Dizolvare societate. registrul comerţului. Decizia nr. 637/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 637/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 17-11-2014 în dosarul nr. 384/100/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 637/2013
Ședința publică din data de 17 noiembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S.-L. R.
JUDECĂTOR: A. M. I.
GREFIER: M. V.-G.
Componența prezentului complet de judecată a fost
modificată prin Hotărârea nr. 45/25.06.2014
a Colegiului de Conducere al Curții de Apel Cluj
S-a luat în examinare apelul formulat de apelanta-pârâtă . împotriva sentinței civile nr.1135, pronunțată la data de 31.03.2014 în dosarul nr._ al Tribunalului Maramureș, în contradictoriu cu intimatul-reclamant O. Național al Registrului Comerțului prin O. Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Maramureș, având ca obiect dizolvare societate (registrul comerțului).
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților litigante.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele: cauza se află la primul termen de judecată, în apel; procedura de citare este îndeplinită; apelul este legal timbrat; intimata-reclamantă a depus întâmpinare; părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, procedând la verificarea competenței în temeiul art. 131 alin. 1 N.C.P.C., constată că este competentă general, material și teritorial în soluționarea apelului potrivit art.96 pct.2 N.C.P.C.
Curtea închide faza cercetării procesului, deschide faza dezbaterii în fond a apelului și reține cauza în pronunțare pe baza pozițiilor procesuale exprimate în scris de părți.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1135/31.03.2014 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr._, s-a admis cererea formulată de reclamantul O. Național al Registrului Comerțului prin O. Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Maramureș în contradictoriu cu pârâta ., și în consecință:
S-a dispus dizolvarea ..
Asupra cauzei de față, s-au reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată în dosarul cu număr de mai sus, reclamantul O. NAȚIONAL AL REGISTRULUI COMERȚULUI PRIN O. REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MARAMUREȘ a solicitat în contradictoriu cu pârâta . ca prin hotărârea pronunțată să se dispună dizolvarea pârâtei ..
În motivarea acțiunii se arată că din evidențele Registrului Comerțului ținut de O. Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Maramureș rezultă că . și-a stabilit sediul social la adresa din Baia M., Rodnei, nr. 1/1, județul Maramureș, în baza actului privind dovada de sediu: Contract de comodat, nr. 2399 din data de 21.06.2007, valabil până la data de 21.06.2012.
Conform prevederilor art. 21 lit. a coroborat cu art. 22 alin. 1 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului, republicată, cu modificările și completările ulterioare, obligația de actualizare a datelor cu privire la sediul social al societății și condițiile pe care acesta trebuie să le îndeplinească sunt cunoscute de aceasta încă de la înființare. Cu toate acestea . a rămas în pasivitate, reprezentanții acesteia neefectuând demersurile necesare la oficiul registrului comerțului, astfel încât, în momentul de față, O. Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Maramureș, este nevoit să solicite dizolvarea potrivit prevederilor art. 237 alin. 1, lit. c din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Se susține că legiuitorul a conferit Oficiului Național al Registrului Comerțului, alături de oricare persoană care dovedește un interes, calitatea procesuală pentru a cere pronunțarea dizolvării societății comerciale în cazul în care aceasta nu și-a îndeplinit obligațiile legale menționate.
Astfel art. 237 alin. 1, lit. c din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată, cu modificările și completările ulterioare dispune:
„La cererea oricărei persoane interesate, precum și a Oficiului Național al Registrului Comerțului, tribunalul va putea pronunța dizolvarea societății în cazurile în care:
c) societatea și-a încetat activitatea, nu are sediul social cunoscut ori nu îndeplinește condițiile referitoare la sediul social sau asociații au dispărut ori nu au domiciliul cunoscut sau reședința cunoscută”.
Se susține că importanța actualizării datelor privind sediul social rezidă din însăși finalitatea sa, respectiv aceea că societatea să îndeplinească toate condițiile prevăzute de lege, nu doar în momentul înființării, ci și pe toată durat de funcționare a acesteia.
