Acţiune în anularea hotărârilor arbitrale. Sentința nr. 243/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 243/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 06-06-2014 în dosarul nr. 249/33/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 243/2014
Ședința publică de la 06 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. B.
Grefier A. B.
S-a luat în examinare – în vederea pronunțării - acțiunea în anulare formulată de reclamanta . M. în contradictoriu cu pârâta ., având ca obiect acțiune în anularea hotărârii arbitrale nr.50 din 30.09.2013, dosar nr.65/2013.
Se constată că la data de 2 iunie 2014 s-au înregistrat la dosarul cauzei înscrisurile din care rezultă expedierea și înregistrarea acțiunii în anulare la Tribunalul Arbitral, iar la data de 5 iunie 2014 s-au înregistrat concluzii scrise din partea reclamantei.
Dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în ședința publică din 23 mai 2014, mersul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, pronunțarea fiind amânată pentru termenul de azi.
CURTEA
Prin Hotărârea arbitrală nr. 50 din 30.09.2013 pronunțată de CURTEA DE ARBITRAJ de pe lângă CAMERA DE COMERȚ Șl INDUSTRIE CLUJ – Tribunalul Arbitral în dosar nr. 65/2013 s-a admis acțiunea arbitrala formulată de reclamanta S.C. A. T. SOFTWARE S.R.L împotriva paratei societatea R. SRL și, în consecință:
- a fost obligată pârâta la plata sumei de_ lei, inclusiv TVA cu titlu de c/v abonament și c/v echipamente.
A fost obligată, de asemenea, parata la plata sumei de 1960,32 lei, inclusiv TVA, cu titlu de cheltuieli arbitrale constând in taxa arbitrata.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Arbitral a reținut următoarele:
Prin contractul de vanzare-cumparare nr. 1905/17.12.2010 parata a achiziționat un sistem informatic TrackGPS, accesibil prin rețeaua Internet, pentru localizarea si monitorizarea parcului auto al paratei, cuprinzând un număr de 32 autovehicule. Prin anexa nr.II la contract părțile convenind ca numărul minim de dispozitive pe care parata se obliga sa le achiziționeze pe durata unui an este de 87, stabilesc și regulile privitoare la plata acestora, precum și valoarea abonamentului lunar pentru accesul la soluția informatica oferita de reclamanta, sistemul Track GPS. Intre părți a survenit un prim act adițional la data de 2 august 2011, care a materializat comanda paratei pentru un număr suplimentar de 20 dispozitive, fata de cele 32 inițial comandate. Printr-un al doilea act adițional, datând din 17 septembrie 2011, părțile convin ca reclamanta sa. storneze facturile emise în lunile aprilie, mai, iunie, iulie și august 2011, în valoare totala de 6613,69 lei, inclusiv TVA, și, convin, de asemenea, sa acorde un discount de 100% pentru lunile septembrie-octombrie 2011, aferent primei comenzi efectuate de către parata. Cele convenite sunt explicate de părți, prin același act adițional, ca fiind datorate „sesizărilor efectuate de către Beneficiar cu privire la erorile apărute în rapoartele generate de soluția TrackGPS." Prin acțiunea promovata, reclamanta solicita obligarea paratei la plata sumei totale de_ lei, inclusiv TVA, din care sumele de 2.202,52 lei inclusiv TVA si 2.198,73 lei inclusiv TVA sunt pretinse cu titlu de c/v abonament pentru acces harta și trafic GPS pentru cele 51 dispozitive achiziționate de catre parata, abonament aferent lunilor în care a fost emisa factura, respectiv noiembrie și decembrie 2011, iar suma de_,91 lei, inclusiv TVA reprezintă prețul celor 19 dispozitive livrate paratei, din totalul de 20, convenite prin actul adițional semnat la data de 2 august 2011. Analizând obiecțiile paratei privind pretențiile de plata, motivele invocate în aprecierea caracterului nefondat al cererii reclamantei, Arbitrul unic le-a respins cu următoarele argumente: c/v abonamentului este pretinsa pentru lunile noiembrie-decembrie 2011 în timp ce foile de parcurs depuse de către parata în probatiune, spre a demonstra ca înregistrarea km parcurși de autovehiculul M._ este greșita, sunt aferente perioadei 1 octombrie 31 octombrie 2011. Parata opune, așadar, pretenției de plata a c/v abonamentului pentru lunile noiembrie decembrie 2011, argumente care vizează perioada anterioara, care excede analizei în prezentul litigiu și pentru care, părțile, de altfel, au convenit ca parata "să nu plătească vreo suma.
