Alte cereri. Decizia nr. 571/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 571/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 17-09-2014 în dosarul nr. 284/36/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C.
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 571
Ședința publică din 17 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE N. C.
Judecător I. M. Ș.
Judecător E. C. G.
Grefier C. V.
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatorul - C.I.I. B. M., cu sediul în C., ., județ C. - LICHIDATOR JUDICIAR AL DEBITOAREI ., cu sediul în M., ., județ C., CUI_, J_, împotriva deciziei civile nr.372 din 28.04.2014 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._ /a1* în contradictoriu cu intimații - A. I., din . C. și D.G.R.F.P. G. - A.J.F.P. C., C., . nr.18, județ C., având ca obiect - contestație în anulare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Contestația în anulare este motivată, scutită de plata taxei judiciare de timbru. Contestatorul C.I.I. B. M. – lichidator judiciar al debitoarei . a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față;
Din actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._ /05.05.2014 la Curtea de Apel C., contestatorul C.I.I. B. M. – lichidator judiciar al debitoarei . a solicitat anularea Deciziei nr.372/28.04.2014, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._ /a1*.
În motivarea cererii, contestatorul a susținut că în mod greșit au fost respinse recursurile declarate în cauză deoarece intimatul pârât A. I. avea obligația, conform Codului de procedură civilă, să anunțe instanței schimbările de domiciliu pe parcursul procesului de insolvență, pentru a putea fi notificat conform legii.
Menționează contestatorul că prin Decizia nr.805/02.07.2013 pronunțată în dosarul nr._ /a1 Curtea de Apel C. a admis recursul declarat de DGFP C. și C. B. M., iar prin decizia civilă nr.372/28.04.2014 a respins recursurile declarate de C. B. M. și DGFP C., considerând că nu se pot pronunța două hotărâri diferite în același dosar.
Apreciază că instanța nu a procedat legal la soluționarea cauzei deoarece nu a procedat la administrarea probelor propuse fără prezența intimatului pârât A. I., care nu a depus întâmpinare, motiv pentru care se impune anularea deciziei.
În drept, contestatorul a invocat disp. art.503 alin.1 pct.3 din noul Cod de procedură civilă.
La data de 16.06.2014 contestatorul C.I.I. B. M. a depus la dosar precizări/completări la contestație, în cadrul cărora a invocat următoarele motive de anulare a deciziei contestate:
- prin respingerea recursurilor, instanța a omis să cerceteze toate motivele de casare invocate în dosarul nr._ /a1*;
- prin pronunțarea deciziei civile nr.372/28.04.2014, instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra recursurilor.
Mai precizează că instanța de recurs s-a pronunțat fără a respecta etapele obligatorii prevăzute de procedura civilă, respectiv nepunerea în discuție a probelor propuse de către reclamant, cercetarea procesului, dezbaterea în fond, motiv pentru care solicită anularea deciziei civile 372/28.04.2014.
Cu privire la temeiul juridic invocat de contestator, Curtea reține că, potrivit art.3 alin.1 din Legea nr.76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă, „Dispozițiile Codului de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după ..”
În speță, procesul se consideră că a fost pornit la momentul formulării cererii de deschidere a procedurii de insolvență împotriva debitoarei ., respectiv la data de 2.03.2010, toate cererile ulterioare, inclusiv căile de atac ordinare sau extraordinare, fiind formulate în cadrul acestui dosar. În atare situație Curtea constată că în cauză se aplică legea veche de procedură, respectiv codul de procedură civilă din 1865, motivele invocate de contestator încadrându-se în disp. art.318 din acest cod.
Examinând decizia contestată sub aspectul motivelor invocate și în raport de condițiile impuse de art.318 Cod procedură civilă, Curtea constată contestația în anulare nefondată.
Astfel,prin decizia civilă nr.372/28.04.2014, Curtea de Apel C. a respins ca nefondate recursurile formulate de creditoarea D.G.R.F.P G. - Administrația Finanțelor Publice C. și C.I.I. B. M., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei ., împotriva sentinței civile nr.3580/20.12.2013, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ /a1.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de recurs a reținut că D.G.R.F.P G. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. a formulat cerere privind antrenarea răspunderii patrimoniale a pârâtului A. I., administrator al ., conform art.138 lit.d din Legea nr.85/2006 privind insolvența.
Respectând dispozițiile de casare cu trimitere, instanța de fond a suplimentat materialul probator, analizând și faptele prev.de art.138 lit.a, d, e din Legea nr.85/2006.
Situația de fapt a fost reținută în mod corect de judecătorul sindic argumentând, in extenso, evoluția financiară a societății și a operațiunilor încheiate de ..
