această creanță rezultă și din înregistrările contabile și evidențele societății debitoare, motiv pentru care a solicitat și efectuarea unei expertize contabile judiciare, expertiză susținută și de intimat administrator judiciar RTZ, având în vedere complexitatea raporturilor judiciare dintre contestatar și societatea debitoare, prin reprezentanții săi.
În cauză este relevantă expertiza contabilă judiciară care confirmă creanța de 1.500.000 euro solicitată de contestatorul S. H. GEROG (f.75-87).
Astfel, prin concluziile formulate, în conformitate cu examinarea materialului documentar menționat atât în introducere cât și în cuprinsul raportului de expertiză contabilă și răspunzând obiectivelor încuviințate, s-au stabilit următoarele:
În contabilitatea societății debitoare . se regăsește înregistrată datorie în cuantum de 1.500.000 Euro, având ca echivalent suma de 6.803.700 lei ( la cursul de schimb de 4,5358 lei/euro) față de S. H. G., datoria născută în urma contractului de împrumut încheiat la 29.12.2006 între H. G. S. – în calitate de împrumutător și . – în calitate de împrumutat, pentru suma de 1.500.000 Euro. Această datorie a fost înregistrată în evidența contabilă a . în data de 30.11.012.
Suma de 1.500.000 Euro a fost achitată efectiv către societatea debitoare ., prin reprezentantul său legal, domnul S. T., așa cum rezultă din contractul de împrumut nr.1/29.12.2006 și declarația domnului S. T., anexată contractului, prin care se precizează că a primit suma de 1.500.000 Euro conform contractului respectiv, bani împrumutați în scopul susținerii financiare a societății S. & CO SRL, respectiv achiziționare de teren, materiale de construcții și acoperirea diverselor cheltuieli.
Aceasta datorie a societății nu a fost plătită împrumutătorului. În evidența contabilă a ., în luna noiembrie 2012 sunt înregistrate documente și acte care justifică utilizarea banilor împrumutați de la domnul S. H. G., astfel:
- 1.050.000 Euro (4.762.590 lei) au fost acordați ca avans domnului Fritz Heinrich Wunderlich, în baza antecontractului de vânzare-cumpărare nr.2/30.06.2006; (în realitate acest antecontract de vânzare-cumpărare cu nr.2 este încheiat la data de 30.12.2006, fiind depus în copie la dosar – f.269 și tot această dată este menționată și în cuprinsul expertizei, f.78, astfel că este eronat menționată data de 30.06.2006 în concluziile la expertiză). Pentru acest avans s-a emis și chitanța la data de 30.12.2006, așa cum se menționează în cuprinsul raportului, (f.78), chitanța fiind depusă și în copie la dosar (f.274);
- 350.000 euro (1.587.530 lei) au fost acordați ca avans domnului B. V., în baza antecontractului de vânzare-cumpărare nr.202/27.02.2007. Și cu privire la acest antecontract s-a menționat eronat data de 27.02.2007 ca fiind data încheierii acestuia, în realitate data încheierii este de 27.12.2007, fiind înregistrat sub nr.139/27.12.2007 iar din copia actului depus la dosar rezultă că acest antecontract a primit dată certă la 27.12.2007, înregistrată la avocat sub nr.202, ceea ce a determinat eroarea. De altfel, în cuprinsul expertizei, se reține data corectă de 27.12.2007 (f.79);
- 39.758 euro (181.908,76 lei) pentru plata de echipamente tehnologice achiziționate de la domnul S. T.. În descrierea din cuprinsul raportului (f.79-80) se arată că aceste echipamente – linie tehnologică de producție tâmplărie PVC și ALUMINIU, au fost achiziționate în baza contractului de vânzare-cumpărare din 25.10.2012 și că suma de 39.758 euro provine din contractul de împrumut din 29.12.2006 încheiat de societate cu împrumutătorul S. H. G.. (Este de menționat că acest contract de vânzare-cumpărare a făcut obiectul unei acțiuni în anulare promovată de administratorul judiciar RTZ, soluționată în dosarul asociat cu indicativ„a 27”, în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 1943/25.10.2013, prin care s-a respins acțiunea ca neîntemeiată,-v.copie, f.331).
