Sechestru asigurator. Decizia nr. 227/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 227/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 06-06-2014 în dosarul nr. 1141/100/2014/a1
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 227/2014
Ședința publică de la 06 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. B.
Judecător M.-I. I.
Grefier A. B.
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanta I. L. împotriva încheierii civile nr. 653 din 26.02.2014 pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului Maramureș, privind și pe intimat ., având ca obiect sechestru asigurator.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că apelul este legal timbrat, cu taxă judiciară de timbru în valoare de 100 leik, conform chitanței nr.428 din 11.05.2014 – fila 20.
Se mai învederează faptul că în prezenta cauză s-a derulat procedura de regularizare a cererii de apel prevăzută de art.200, art.201 din NCPC coroborat cu art. XV din Legea nr. 4/2013, în cadrul căreia s-a formulat întâmpinare la data de 10 aprilie 2014.
Curtea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 131C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentului apel, în temeiul dispozițiilor art. 96 pct. 2 C.pr.civ.
După deliberare, apreciind cauza în stare de judecată, în temeiul dispozițiilor art. 394 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare în baza înscrisurilor existente la dosar.
CURTEA:
Prin încheierea nr. 653 din 26.02.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Maramureș, s-a respins cererea de înființare a sechestrului asigurator formulată de către creditoarea I. L. LONDRA, în contradictoriu cu debitoarea . BAIA M..
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că potrivit art. 952 alin.1 Cod procedură civilă „creditorul care nu are titlu executoriu, dar a cărui creanță este constatată în scris și este exigibilă, poate solicita înființarea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale debitorului, dacă dovedește că a intentat cerere de chemare în judecată. El poate fi obligat la plata unei cauțiuni în cuantumul fixat de către instanță.”
Creditoarea care a invocat ca și temei al cererii sale dispozițiile art.952 alin. 1 Cod procedură civilă a făcut dovada îndeplinirii cerinței de promovare a unei acțiuni în instanță, aceasta fiind înregistrată sub dosar nr._ și aflându-se în procedura de verificare și regularizare a cererii, cerere care nu este timbrată corespunzător potrivit art.197 Cod procedură civilă la acest moment și neavând termen de judecată stabilit.
Cât privește cealaltă cerință prevăzută de dispozițiile art.952 alin.1 – „creanța certă, lichidă și exigibilă, constatată în scris”, creditoarea a depus contractul de vânzare – cumpărare Zgura nr.A01 din data de 13.01.2014 și Nota de comandă nr.01 prin care se stabilesc tranșele în care se va face livrarea și termenele la care aceasta va fi făcută.
Conform art.57 din contract: În cazul în care vânzătorul ca refuza încărcarea mărfii zgura granulată sau va refuza să vândă marfa către cumpărător, vânzătorul va plăti cumpărătorului daune de 500.000 USD.
Această clauză „de răzgândire” prevăzută în contract este menită să constrângă partea vânzătoare la îndeplinirea obligației sale și nu reprezintă o creanță certă și exigibilă în sensul art.662 Cod procedură civilă, în lipsa administrării unei probațiuni în cauză.
Instanța de fond a apreciat că existența obligației de plată a daunelor solicitate cât și scadența acestei obligații vor fi stabilite prin hotărârea ce va fi pronunțată în litigiul de drept comun dintre părți.
În consecință, instanța de fond a apreciat ca neîndeplinite condițiile existenței unei creanțe certe și exigibile astfel că a respins prezenta cerere, conform dispozitivului.
Împotriva acestei încheieri, reclamanta I. L. LONDRA a declarat apel, prin care a solicitat modificarea în tot a încheierii apelate și în temeiul art. 951 și urm. NCP, înființarea sechestrului asigurator asupra tuturor bunurilor mobile și imobile ale acesteia, până la concurența sumei 1.633.700 ron (echivalentul în lei a sumei de 500.000 USD), cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea apelului, reclamanta a arătat că a încheiat cu intimata contractul de vânzare – cumpărare Zgura nr.A01 din data de 13.01.2014, având ca obiect achiziționarea de către reclamant a unei cantități de 40.000 +/- 20% tone, Zgura granulată, la un preț de 3 USD/tonă. Ca modalitate de derulare a contractului, părțile au convenit ca această cantitate să fie livrată de către pârât în tranșe determinate prin notele de comandă emise de către reclamant la datele stabilite prin aceste scripte. Conform art. 5.6 din contract, pârâtul se obligă ca în cazul în care nu se respectă termenele de livrare să suporte penalități de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere precum și daune contractuale de 500.000 USD pentru refuzul de vânzare a mărfii, conform art. 5.7 al aceluiași act.
