Acţiune în constatare. Sentința nr. 144/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 144/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 21-02-2014 în dosarul nr. 6192/112/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 59/2014
Ședința publică de la 21 Februarie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: M.-I. I.
JUDECĂTOR: M. B.
GREFIER: E.-T. V.
S-a luat spre examinare apelul declarat de apelanta . sentinței civile nr. 1442, pronunțată la data de 03.07.2013 în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații S. R. P. M. FINANȚELOR PUBLICE și M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI, având ca obiect acțiune în constatare.
Se constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 14.02.2014, când pronunțarea hotărârii s-a amânat pentru termenul de azi, încheierea de ședință de la acea dată făcând parte integrantă din prezenta hotărâre. Se constată că apelanta a formulat concluzii scrise în data de 21.02.2014, pe care le-a transmis la dosar atât prin email cât și prin fax.
CURTEA
P. sentința civilă nr. 1442, pronunțată la data de 03.07.2013 în dosarul nr._ al Tribunalului Bistrița Năsăud s-a respins excepția lipsei calității procesual pasive invocată de pârâtul M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE.
S-a respins ca fiind neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta . pârâților S. R., prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE Bistrița-Năsăud și M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE, având obiect constatarea dobândirii dreptului de proprietate cu titlu patrimoniu asupra unor imobile de natură construcții și terenuri situate în Bistrița și întabularea dreptului de proprietate pe numele reclamantei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Analizând cu prioritate excepția lipsei calității procesual pasive invocată de către pârâtul M. Educației Naționale, instanța a constatat că această excepție este nefondată și a fost respinsă în condițiile în care, în extrasul CF_ al Mun,Bistrița provenit din conversia de pe hârtie a CF 2227 Bistrița, apare în foaia de sarcini întabularea unui drept de folosință în favoarea fostului Minister al Instrucțiunii Publice București, iar prin capetele de cerere formulate de reclamant, se solicită întabularea imobilului în favoarea reclamantei cu radierea acestui drept de folosință.
In ce privește fondul cauzei, instanța a reținut că reclamanta prin acțiunea introductivă solicită instanței să se constate că a dobândit dreptul de proprietate în temeiul L.l5/l990, privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale, cu titlu de patrimoniu, asupra imobilului din CF_ Bistrița nr.top.l229, respectiv CF_, nr.top.l230/3/2, l230/l/2, l230/l/l/2, ambele provenind din conversia de pe hârtie a CF nr.227Bistrița.
In motivare reclamanta arată că imobilul respectiv reprezintă sediul său social și că antecesoarele sale au folosit acest imobil încă din anul l944 când a devenit sediu al fostei Întreprinderi de Producție și Prestări Construcții IPPC Bistrița, care urmare apariției L.l5/l990 s-a transformat în .. In drept sunt invocate disp. art. l, l6 și 20 alin.2 din L.l5/l990.
Potrivit textelor invocate de către reclamantă, aceasta invocă dobândirea dreptului de proprietate în temeiul legii, asupra imobilelor de natură construcții și a imobilelor de natură terenuri, în baza dispozițiilor L.l5/l990, privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale.
Potrivit art.664 C.civ, proprietatea se dobândește și se transmite prin succesiune, prin legate, prin convenție și tradițiune, se mai dobândește prin accesiune sau incorporațiune, prin prescripție, prin lege și prin ocupațiune.
In cazul în speță, modalitatea de dobândire a dreptului de proprietate invocată de reclamantă este legea, invocându-se disp.L.l5/l990.
Potrivit art.l6 din L.l5/l990 privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale, unitățile economice de stat, cu excepția celor care se constituie ca regii autonome, vor fi organizate sub forma de societăți pe acțiuni sau societăți cu răspundere limitată în condițiile prevăzute de lege iar, potrivit art.l8 al aceleași legi, prin actul de înființare se aprobă statutul societății comerciale, prin care se stabilește forma juridică, obiectul de activitate, denumirea și sediul principal al societății nou create, capitalul social subscris, modalitatea de preluare a activului și pasivului unității economice de stat care se constituie în societate comercială, toate cu înscrierea în registrul comerțului și publicarea în MO al României.
Art.l9 și 20 din lege, prevăd modalitățile de inventariere și de stabilire a capitalului societății comerciale nou înființate, care se fac în condițiile stabilite prin hotărârea guvernului, inițial capitalul social al societăților comerciale fiind deținut de statul român sub formă de acțiuni sau părți sociale, în raport cu forma juridică a societății și va fi vărsat în întregime la data constituirii societății.