Intimata RTZ a mai depus o „cerere de înscriere în fals și cerere în vederea efectuării unei expertize tehnico-științifice” (f.105-108) cu motivarea că poate fi emisă o bănuială întemeiată raportat la veridicitatea faptelor constatate prin contractul de împrumut cât și cele 2 antecontracte succesive prin care debitoarea . a fost prejudiciată cu suma de 1.400.000 Euro.
S-a făcut precizarea că administratorul judiciar pune la îndoială faptul că cele 3 contracte ar fi fost perfectate în 2006 și respectiv 2007, menționând că recurge la procedura de constatare a falsului reglementată de disp.art.180-184 C.pr.civ.
P. încheierea din data de 07.06.2013 (f.109), judecătorul-sindic a aprobat, în principiu efectuarea expertizei tehnico-științifice, întrucât niciuna din părți nu s-a opus efectuării acestei probe și s-a solicitat Laboratorului Interjudețean de Expertiză Criminalistice Cluj să comunice dacă efectuează expertize pentru stabilirea vechimii semnăturii și a ștampilelor (f.111).
P. răspunsul dat, laboratorul criminalistic a răspuns că nu există metode valide care să stabilească vechimea absolută a unui document sau a unor semnături însă la unele documente se poate stabili perioada relativă de întocmire a actului, urmând să se realizeze o analiză prealabilă după punerea la dispoziție a documentelor (f.112).
La termenul din data de 22.11.2013 (f.286), după ce debitoarea a depus la doar originalele celor 4 documente contestate de administratorul-judiciar și a prezentat în original Registrul de intrare-ieșire ce a fost confruntat cu copiile lăsate la dosar, instanța a apreciat că sunt îndeplinite condițiile de opozabilitate, conf.art.1182 Cod civil, motiv pentru care a respins efectuarea expertizei de constatare a vechimii semnăturilor și în baza cărora s-a invocat falsul documentelor.
Pentru a lua această măsură de revenire asupra expertizei științifice, încuviințate în principiu la termenul din 07.06.2013 (f.109), a fost avut în vedere și răspunsul laboratorului criminalistic care a precizat că nu există metode valide care să stabilească vechimea absolută a unui document sau a unor semnături, existând doar o posibilitate de stabilire relativă a perioadei de întocmire a actului dar și faptul că experții au depus o „completare” la raportul de expertiză ca urmare a obiecțiunilor formulate de administratorul-judiciar RTZ (f.159-171).
Expertiza-completare a analizat documentele și criticile asupra documentelor care au stat la baza înregistrării în contabilitatea debitoarei a împrumutului acordat acesteia de către contestatorul S. H. G. și a argumentat că suma a fost acordată, cu acest titlu, persoanei juridice ., prin reprezentantul său, S. T. – în calitate de administrator, că suma respectivă a fost gestionată de acesta și folosită pentru societate, în scopul pentru care s-a acordat (finanțarea activității de investiții și a altor plăți) iar înregistrarea împrumutului în evidențele contabile ale debitoarei doar la data de 30.11.2012 s-a făcut cu respectarea disp.art.6 alin.1 din Legea contabilității nr.82/1991 și ale OMF nr.425/1998, OMF 1850/2004 care definește legalitatea documentelor justificative, reținând că actele în baza cărora s-a făcut înregistrarea îndeplinesc condițiile de „document justificativ”.
In baza constatărilor efectuate prin raportul de expertiză contabilă judiciară și a completării la raport, instanța a apreciat că se confirmă creanța solicitată de creditorul S. H. G., pentru suma de 1.500.000 Euro, urmând să se dispună înscrierea acestuia pe tabelul definitiv de creanțe cu echivalentul în lei a acestei sume, la cursul BNR de la data deschiderii procedurii, cf.art.69 alin.2 din Leg.nr.85/2006, respectiv de 4,5454 lei/euro la 05.12.2012, în total, 6.818.100 lei, cu titlu de creanță chirografară.