Se învederează faptul că obligativitatea actualizării datelor cu privire la sediul social al societății este o condiție esențială și în conformitate cu legislația Uniunii Europene în materie, parte integrantă a acquis-ului comunitar corespunzător Capitolului 5 de negociere – „Dreptul societăților comerciale”, pe care statul român s-a angajat să îl respecte. În acest sens, art. 2 alin. 1, lit. g din Directiva 2009/101/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 septembrie 2009, prevede:
Statele membre adoptă măsurile necesare pentru ca publicitatea obligatorie privind societățile menționate la articolul 1 să vizeze cel puțin următoarele acte și informații: g) orice mutare al sediul social al societății.
Mai mult, în ceea ce privește documentul care atestă dreptul de folosință asupra spațiilor cu destinație de sediu social și/sau de sedii secundare, se precizează că sediul social reprezintă un criteriu de identificare a naționalității persoanei juridice, acesta trebuind să fie serios, real, sub aspectul existenței sale, în caz contrat acesta putând fi considerat un sediu fictiv.
Potrivit prevederilor art. 40 din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internațional privat, cu modificările și completările ulterioare, persoana juridică are naționalitatea statului pe al cărui teritoriu și-a stabilit, potrivit actului constitutiv, sediul social.
Dacă există sedii în mai multe state, determinant pentru identifica naționalitatea persoanei juridice este sediul real.
Prin sediu real se înțelege locul unde se află centrul principal de conducere și de gestiune a activității statutare, chiar dacă hotărârile organului respectiv sunt adoptate potrivit directivelor transmise de acționari sau asociați din alte state.
Pentru a face dovada existenței sediului, în practică se utilizează proba cu înscrisuri, depuse pentru înmatricularea societății în registrul comerțului, respectiv pentru înregistrarea în registrul comerțului a mențiunii de schimbare a sediului social.
Reclamantul solicită admiterea cererii, astfel cum a fost formulată, în sensul dispunerii dizolvării . pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute de lege și publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, în conformitate cu prevederile art. 237 alin. 4 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Se arată că în cazul în care . va solicita înregistrarea mențiunii privind prelungirea valabilității dovezii sediului social sau, după caz, schimbarea sediului social și aceasta este admisă de O. Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Maramureș, până la dezbaterea fondului pricinii, acțiunea va rămâne fără obiect.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 194 și urm. din Codul de procedură civilă, art. 237 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, Legii nr. 26/1990 privind registrul comerțului, republicată, cu modificările și completările ulterioare, Legii nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internațional privat.
A mai reținut tribunalul că potrivit dispozițiilor art. 237 al. 1 din c din Legea nr. 31/1990, cu modificările și completările ulterioare, la cererea oricărei persoane interesate precum și a Oficiului Național al Registrului Comerțului, tribunalul va putea pronunța dizolvarea societății în cazul în care nu are sediul social cunoscut ori nu îndeplinește condițiile referitoare la sediul social.
Având în vedere normele imperative enunțate instanța a constatat că cererea formulată de petent este întemeiată și a fost admisă în baza art. 237 al. 3 din aceeași lege raportat la art. 21 lit. a și art. 22 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului, modificată și completată, potrivit dispozitivului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel S.C. E. C. S.R.L., solicitând: revenirea societății la starea inițială dizolvării, respectiv în funcțiune, efectuarea radierii mențiunii prin care s-a dispus dizolvarea societății.
Astfel, în luna aprilie a anului 2014, în intenția de a aduce niște modificări actului constitutiv al societății, a luat la cunoștință de la funcționarii registrului comerțului faptul că ORCT Maramureș a inițiat acțiunea de dizolvare a societății comerciale E. C. S.R.L., deoarece societatea apare în evidențele instituției cu sediul expirat.