În temeiul actului adițional din data de 7 septembrie 2011, parata a beneficiat de un discount de 100% inclusiv pentru luna octombrie 2011, luna la care se refera foia de parcurs depusa de către parata în probatiune. Admitandu-i apărarea, ar însemna ca parata sa beneficieze pentru a doua oara de o scutire de plata, pentru aceleași nereguli care au mai fost evaluate de părți și care au fost recunoscute de către reclamanta prin semnarea actului adițional din 7 septembrie 2011. Arbitrul unic a respins și susținerea paratei potrivit căreia „modulul de localizare nu oferă date referitoare la poziția mijloacelor auto aflate în mișcare, de ex. La data de 25.07.2011 autovehiculul cu dispozitiv GPS ropharma 42 a avut o defecțiune tehnica de DN 24 aproape de localitatea CIORTESTI, ... Deși mașina a fost transportata din modulul de localizare rezulta faptul ca aceasta încă se afla pe DN 24". Susținerea este bazata pe aspecte care exced perioadei pentru care parata pretinde c/v abonamentului, respectiv noiembrie-decembrie 201.1. Releva fapte Ia rândul lor evaluate de către părți și care au stat la baza actului adițional din 7 septembrie 2011. Ele nu mai pot oferi, ca urmare, temeiul respingerii pretențiilor reclamantei, privind obligații contractuale aferente alei perioade din derularea contractului și cu privire la care. parata nu a demonstrat neindeplinirea obligațiilor reclamantei. Aceleași argumente rămân valabile și în ce privește susținerea paratei privind reflectarea greșită a vitezei de circulație, a mijloacelor auto monitorizate prin sistemul oferit de către reclamanta. „Raportul viteze" cu care parata își probează susținerea este aferent perioadei 1 septembrie 27 octombrie 2011. Nici acest argument nu poate justifica, drept urmare, absolvirea paratei de obligația de plata a abonamentului contractual aferent perioadei noiembrie-decembrie 2011. Probele administrate de către parata, inclusiv corespondenta purtata cu reclamanta, nu evidențiază deficiente aferente perioadei de referința, așa încât, refuzul de plata a abonamentului pentru aceasta perioada devine nejustificat. Pretenția reclamantei privind plata abonamentului aferent lunilor noiembrie-decembrie 2011 a fost admisa ca întemeiata în raport cu dispozițiile art.969 Cod Civil. În ce privește cererea de obligarea a paratei la plata sumei de_,91 lei invlusiv TVA cu titlu de c/v 19 dispozitive livrate pârâtei (factura nr._/13.10.2011), Arbitrul unic a admis-o, apreciind-o ca întemeiata în raport cu următoarele: prin actul adițional nr.2 din 2 august 2011 părțile au convenit suplimentarea cu 20 a numărului de dispozitive achiziționat de către parata. Din totalul de 20, paratei i-au fost livrate 19 dispozitive. Parata nu contestat livrarea acestora. Dimpotrivă, cu prilejul concilierii directe incercate la data de 23 februarie 2013, parata propune reclamantei restituirea acestor dispozitive, ca modalitate de soluționare amiabila a situației litigioase. Plata dispozitivelor achiziționate fiind o obligație contractuala asumata de către parata, (Anexa nr. II la contract), Arbitrul unic a admis cererea reclamantei în acest sens ca Întemeiata în raport cu prevederile axt.969, art. 1.361 din vechiul Cod Civil.
In conformitate cu prevederile art.78 din Regulile arbitrale, parata, fiind in culpa, a fost obligata si la plata cheltuielilor arbitrale efectuate in prezenta cauza, constând in taxa arbitrala in suma de 1960,32 lei, inclusiv TVA.
Petenta . formulat acțiune în anulare a Hotărârii arbitrale nr. 50 pronunțată la data de 30 septembrie 2013 de către Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Cluj, în dosar nr. 65/2013, solicitând în contradictoriu cu intimata ., să se dispună:
1.Admiterea cererii în anulare,
2.Anularea în tot a Hotărârii arbitrale nr. 50 pronunțată la data de 30 septembrie 2013 de către Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Cluj, în dosar nr. 65/2013,
3.Pronunțarea unei hotărâri și în consecință respingerea cererii introductive ca nefondată
In temeiul disp. art. 612 Cod procedură civilă, s-a solicitat suspendarea executării hotărârii arbitrale până la soluționarea irevocabilă a prezentei acțiuni, pretenții ce au fost respinse, prin încheierea ședinței publice din 17.03.2014.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat următoarele:
1.Consideră că se impune desființarea hotărârii arbitrale pentru motivul de desființare prevăzut de disp. art. 608 al. 1, lit. g), teza a IlI-a Cod procedură civilă, întrucât hotărârea nu este semnată de arbitri. Subliniază faptul că Hotărârea arbitrală nr. 50/30.09.2013 nu este semnată nici de către arbitrul unic și nici de către asistentul arbitral.
2.Un alt motiv de desființare hotărârii atacate este motivul prevăzut de disp. art. 608 al. 1, lit. d) Cod procedură civilă, întrucât reprezentantul societății pârâte, respectiv consilierul juridic a lipsit de la termenul la care au avut loc dezbaterile, suferind, în data de 30 septembrie 2013, ora 14, în drum spre Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Cluj un accident rutier, motiv pentru care nu a mai reușit să susțină cauza în fața curții de arbitraj.
3.Hotărârea arbitrală nr. 50/30.09.2013 a fost dată cu încălcarea dispozițiilor legale, motiv de desființare prevăzută de disp. art. 608 al. 1, lit h), teza a IlI-a Cod procedură civilă.