Împotriva încheierii din 22.11.2013 și a sentinței civile nr. 2302 din 06.12.2013 pronunțate de Tribunalul Bistrița-Năsăud în dosar nr._ a formulat apel, recalificat recurs, RTZ & PARTENERS SPRL în calitate de administrator judiciar al . solicitând
>în principal, admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru completarea probatoriului în sensul încuviințării cererii de efectuare a unei expertize tehnico științifice și a cererii de înscriere în fals solicitate de administratorul judiciar, admise inițial, iar apoi respinse de către instanță în mod nelegal;
>în subsidiar, în măsura în care se va considera că probatoriul administrat este suficient pentru dezlegarea cauzei, solicită admiterea apelului formulat, desființarea hotărârii atacate ca fiind nelegală și reținerea cauzei spre rejudecare cu consecința respingerii contestației formulate de S. H. prin S. T. la Tabelul Preliminar al debitoarei ca fiind neîntemeiată.
În motivarea recursului administratorul judiciar a arătat următoarele:
Pentru stabilirea dreptului de creanță al lui S. H. prin S. T. față de patrimoniul debitoarei, instanța de fond a încuviințat efectuarea unei expertize contabile.
Raportul de expertiză contabilă întocmit de către experții desemnați nu face decât să concluzioneze faptul că un contract de împrumut (încheiat în 29.12.2006 și înregistrat în contabilitatea debitoarei la 30.11.2012) și o declarație care atestă faptul că S. T. a primit banii de la împrumutătorul S. H. sunt singurele documente cu referire la acest pretins drept de creanță, fără însă a fi identificate niciun fel de alte dovezi ale încasării și utilizării sumelor, presupus a fi împrumutate, de către societatea debitoare.
Nu au fost prezentate la nici un moment dat, nici prin Raportul de expertiză contabilă și nici prin intermediul documentelor depuse la dosarul cauzei de către contestator, dovezi irefutabile ale faptului că sumele provenite din contractul de împrumut ar fi fost gestionate și utilizate de către debitoarea S., chiar mai mult sumele nu au trecut printr-un cont al debitoarei sau prin casa acesteia, fiind utilizate în mod exclusiv de către S. T..
Cu toate acestea, doar în baza concluziilor incomplete și nejustificate ale Raportului de expertiză contabilă, conform cărora actele indicate (contractul de împrumut și declarația privind încasarea), din punct de vedere contabil se încadrează în categoria documentelor justificative, instanța de fond a stabilit faptul că pretențiile lui S. H. față de patrimoniul debitoarei ar fi justificate și dovedite, cu toate că nici experții și nici contestatorul nu au putut prezenta nici un act care să ateste o existență fizică a acestor documente sau care sa justifice înregistrarea cu o întârziere de 6 ani a documentelor în contabilitatea societății, chestiune ca a denaturat grav exercițiile financiare așa cum sunt acestea oglindite în situațiile financiare anuale (ex: bilanțuri).
Indică faptul că deși contestatorul S. H. a decedat în timpul judecării contestației care a făcut obiectul prezentului dosar, mai exact la data de 04.08.2013 această împrejurare nu a fost adusă la cunoștința administratorului judiciar sau a judecătorului sindic decât la data de 08.11.2013, mai exact după trei termene de judecată de la data decesului lui S. H. (anexa 4).
S. T. și-a însușit la data de 08.11.2013 acțiunea tatălui fără a demonstra că are calitatea de moștenitor al acestuia:
Abia la termenul din data de 08.11.2013, reprezentanții contestatorului decedat încă din 04.08.2013 au înțeles să învedereze instanței acest aspect, cu indicarea faptului că S. T. este unicul moștenitor al lui S. H. și că acesta înțelege să își însușească contestația tatălui decedat.
In vederea dovedirii acestor aspecte s-a depus la dosarul cauzei doar un certificat de naștere a lui S. T., precum și anumite documente ÎN LIMBA GERMANĂ și certificatul de deces al lui S. H..
Instanța de fond, doar în baza certificatului de naștere a lui S. T. și a declarațiilor acestuia prin care a arătat că își însușește acțiunea tatălui pe care dorește să o continue și că este unicul moștenitor a stabilit faptul că S. T. are calitatea de moștenitor a lui S. H. și că în cauză ar fi aplicabile dispozițiile art. 243 alin. (1) pct. 1 C.pr.civ.