Reclamanta a mai precizat și faptul că a lansat nota de comandă Reg 01-2/14 din data de 14.02.2014 pentru perioada 17.02._14, care nu a fost onorată de către intimată, existând riscul de a înstrăina cantitatea de marfă contractată. Aceste suspiciuni rezultă din stoparea livrării mărfii, în condițiile în care notele de comandă emise anterior au fost livrate la termenele stabilite prin acestea.
În ceea ce privește încheierea atacată, apelanta apreciază că în mod neîntemeiat instanța de fond a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prev. de art. 662 N. C.pr.civ., respectiv nu are o creanță certă, lichidă și exigibilă.
În opinia apelantei, trebuie avute în vedere dispozițiile art. 952 alin. 1 N. C.pr.civ. care fac vorbire de creanțe exigibile constatate în scris și nu de creanțe certe și lichide, întrucât din procesul-verbal de constatare a unei stări de fapt precum și din notificarea de denunțare a contractului emis de către intimată, cu raportate la dispozițiile art. 5.7 coroborat cu art. 6.1 din contractul de vânzare-cumpărare de zgură nr. A01/13.01.2014, refuzul de a vinde este evident, daunele contractuale fiind exigibile în mod vădit .
În aceste condiții, în opinia apelantei, sunt îndeplinite cele două condiții de valabilitate a acțiunii introductive.
Intimata debitoare S.C. B. F. S.R.L. BAIA M. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingere apelului ca neîntemeiat, cu consecința păstrării ca legală și temeinică a încheierii atacate.(f.27
În argumentarea poziției sale, intimat a arătat că în prezent nu mai este îndeplinită nici cea dintâi condiției de admisibilitate prev. de art. 952 alin. 1 C.pr.civ. pentru a se putea dispune luarea măsurii întrucât prin încheierea de dezinvestire nr. 1149 pronunțată de Tribunalul Maramureș la data de 31.03.2014 în dosarul nr._ 14 a fost anulată acțiunea în pretenții a apelantei pentru neplata taxei judiciare de timbru .
Analizând apelul formulat din perspectiva motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat din următoarele considerente:
Cererea de instituire a sechestrului asigurător formulată de apelantă a avut ca premisă raporturile contractuale derulate în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. A02 din 13.01.2014 între apelanta –reclamantă și intimata - pârâtă .. În acord cu clauzele acestui contract, intimata s-a obligat să livreze apelantei 40.000 +/- 20% tone de zgură granulată provenită de la . baza notelor de comandă comunicate de apelantă, la un preț de 3 USD/tonă.
Apelanta, prevalându-se de clauza inserată la punctul 5.7 din contract, pretinde că deține asupra intimatei o creanță de 500.000 USD, datorată de aceasta din urmă cu titlu de daune ca urmare a refuzului intimatei de a-i vinde marfa contractată.
Prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta-apelantă împotriva pârâtei ., cerere înregistrată la Tribunalul Maramureș sub nr._ 14, s-a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 500.000 USD, reprezentând daune contractuale și la plata penalităților de întârziere de 0,1% din cantitatea nelivrată conform art. 5.6 din contract.
Deși prima instanță a reținut în mod corect că apelanta a intentat o acțiune de fond pentru obținerea unui titlu de creanță, această statuare nu mai este de actualitate deoarece înscrisurile depuse de intimată cu ocazia judecării apelului probează împrejurarea că Tribunalul Maramureș a anulat cererea de chemare în judecată în etapa de regularizare ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor stabilite în sarcina reclamantei în temeiul prevederilor art. 200 NCPC. Așadar în condițiile în care premisa procedurală a existenței unui litigiu pendinte nu mai subzistă la momentul soluționării apelului de față, solicitarea de instituirea a sechestrului asigurător este lipsită de orice temei legal, prevederile art. 952 NCPC statuând în mod expres că o astfel de măsură asigurătorie poate fi luată doar dacă creditorul dovedește că a intentat cererea de chemare în judecată pentru realizarea creanței sale. Apelanta nu îndeplinește în momentul de față această cerință, astfel că orice discuție asupra temeiniciei cererii de instituire a sechestrului asigurător devine de prisos.
Cu titlu subsidiar, Curtea reține netemeinicia criticii referitoare la existența unui înscris care să constate creanța pretinsă de apelantă, contractul de vânzare-cumpărare nr. A02 din 13.01.2014 nefiind apt prin sine însuși să probeze caracterul cert, lichid și exigibil al creanței de 500.000 USD pretinsă cu titlu de daune interese, existența și întinderea creanței urmând a fi stabilite doar de o instanță de judecată în urma analizării condițiilor răspunderii civile contractuale.