La data de 17 decembrie 2010 între părți s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 1905 având ca obiect vânzarea respectiv cumpărarea unui sistem informatic TrackGPS accesabil prin rețeaua internet, pentru localizarea și monitorizarea parcului auto, urmând ca acest sistem să poată monitoriza un număr de 32 de mașini în schimbul sumei de 3.840 Euro la care se adaugă TVA, reprezentând contravaloarea echipamentului la care se adaugă și contravaloarea abonamentului pentru accesul la soluția informatică, respectiv câte 8 euro+TVA/unitate.
Curtea de arbitraj reține în motivarea hotărârii faptul că se impune obligarea pârâtei la plata sumei de 11.940,91 lei, reprezentând contravaloarea a 19 dispozitive, întrucât pe de o parte, în data de 2 august 2011 pârâta a suplimentat numărul dispozitivelor achiziționate, nu a contestat livrarea, iar pe de altă parte, cu ocazia concilierii din 23 februarie 2012, pârâta propune ca modalitate de soluționare pe cale amiabilă a conflictului restituirea dispozitivelor. Subliniază faptul că cu ocazia soluționării cauzei curtea de arbitraj nu a studiat contractul și anexele ce constituiau parte integrantă din acesta. Conform Anexei II cele 32 de echipamente iar doar primele echipamente urma ca în etapele 2 și 3 să se mai achiziționeze și alte echipamente, motiv pentru care în 2 august 2011a fost lansat o comanda de 20 de echipamente, din care 19 au fost predate și facturate.
Datorită erorilor apărute în rapoartele generate de soluția TracksGPS, între părți la data de 7 septembrie 2011 s-a încheiat actul adițional prin care furnizorul stornează facturile emise pentru lunile aprilie-august 2011, obligându-se să acorde un discount de 100% pentru lunile septembrie și octombrie 2011, recunoscând astfel disfuncționalitățile apărute în sistemul achiziționat.
Așa cum rezultă și din fișa analitică depuse .-a îndeplinit obligațiile asumate prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1905/17.12.2010, a achitat contravaloarea echipamentelor predate in prima etapă, respectiv contravaloarea celor 32 de echipamente, deși societatea vânzătoare nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale asumate.
Potrivit dispozițiilor de la punct d) privind obligațiile furnizorului, al. 6 din contractul de vânzare-cumpărare mai sus menționat, furnizorul garantează pentru buna funcționalitate a sistemului informatic și se obligă să remedieze disfuncționalitățile acestuia în termen de 2 zile lucrătoare [...]. Deși intimata a fost sesizată în nenumărate ori despre faptul că:
-Graficul de viteze dădea valori ce nu pot fi reale, respectiv apărea că VW Transporter circula cu viteză de 200km/h sau 160km/h, ceea ce la un astfel de mașină este imposibil de realizat, ne mai ținând cont că aceste autovehicule erau încărcate cu marfa,
-Din raportul "foi de parcurs" furnizate de către societatea reclamantă valorile parcurși lunar nu corespundeau din rapoartele sistemului TrackGPS, pur și simplu nu corespondeau realității, cu titlu de ex. amintim, potrivit foi de parcurs emisă pe perioada 01-31 octombrie 2011, pentru autovehicolul M.,_ km parcurși au fost 4684,586 iar potrivit tahografului km parcurși au fost 5049 sau pe luna septembrie km parcurși conform GPS a fost 4759, iar real, conform tahografului a fost 5450. Sau pentru perioada 1-30 noiembrie 2011, pentru autovehiculul_ km parcurși au fost 2.049 iar potrivit tahografului km parcurși au fost 1.909 km, etc.
-Modulul de management parc auto permitea să se introducă date incompatibile și furniza alarme care nu țin cont de datele introduse,
-Modulul de localizare nu oferă date referitoare la poziția mijloacelor auto aflate în mișcare, de ex. la data de 25.07.2011 autovehiculul cu dispozitiv GPS ropharma 42 a avut o defecțiune tehnică pe DN 24 aproape de localitatea Ciortești, nemaiputând circula a fost transportată pe platformă la reprezentanța Volswagen Iași aflată pe E 58 Șoseaua Iași - Tg. F., Km 12. Deși mașina a fost transportată din modulul de localizare rezulta faptul că aceasta încă se află pe DN 24.
aceasta nu a făcut nicio modificare în sistem pentru ca acesta să poate fi utilizat la parametrii normali, mulțumindu-se la primele sesizări să storneze facturile emise pentru lunile aprilie-august 2011.
Deși, pe de o parte, intimata a fost sesizată, arătând în concret problemele care s-au ivit cu ocazia utilizării sistemului ce a constituit obiectul contractului de vânzare-cumpărare mai sus menționat, iar pe de altă parte, potrivit dispozițiilor de la punct d) privind obligațiile furnizorului, al. 8 din contractul de vânzare-cumpărare nr. 1905/17.12.2010 în cazul în care dispozitivele GPS prezintă defecte, aceste terminale se vor înlocui în termen de maxim 3 zile ceea ce nu s-a întâmplat subliniind totodată faptul că termenul de garanție a terminalelor era de 24 de luni din momentul predării dispozitivelor, garanție care impunea încă odată intimatei obligația de a schimba terminalele.