Înțelege să arate faptul că S. T. nu a reușit să își demonstreze calitatea de moștenitor al lui S. H.. Documentele în baza căruia acesta a afirmat în fața instanței că ar fi unicul moștenitor au fost depuse în limba germană, fără a fi completate cu traduceri autorizate în limba română.
Totodată, s-a arătat că instanța de fond în mod neîntemeiat a respins cererea de efectuare a unei expertize tehnico-științifice, ca urmare a revenirii asupra încheierii din data de 07.06.2013, cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 1182 C. civ.;
Întrucât contractul de împrumut, cât și cele 2 antecontracte succesive au fost înregistrate în contabilitate doar la data de 30.11.2012, iar nu la data perfectării acestora (sau măcar în acel an), RTZ a considerat că poate fi emisă o bănuială întemeiată raportat la veridicitatea faptelor constatate prin acestea.
Referitor la trimiterea din cadrul Sentinței nr. 2302/2013 la răspunsul Laboratorului Intrajudețean de expertiză Cluj prin care s-a comunicat faptul că nu există metode valide care să stabilească vechimea absolută a unui document sau semnături:
Arată faptul că respingerea cererii formulate de către RTZ s-a făcut fără a se lămuri aspectele indicate în cadrul adresei comunicate de către Laborator.
Astfel, deși Laboratorul a arătat că nu se poate stabili vechimea absolută a documentelor sau a semnăturilor, s-a mai menționat și faptul că o analiză prealabilă se va efectua după depunerea documentelor.
Instanța nu a ținut cont de acest aspect, respingând cererile RTZ, înainte de a da șansa instituției specializate de a întocmi analiza prealabilă indicată.
În aceste condiții, este evident faptul că prin expertizarea documentelor s-ar fi putut stabili măcar anul în care au fost întocmite sau dacă acestea e posibil să fi fost întocmite în anul 2006 sau nu așa cum se susține de către contestator și debitoare. Stabilirea vechimii documentelor nu trebuie să aibă un caracter absolut pentru ca proba să fie pertinentă și utilă soluționării cauzei, deoarece sentința de soluționare a cauzei trebuie să fie rezultatul unei coroborări a probelor administrate în cauză, iar nu rezultatul preluării absolute a unei singure probe cum s-a întâmplat în fapt, respectiv preluarea concluziilor raportului de expertiză contabilă.
În temeiul tuturor acestor aspecte, înțelege să solicite instanței, casarea Sentinței nr. 2302/05.12.2013 a Tribunalului Bistrița-Năsăud și trimiterea spre rejudecare în vederea completării probatoriului administrat.
Pe fondul cauzei, se arată că doar prin înregistrarea unui contract de împrumut și a unor antecontracte de vânzare cumpărare în contabilitatea debitoarei, fără a fi prezentate dovezi ale circulației sumelor și a legăturii dintre suma încasată și suma pierdută prin încheierea antecontractelor nu poate fi stabilit un drept de creanță în favoarea S. H. prin S. T., cu atât mai mult cu cât sumele respective nu au fost folosite niciodată în interesul societății, nu au reprezentat în nici un caz „investiții" pentru societate, în conformitate cu scopul pretins al acordării presupusului împrumut.
Urmare a recalificării căii de atac și a invocării excepției tardivității recursului, de către intimatul S. T., RTZ & Partners S.P.R.L., desemnată în calitate de administrator judiciar al S.C. S.&CO SRL a formulat o cerere de repunere în termenul de recurs împotriva Sentinței Civile nr. 2302, pronunțată la data de 06.12.2013 de Tribunalul Bistrița-Năsăud în dosarul nr._, prin care instanța de fond a înțeles să admită contestația formulată de către S. H. G. prin S. T. împotriva Tabelului Preliminar al debitoarei S., solicitând să se admită cererea si, pe cale de consecință, să se dispună repunerea RTZ în termenul de recurs prevăzut de art. 8 din Legea nr. 85/2006.
În motivarea cererii de repunere în termenul de recurs administratorul judiciar a arătat următoarele:
I. Situația care a generat înregistrarea caii de atac peste termenul de 7 zile:
Începe prin a arăta faptul că în perioada 08.11._14, TOATE hotărârile pronunțate de Tribunalul Bistrița-Năsăud în dosarele asociate dosarului de fond al debitoarei S. au fost pronunțate cu indicarea căii de atac ca fiind apelul și nu recursul.