Art. 237 alin. 1 lit. c din Legea nr. 31/1990 a societăților comerciale, republicată, în cuprinsul său, prevede că „La cererea oricărei persoane interesate, precum și a Oficiului Național al Registrului Comerțului, tribunalul va putea pronunța dizolvarea societății, în cazurile în care: ...c) societatea și-a încetat activitatea, nu are sediul cunoscut ori nu îndeplinește condițiile referitoare la sediul social sau asociații au dispărut ori nu au domiciliu cunoscut sau reședința cunoscută".
Din cuprinsul acestei norme rezultă că legea recunoaște o legitimare procesuală activă Oficiului Național al Registrului Comerțului de a sesiza tribunalul cu o acțiune în vederea pronunțării dizolvării, dar această dizolvare capătă un caracter facultativ atât pentru partea în drept să o ceară, dar și pentru instanță care apreciază dacă dizolvarea ca modalitate de sancțiune a societății este oportună sau dimpotrivă. în acest context, dacă din actele depuse la dosarul cauzei reiese că activitatea societății nu a încetat și această sancțiune nu se impune, instanța are prerogativa legală să poată respinge cererea care este întemeiată pe art. 237 lit. C din Legea nr. 31/1990.
Dizolvarea societății s-a făcut ilegal, deoarece societatea a depus actul care face dovada folosinței sediului - pe termen nelimitat, fapt consemnat prin mențiunea cu numărul 3413 din 29.01.2014, respectând ceea ce ONRC prin ORCT Maramureș a formulat în cererea de chemare în judecată introductivă, respectiv depunerea până la judecarea fondului a dovezii sediului lipsește de eficacitate solicitarea de dizolvare a societății.
După regularizarea problemei privind dovada sediului social, reclamanta a primit asigurări de la departamentul juridic al registrului comerțului că vor iniția o cerere de renunțare la judecată, în acest sens consemnându-și datele societății și numărul actului care făcea dovada depunerii.
Această situație nou creată. întărită de funcționarii registrului, cumulată cu îndeplinirea obligației legale în termenii cererii de chemare în judecată ne-au dat certitudinea că nu mai trebuie să facem niciun demers în instanță.
Având în vedere că societatea în acest moment, în fapt, a revenit la o conduită licită, interesul menținerii societății fiind fundamental, reclamanta solicită admiterea recursului împotriva Sentinței civile nr. 1135/31.03.2014 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul cu numărul_ prin care s-a admis cererea Oficiului Național al Registrului Comerțului.
Reclamanta aduce la cunoștința instanței că societatea are o activitate care îi aduce profit, are angajați familiști care nu au altă sursă de venit, iar climatul de nesiguranță pricinuit de dizolvarea societății se găsește sub spectrul iminent al intrării în lichidare. în drept, ne întemeiem cererea pe dispozițiile art. 466 și următoarele ale Codului de procedură civilă, Legea 26/1990 și Legea 31/1990.
În dovedirea prezentei cereri reclamanta arată că înțelege să se folosească de proba cu acte: copie după mențiunea nr. 3413 din 29.01.2014 prin care am depus dovada prelungirii valabilității sediului la registru comerțului, înainte de judecarea fondului, adică 31 martie 2014; certificat constatator emis de ORCT Maramureș din care rezultă că începând cu data de 29.01.2014, valabilitatea sediului societății este înregistrată la registrul comerțului pentru o perioadă de 10 ani.
În data de 25.08.2014 intimatul O. Național al Registrului Comerțului a depus la dosarul cauzei întâmpinare (f. 27).
În fapt, din evidențele registrului comerțului, rezultă că la 08.01.2014, dovada privind sediul social din Mun. Baia M., . ., a expirat încă din data de 21.06.2012.
Astfel, prin Sentința civilă nr. 1138 din 31.03.2014, pronunțată de Tribunalul Maramureș a fost admisă cererea formulată de O. Național al Registrului Comerțului prin O. Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Maramureș și s-a dispus dizolvarea S.C. E. C. S.R.L. și înregistrarea în registrul comerțului a sentinței de dizolvare.