Pentru aceste motive . solicitat rezilierea contractului (dec. 2011) și a refuzat să achite facturile aferente lunilor octombrie-decembrie 2011, întrucât sistemul nu a îndeplinit scopul pentru care a fost achiziționat.
Având în vedere faptul că, potrivit disp. paragrafului al. pct. c) din contract până la achitarea integrală a sumei prevăzute mai sus beneficiarul primește din partea furnizorului dreptul temporar de utilizare a echipamentului. Transferul dreptului de proprietate de la furnizor la beneficiar se va realiza numai la momentul achitării integrale a prețului. Ca atare, până la achitarea integrală a prețului . doar utilizator al echipamentelor, motiv pentru care la concilierea directă din 23 februarie 2012, a arătat încă odată faptul că datorită disfuncționalităților refuză plata celor trei facturi, arătând că pentru rezolvarea pe cale amiabilă a conflictului de interese returnează echipamentele fiind de acord cu plata unei chirii pentru 1 an de zile, perioadă în care a folosit echipamentul, chiar dacă nu la parametri normali, propunere respinsă de . SRL, aceasta solicitând în continuare achitarea contravalorii echipamentelor și a abonamentului lunar.
Pentru a sublinia defecțiunile și lipsurile sistemului aduce la cunoștință faptul că și după încetarea contractului încheiat cu intimată, . primit alertă (expirare rovinietă, ITP, etc), până în luna mai 2013, referitoare la situația mașinilor din parcul auto, mașini care nu mai sunt proprietatea acestei societăți, adică sistemul TrackGPS transmite niște informații care nu coincid realității.
Toate considerentele mai sus expuse converg spre concluzia că se impune admiterea acțiunii în anulare, anularea Hotărârii arbitrale nr. 50/2013 și în consecință respingerea acțiunii arbitrala ca nefondată.
În apărare, pârâta . SRL a formulat întâmpinare solicitând ca în baza motivelor învederate să se respingă acțiunea formulată.
In primul rand, a fost invocată excepția tardivității introducerii acțiunii in anulare, întemeiat pe dispozițiile art. 611 alin.l Cod Procedura Civila, respectiv „Acțiunea în anulare va fi introdusă la curtea de apel în termen de o lună de la data comunicării hotărârii arbitrale”. Solicită a se observa, ca in conformitate cu dovada comunicării hotărârii arbitrale nr.50, data in dosarul 65/2013, a Curții de Arbitraj Cluj, pe care o anexează, reclamata a primit hotărârea in discuție la data de 17.01.2014, iar data introducerii acțiunii in anulare este 28.02.2014.Pentru aceste motive solicită a se respinge cererea reclamantei ca tardiv introdusa.
Pe fondul cauzei, se relevă că criticile invocate de petentă nu se circumscriu prev. art. 608 C.pr.civ.
Reclamanta . formulat un răspuns la întâmpinarea formulată de către . SRL, solicitând a se respinge excepția tardivității introducerii acțiunii în anulare, aceasta fiind depusă în termenul legal la tribunalul arbitral.
Asupra cauzei de față, din actele și lucrările dosarului, Curtea constată următoarele:
Prin Hotărârea arbitrală nr. 50, pronunțată la data de 30 septembrie 2013, în dosar nr. 65/2013, Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Cluj a admis acțiunea arbitrală formulată de către reclamanta . SRL, obligând pârâta . plata sumei de 12.442 lei reprezentând contravaloarea abonamentului și echipamentului concomitent cu obligarea acesteia la plata sumei de 1.962,32 lei cu titlu de cheltuieli arbitrale. In motivarea hotărârii curtea de arbitraj reține faptul că actele depuse de către societatea pârâtă dovedesc probleme ivite pe parcursul lunilor octombrie 2011, pentru care reclamanta a dat un discount de 100% și ca atare nu s-a dovedit existența vreunei probleme ivite pe parcursul lunilor noiembrie și decembrie 2011. In ceea ce privește contravaloarea dispozitivelor livrate, s-a considerat că obligația de plată derivă din dispozițiile contractuale și din faptul recunoașterii livrării a 19 dispozitive.
Pentru a dispune astfel, arbitrul a luat act de faptul că prin contractul de vanzare-cumparare nr. 1905/17.12.2010, parata a achiziționat un sistem informatic TrackGPS, accesibil prin rețeaua Internet, pentru localizarea si monitorizarea parcului auto al paratei, cuprinzând un număr de 32 autovehicule. Prin anexa nr.II la contract părțile au convenit ca numărul minim de dispozitive pe care parata se obliga sa le achiziționeze pe durata unui an este de 87, stabilind și regulile privitoare la plata acestora, precum și valoarea abonamentului lunar pentru accesul la soluția informatica oferita de reclamanta, sistemul Track GPS. Intre părți a survenit un prim act adițional la data de 2 august 2011, care a materializat comanda paratei pentru un număr suplimentar de 20 dispozitive, fata de cele 32 inițial comandate. Printr-un al doilea act adițional, datând din 17 septembrie 2011, părțile convin ca reclamanta sa. storneze facturile emise în lunile aprilie, mai, iunie, iulie și august 2011, în valoare totala de 6613,69 lei, inclusiv TVA, și convin, de asemenea, sa acorde un discount de 100% pentru lunile septembrie-octombrie 2011, aferent primei comenzi efectuate de către parata. Cele convenite sunt explicate de părți, prin același act adițional, ca fiind datorate „sesizărilor efectuate de către Beneficiar cu privire la erorile apărute în rapoartele generate de soluția TrackGPS."