Amintește astfel de un număr de 14 astfel de hotărâri și înțelege să arate faptul că acolo unde RTZ a procedat la promovarea unor căi de atac împotriva hotărârilor Tribunalului Bistrița-Năsăud, acestea au fost apelul întocmai în conformitate cu dispozițiile instanței de fond.
Nu se poate constata o inconsecvență a administratorului judiciar, în condițiile în care rezultă din poziția sa procesuală că acesta nu a făcut decât să se supună dispozițiilor instanței de fond.
De asemenea și celelalte părți din dosarele asociate dosarului de insolvență al debitoarei S. în cadrul cărora Tribunalul Bistrița-Năsăud s-a pronunțat în perioada 25.10._14 au înțeles să atace hotărârea instanței de fond cu apel într-un număr de 7 dosare.
Rezultă fără echivoc faptul că indicarea căii de atac a apelului cu termen de exercitare de 30 de zile nu reprezintă o simplă eroare materială ci chiar modalitatea în care Tribunalul Bistrița-Năsăud a înțeles să interpreteze normele legale a constituit un motiv de inducere în eroare a tuturor implicate în dosarele privind debitoarea S.. Or, o astfel de interpretare, realizată de un profesionist în domeniu, nu poate fi imputată părților, al căror drept de a ataca sentința indicată ar fi astfel negat. Consideră că nu e de competenta părților cenzurarea interpretării unui judecător.
II. Mențiunea greșită făcută în dispozitivul hotărârii nu poate conduce la respingerea căii de atac exercitată de către administratorul judiciar ca fiind tardiv formulată:
În prezenta cauză, administratorul judiciar nu poate fi sancționat pentru interpretarea greșită a regulilor privind aplicarea în timp a legii procesual civile din partea judecătorului sindic cu privire Ia calificarea căii de atac a hotărârii pronunțate de către aceasta.
În măsura în care instanța de control judiciar ar dispune doar calificarea căii de atac din apel (care conform sentinței atacate trebuia declarat în termen de 30 de zile de la data comunicării hotărârii) în recurs (care ar fi trebuit declarat în termen de 7 zile de la data comunicării), fără a dispune și repunerea părții în termenul de recurs, s-ar ajunge la situația în care drepturile procesuale ale părților ar fi în mod grav și irevocabil afectate, fără a exista o culpă ce le-ar putea fi efectiv imputată.
Vătămarea cauzată din pricina greșelii instanței de fond nu poate fi înlăturată decât prin repunerea RTZ în termenul de declarare a recursului conform prezentei solicitări.
Indică faptul că, în acest sens, s-a pronunțat recent și Curtea de Apel Cluj, prin Decizia Civilă nr. 3071 pronunțată la data de 04.04.2014 în dosarul nr._ /a2.
III. Aplicabilitatea dispozițiilor art. 103 Cpr.civ.:
Pe baza tuturor motivelor indicate, în temeiul art. 103 Cpr.civ, ca urmare a calificării căii de atac ca fiind cea a recursului și nu a apelului, solicită instanței să dispună repunerea administratorului judiciar în termenul de declarare a recursului în prezenta cauză.
Faptul că în cadrul sentinței pe care înțelege să o atace a fost indicată ca și cale de atac apelul în 30 de zile de la pronunțare, este un aspect care constituie o împrejurare mai presus de voința administratorului judiciar de a ataca sentința pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud cu recurs în termen de 7 zile de la comunicare.
Totodată, s-a subliniat că la momentul înregistrării de către administratorul judiciar a căii de atac indicate nu existau pe rolul Curții de Apel Cluj dosare asociate dosarului de insolvență al debitorului S. în cadrul cărora instanța de control judiciar să fi dispus calificarea căii de atac din apel în recurs și să se fi pus în discuție tardivitatea căii de atac recalificate.
Astfel, arată faptul că pentru dosarele în cadrul cărora instanța de fond a stabilit faptul că hotărârile pot fi atacate cu apel - s-a declarat calea de atac a apelului, termenele stabilite la Curtea de apel pentru aceste dosare fiind ulterioare datei de 26.02.2014.