Transferul total al acțiunilor sau părților sociale către terțe persoane din sectorul public sau privat, din țară sau din străinătate, în conf.cu legislația specială, se asigură prin Agenția Națională pentru Privatizare din subordinea Guvernului, special constituită în vederea pregătirii, organizării și coordonării activității de transfer a acțiunilor sau a părților sociale.
In cazul societăților comerciale înființate ca urmare reorganizării unor unități economice de stat, dovada proprietății asupra imobilelor se face în conf.cu art.l7,20 din L.nr.l5/l990, privind reorganizarea unităților economice de stat în societăți comerciale, cu hotărâre emisă de Guvern, hotărâre prin care se stabilește condițiile în care se face inventarierea patrimoniilor, fostelor societăți economice de stat, inventar care conține enumerarea și descrierea tuturor bunurilor din patrimoniu, valoarea acestora, făcând parte integrantă din hotărârea Guvernului, și dovada constituirii dreptului de proprietate al societății comerciale prin transformarea dreptului de administrare operativă directă a bunurilor proprietății de stat.
De asemenea, potrivit HG nr. 834 din l4.l2.l99l privind stabilirea și evaluarea unor terenuri deținute de societății sociale cu capital de stat, la art.5, se prevede că „organele care potrivit legii îndeplinesc atribuțiilor ministerului de resort precum și autoritățile administrative publice județene vor elibera societăților comerciale certificate de atestate a dreptului de proprietate, asupra terenurilor, potrivit modelului stabilit de organele prevăzute de lege, aceste certificate fiind supuse regimului de publicitate imobiliară.
Cel din puțin din textele mai sus arătate, rezultă că pentru dobândirea dreptului de proprietate pretins de către reclamantă, trebuia urmată o procedură specială, cerută de dispozițiile legale mai sus arătate, ori, așa cum rezultă din probatoriul ce s-a administrat în prezenta cauză, reiese faptul că reclamanta nu deține certificat de atestare a dreptului de proprietate asupra imobilelor respective, dobândit în condițiile Legii nr.l5/l990.
In aceste condiții, s-a reținut că acțiunea inițiată de către reclamant este o încercare a acestuia de a ocoli procedura specială de dobândire a dreptului de proprietate de către societățile comerciale în condițiile L.l5/l990 și a legislației aferente acesteia, situație în care, instanța de judecată nu se poate substitui organelor prevăzute de lege și îndreptățite să stabilească atare drepturi de proprietate.
Sunt considerente pentru care, instanța a găsit acțiunea formulată de către reclamant ca fiind neîntemeiată și a fost respinsă în toate petitele ei.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta . solicitând admiterea apelului si reformarea hotărârii primei instanțe, cu aplicarea art. 296 și art. 297 C. proc. civ., respectiv schimbarea, în tot, a hotărâri atacate.
În motivarea apelului reclamanta a arătat următoarele:
1.Instanța de fond, in mod greșit a soluționat procesul, pronuntandu-se doar in cea ce privește una dintre excepțiile invocate, si anume excepția lipsei calității procesual pasive, a Ministerului Educației Naționale P. întâmpinare (f.12), paratul Ministerului Educației Naționale, invoca si faptul ca acțiunea este inadmisibila, arătând ca nu s-a făcut nici o dovada din care sa reiasă dreptul de proprietate. Instanța nu numai ca nu a pus in discuția pârtilor acesta excepție dar a omis sa se pronunțe asupra ei.
2.In al doilea rand instanța de fond, a apreciat eronat probele constând in inscrisuri, nedandu-le nicio eficienta juridica, si anume: Autorizarea funcționarii societății comerciale I. SA BUCUREȘTI (f. 68), Scriptul intitulat "protocol" din 5.05.1991 de preluarea activului si pasivului de la fosta IPPC Bistrița de către . (f. 69), Adresa Primăriei Mun. Bistrița- Serv. Direcția de Administare Fond Imobiliar nr._/2008 prin care se răspunde petentei ca imobilele situate in Bistrița, Pta. M. nr. 6 nu aparțin domeniului public sau privat al Mun. Bistrița, C. patrimoniu . cum figurează in evidentele Direcției Economice Venituri din cadrul Primăriei Mun. Bistrița (f. 127,128). Consideră ca o interpretarea corectă a acestora, nu conducea la aplicarea greșită a legii, consecutivă cu stabilirea a unei situații de fapt greșite. Arată pe acesta cale, ca dispozițiile legale incidente situației de fapt, in cea ce privește fondul cauzei, sunt constatarea dobândirii dreptului de proprietate in temeiul Legii 15/1990, privind organizarea unităților economice de stat ca regii autonome si societăți comerciale, cu titlu de patrimoniu, asupra imobilului din CF_ Bistrița nr. top 1229, respective CF_, nr. top 1230/3/2, 1230/1/2, 1230/1/1/2, ambele provenind din conversia de pe hârtie a CF nr. 227 Bistrița. In opinia reclamantei ca baza juridica a introducerii acțiunii in instanța, a fost dovada dobândirii dreptului de proprietate la acel moment si anume: protocolul din 5.05.1991 de preluarea activului si pasivului de la fosta IPPC Bistrița de către ., pe care il mai atașează odată la cerea de apel.
