Constatare nulitate act. Decizia nr. 588/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 588/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 22-09-2014 în dosarul nr. 30199/212/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 588
Ședința publică de la 22 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE K. S.
Judecător M. C.
Judecător R. N. B.
Grefier M. N.
Pe rol judecarea recursului - litigii cu profesioniștii – formulat de recurenta pârâtă ., cu sediul în Cernavodă, ..3, județul C., împotriva sentinței civile nr.172 din 17.06.2014 pronunțată de Tribunalul C., în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimata reclamantă ., cu sediul în Focșani, ..17, județul V., având ca obiect constatare nulitate act.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspund părțile: recurenta pârâtă prin avocat M. Veriotti în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 14 dosar, intimata reclamantă prin avocat D. A. conform împuternicirii avocațiale nr.136 din 18.09.2014 depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care evidențiază părțile, obiectul litigiului și stadiul procesual. Învederează că intimata reclamantă a depus la dosar, prin fax, întâmpinare.
Recursul este motivat, timbrat cu suma de 1462 lei conform chitanței aflată la fila 18 dosar și 5,3 lei timbru judiciar.
Reprezentantul recurentei pârâte arată că a lecturat întâmpinarea înainte de ședință.
Părțile prezente arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat în cauză.
Instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Având cuvântul pentru recurenta pârâtă M. Veriotti solicită admiterea recursului, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, sens în care depune la dosar factura nr.1298 din 21.07.2014 în sumă de 1.000 lei + TVA.
Susține că hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea greșită a legii. Conform clauzei 6.2 din contractul părților, apelanta reclamantă . și-a asumat răspunderea soluției tehnice și a materialului de aderență care a fost pus la dispoziție de către aceasta. Persoana responsabilă cu urmărirea execuției lucrărilor a verificat zilnic modul de executare a lucrării și a semnat procesele verbale fără obiecțiuni. Ca atare, clauza 6.2 din contractul părților, prin care beneficiarul și-a asumat responsabilitatea pentru soluția tehnică nu contravine prevederilor art.23 lit.a și f din Legea nr.10/1995 privind calitatea în construcții, și art.1082 din Codul civil, și prin urmare nu este lovită de nulitate, deoarece nu echivalează cu o clauză de limitare a răspunderii, cum greșit a reținut instanța de apel.
În mod corect instanța de fond a respins capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a clauzei 6.2 reținând că reclamanta tinde în fapt la înlăturarea unei eventuale exonerări de răspundere a pârâtului, pe de o parte, iar pe de altă parte că prin acele deficiențe nu se încalcă un interes public general. Prin clauza inserată în contract nu se încalcă interesul general.
Cu privire la cererea reconvențională, prin care a solicitat obligarea intimatei reclamante . la plata sumei reprezentând contravaloarea lucrărilor executate pentru halele nr.1 și 8 conform contractului, pentru care s-a emis factura nr.501/1160 din 24.08.2011 și s-a încheiat un proces verbal de recepție ce a fost semnat de reprezentații intimatei, fără obiecțiuni. Expertiza extrajudiciară a constatat deficiențe de execuție la halele 2 și 3, altele decât cele care au făcut obiectul lucrărilor aferente facturii în litigiu. În mod greșit instanța de apel a respins cererea reconvențională, concluzionând eronat că antreprenorul răspunde pentru viciile ascunse ale lucrării, în condițiile în care nu s-au dovedit și reclamant astfel de vicii ascunse. Solicită admiterea cererii reconvenționale.
Avocat D. A. având cuvântul pentru intimata reclamantă . solicită respingerea recursului ca nefondat, și menținerea ca legală și temeinică a deciziei pronunțată de instanța de apel.
Arată că se invocă de către recurentă prevederile art.304 pct.9 Cod pr.civilă, motivat de faptul că s-a pronunțat în apel o hotărâre cu aplicarea greșită a legii ori este lipsită de temei legal.