Prin acțiunea promovata, reclamanta a solicitat obligarea paratei la plata sumei totale de_ lei, inclusiv TVA, din care sumele de 2.202,52 lei inclusiv TVA si 2.198,73 lei inclusiv TVA sunt pretinse cu titlu de c/v abonament pentru acces harta și trafic GPS pentru cele 51 dispozitive achiziționate de catre parata, abonament aferent lunilor în care a fost emisa factura, respectiv noiembrie și decembrie 2011, iar suma de_,91 lei, inclusiv TVA reprezintă prețul celor 19 dispozitive livrate paratei, din totalul de 20, convenite prin actul adițional semnat la data de 2 august 2011, pretenții ce au fost considerate întemeiate, conform celor expuse în cele ce preced.
Petenta . formulat prezenta acțiune în anulare, întemeiată pe prev. art. 608 alin. 1 lit. d, g și h C.pr.civ., relevând că sentința nu este semnată de arbitru, că i s-a încălcat dreptul la apărare și că au fost nesocotite dispoziții imperative ale legii.
Intimata . SRL a formulat întâmpinare, prin intermediul căreia a invocat, în principal, excepția tardivității introducerii acțiunii, în contextul în care sentința atacată i-a fost comunicată petentei la data de 17.01.2014, iar data introducerii acțiunii in anulare este 28.02.2014.
Analizând acest incident procedural, Curtea urmează a-l respinge, constatându-se că petenta a înțeles să acționeze în interiorul termenului de o lună, prev. de art. 611 alin. 1 C.pr.civ.
Astfel, petenta nu a contestat împrejurarea că sentința arbitrală i-a fost comunicată la data de 17 ianuarie 2014, dar a relevat în apărare că acțiunea în anulare a fost expediată către Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț Cluj, la data de 17 februarie 2014, în vederea comunicării acțiunii împreună cu dosarul cauzei instanței competente în soluționarea acțiunii în anulare, aceste aspecte fiind confirmate de către tribunalul arbitral (f. 304-307).
Ca atare, Curtea achiesează concluziei conform căreia acțiunea în anulare a fost depusă în termenul prevăzut de disp. art. 611 al. 1 Cod procedura civila. În acest context, de remarcat este și că petenta arată că prev. art. 611 al. 1 Cod procedură civilă trebuie coroborate cu disp. art. 607 Cod procedură civilă, potrivit cărora curtea de arbitraj va păstra dosarul cauzei 30 de zile de la comunicarea hotărârii după care va depune dosarul la tribunalul în circumscripția căruia a avut loc arbitrajul, împreună cu dovada comunicării hotărârii.
Or, o astfel de dispoziție nu se justifică decât din perspectiva faptului că se creează astfel premisele pentru ca tribunalul arbitral să fie în măsură, în ipoteza în care se formulează acțiunea în anulare, să trimită cererea împreună cu dosarul cauzei instanței de competente să o tranșeze.
Pe fondul cauzei, Curtea ia act de faptul că prima critică invocată se circumscrie prev. art. 608 al. 1, lit. g), teza a III-a Cod procedură civilă, relevându-se că hotărârea nu este semnată de arbitri, respectiv nici de către arbitrul unic și nici de către asistentul arbitral, neexistând, pe exemplarul ce i-a fost comunicat, nici măcar o viză de conformitate. În concluzie, se opinează în sensul în care există obligativitatea comunicării părților a hotărârii arbitrale semnate și ștampilate, care nu a fost adusă la îndeplinire.
Instanța va constata că aceste susțineri nu au suport real, în contextul în care, din copia dosarului arbitral ce a fost expediat instanței rezultă că exemplarul original poartă atât semnătura arbitrului unic, cât și pe cea a asistentului arbitral (f. 197).
Ca atare, originalul hotărârii este semnat de arbitru și îndeplinește toate condițiile de validitate, fapt ce rezultă din dosarul arbitral, iar împrejurarea că exemplarul din hotărâre comunicat petentei nu este semnat este normal și nu constituie vreun viciu. De altfel, aceeași este și situația în cazul hotărârilor judecătorești.
În plus, inexistența unei vize de conformitate pe exemplarul comunicat nu cade sub incidența prev. art. 608 lit. g C.pr.civ. și de altfel, Curtea notează că acesta cuprinde garanții de autenticitate, din perspectiva faptului că poartă, pe fiecare pagină, ștampila Curții de arbitraj.