3. In al treilea rand S. R. P. M. FINANȚELOR PUBLICE si M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI SI SPORTULUI, nu poate justifica un titlu de proprietate, lucru demonstrat de: adresa Primăriei Mun. Bistrița- Serv. Direcția de Administare Fond Imobiliar nr._/2008 prin care se răspunde petentei ca imobilele situate in Bistrița, Pta. M. nr. 6 nu aparțin domeniului public sau privat al Mun. Bistrița.
La data de 24.01.2014 reclamanta . a depus o dezvoltare a motivelor de apel solicitând admiterea apelului si, pe fond, sa se schimbe in totul soluția instanței, in sensul admiterii acțiunii reclamantei, astfel cum a fost formulata si precizata, cu cheltuieli de judecata.
În cuprinsul acestui înscris, apelanta relevă că, în opinia sa, baza juridica a introducerii acțiunii in instanța, a fost dovada dobândirii dreptului de proprietate la acel moment si anume: protocolul din 5.05.1991 de preluarea activului si pasivului de la fosta IPPC Bistrița de către ..
Face mențiunea ca: "Proprietatea organizațiilor cooperației de consum este privată, fiind ocrotită de lege, și se compune dintr-o parte divizibilă și o parte indivizibilă". Partea divizibilă cuprinde părțile sociale vărsate de membrii cooperatori, si partea indivizibilă cuprinde întregul patrimoniu al organizațiilor cooperației de consum, preluat prin protocol dar si acumulat de acestea în decursul întregii lor activități, în baza bilanțurilor contabile de la sfârșitul anului. In aceste condiții, instanța de fond nu a reținut că imobilele sunt înregistrate în contabilitatea ., fiind supuse operațiunilor de reevaluare, valoarea lor de inventar fiind reactualizata, dar si faptul ca beneficiarul investiției in imobilele in cauza era proprietarul investiției ., înregistrând activul in evidentele contabile si in evidenta Direcției de Impozite si Taxe Locale, pe baza notelor contabile si a bilanțurilor contabilei. Astfel . este înregistrată fiscal cu aceste imobilele, achitând impozitele aferente. Consideră de asemenea ca prin inventarierea legislației si a contextului economic cu privire la organizarea și funcționarea cooperației de consum, ., de la acea vreme, aceste aspecte sunt de natură a face dovada cerută de acțiunea în constatare, respectiv aceea a preluării succesive a activului în patrimoniul ..
Apoi, S. R. P. M. FINANȚELOR PUBLICE si M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI SI SPORTULUI, nu mai deține nici un titlu de proprietate. Acest lucru rezulta din adresa Primăriei Mun. Bistrița - Serv. Direcția de Administrare Fond Imobiliar nr._/2008 prin care se răspunde petentei ca imobilele situate in Bistrița, Pta. M. nr. 6 nu aparțin domeniului public sau privat al Mun. Bistrița. Astfel consideră ca . a înregistrat în contabilitate, imobilele în litigiu, în momentul cand între părți s-a operat transferul de active, prin protocolul menționat si reiterează inca odată, susținerile de la baza acțiunii introductive, în sensul că prin acțiunea in constatare a dovedit ca ., este titulara dreptului de proprietate asupra imobilelor, în baza tuturor documentelor care-i atestă acest drept.
În apărare, intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bistrita-Nasaud, in numele Statului R., reprezentat prin Ministerului Finanțelor Publice a formulat întâmpinare prin care solicită sa se respingă, ca nefondat, apelul declarat de S.C. I. S.A. Bistrița, cu consecința menținerii Sentinței civile 1442/03.07.2013, pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud.