Intimatul S. T., prin poziția procesuală exprimată pe marginea cererii de repunere în termenul de recurs, a solicitat respingerea acesteia.
P. incheierea pronunțata la data de_ de către Tribunalul Bistrița Nasaud in dosarul_ 2/al0, instanța de judecata a respins ca neintemeiata cererea contestatorului S. T. prin care a solicitat îndreptarea erorii materiale din sentința nr. 2302/2012, si modificarea dispozitivului acesteia in sensul inscrierii creditorului S. T. pe tabelul preliminar de creanțe al debitoarei S.&Co SRL, si nu pe cel definitiv.
Împotriva încheierii pronunțate la 21.02.2014 de Tribunalul Bistrița-Năsăud în dosar nr._ 0/a10 contestatorul S. T. a formulat apel, recalificat recurs, solicitând admiterea apelului, anularea încheierii pronunțata de către Tribunalul Bistrița Nasaud la data de_, in dosarul_, prin care instanța de judecata a respins ca neîntemeiata cererea de indreptare eroare materiala formulata de către S. T. si in urma judecării apelului, admiterea cererii de indreptare a erorii materiale si modificarea dispozitivului sentinței nr. 2302/06.12.2013 pronunțata de către Tribunalul Bistrița Nasaud in dosarul_ 2/alO in sensul inscrierii creditorului S. T. pe Tabelul preliminar de creanțe al debitoarei S.&Co SRL.
În motivare se arată, în esență, că formularea din dispozitivul hotărârii este eronata deoarece, in cadrul sentinței mai sus indicate ar fi trebuit sa se dispună in fapt înscrierea creanței chirografare a S. T. in cadrul Tabelului Preliminar al debitoarei si nu in Tabelul Definitiv.
Analizând cererea de repunere în termenul de recurs, precum și recursurile declarate prin prisma motivelor invocate și a apărărilor formulate, Curtea constată următoarele:
1. În ceea ce privește recursul declarat de administratorul judiciar RTZ & PARTENERS SPRL împotriva încheierii din 22.11.2013 și a sentinței civile nr. 2302 din 06.12.2013 a Tribunalului Bistrița-Năsăud pronunțată în dosarul nr._ .
Analizând cu prioritate cererea de repunere în termenul de recurs și excepția tardivității căii de atac, în conformitate cu dispozițiile art. 316, 298 Cod procedură civilă coroborat cu art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
În cuprinsul art. 8 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 se prevede că împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorul sindic, se poate declara recurs în termen de 7 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu prevede altfel.
Sentința civilă nr. 2302 din 6.12.2013, atacată, a fost comunicată recurentului la data de 27.01.2014, așa cum reiese din dovada de comunicare de la fila 343 din dosarul de fond.
Recurentul-pârât avea posibilitatea să introducă calea de atac a recursului cel mai târziu la data de 4 februarie 2014. În concret recursul a fost declarat la 26 februarie 2014, respectiv cu depășirea termenului defipt de lege.
Recurentul afirmă că prima instanță a realizat o greșită aplicare a normelor procesuale referitoare la indicarea căii de atac ce putea fi legal exercitată în cauză, menționând că sentința este susceptibilă de a fi atacată cu apel, în termen de 30 de zile de la comunicare, context în care s-a considerat îndreptățit în formularea unei cereri de repunere în termenul de recurs, apreciind că este vorba despre o împrejurare mai presus de voința sa, care nu îi este imputabilă în nici un mod, neputând fi nici sancționat pentru faptul ca s-ar fi conformat mențiunilor dispozitivului sentinței judecătorești.
Deși este real că cele relevate de către recurent în cererea de repunere în termen, referitoare la istoricul de fond al dosarului de insolvență al debitoarei S. se verifică, existând și soluții de speță ale Curții de Apel Cluj în care, în situații similare, cererea întemeiată pe prev. art. 103 C.pr.civ. a fost admisă, nu este mai puțin adevărat că, în analiza susținerilor, nu se poate face abstracție de calitatea de profesionist-practician in insolventa a administratorului judiciar RTZ&Partners SPRL, situație in care exigența cu care se apreciază un astfel de demers este desigur sporita prin raportare la situația unui neprofesionist in domeniu.