În același context, petenta relevă și că hotărârea arbitrală trebuia comunicată în termen de cel mult o lună de la data pronunțării ei, astfel cum prevăd disp. art. 605 al. 1 Cod procedură civilă, această dispoziție fiind imperativă, însă Curtea ia act de faptul că nesocotirea acestor prevederi nu constituie motiv de acțiune în anulare, tezele cuprinse de textul art. 608 C.pr.civ. fiind de strictă interpretare și aplicare.
Cea de-a doua critică invocată de petentă se circumscrie textului art. 608 al. 1, lit. d) Cod procedură civilă, arătându-se că reprezentantul . consilierul juridic, nu a reușit să ajungă la termenul la care au avut loc dezbaterile și la care tribunalul a rămas în pronunțare, suferind, în data de 30 septembrie 2013, ora 14, în drum spre Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Cluj, un accident rutier, motiv pentru care nu a mai reușit să susțină cauza în fața curții de arbitraj, sens care au fost anexate atât proces-verbal cât și autorizația de reparație a autoturismului implicat în accident.
Deși este real că împrejurările relevate de petentă sunt dovedite prin probațiunea administrată în prezentul dosar, Curtea notează că accepțiunea petentei, legată de limitele textului art. 608 lit. d C.pr.civ., este una extrem de permisivă și nu poate fi primită, în contextul în care acest text legal nu face referire la încălcarea dreptului la apărare, în general, ci doar la faptul că sentința arbitrală poate fi anulată atunci când partea a lipsit la termenul la care au avut loc dezbaterile și procedura de citare nu a fost legal îndeplinită.
Or, intimata relevă corect că procedura de citare pentru termenul în discuție a fost legal îndeplinită, aspect necontestat, de altfel, iar la dosarul cauzei nu a existat nici o cerere de amânare.
În plus, criticile invocate nu se circumscriu nici prevederilor art. 608 lit. h C.pr.civ., deoarece dreptul la apărare al petentei a fost respectat plenar, manifestându-se prin depunerea întâmpinării, în cadrul căreia a fost dezvoltată pe larg poziția procesuală a acesteia și căreia i-au fost anexate o . înscrisuri, care au fost luate în calcul, de altfel, de către arbitru, care a statuat în sensul în care ele nu sunt relevante pentru perioada pentru care au fost emise facturile reprezentând contravaloarea abonamentului, respectiv noiembrie-decembrie 2011.
Totodată, chiar dacă petenta se consideră vătămată urmare a faptului că nu a fost în măsură să propună și alte probe, cu referire specială la o expertiză tehnică, care să se pronunțe asupra deficiențelor sistemului Track GPS, Curtea ia act de faptul că o astfel de cerere nu a fost formulată prin întâmpinare, fiind discutabilă maniera în care petenta se raportează la rigorile procedurale.
Ca atare, dreptul la apărare al acesteia nu a fost încălcat, tribunalul pronunțându-se în limitele în care a fost sesizat și analizând toate aspectele litigioase deduse judecății.
Astfel, instanța arbitrală a explicat în considerentele hotărârii care au fost rațiunile de fapt și de drept care au condus la pronunțarea soluției. Hotărârea arbitrală, ca și hotărârea judecătorească, trebuie să reprezinte sinteza procedurii arbitrale și a raționamentelor logico-juridice ale instanței, nicidecum o analiză detaliată a oricărui document depus la dosar, cu atât mai mult cu cât aspectele la care se referă petenta, respectiv ,,culpa contractuală” nu puteau fi stabilite decât de către instanță, nicidecum de către un expert, deoarece aceasta reprezintă un aspect juridic (de judecată) ce cade în căderea exclusivă a instanței.
În fine, ultimul motiv al acțiunii este legat de incidența prev. art. art.608 al.l, lit h) teza a III-a C.pr.civ., opinându-se în sensul în care sentința atacată a fost dată cu încălcarea dispozițiilor legale.
La termenul din data de 23.05.2014, Curtea a solicitat reprezentantei petentei lămuriri pe marginea acestor alegații, aceasta indicând faptul că tribunalul arbitral ar fi interpretat greșit probele din dosar, din economia cererii și a motivelor acesteia, instanța deducând că partea este nemulțumită și de modul în care s-a realizat analiza clauzelor contractuale, care instituiau în sarcina intimatei obligația de a remedia, în termen scurt, deficiențele semnalate și care nu au fost respectate, context în care petenta s-a considerat îndreptățită să refuze contravaloarea abonamentului.
Totodată, în privința contravalorii celor 19 echipamente, a căror livrare nu a fost contestată, se relevă că, având în vedere faptul că până la achitarea integrală a acesteia, beneficiarul primește din partea furnizorului dreptul temporar de utilizare a echipamentului, transferul dreptului de proprietate de la furnizor la beneficiar realizându-se numai la momentul achitării integrale a prețului, s-a arătat de acord cu returnarea echipamentelor, cu plata unei chirii pentru 1 an de zile. În plus, s-a indicat că a solicitat rezilierea contractului, în decembrie 2011.
Cu referire la aceste apărări, Curtea ia act, cu titlu de principiu, de faptul că, prin reiterarea situației de fapt în dezvoltarea motivelor întemeiate pe dispozițiile art. 608 lit. h Cod procedură civilă, petenta nu se poate prevala de o analiză a susținerilor referitoare la netemeinicia hotărârii arbitrale, întrucât ele nu pot face obiectul acțiunii în anulare.