în ceea ce privește cererea de dizolvare întemeiată pe dispozițiile art. 237 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată, cu modificările si completările ulterioare, se învederează instanței că, în conformitate cu prevederilor art. 21 lit. a) coroborat Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului, republicată, cu modificările si comercianții au obligația de actualizare a datelor cu privire la sediul social al social al societății, condițiile pe care acesta/aceștia trebuie să le îndeplinească, sunt cunoscute de către societate încă de la înființare.
Cu toate acestea societatea comercială S.C. E. C. S.R.L. a rămas în pasivitate, reprezentanții acesteia neefectuând demersurile necesare la oficiul registrului comerțului, astfel încât, O. Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Maramureș, a fost nevoit să solicite dizolvarea potrivit prevederilor art. 237 alin. (1) lit. și c) din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată, cu modificările si completările.
Importanța actualizării datelor privind sediul social al societății rezidă din însăși finalitatea sa, respectiv aceea ca societatea să îndeplinească toate condițiile prevăzute de lege, nu doar în momentul înființării, ci și pe toată durata de funcționare acesteia.
Obligativitatea actualizării datelor cu privire ia sediul social al societății este o condiție esențială și în conformitate cu legislația Uniunii Europene în materie, parte integrantă a acquis-ului comunitar corespunzător Capitolului 5 de negociere - Dreptul societăților comerciale", pe care statul român s-a angajat să îl respecte. în acest sens, art. 2 alin. (1) lit. g) din Directiva 2009/101/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 16 septembrie 2009, prevede: „ (1) Statele membre adoptă măsurile necesare pentru ca publicitatea obligatorie privind societățile menționate ia articolul 1 să vizeze cel puțin următoarele acte și informații: [...]" (g) orice mutare al sediului social al societății;[...]"
În ceea ce privește documentul care atestă drepturile de folosință asupra spațiilor cu destinație de sediu social și/sau de sedii secundare, se precizează că sediul social reprezintă un criteriu de identificare a naționalității persoanei juridice, acesta trebuind să fie serios, real, sub aspectul existentei sale, în caz contrar acesta putând fi considerat un sediu fictiv.
Potrivit prevederilor art. 40 din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internațional privat, cu modificările si completările ulterioare, persoana juridică are naționalitatea statului pe al cărui teritoriu și-a stabilit, potrivit actului constitutiv, sediul social.
Dacă există sedii în mai multe state, determinant pentru a identifica naționalitatea persoanei juridice este sediul real.
Prin sediu real se înțelege locul unde se află centrul principal de conducere și de gestiune a activității statutare, chiar dacă hotărârile organului respectiv sunt adoptate potrivit directivelor transmise de acționari sau asociați din alte state.
Pentru a face dovada existentei sediului, în practică se utilizează proba cu înscrisuri, depuse pentru înmatricularea societății în registrul comerțului, respectiv pentru înregistrarea în registrul comerțului a mențiunii de schimbare a sediului social.
Prin acțiunea de dizolvare promovată, O. Național al Registrului Comerțului a procedat atât la aplicarea prevederilor Legii nr. 31/1990, privind societățile comerciale, republicată cu modificările și completările ulterioare, respectând spiritul si litera acesteia cât și la aplicarea dispozițiilor legislației Uniunii Europene, apărând un interes public și anume acela de a asigura opozabilitatea actelor și faptelor comercianților, prin publicitatea acestora, contribuind în acest fel la stabilitatea circuitului comercial.
Având în vedere că, legiuitorul nu a prevăzut o sancțiune de drept și doar posibilitatea dizolvării judiciare, O. Național al Registrului Comerțului învederează instanței de judecată că depunerea unui înscris care să ateste drepturile de folosință asupra spațiilor cu destinație de sediu social atrage rămânerea fără obiect a acțiunii inițiale promovate de instituția intimată.