Susține că literatura juridică a stabilit că hotărârea este lipsită de temei legal atunci când din modul în care a fost redactată nu se poate determina dacă legea a fost corect sau nu aplicată. Că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii înseamnă că instanța a cărei hotărâre se atacă a aplicat greșit dispozițiile legale. Consideră că din această perspectivă, precum și a criticilor deciziei recurate, că nu ne aflăm într-o astfel de ipoteză; hotărârea instanței de apel a fost pronunțată în temeiul dispozițiilor legale aplicabile speței, acestea fiind clar indicate și reglementate în considerentele hotărârii.
Cu privire la capătul de cerere - constatarea nulității clauzei art.6.2 din contract și modul de soluționare a cererii reconvenționale, susține că nu se precizează în ce consta această lipsă de temei, care sunt neclaritățile din hotărâre.
Se tinde prin motivele de recurs de a reinterpreta anumite probe ce au fost administrate la instanța de fond, ce exced cadrului motivelor de nelegalitate din recurs.
S-a evocat aplicarea greșită a legii cu referire la capetele soluționate de instanța de apel; că a calificat in mod greșit o situație de fapt inexistentă raportat la norma juridică care este aplicată de instanța de apel. Nu ne aflăm în această situație.
Nu se poate reține motivul de recurs invocat, că art.6.2 din contract încalcă norma legală care urmărește ocrotirea unui interes public. Sunt incidente dispozițiile din legea specială, cea care reglementează activitatea din construcții respectiv Legea nr.10/1995, privind calitatea în construcții, această normă urmărind ocrotirea atât a unui interes privat al beneficiarului cât și a unui interes public general, lege pe care instanța de apel a și aplicat-o. Obligațiile prestatorului profesionist, cel ce execută fiind specialist, trebuie sa sesizeze toate neconcordanțele lucrării. Instanța de apel a reținut în mod corect aplicarea art.3 din legea nr.10/1995. Consideră că motivul de recurs mai sus analizat este nefondat.
Cu privire la cererea reconvențională, nu se spune de către recurentă de ce legea a fost greșit aplicată, care normă legală a fost aplicata greșit unei situații de fapt reținută de instanța de fond. Se spune ca nu exista identitate de spatii între factura ce face obiectul cererii reconvenționale, și lucrările unde au existat deficiențe. Se ignoră faptul că acea factură a fost emisă in baza contractului încheiat intre cele două părți care privește efectuarea unor lucrări de turnare sape la hale deținute de .; lucrări efectuate în mai multe etape, pentru fiecare etapa au fost emise facturi. Prestatorul trebuia să predea lucrări fără vicii ascunse. A invocat la fond și excepția de neexecutare a contractului. Instanța de fond a avut în vedere contractul si obligațiile parților.
Consideră că instanța de apel a reținut în mod legal și temeinic că excepția de neexecutare a contractului invocată de intimata reclamantă are caracter întemeiat, în cauză fiind vorba de lucrări neexecutate potrivit obligațiilor asumate, pentru vicii ascunse ale lucrării, care nu au putut fi cunoscute la data recepției, recurenta fiind răspunzătoare. Solicita respingerea recursului.
Instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Asupra recursului de față.
Prin acțiunea înregistrată sub nr._ pe rolul Judecătoriei C. reclamantul . a chemat în judecată pe pârâtul ., solicitând în contradictoriu cu acesta constatarea nulității absolute a clauzei de limitare a răspunderii antreprenorului prevăzută la art. 6.2, primul aliniat din contractul de antrepriză de construcții nr. 39/27.06.2011 și obligarea la remedierea defectelor de calitate/execuție apărute în urma lucrărilor efectuate de către pârât la punctul de lucru „Ferma Fântânele”, obligație de garanție a calității lucrărilor prevăzută de art. 5.1 din contract.
Prin sentința civilă nr._/26.07.2013 a Judecătoriei C. s-a admis în parte cererea reclamantului . în contradictoriu cu pârâta .-a respins capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a clauzei inserate la art.6.2 din contractul nr.39/27 06 2011 încheiat între părți, ca nefondat, s-a admis cel de al doilea capăt de cerere.
S-a dispus obligarea . să remedieze pe cheltuiala sa defectele constatate la lucrarea efectuată conform contractului nr. 39/27 06 2011 încheiat între părți.