Cu alte cuvinte, așa cum s-a statuat în mod constant în doctrină și practică, în perimetrul acestui motiv de anulare a hotărârii arbitrale nu se includ criticile cu privire la stabilirea situației de fapt pe larg evocată de petentă, sau cu privire la interpretarea și aplicarea prevederilor legale dispozitive, ci numai criticile cu privire la încălcarea dispozițiilor imperative ale legii, independent de situația de fapt stabilită.
Or, în cauza de față, nu se constată încălcarea unei dispoziții imperative a legii, în sensul celor mai sus arătate, iar nerespectarea dispozițiilor convenționale nu constituie motiv de anulare a hotărârii arbitrale potrivit art. 608 lit. h Cod procedură civilă.
Relațiile contractuale dintre părți, fiind guvernate de principiul libertății de voință, vizează raporturi de drept privat, raporturi juridice în curs și de la care părțile pot deroga.
Deci, nerespectarea și/sau interpretarea greșită a prevederilor contractuale, coroborat cu dispozițiile legale incidente în materie, nu reprezintă o încălcare a normelor de ordine publică, a bunelor moravuri sau a dispozițiilor imperative ale legii.
Pentru a aprecia astfel, Curtea a apreciat că trebuie să se pornească de la definiția normei imperative și de la premisa că normele juridice se clasifică după caracterul conduitei prescrise sau, mai precis, după modul cum părțile pot sau nu să deroge de la ele, în norme dispozitive și norme imperative.
În ce privește textul cuprins în art. 969 alin. (1) C. civ., invocat implicit de către petentă, care reglementează: „Convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante”, consacrat sub denumirea de principiul forței obligatorii a contractului (pacta sunt servanda), acesta cuprinde o regulă de drept potrivit căreia actul juridic legal încheiat se impune părților întocmai ca legea, adică acesta este obligatoriu, iar nu facultativ.
Aceasta nu înseamnă însă că textul cuprinde o normă juridică imperativă, deoarece formula întrebuințată de legiuitor „au putere de lege” are doar un sens metaforic, întrucât nu se poate pune semnul egalității între lege și contract.
De aceea, ce interesează în analiza motivului de anulare prevăzut de art. 608 lit. h din C.pr. civ. este dacă norma ce se susține a fi fost încălcată de instanța arbitrală are acest caracter imperativ sau nu. Ceea ce a făcut tribunalul arbitral prin interpretarea contractului și acordarea forței obligatorii acestuia constituie o respectare întocmai a principiului forței obligatorii a contractului, nicidecum o încălcare a acestui principiu.
In acest sens, Curtea consideră că art. 969 alin. (1) din C. civ. nu are natura unei norme imperative din perspectiva art. 608 lit. h C.prc.civ., acesta reglementează un principiu referitor la forța obligatorie, iar nu facultativă a contractului, care nu se confundă cu norma imperativă care impune o anumită conduită a părții.
Un alt argument în acest sens este și cel potrivit căruia acțiunea în anulare, putând fi exercitată doar pentru motivele expres și limitativ prevăzute de lege, care au natura unor motive de nelegalitate, nu ar putea fi extinsă și la alte situații, care privesc, în realitate, temeinicia hotărârii, modul cum au fost interpretate probele, cum s-a procedat la interpretarea clauzelor contractuale etc.
Dacă s-ar accepta ideea petentei în sensul că art. 969 alin. (1) C. civ. și modul cum s-au interpretat clauzele convenite de părți sunt chestiuni imperative ce țin de ordinea socială, în sensul art. 608 lit. h C.proc. civ., s-ar ajunge la situația ca acțiunea în anulare să aibă natura unei căi de atac de reformare, precum apelul, deoarece litigiile arbitrale izvorăsc din contracte, iar toate acestea au forța juridică obligatorie conform art. 969 alin. (1) C. civ., în funcție de modul cum au fost interpretate de către instanță, ar conduce la anularea hotărârii, în cazul în care instanța competentă, învestită cu acțiunea în anulare ar considera că interpretarea dată de tribunalul arbitral este diferită de a sa, ceea ce excede rațiunii și modului cum este reglementată în prezent acțiunea în anulare.
Pe de altă parte, părțile au fost cele care au supus litigiul instanței arbitrale (prin clauza compromisorie) asumându-și în acest fel întreaga procedură aplicabilă arbitrajului, astfel că nu s-ar putea susține încălcarea dreptului său la un proces echitabil, sub aspectul soluționării în fond, la toate gradele de jurisdicție prevăzute de legea internă.
După cum s-a relevat în jurisprudența în materie: „nu se poate cere cercetarea modului in care tribunalul arbitral a soluționat fondul pricinii, insa se poate cerceta daca au fost respectate condițiile de forma ale arbitrajului si anume cele privind existenta unei convenții arbitrale legale si posibilitatea ca litigiul sa fie soluționat pe calea arbitrajului, constituirea tribunalului arbitral, asigurarea dreptului la apărare a părtilor, redactarea hotărârii arbitrale si respectarea dispozițiilor imperative ale legii si a normelor care asigura ordinea publica si bunele moravuri.”