Cu titlu prealabil, s-a invederat Curții că ca prin hotararea judecătoreasca nr. 1994/05.11.2013 pronunțata de Tribunalul Bistrita-Nasaud in dosar nr._, s-a dispus deschiderea procedurii insolventei împotriva debitoarei S.C. I. S.A., fiind desemnat in calitate de administrator judiciar Ultralex I.P.U.R.L., Bistrița, sens in care apreciază ca in temeiul art. 87, pct. 5 din Codul de procedura civila citarea in cauza si a administratorului judiciar, aspecte care au fost avute în vedere de către instanța de apel.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de apel invocate și a apărărilor formulate, Curtea constată următoarele:
In fapt, prin acțiunea înregistrata sub numărul_/190/2010 la Judecătoria Bistrița, petenta . chemat in judecata parații S. R. P. M. FINANȚELOR PUBLICE si M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI SI SPORTULUI, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, sa se constate ca a dobândit dreptul de proprietate in temeiul Legii 15/1990, respectiv art. 20 alin. 2 din lege, cu titlul de patrimoniu asupra imobilului "SCOALĂ DE FETE CU UN ETAJ" si terenul aferent in suprafața scriptica de 2253 mp, înscrisa in CF_ Bistrița nr. Top 1229, respectiv CF_ Bistrița, nr. Top 1230/3/2,_/1/2, 1230/1/1/2, ambele provenite din conversia de pe hârtie a CF nr. 227 Bistrița si sa se dispună intabularea imobilelor cu destinația actuala de clădiri, birouri, si teren aferent pe numele reclamantei, cu radierea dreptului de folosința in favoarea Ministerului Instructiuni Publice, actualul MECTS, cu cheltuieli de judecata.
In drept, s-a invocat disp. Art. 1, 16, 20 alin. 2 din L. 15/1990, art. 20 din L. 7/1996, art. 111, 112, 274 C. Procedura civila.
P. sentința apelată, pronunțată de către Tribunalul Bistrita-Nasaud în urma declinării competenței, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocata de paratul M. Educației Naționale și a fost respinsă ca neintemeiata acțiunea formulata de reclamanta S.C. I. SA.
In temeiul dispozițiilor Legii nr. 15/1990 si H.G. nr. 834/1991, instanța de fond a reținut ca pentru dobândirea dreptului de proprietate pretins de reclamanta, trebuia urmata o procedura speciala, or reclamanta nu a făcut dovada dreptului de proprietate printr-un act emis in condițiile dispozițiilor legale menționate.
Apelanta înțelege să critice aceste statuări, primul dintre motivele de apel fiind legat de faptul că prima instanță nu s-a pronunțat asupra excepției inadmisibilității cererii, invocată în fața tribunalului de către pârâtul M. Educației Naționale, pe considerentul că reclamanta nu a produs nicio dovadă din care să reiasă dreptul de proprietate a acestuia asupra bunului și nici nu a făcut dovada îndeplinirii formalităților cerute de prev.L.l5/l990, în sensul inventarierii bunurilor care se aflau în patrimoniul societății și eliberarea de către ministerul de resort a certificatului de atestare a dreptului de proprietate.
Deși este real că nu există în dispozitiv o soluție expresă dată cu privire la excepția invocată, nu este mai puțin adevărat că din economia cauzei rezultă că această apărare a fost recalificată ca fiind una care ține de fondul cauzei, susținerile pârâtului fiind luate în calcul pentru a pronunța soluția de respingere a acțiunii ca neîntemeiată.
Pe de altă parte, din moment ce tribunalul s-a pronunțat pe fond, trecând astfel peste incidentele prealabile, reclamanta nu are interes să critice, din această perspectivă, hotărârea.
Al doilea aspect invocat de apelantă se referă la greșita valorizare a probelor constând în înscrisuri, respectiv:
- Autorizarea funcționarii societății comerciale I. SA BUCUREȘTI (f. 68),
-Scriptul intitulat "protocol" din 5.05.1991 de preluarea activului si pasivului de la fosta IPPC Bistrița de către .,
-Adresa Primăriei Mun. Bistrița - Serv. Direcția de Administare Fond Imobiliar nr._/2008 prin care se răspunde petentei ca imobilele situate in Bistrița, Pta. M. nr. 6 nu aparțin domeniului public sau privat al Mun. Bistrița, C. patrimoniu . cum figurează in evidentele Direcției Economice Venituri din cadrul Primăriei Mun. Bistrița, reclamanta apreciind că o interpretarea corectă a acestora ar fi fost de natură să evite aplicarea greșită a legii si stabilirea a unei situații de fapt greșite.
Deși Curtea nu contestă realitatea acestor înscrisuri, după cum nu contestă nici realitatea susținerilor referitoare la înregistrarea în contabilitatea ., a imobilelor în discuție, sau la faptul ca petenta este înregistrată fiscal cu aceste imobilele, achitând impozitele aferente, nu este mai puțin adevărat că, raportat la cele imputate reclamantei prin sentința atacată, aceste aspecte nici nu au relevanță în economia cauzei.