S-a admis cererea reconvențională, s-a dispus obligarea . la plata către . a sumei de_,49 lei reprezentând contravaloare servicii prestate, precum și a sumei de 2875 lei cu titlu de cheltuieli de judecată – taxă de timbru, s-a obligat . plata către D. SRL a sumei de 8 cu titlu de cheltuieli de judecată – taxă de timbru.
S-au compensat cheltuielile de judecată până la concurența sumei de 8 lei.
Totodată s-a respins cererea privind acordarea altor cheltuieli de judecată formulată de ..
Prima instanță a reținut în considerentele hotărârii atacate că întrepărți s-a încheiat contractul de antrepriză cu nr.39/27.06.2011 intitulat contract de prestări servicii. Pârâtul în calitate de prestator/antreprenor s-a obligat să execute în folosul reclamantului/beneficiar o lucrare de turnare a unei șape de beton B 350 de 4 cm și lucrări conexe așa cum au fost enunțate în anexa 1 a contractului.
La art.6.2 se prevede.”beneficiarul își asumă responsabilitatea pentru soluția tehnică privind suprafața de turnare și de a asigura condițiile necesare desfășurării lucrărilor cerute de executant”. De asemenea, „are dreptul de a beneficia de prestarea unor servicii de calitate, fără vicii aparente sau ascunse”.
Nici una dintre părți nu a menționat data la care lucrările au fost finalizate și recepționate. Totodată reclamantul nu a invocat faptul că lucrarea nu a fost finalizată în termenul prevăzut în contract.
De asemenea, reclamantul nu a contestat contravaloarea lucrărilor efectuate și nici necomunicarea facturii cu nr. F501-1160 în valoarea de_,59 lei emisă de pârât, ci doar faptul că nu este de acord să plătească această sumă decât în condițiile în care se vor remedia deficiențele.
Pârâtul nu a contestat constatarea deficiențelor invocate de reclamant înăuntrul termenului de 1 an prevăzut în contract, ci doar a susținut că acestea sunt asumate de reclamant în cadrul riscului de apariție a unor deficiențe ce eventual s-ar fi datorat soluției tehnice privind suprafața de turnare.
Având în vedere aceste aspecte instanța a considerat că lucrările au fost efectuate în termen, că factura F510-1160 este acceptată de reclamant sub aspectul cuantumului, că celelalte facturi emise de pârât au fost achitate; că reclamantul a constat deficiențele înăuntrul termenului de garanție fixat prin contract și că la data întocmirii procesului verbal de recepție aceste vicii nu erau prezente.
Instanța a mai reținut, de asemenea având în vedere și concluziile raportului de expertiză coroborate cu nedovedirea de către părți a unor împrejurări contrare că lucrarea de construire s-a efectuat în lipsa unui proiect tehnic, autorizație de construire, în lipsa prezentării unor soluții tehnologice, în general în lipsa oricărei consultări de ordin tehnic cu un specialist, astfel încât lucrarea să se fi efectuat potrivit destinației ce urma a se da lucrării respective. De altfel, nici contractul nu pare să fi fost conceput cu consultarea vreunui profesionist, fie el avocat sau consilier juridic ori tehnician cu specializarea în construcții.
În acest context dispozițiile legii și ale contractului în relația dintre părți în ce privește toate chestiunile pe care aceștia și le opun unul celuilalt sunt aplicabile.
Contractul încheiat între părți este supus regulilor contractelor de antrepriză, cu specificul contractelor de antrepriză de construcții, așa cum acestea sunt descrise de codul civil 1864 aplicabil în cauza de față.
Dispozițiile legii 10/1995 invocate de părți, par a fi inaplicabile având în vedere definițiile și explicațiile date prin primele articole ale acestei legi, care induc concluzia că legea aplicabil numai construcțiilor cu sensul de clădire (de la care sunt exceptate clădirile cu parter sau cu parter și 1 etaj situate în mediul rural). Cu toate acestea lipsa unei prevederi exprese în acest sens a impus aplicarea dispozițiilor acestei legi și la speța de față, dar s-a avut în vedere regimul și natura concretă a „construcției.”