Or, prin criticile aduse formal de petentă și încadrate de aceasta in dispozițiile art. 608 lit. h C. proc. civ., se încearcă a se repune în discuția instanței chestiuni ce țin exclusiv de modalitatea în care tribunalul arbitral a analizat în fond raporturile dintre părți și probatoriile administrate, precum și dezlegările date de instanța arbitrală.
În esență, se susține că instanța arbitrală nu ar fi luat în considerare dispozițiile contractului dintre părți în ceea ce privește obligațiile asumate de către intimată, cu referire la remedierea deficiențelor și la înlocuirea echipamentelor defecte, precum și în privința statutului juridic al acestora, până la momentul achitării integrale, dată fiind și solicitarea de reziliere a contractului.
Or, arbitrul a analizat aceste apărări, arătând cu nu au fost dovedite deficiențe aferente perioadei pentru care se solicită contravaloarea abonamentului și că nu s-a contestat livrarea celor 19 echipamente.
Or, faptul că petenta nu este mulțumită de motivarea instanței arbitrale, nu-i deschide calea acțiunii în anulare conform art. 608 lit. h C. proc. civ., în condițiile în care modalitatea în care instanța arbitrală interpretează voința părților sau dacă răspunderea contractuală a acesteia a fost corect reținută de către tribunalul arbitral, nu se încadrează în ipoteza încălcării „ordinii publice, bunelor moravuri ori dispozițiilor imperative ale legii”.
În plus, așa cum s-a indicat și anterior, modalitatea în care instanța arbitrală analizează probatoriile nu se circumscrie ipotezei invocate de petentă.
Totodată, intimata relevă corect în apărare că petenta recunoaște faptul ca i-au fost livrate cele 19 echipamente conform propriei comenzi, contravaloarea lor nefiind achitată. Se mai arată că stornările efectuate se referă la inadvertențele constatate ca urmarea a fluctuațiilor semnalului GPS, si nu la funcționalitatea dispozitivelor Track GPS, in sine, dispozitive care erau in garanție.
Reclamanta din dosarul arbitral recunoaște, de altfel, existența propriei obligații de garantare a bunei funcționari a sistemului informatic, punctând că tocmai în respectarea acestei obligații au fost întocmite facturile de storno, pentru erorile apărute și semnalate de petentă.
Mai mult, corect a reținut tribunalul arbitral că în discuție este factura aferenta celor 19 echipamente Track gps, si facturile de abonament acces harta pentru lunile noiembrie si decembrie 2011, iar nu octombrie, în contextul în care pentru acestea, datele furnizate de aplicație sunt corecte, neexistând sesizări pertinente referitoare la această perioadă expediate de petentă care să fi fost supuse analizei tribunalului arbitral.
În ceea ce privește faptul că petenta și-a exprimat intenția de reziliere a contractului, Curtea constată că, pentru prima dată, aceasta s-a prevalat în mod expres de această posibilitate prin adresa din 20.01.2012 (f. 153), respectiv la o dată ulterioară perioadei în litigiu, dat fiind și faptul că rezilierea produce efecte ex nunc.
În egală măsură nu are relevanță nici faptul că alertele la care face referire petenta s-au primit si după rezilierea contractului, în contextul în care intimata susține cu temei că dispozitivele au transmis date, nefiind dezactivate de către aceasta.
Având în vedere că acțiunea în anularea unei hotărâri arbitrale nu permite instanței cenzurarea temeiniciei hotărârii, ci numai un control judecătoresc al legalității acesteia din perspectiva motivelor prevăzute limitativ de art. 608 C. proc. civ., iar criticile aduse de petentă nu se circumscriu acestora, Curtea va respinge prezentul demers.
Văzând și prev. art. 613 alin. 4 C.pr.civ., precum și faptul că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția tardivității.
Respinge acțiunea în anulare formulată de reclamanta .> cu sediul procesual alea în Tg. M.,., județul M., înmatriculată la Oficiul registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul B. sub nr. J_, C. RO_, reprezentată prin director regional, I. C., în contradictoriu cu pârâta . SRL, cu sediul in Cluj-N., ., nr.9. jud. Cluj, Cod fiscal ROI_, înregistrata la Registrul Comerțului Cluj sub numărul J_, C.: RO61BRDE130SV_-BRD Cluj, Sucursala Cluj, reprezentată prin Director Executiv V. M., si Director Economic M. C., împotriva hotărârii arbitrale nr. 50 din 30.09.2013 pronunțată de CURTEA DE ARBITRAJ de pe lângă CAMERA DE COMERȚ Șl INDUSTRIE CLUJ, în dosar nr. 65/2013.
Sentința este definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 6.06.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. BUDIUADRIANA B.
Red.M.B./dact.L.C.C.
4 ex./01.07.2014
| ← Sechestru asigurator. Decizia nr. 227/2014. Curtea de Apel CLUJ | Dizolvare societate. registrul comerţului. Decizia nr.... → |
|---|