De altfel, soluțiile instanței de control judiciar invocate de petent au fost justificate tocmai în contextul în care s-a apreciat că art. 8 din Legea nr. 85/2006 și modul în care a fost el aplicat de judecătorul sindic nu respectă exigențele de accesibilitate și previzibilitate. Or, în optica instanței europene, valoarea acestor noțiuni depinde în mare măsură de conținutul textului în cauză, de domeniul pe care îl acoperă, de numărul și calitatea destinatarilor săi.
Chiar dacă neclaritatea unei legi se poate datora tocmai modului în care i se dă valoare în practica judiciară, aceste criterii își păstrează în continuare importanța.
În jurisprudența convențională s-a decis că o prevedere legală este considerată suficient de clară dacă permite petiționarului să-și adapteze conduita într-o măsură rezonabilă, fie și cerând, la nevoie, sfatul superiorului său ori obținând o precizare a legii cu ajutorul unei decizii judiciare (cauza Rekvenyi contra Ungariei) sau înconjurându-se de "consilieri luminați" (cauza Open Door și Dublin Well Woman contra lrlandei).
Or, în cauza de față, dispozițiile art. 8 din Legea nr. 85/2006 se adresează, în primul rând, practicienilor în insolvență, petentul încadrându-se în această categorie și beneficiind de serviciile unor consilieri juridici, nefiind un simplu particular, iar obligația cunoașterii acestor dispoziții și a modului în care au fost ele aplicate în mod constant în practica instanței de control judiciar decurge chiar din calitatea de profesionist în domeniu a acestuia.
Nu sunt de ignorat, în acest context, nici susținerile intimatului Stren T. conform cărora este nerealist ca recurentul - administratorul judiciar RTZ&Partners SPRL sa susțină faptul ca la mai mult de un an de la . Noului Cod de procedura civila nu cunoștea care este practica Curții de Apel Cluj in ceea ce privește calea de atac declarata de către parti împotriva unor hotărâri judecătorești pronunțate de către judecătorii sindici in cadrul unor proceduri deschise anterior datei de referința 15.02.2013, mai ales in condițiile in care este implicat in calitate de administrator sau lichidator judiciar in numeroase proceduri de insolventa aflate pe rolul tuturor instanțelor competente din circumscripția teritorială a Curții de Apel Cluj.
Ca atare, soluția dictata de o necesară diligență profesionala era aceea ca practicianul in insolventa sa declare calea de atac legala acceptata constant in practica instanței superioare, prin raportare la data deschiderii procedurii insolventei si nu sa declare conformist acea cale de atac indicata de către judecătorul sindic in mod eronat si fara o minima argumentație.
D. consecință, este justificată concluzia enunțată de intimat, conform căreia circumstanțele enunțate releva faptul ca practicianul in insolventa - administratorul judiciar RTZ&Partners SPRL a declarat o cale de atac greșita si . nu dintr-o împrejurare mai presus de voința sa, ci pentru unicul motiv ca a urmat o mențiune eronata a judecătorului sindic, mențiune despre care avea la îndemâna toate elementele care sa ii permită sa aprecieze ca este greșită.
Acest conformism procedural, enunțat de către administratorul judiciar RTZ&Partners SPRL ca justificare a cererii de repunere în termen este departe de a reprezenta o situație de forță majoră în accepțiunea dispozițiilor art.103, al.2 din vechiul Cod de procedură civilă. Indicarea greșita a unei cai de atac nu presupune in mod automat ca partea care s-a conformat acestei mențiuni eronate este îndreptățită la repunerea in termen, deoarece potrivit unui principiu unanim admis calea de atac si condițiile de exercitare sunt conferite de lege si nu de către judecător. Mai mult, calitatea administratorului judiciar de profesionist specializat in domeniul insolventei obliga la acea minima diligenta de a cunoaște permanent dispozițiile legale si practica constanta a unei instanțe pe orice chestiune esențiala in procedură, așa cum este natura si termenul de declarare a unei cai de atac.
În plus, se verifică și cele indicate de către intimat în sensul în care nici modul in care s-a derulat procedura insolventei in cazul concret analizat si comportamentul procesual al recurentului -administratorul judiciar RTZ&Partners SPRL nu justifica admiterea unei cereri de repunere in termen.