Relativ la primul capăt de cerere instanța a reținut că în lipsa unor prevederi exprese în materia contractelor de antrepriză, dispozițiile art. 1481 din codul civil 1864 făcând referire numai la răspunderea în cazul pierii bunului, sunt aplicabile regulile obișnuit, comune răspunderii pentru vicii (aparente sau ascunse).
În acest context limitarea răspunderii antreprenorului pentru eventualitatea unor vicii ce se pot constata ulterior recepționării lucrării, nu este interzisă expres prin lege. Cu toate acestea, diminuarea ori înlăturarea ei răspunderii ca și posibilitate acordată părților de a dispune prin contract va trebui apreciată în funcție de anumiți factori, după cum în anumite cazuri este sau nu prezent și un interes public, general care ar putea să înlăture capacitatea beneficiarului de a acorda imunitate antreprenorului în cazul viciilor ce afectează o construcție.
În ce privește cauza față instanța de fond a apreciat că o limitare a răspunderii a antreprenorului pentru eventuale vicii poate funcționa având în vedere natura construcției, o șapă a cărei deteriorare nu ar putea produce efecte în planul siguranței persoanelor, animalelor ce sunt exploatate economic ori a clădirilor vecine.
Referitor la cel de al doilea capăt cerere prima instanță a reținut că, potrivit art. 5.1 din contract pârâtul a garantat lucrarea sub aspectul oricărui tip de vicii s-ar ivi, atât aparente cât și ascunse.
În concluzie instanța a reținut că pârâtul are obligația de remedia orice degradări s-ar fi ivit în decurs de 1 an de la predarea lucrărilor, această obligație fiind asumată prin clauza de garantare prevăzută de art.5.1 din contract, neputând opune reclamantului nici o cauză de exonerare în condițiile în care nu a revelat înainte de a începe executarea contractului orice eventuală cauză ce ar putea atrage ineficiența lucrărilor și care s-ar putea datora amplasamentului.
În ceea ce privește cererea reconvențională s-a apreciat că,la dosarul cauzei nu s-a făcut dovada datei la care s-a comunicat factura F501-1160/24 08 2011, dar acest fapt nu a fost contestat, iar din susținerile reclamantului rezultă că plata s-a refuzat după ce s-au constatat deficiențele.
Cu toate acestea, plata lucrărilor trebuia efectuată potrivit dispozițiilor din contract, la scadență reclamantul fiind de drept în întârziere. Din această perspectivă apare ca fiind lipsit de relevanță refuzul ulterior al pârâtului de a efectua remedierea viciilor constatate, întrucât obligația de plată era deja născută și era pură și simplă, nefiind afectată de vreo condiție. Cele două obligații, deși născute ambele din contract (sau din lege în legătură cu contractul, indiferent), aceea privind plata lucrărilor efectuate cu aceea a garantării (cu consecința remedierii viciilor) nu sunt în corelație, fiecare dintre acestea antrenând o răspundere interdependentă.
Altfel spus, reclamantul la data la care a condiționat plata facturii de efectuarea remedierilor era deja în întârziere și prin urmare în culpă, or, în culpă fiind cu privire la executarea plății, nu poate invoca propria culpă pentru a impune celuilalt executarea unei obligații ce derivă, este adevărat, din contract, dar străină de obiectul derivat al contractului: efectuarea lucrărilor și plata prețului.
Împotriva aceste hotărâri a formulat apel reclamanta ., solicitând modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul admiterii și primului capăt de cerere privind nulitatea absolută a clauzei de limitare a răspunderii antreprenorului prevăzută la art. 6.2 primul aliniat din contractul de antrepriză de construcții nr. 39/27.06.2011 și respingerii cererii reconvenționale, ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr.172 din 17.06.2014 Tribunalul C. a admis apelul formulat de apelanta . în contradictoriu cu intimata . – Cernavodă, a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a admis acțiunea principală formulată de reclamanta . în contradictoriu cu pârâta ., a constatat nulitatea absolută a clauzei prevăzută de art.6.2 din contractul nr.39/27.06._ încheiat între părți, a respins, ca nefondată cererea reconvențională formulată de pârâta ., menținând celelalte dispoziții ale hotărârii apelate.