În acest context, S.C. E. C. S.R.L. și-a îndeplinit obligația de înregistrare a mențiunii prin care atestă dreptul de folosință asupra spațiilor cu destinație de sediu social, prin cererea înregistrată sub nr. 3413/29.01.2014 la O. Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Maramureș, admisă prin rezoluția nr. 1270/31.01.2014, motiv pentru care intimatul lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța.
În situația admiterii apelului, solicită instanței să dispună și asupra efectuării cuvenitelor mențiuni în registrul comerțului respectiv, radierea mențiunii de dizolvare care a fost înregistrată în registrul comerțului potrivit dispozițiilor art. 237 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, așa cum de altfel a solicitat și reclamantul.
In susținerea solicitării privind efectuarea mențiunilor în registrul comerțului, potrivit dispozițiilor art. 6 alin. (1) coroborate cu dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului, republicată, cu modificările și completările ulterioare, înregistrările în registrul comerțului se efectuează în termen de 24 de ore de la pronunțarea încheierii judecătorului delegat ori în termen de 15 zile de la comunicarea de către instanța judecătorească a hotărârii irevocabile.
În acest context, radierea din registrul comerțului a mențiunii de dizolvare nu se poate efectua decât în baza unei hotărâri judecătorești.
Astfel, în situația în care nu se va dispune și cu privire la radierea mențiunii comerțului, devin incidente dispozițiile art. 25 din Legea 26/1990, privind registrul comerțului, republicată, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora recurenta din prezenta cauză va trebui să se adreseze cu acțiune separată instanței competente, ceea ce ar întârzia repunerea societății în cauză în situația anterioară pronunțării și înregistrării în registrul comerțului a dizolvării acesteia.
În drept, dispozițiile art. 205 și următoarele civilă, Legea nr. 31/1990 republicată, cu modificările și completările ulterioare republicată, cu modificările și completările ulterioare și ale Codului de procedura civilă.
Analizând apelul declarat, Curtea reține următoarele:
În conformitate cu art. 237 al. 1 din c din Legea nr. 31/1990, cu modificările și completările ulterioare, la cererea oricărei persoane interesate precum și a Oficiului Național al Registrului Comerțului, tribunalul va putea pronunța dizolvarea societății în cazul în care nu are sediul social cunoscut ori nu îndeplinește condițiile referitoare la sediul social.
În speță, societatea pârâtă a depus actul care face dovada folosinței sediului - pe termen nelimitat, fapt consemnat prin mențiunea cu numărul 3413 din 29.01.2014. Această împrejurare este recunoscută și de O. Național al Registrului Comerțului, prin întâmpinare, acesta arătând că depunerea unui înscris care să ateste drepturile de folosință asupra spațiilor cu destinație de sediu social atrage rămânerea fără obiect a acțiunii inițiale promovate de instituția intimată.
Față de cele de mai sus, în baza art. 480 NCPC, Curtea va admite apelul și va schimba în tot hotărârea atacată, în sensul că va respinge cererea formulată de reclamantul O. Național al Registrului Comerțului prin O. Registrului Comerțului de la lângă Tribunalul Maramureș în contradictoriu cu pârâta . și va dispune radierea mențiunii de dizolvare a . din registrul comerțului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelanta . împotriva sentinței civile nr. 1135, pronunțată la data de 31.03.2014 în dosarul nr._ al Tribunalului Maramureș pe care o schimbă, în tot, în sensul că: respinge cererea formulată de reclamantul O. Național al Registrului Comerțului prin O. Registrului Comerțului de la lângă Tribunalul Maramureș în contradictoriu cu pârâta . și dispune radierea mențiunii de dizolvare a . din registrul comerțului.
Decizia este definitivă și executorie.
Pronunțată în ședința publică din 17.11.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
S. L. R. A. M. I. M. V.-G.
| ← Acţiune în anularea hotărârilor arbitrale. Sentința nr.... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 144/2014. Curtea de Apel CLUJ → |
|---|