După cum rezultă din conținutul cererii de înființare a sechestrului asigurător temeiul de drept invocat este circumscris dispozițiilor art. 952 alin. 1 NCPC.
Conform art. 952 alin. 1 NCPC creditorul care nu are titlu executoriu, dar a cărui creanță este constatată în scris și este exigibilă, poate solicita înființarea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale debitorului, dacă dovedește că a intentat acțiune. Rezultă așadar că admiterea unei cererii de înființare a sechestrului asigurător este condiționată pe de o parte de existența unui act scris constatator al creanței, iar pe de altă parte, de caracterul cert, lichid și exigibil al creanței invocate.
Curtea nu este de acord cu interpretarea dată de apelantă prevederilor 952 alin. 1 NCPC în sensul că acest text de lege nu ar impune și cerința lichidității, respectiv a certitudinii creanței invocate pentru admisibilitatea cererii de instituire a sechestrului asigurător. Este adevărat că norma invocată nu prevede în mod expres faptul că creanța de care se prevalează creditorul trebuie să fie certă și lichidă, însă această concluzie rezultă în mod automat din cerința exigibilității care presupune în mod implicit o creanță a cărei întindere este strict determinată și a cărei existență este necontestată. Orientarea unanimă a jurisprudenței este în sensul că nu se poate pune sechestru în baza unei creanțe nelichide și eventuale care pentru a-și avea ființă are nevoie de a fi consacrată printr-o hotărâre judecătorească.
Așa cum corect a reținut și instanța de fond, în acest moment procesual apelanta-reclamantă nu deține o creanță certă și exigibilă asupra averii pârâtei constatată printr-un înscris, de vreme ce nu s-a dispus prin hotărâre judecătorească obligarea intimatei la plata sumei de 500.000 USD pretinsă cu titlu de daune-interese. D. în ipoteza admiterii acțiunii înregistrate la Tribunalul Maramureș sub nr._ 14 reclamantul ar fi fost titularul unei creanțe certe și lichide, constatată prin act scris.
Contrar susținerilor apelantei, creanța de 500.000 USD nu rezultă nici din procesul-verbal de constatare a unei stări de fapt întocmit de către SCPEJ M. și Asociați în data de 04.03.2014 în dosarul 11/N/2014, reprezentantul intimatei declarând cu ocazia dresării acestui proces verbal că nu refuză să îi vândă marfa convenită apelantei, ci a condiționat livrarea acesteia de prezentarea unei notificări către ISU și a unor documente de transport pentru mijlocul de transport care urma să ridice marfa, întrucât așa cum reiese dintr-o notă explicativă emanând de la intimată, aceasta din urmă a fost amendată de Garda de Mediu pentru neîndeplinirea acestor obligații cu ocazia livrărilor anterioare de marfă.
Prin urmare, probațiunea administrată până în momentul de față nu relevă un refuz nejustificat din partea intimatei de livrare a mărfii către apelantă, astfel că răspunderea contractuală a intimatei pe acest temei urmează a fi lămurită în cadrul unui litigiu de drept comun, creanța de 500.000 USD, pretinsă de apelantă nefiind una certă.
Totodată exigibilitatea creanței invocate de apelantă nu rezultă din niciun înscris aflat la dosarul cauzei.
Din această perspectivă și cu această motivare analiză făcută de instanța de fond asupra condiției existenței și certitudinii creanței pentru care se solicită înființarea sechestrului asigurător este temeinică și legală.
Întrucât motivele de apel nu sunt întemeiate, în temeiul prev. art.480 NCPC, se va respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta I. L. LONDRA împotriva încheierii nr. 653 din 26.02.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Maramureș, pe care o păstrează în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamanta I. L. LONDRA, cu sediul în Suit 12, 2ND Floor Queens House 180 Tottenham Court Road, W 1 T 7 PD, London, cu sediul procesual ales la S.C.P.A A. P. și Asociații, din Baia M., ., jud. Maramureș împotriva încheierii nr. 653 din 26.02.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Maramureș, pe care o păstrează în întregime.
Decizia este definitivă și executorie.
Pronunțată în ședința publică din 6 iunie 2014.
PREȘEDINTE, M. B. | JUDECĂTOR, M.-I. I. | |
GREFIER, A. B. |
Red.M.I.I./03.07.2014.
Dact.H.C./4 ex.
Jud.fond: S. O..
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 44/2014. Curtea de Apel CLUJ | Acţiune în anularea hotărârilor arbitrale. Sentința nr.... → |
|---|