Totodată a obligat intimata pârâtă la plata în favoarea apelantei reclamante a cheltuielilor de judecată în sumă de 2.957,3 lei reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar.
Pentru a pronunța astfel instanța de apel a reținut că între părți s-a încheiat contractul de prestări servicii nr.39/27.06.2011, în baza căruia pârâta . în calitate de prestator s-a obligat să execute în folosul reclamantei . - beneficiar o lucrare de turnare a unei șape de beton B 350 de 4 cm și lucrări conexe așa cum au fost enunțate în anexa 1 a contractului.
La data de 24.08.2011 pârâta . a emis factura nr. 501/1160/24.08.2011 în valoare de 63.151,59 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor efectuate.
Prin adresa nr.73/10.10.2011 ( fila 56 dosar fond ) reclamanta i-a comunicat pârâtei existența unor fisuri ale șapei de beton turnate în urma lucrărilor executate la Punctul de lucru Ferma Fântânele, solicitându-i remedierea defectelor. Solicitarea a fost reiterată conform corespondenței purtate între părți ( adresele nr. 1/10.01.2012, nr.1/14.03.2012, nr. 79/14.03.2012 – filele 49 – 56 dosar fond ).
Prin adresa nr. 79/14.03.2012 reclamanta . i-a adus la cunoștință pârâtei . efectuarea în data de 23.03.2012, ora 15.00 la Punctul de lucru Ferma Fântânele Hala 2 și Hala 3 unei expertize tehnice vizând lucrările executate de către prestator.
La data de 30.07.2007 s-a întocmit procesul – verbal de recepție pentru lucrările „ Turnat beton hala 8 și hala 1 ferma Fântânele”, iar la data de 03.08.2007 procesul – verbal de recepție pentru lucrările „ Turnat beton hala 3 și hala 1 ferma Fântânele” ( filele 35 – 38 ).
Contractul de prestări servicii nr. 39/27.06.2011 a fost calificat în mod corect de prima instanță drept un contract de antrepriză de construcții căruia i se aplică dispozițiile generale ale Codului civil ( aplicabil nu numai edificiilor propriu - zise, ci și în cazul altor lucrări de construcții conform disp. art. 1483 C.civ. ) și prevederile speciale ale Legii 10/1995 privind calitatea în construcții, reglementare cadru în materie, cu luarea în considerare a specificului lucrării ce face obiectul contractului încheiat între părți, respectiv turnarea unei șape de beton B 350 de 4 cm și lucrări conexe.
Prin clauza prevăzută la art.6.2 primul aliniat s-a prevăzut că beneficiarul își asumă responsabilitatea pentru soluția tehnică privind suprafața de turnare, ceea ce echivalează cu o limitare a răspunderii antreprenorului de construcții. Or, chiar în condițiile în care amplasamentul este pus la dispoziție de beneficiar necorespunderea lui reprezintă un viciu de construcție și nu poate fi invocat de antreprenor drept cauză exoneratoare de răspundere. Aceasta, în considerarea calității de specialist a antreprenorului, căruia îi incumbă obligația de a verifica conformitatea amplasamentului cu normele specifice aplicabile în materie.
Astfel, dispozițiile art. 1481 C.civ. care prevăd că dacă lucrul a pierit din cauza unui viciu al materialelor procurate de beneficiar, antreprenorul are dreptul să pretindă plata prețului - nu sunt incidente în materia antreprizei în construcții. În acest sens sunt relevante disp. art.23 lit. a, f din Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcții.
Prin urmare, având în vedere că prin modul de reglementare al răspunderii antreprenorului în construcții de urmărește ocrotirea atât a unui interes privat al beneficiarului lucrării, cât și a interesului public, general (Art. 3 din Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcții „Prin prezenta lege se instituie sistemul calității în construcții, care să conducă la realizarea și exploatarea unor construcții de calitate corespunzătoare, în scopul protejării vieții oamenilor, a bunurilor acestora, a societății și a mediului înconjurător”), precum și că prin clauza de la art. 6.2 nu s-au respectat normele legale prevăzute pentru stipularea sa valabilă, urmează a se constata nulitatea absolută a acesteia. Este vorba de o nulitate virtuală, care nu este prevăzută expres de lege, ci rezultă din modul în care este reglementată răspunderea antreprenorului de construcții.