Astfel, in dosarul_ 2/a24, Tribunalul Bistrița Nasaud a pronunțat in ședința publica din data de 11.10.2013 sentința 1870 prin care s-a admis contestația formulata de către creditorii Banca Comerciala Carpatica SA, Danger Andreas Alkis si S. T., mentionandu-se faptul ca sentința este definitiva si cu drept de recurs in termen de 7 zile de la comunicare.
Împotriva acestei sentințe administratorul judiciar a formulat RECURS, la data de 06.12.2013, asa cum rezulta din decizia civila nr. 1450/17.02.2014 pronunțata de către Curtea de Apel Cluj, Secția a II a Civila de C. Administrativ si Fiscal.
In ceea ce privește dosarul 6512/112/212/a10, calea de atac a fost înregistrata de către administratorul judiciar in data de_, la mai mult de 4 luni de la înregistrarea recursului formulat de acesta in dosarul_ 2/a24.
Astfel, administratorul judiciar a luat in mod direct la cunoștința, cu mai mult de 4 luni inainte de declararea caii de atac in prezentul dosar, de practica constanta a Curții de Apel Cluj in ceea ce privește calea de atac care trebuie declarata impotriva unei hotărâri judecătorești pronunțata de către judecătorul sindic in cadrul unei proceduri de insolventa deschisă anterior datei de referință de 15.02.2013.
Apoi, sunt oferite o . exemple de dosare în care, în cadrul aceluiași dosar de insolvență, Curtea de Apel Cluj, Secția a II a Civila de C. Administrativ si Fiscal a procedat la recalificarea căii de atac din apel în recurs, reprezentantul administratorului judiciar nemanifestând opoziție (dosarele cu indicativ /a30, /a26, /a37).
Este o dovada evidenta a faptului ca practicianul in insolventa a cunoscut maniera inconstanta in care judecătorul sindic a indicat calea de atac in hotărâri judecătorești pronunțate succesiv in aceeași procedura precum si practica constanta a instanței de recurs de recalificare a apelurilor greșit înregistrate.
Principiile care guvernează procedura insolvenței se definesc prin raportare la caracterul colectiv al acesteia. P. urmare, standardul unei proceduri echitabile este atins atunci măsura procesuală asigură un echilibru în raport de toate interesele care există în cauză, văzute și din perspectiva calității participanților la procedură.
Ca atare, nefiind îndeplinite cerințele impuse de textul art. 103 C.pr.civ. de la 1865, cererea de repunere în termen va fi respinsă, iar urmare a admiterii excepției tardivității, aceeași soluție, de respingere, va fi adoptată și în ceea ce privește recursul exercitat de administratorul judiciar.
Recursul fiind soluționat în temeiul unei excepții, se apreciază de către instanță că este de prisos a mai fi analizate motivele de recurs privind fondul cauzei.
2. În ceea ce privește recursul declarat de contestatorul S. T. împotriva încheierii din 21.02.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Bistrița-Năsăud:
La termenul din 16.05.2014, Curtea a constatat că, contestatorul S. T. a depus la dosarul cauzei o cerere de renunțare la judecată.
P. urmare, în temeiul art. 246 alin. 1 C.pr.civ., Curtea va da eficiență actului de dispoziție procedurală a părții și va constata că a intervenit renunțarea la judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de repunere în termenul de recurs.
Respinge ca tardiv recursul declarat de RTZ & PARTENERS SPRL împotriva încheierii din 22.11.2013 și a sentinței civile nr. 2302 din 06.12.2013 pronunțate în dosarul nr._ al Tribunalului Bistrița-Năsăud, pe care le menține în întregime.
Constată că recurentul S. T. a renunțat la judecata recursului declarat împotriva încheierii din 21.02.2014, pronunțată în același dosar.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23.05.2014.
Președinte, M.-I. I. | Judecător, M. B. | Judecător, L.-D. S. |
Grefier, A. B. |
Red.M.B./dact.L.C.C.
2 ex./02.06.2014
Jud.fond: I. U.
| ← Procedura insolvenţei – SRL. Decizia nr. 14/2014. Curtea de... | Procedura insolvenţei. Decizia nr. 563/2014. Curtea de Apel CLUJ → |
|---|