În ceea ce privește fapta prev.de art.138 lit.d din Legea nr.85/2006, s-a reținut că, urmare a imposibilității executării contractului de concesiune privind exploatarea agricolă numai după 2 ani de zile, din motive obiective, s-a ajuns în final la încetarea de plăți.
Pentru a opera răspunderea patrimonială a administratorilor unei societăți supuse procedurii reglementate de legea insolvenței, trebuie dovedită nu numai săvârșirea de către aceștia a uneia sau a mai multor fapte din cele prev.de art.138 din lege, dar și legătura de cauzalitate dintre acestea și ajungerea societății în insolvență.
Existența raportului de cauzalitate dintre culpa administratorilor și starea de insolvență a societății debitoare trebuie dovedită în fața instanței, nefiind prezumată. Ori, în cauza de față, o asemenea dovadă nu a fost îndeplinită.
Nici celelalte două fapte prev.de art.138 lit.a și e din Legea nr.85/2006 nu au fost dovedite, neexistând elemente care să conducă la antrenarea răspunderii.
Curtea a mai reținut că în fața instanței de fond, la data de 14.11.2013, lichidatorul judiciar C.I.I. B. M. a formulat cerere de renunțare la judecata dosarului, iar în raport de disp.art.246 Cod procedură civilă, instanța a luat act de această cerere.
În aceste condiții, instanța de fond în mod legal a rămas învestită numai cu cererea formulată de D.G.R.F.P. G. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice C., astfel încât lichidatorul judiciar nu mai are calitate de a formula recurs împotriva hotărârii judecătorului sindic.
Potrivit art.318 Cod procedură, „Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale, sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.”
Prin urmare, contestația în anulare reprezintă o cale de atac extraordinară, motivele pentru care se poate solicita anularea unei decizii pronunțate de instanța de recurs fiind expres și limitativ prevăzute de lege. În cadrul contestației în anulare nu se analizează nelegalitatea sau netemeinicia deciziei date în recurs, hotărâre care este de altfel irevocabilă și intrată în puterea lucrului judecat, ci doar o eventuală greșeală materială sau necercetarea din greșeală a unui motiv de casare sau modificare, aspecte ce ar fi de natură să schimbe soluția astfel pronunțată.
Pentru a putea conduce la retractarea soluției pronunțate în mod irevocabil, este necesar ca motivele invocate în recurs și care nu au fost analizate de instanță să fie relevante pentru soluționarea cauzei, fiind apte să conducă la o altă soluție.
În speță, motivele de recurs invocate de C. B. M., în calitate de lichidator al debitoarei, nu au fost analizate de instanța de recurs dat fiind faptul că acestea vizau fondul cauzei, deși soluția față de cererea sa de chemare în judecată a fost aceea de a se lua act de renunțare la judecată.
Prin urmare, criticile susținute de recurent pe fondul cauzei erau lipsite de interes în condițiile în care, renunțând la judecată, cererea sa nu a fost analizată pe fond de prima instanță. Calea de atac nu poate fi judecată decât în limitele sesizării instanței de fond și în raport de soluția pronunțată de aceasta. Ori, prin renunțarea la judecată formulată de prezentul contestator, instanța s-a desesizat fără a analiza fondul cererii acestuia.
Curtea constată astfel că nepronunțarea asupra motivelor de recurs invocate de contestator a fost justificată de instanță, nefiind o omisiune a acesteia.
Împrejurarea că dezlegarea dată de către instanța de recurs nu îl mulțumește pe contestator nu justifică exercitarea contestației în anulare deoarece în această cale extraordinară de atac nu se poate ajunge la analizarea temeiniciei sau legalității deciziei contestate, ci doar la retractarea acesteia în cazurile expres prevăzute de lege.
Față de cele arătate, Curtea constată că în cauză nu se poate reține incidența disp. art.318 Cod de procedură civilă, urmând a fi respinsă contestația în anulare ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorul - C.I.I. B. M., cu sediul în C., ., județ C. - LICHIDATOR JUDICIAR AL DEBITOAREI ., cu sediul în M., ., județ C., CUI_, J_, împotriva deciziei civile nr.372 din 28.04.2014 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._ /a1* în contradictoriu cu intimații - A. I., din . C. și D.G.R.F.P. G. - A.J.F.P. C., C., . nr.18, județ C.,
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 17 Septembrie 2014.
Președinte, N. C. | Judecător, I. M. Ș. | Judecător, E. C. G. |
Grefier, C. V. |
Jud.recurs- RP-NS-RM
Jud.red-E.C.G./26.09.2014
2 ex.
| ← Procedura insolvenţei. Decizia nr. 308/2014. Curtea de Apel... | Procedura insolvenţei. Decizia nr. 98/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