În ceea ce privește cererea reconvențională, s-a reținut că, după emiterea de către pârâta . a facturii nr. 501/1160/în valoare de 63.151,59 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor efectuate, reclamanta . a refuzat plata facturii, comunicându-i antreprenorului existența unor fisuri ale șapei de beton turnate în urma lucrărilor executate la Punctul de lucru Ferma Fântânele, solicitându-i remedierea defectelor.
Instanța de apel a apreciat ca excepția de neexecutare a contractului are un caracter întemeiat, fiind îndeplinite condițiile existenței obligațiilor reciproce ale părților izvorând din același contract, neexecutarea obligației cocontractantului de a asigura servicii de calitate fără vicii aparente sau ascunse, neexecutare care nu se datorează reclamantei pârâte. Din raportul de expertiză tehnică extrajudiciară întocmit la data de 30.03.2012 de către D-l expert tehnic B. D. ( filele 16 – 19 dosar fond ), înscris care nu a fost contestat de către pârâta . pe parcursul procesului civil de față rezultă că dezagrementele tehnice ale pardoselilor sunt generate de cauze constând în cauze de concepție și în deficiențe de execuție.
Este adevărat că recepția lucrării din partea beneficiarului fără obiecții și rezerve echivalează cu descărcarea antreprenorului și decade pe beneficiar din dreptul de a invoca ulterior viciile lucrării, însă numai în cazul viciilor aparente. Pentru aceste vicii, răspunderea antreprenorului poate fi angajată numai dacă, potrivit legii sau contractului, el datorează garanție, în cadrul termenului stabilit, pentru lucrarea efectuată.
Antreprenorul răspunde însă, în toate cazurile, pentru viciile ascunse ale lucrării, după ce a fost recepționată de către beneficiar, care nu au putut fi cunoscute cu prilejul recepției, apărând ulterior acesteia.
Concluzionând asupra celor expuse mai – sus, s-a reținut caracterul nefondat al cererii reconvenționale, și a fost respins ca atare.
Împotriva acestei hotărârii a formulat recurs pârâta . care a criticat-o sub aspectele:
Hotărârea a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii și este lipsită de temei legal.
Conform clauzei 6.2 din contractul de antrepriză încheiat între părțile dosarului, intimata reclamantă . și-a asumat răspunderea soluției tehnice și a materialului de aderență care a fost pus la dispoziție de către reclamantă.
Totodată, inginerul responsabil de urmărirea execuției lucrărilor a verificat zilnic modul de executare a lucrării si a semnat procesele verbale de recepție fără obiecțiuni.
Ca atare, clauza 6.2. prin care beneficiarul si-a asumat responsabilitatea pentru soluția tehnica privind suprafața de turnare nu este contrara prevederilor art. 23 lit "a" si "f" din Legea nr. 10/1995, si prin urmare nu este lovita de nulitate, deoarece nu echivalează cu o clauza de limitare a răspunderii, cum greșit retine instanța de apel.
Criteriul esențial de clasificare a nulității in nulitatea absoluta si nulitate relativa îl reprezintă natura interesului ocrotit prin dispoziția încălcată la încheierea actului juridic.
Clauza 6.2. prin care beneficiarul si-a asumat responsabilitatea soluției tehnice privind suprafața de turnare este o clauza contractuala uzuala . prestări servicii, agreata si negociata de părțile in litigiu la încheierea contractului si nu încalcă nicio dispoziție legala al cărui scop îl reprezintă ocrotirea unui interes general.
In sfârșit, instanța de apel retine ca este vorba de o nulitate virtuala, care nu este prevăzuta expres de lege, si care rezulta din modul in care este reglementata răspunderea antreprenorului de construcții. Ori, nulitatea absoluta trebuie sa fie expresa si nu virtuala implicita pentru a putea opera.
Mai susține recurenta că hotărârea instanței de apel de respingerea cererii reconvenționale este data cu aplicarea greșita a legii.