Aceasta întrucât intimata relevă corect prin întâmpinare că, în cazul societăților comerciale, înființate ca urmare a reorganizării unor unități economice de stat, dovada proprietății asupra unui imobil se face conform art. 17-20 din Legea nr. 15/1990, cu hotărârea emisa de guvern, privind reorganizarea unităților economice de stat in societăți comerciale, hotărâre care stabilește si condițiile in care se face inventarierea patrimoniilor unității economice de stat.
Acest inventar trebuie sa conțină o enumerare si o descriere precisa a bunurilor care devin proprietatea societăților comerciale, inclusiv valoarea fiecăruia, facand parte integranta din hotărârea guvernului si fiind dovada constituirii dreptului de proprietate al societății comerciale, prin transformarea dreptului de administrare operativa directă asupra bunurilor proprietate de stat.
Or, ceea ce corect a reținut tribunalul este cererea reclamantei având ca obiect recunoașterea dreptului de proprietate și intabularea lui este nefondată, in condițiile in care nu s-a făcut dovada îndeplinirii cerinței prevăzute de art. 19 din Legea nr. 15/1990, referitoare la existenta unei hotărâri de Guvern prin care să se fi stipulat modalitatea de evaluare si stabilire a capitalului societății comerciale.
Mai mult, prin apelul declarat nu se aduc critici pertinente care să fie de natură să infirme reținerile tribunalului conform cărora, potrivit HG nr. 834 din l4.l2.l99l privind stabilirea și evaluarea unor terenuri deținute de societății sociale cu capital de stat, la art.5, se prevede că „organele care potrivit legii îndeplinesc atribuțiilor ministerului de resort precum și autoritățile administrative publice județene vor elibera societăților comerciale certificate de atestate a dreptului de proprietate, asupra terenurilor, potrivit modelului stabilit de organele prevăzute de lege”, aceste certificate fiind supuse regimului de publicitate imobiliară.
Așa fiind, este pe deplin întemeiată concluzia primei instanțe în acord cu care, cel din puțin din textele mai sus arătate, rezultă că pentru dobândirea dreptului de proprietate pretins de către reclamantă, trebuia urmată o procedură specială, cerută de dispozițiile legale mai sus arătate, acțiunea inițiată de către reclamantă fiind o încercare a acesteia de a ocoli procedura specială de dobândire a dreptului de proprietate de către societățile comerciale în condițiile L.l5/l990 și a legislației aferente acesteia, situație în care, instanța de judecată nu se poate substitui organelor prevăzute de lege și îndreptățite să stabilească atare drepturi de proprietate.
Ca atare, toate apărările reclamantei și toate înscrisurile care au fost depuse la dosar ar fi fost necesar să fie analizate în cadrul procedurii administrative speciale instituite prin lege, ele neputând fi valorizate direct în fața instanței, în maniera previzionată de apelantă, ci în cadrul unui dosar în care să se pună în discuție legalitatea unui eventual refuz.
În această ambianță, nu pot primi relevanță nici criticile legate de faptul că tribunalul nu ar fi lămurit apartenența imobilelor în litigiu, dată fiind poziția contradictorie a pârâților pe marginea acestei chestiuni, aceasta fiind din nou o chestiune care se impune a fi lămurită în cadrul procedurii administrative. Totodată, nu se poate valida apărarea conform căreia acțiunea ar fi trebuit să fie admisă, numai din perspectiva faptului că proprietarul înscris în CF, respectiv M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE, ar fi arătat că imobilul nu este utilizat în procesul de învățământ, din moment ce apelanta nu a fost în măsură să producă singurele înscrisuri care, ținând cont de situația sa juridică și de modul în care domeniul a fost reglementat legislativ, ar fi fost în măsură să ateste că este titulara dreptului alegat, pentru a se putea prevala de disp. art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990.
D. consecință, în baza prev. art. 296 C.pr.civ. de la 1865, apelul reclamantei va fi respins, luându-se act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelanta . insolvență, împotriva sentinței civile nr. 1442, pronunțată la data de 03.07.2013 în dosarul nr._ al Tribunalului Bistrița Năsăud, pe care o păstrează în întregime.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 21.02.2014
Președinte, M.-I. I. | Judecător, M. B. | |
Grefier, E. T. V. |
Red.M.B./dact.L.C.C.
5 ex./03.03.2014
Jud.fond: I. P.
| ← Dizolvare societate. registrul comerţului. Decizia nr.... | Strămutare. Sentința nr. 24/2014. Curtea de Apel CLUJ → |
|---|