In temeiul contractului de prestări servicii evocat, recurenta a efectuat lucrări de "turnat apa beton" la mai multe hale aparținând intimatei.
Factura nr. 501/1160/24.08.2011 in valoare de 63.151,59 lei, care face obiectul cererii reconvenționale a fost emisa in baza situațiilor de lucrări confirmate de intimata, efectuate la hala 8 si cala 1.
Expertiza extrajudiciara invocata de instanța de apel, constata deficiente de execuție la halele 2 si 3, altele decât cele care au făcut obiectul lucrărilor aferente facturii in litigiu.
Mai mult, situațiile de lucrări in baza cărora s-a emis factura nr. 501/1160/24.08.2011 au fost recepționate de intimata fara obiecțiuni si au fost confirmate de către reprezentantul sau legal.
Prin urmare, greșit instanța de apel a considerat ca in speța, sunt îndeplinite condițiile impuse de lege pentru admiterea excepției de neexecutare a contractului, câtă vreme suma care face obiectul cererii reconvenționale reprezintă lucrările efectuate la alte hale decât cele la care s-au constatat deficiente calitative.
Curtea apreciază nefondat recursul pentru următoarele considerente:
Criticile recurentei pârâte sunt nefondate. Obiectul cauzei deduse judecății îl constituie constatarea nulității clauzei prevăzută de părți la pct.6.2. in contractul de prestări servicii nr.39/27.06.2011.
In baza contractului de antrepriza, una dintre părți, numita antreprenor, se obliga sa execute pe riscul sau si in mod independent o anumita lucrare pentru cealaltă parte, numita client in schimbul unui preț.
Astfel, contractul a fost interpretat în mod corect ca fiind un contract de antrepriză, instanța de apel analizând legalitatea clauzei referitoare la răspunderea antreprenorului.
Atât legea 10/1995 cât și clauzele contractuale stabilesc răspunderea antreprenorului pentru executarea a lucrării la standardul de calitate convenit de părți în contract.
Potrivit dispozițiilor art.23 lit a și b din Legea 10/199: ”Executantul lucrărilor de construcții are următoarele obligații principale:
a) sesizarea investitorilor asupra neconformităților și neconcordanțelor constatate în proiecte, în vederea soluționării;
f) utilizarea în execuția lucrărilor numai a produselor și a procedeelor prevăzute în proiect, certificate sau pentru care există agremente tehnice, care conduc la realizarea cerințelor esențiale, precum și gestionarea probelor-martor; înlocuirea produselor și a procedeelor prevăzute în proiect cu altele care îndeplinesc condițiile precizate și numai pe baza soluțiilor stabilite de proiectanți cu acordul investitorului;”
În textul citat legiuitorul prevede în sarcina antreprenorului obligația de a analiza neconcordanțele din proiectul beneficiarului precum și înlocuirea soluției tehnice propuse cu o alta care să îndeplinească standardele de calitate în construcții.
În contradicție cu dispozițiile legale suscitate părțile, prin clauza contractuală de la punctul6.2 din contract transferă această obligație în sarcina beneficiarului.
Este evident faptul că clauza este contrară legii. Fiind în discuție executarea unei lucrări de către un antreprenor,specializat în executarea lucrării la care s-a obligat, legiuitorul a prevăzut expres faptul că acesta este singurul abilitat să analizeze soluția tehnică și chiar să înlăture(cu anunțarea prealabilă a beneficiarului) a procedeului care nu corespunde din punct de vedere tehnic lucrării.
Ori, în clauza de la punctul 6.2. din contract nu numai că se limitează răspunderea antreprenorului ci soluția tehnică cade în sarcina beneficiarului dând astfel posibilitatea unei persoane neavizate să ia hotărârea asupra aspectelor de ordin tehnic ce țin de calitatea în construcții,aspect care nu este permis de lege.
Criticile recurentei pârâte se circumscriu faptului că nefiind încălcată o normă de interes general nu se poate reține nulitatea clauzei. Susținerea nu poate fi reținută întrucât Legea 10/1995 cuprinde dispoziții exprese referitoare la calitatea în construcții, obligația executantului precum și răspunderea acestuia pentru realizarea lucrării de construcție în conformitatea cu standardele tehnice.
Atât timp cât dispoziția din art.23 din Legea 10/1995 prevede în mod strict obligația executantului de a folosi soluția optimă lucrării pe care o execută iar clauza contractuală conține prevederi contrare în mod corect instanța de apel a apreciat nulitatea clauzei. Este adevărat că nu este o nulitate expres prevăzută dar art.23 constituie o normă imperativă de la care executantul nu poate deroga iar orice prevedere contrară este nulă.
În ceea ce privește cererea reconvențională având ca obiect achitarea sumei de_,59 reprezentând contravaloarea lucrărilor, instanța de apel a reținut excepția de neexecutare a contractului.
Neexecutarea contractului, întemeiată pe principiul reciprocității și interdependenței obligațiilor contractuale, nu este nicio excepție de procedură propriu-zisă și nicio excepție de fond, în sensul legii ci, doar un mijloc de apărare pe care o parte, de regulă, pârâtul, îl poate invoca și asupra căruia instanța se pronunță pe baza probelor administrate în cauză.
Contractele sinalagmatice se caracterizează prin reciprocitatea și interdependența obligațiilor, respectiv împrejurarea că fiecare dintre obligațiile reciproce este cauza juridică a celeilalte, astfel încât principiul forței obligatorii impune necesitatea îndeplinirii tuturor obligațiilor corelative născute din contractul sinalagmatic.
De aceea, recurenta reconvenientă nu poate pretinde plata prețului dacă nu și-a îndeplinit ea însăși obligația asumată prin contract, Curtea urmând a analiza sub acest aspect excepția de neexecutare a contractului invocată de reclamanta intimată.
Așa cum reiese din actele dosarului sapa de beton turnată prezintă fisuri iar recurenta nu s/a prezentat la beneficiar pentru remedierea defectelor deși potrivit cap.V art.5.1 din contract executantul are obligația de a remedia defectele de calitate apărute. Din procesul verbal de recepție rezultă ca obiectul contractului s/a realizat prin turnarea betonului la hala 3 si 2 din ferma Fântânele iar expertiza extrajudiciară depusă la dosarul de fond a concluzionat faptul că acestea au fost realizate necorespunzător sub aspect tehnic. Expertul tehnic a analizat sapa turnată la halele 2 și 3 ce au făcut obiectul contractului de antrepriză astfel încât critica recurentei referitoare la analiza lucrării din alte hale este neîntemeiată și va fi înlăturată.
Art.6.1. din contract prevede că prestatorul are dreptul să primească prețul serviciilor prestate, la termenele convenite,numai dacă acestea sunt lipsite de vicii.
Ori, este necontestat faptul că sapa turnată de către . prezintă fisuri iar societatea nu a remediat aceste deficiențe. Astfel,în raport de clauza contractuală susmenționată și de dispozițiile art.29 din Legea 10/1995 Curtea constată că în mod corect a fost reținută excepția de neexecutare recurenta neavând dreptul să pretindă plata prețului serviciilor cât timp nu a executat întocmai lucrarea la care s-a obligat.
Pentru toate aceste considerente și față de dispozițiile art.312 Cod proc.civilă Curtea va respinge recursul menținând ca legală și temeinică decizia recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul - litigii cu profesioniștii – formulat de recurenta pârâtă ., cu sediul în Cernavodă, ..3, județul C., împotriva sentinței civile nr.172 din 17.06.2014 pronunțată de Tribunalul C., în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimata reclamantă ., cu sediul în Focșani, ..17, județul V., având ca obiect constatare nulitate act, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 22 septembrie 2014.
Ptr.Președinte, K. S. Conf.art.261 al.2 C. Semnează Vicepreședinte N. S. | Judecător, M. C. | Judecător, R. N. B. |
Grefier, M. N. |
Jud.fond:N.M.M.
Red.dec.jud.M.C.
2 ex./24.11.2014
Gref.M.N.
| ← Radiere. Decizia nr. 397/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA | Acţiune în revendicare. Decizia nr. 104/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
