Pretenţii. Decizia nr. 370/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA

S-a invocat, de asemenea, excepția inadmisibilității acțiunii, ca urmare a neîndeplinirii legale a procedurii prealabile speciale, a reclamației administrative conf. dispozițiilor art. 64 din RT CFR, precum și excepția prescripției dreptului la acțiune, prin trecerea unui termen de un an de la data eliberării transportului către destinatar, astfel arătându-se că, de la data eliberării transportului 22.11.2010, în baza dispozițiilor art. 69.1 din Regulament, prin trecerea unui an de la data eliberării, ar rezulta data de 22.10.2011, moment la care, dreptul material la acțiune al .-a prescris.

Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, precizându-se că sigiliul aplicat larg de către expeditor la ventilul central constituie o neregulă ce este săvârșită de către expeditorul O. P. SA, care a aplicat sigiliul incorect, însă verificarea tehnică a vagonului a demonstrat că ventilul central s-a aflat pe poziția închis, astfel cum rezultă din constatare, nefiind posibilă pătrunderea pe la ventilul central.

Cum nu sunt identificate urme de violare la sistemele de închidere și descărcare a vagonului, sigiliile aparținând expeditorului fiind intacte, susține chemata în garanție că, nu operează prezumția relativă de culpă a operatorului de transport, diferența cantitativă reclamată de expeditor, aparține culpei exclusive a acestuia, prin neîncărcarea în fapt a mărfii în vagon în stația de expediție Brazi și aplicarea propriilor sigilii ale reclamantei.

S-a susținut că, deoarece vagonul a fost luat în primire de calea ferată cu masa stabilită de predător, fără a fi cântărit și a ajuns la destinație cu sigiliile aplicate de expeditor intacte, înseamnă că lipsa de marfă reclamată provine din neîncărcarea mărfii de către expeditor, cărăușul feroviar nefiind gestionar al sigiliilor O. P., conchizându-se că, diferența cantitativă de marfă reclamată, nu provine din culpa operatorului de transport, întrucât mijlocul de transport nu poartă urme de violare, inversarea ori înlocuirea sigiliilor O. P. aplicate pe vagon demonstrând culpa exclusivă a reclamantei.

Prin Încheierea din data de 02.04.2012 s-au respins excepțiile privind lipsei calității procesuale active a pârâtei . în cererea de chemare în garanție, excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție, excepția prescripției dreptului la acțiune în cererea de chemare în garanție invocate de chemata în garanție S.N.T.F.M. C.F.R. Marfă SA.

Prin Încheierea din data de 05.11.2012 s-a admis proba cu expertiză tehnică în specializarea „Exploatare căi ferate, locații și material rulant” propusă de pârâta . și chemata în garanție S.N.T.F.M. CFR Marfă SA. ( cu obiectivele 1, 2, 3, 5, 7 propuse de pârâtă și obiectivele 1- 3 propuse de chemata în garanție, obiectivul nr. 3 în forma „Având în vedere răspunsurile la primele două obiective să se determine cuantumul despăgubirilor datorate de chemata în garanție S.N.T.F.M. CFR Marfă SA către pârâta . în temeiul prezentei acțiuni izvorâte din executarea contractului de transport în ipoteza identificării vreunui prejudiciu care să rezulte dintr-o eventuală pierdere survenită în executarea contractului de transport”.

S-a respins partea din obiectivul nr. 3 referitor la „Să se stabilească întinderea răspunderii CFR Marfă în executarea contractului de transport nr._/21.11.2010, în condițiile în care expediția a ajuns la destinație cu toate sigiliile intacte și corect aplicate, fără scurgeri din conținut”, ca nefiind în competența expertului judiciar să-și exprime părerea asupra unor chestiuni de drept aflate în căderea instanței de judecată.

S-a prorogat pronunțarea asupra probei cu expertiză tehnică în specializarea „Petrol și gaze” cu obiectivele nr. 4, 6 propuse de pârâtă (4. Să se stabilească dacă între metoda cântăririi prin volumetrie aplicată în cauză la data expedierii mărfii și metoda cântăririi directe în cauză există diferențe și dacă aplicarea de două metode diferite în prezenta cauză este explicația diferențelor rezultate dintre data expediției și data ajungerii la destinație;

6. Să se stabilească dacă raportat la datele de expediere și ajungere la destinație, condițiile metrologice, condițiile de transport raportate la vagoanele puse la dispoziție etc. marfa transportată putea suferi o deteriorare de 2% din cantitatea sa fără a fi afectate de scurgeri sau sustrageri ) după punerea în discuția părților a necesității obținerii punctului de vedere al unor personalități sau specialiști recunoscuți în domeniile „Metrologie”,„ Petrol și gaze” și „Exploatare căi ferate, locații și material rulant”, laborator sau institute de specialitate relativ la specialitatea necesară în vederea efectuării raportului de expertiză cu obiectivele propuse de pârâtă.

În considerarea dispozițiilor art.201 C.pr.civ. instanța a dispus emiterea unor adrese către Institutul Național de Metrologie București, Universitatea de petrol și gaze – Ploiești și AFER București prin care a solicitat acestor autorități să precizeze competențele în domeniul specialității lor, precum și natura expertizei ce se impune a fi efectuată în cauză având obiectivele încuviințate, dată fiind poziția contradictorie a părților în legătură cu acest aspect ( expertiză în specialitatea metrologie / petrol și gaze / exploatare căi ferate, locații și material rulant ).

Așa fiind, instituțiile cărora instanța a înțeles a se adresa, au răspuns:

Autoritatea Feroviară Română - AFER București a considerat drept lămuritoare efectuarea unei expertize tehnice în specialitatea exploatare căi ferate, locații și material rulant.

Institutul Național de Metrologie București a apreciat că se impune expertiză asupra metodelor de măsurare, a mijloacelor de măsurare utilizate și a corectitudinii aplicării acestor metode în conformitate cu procedurile de măsurare elaborate de agenții economici implicați.

Universitatea Petrol - Gaze Ploiești a exprimat un punct de vedere în legătură cu posibilele cauze obiective sau subiective ale diferențelor între metoda cântăririi directe și metoda calculului prin volumetrie, precum și procentul maxim posibil al unor pierderi de benzină în timpul transportului și în timpul operației de umplere – golire.

Având în vedere obiectivele propuse de pârâta ., punctele de vedere exprimate de autoritățile arătate, prevederile OG 20/1992 privind activitatea de metrologie (Anexa 1 din OG 20/1992 privind activitatea de metrologie „expertiză metrologică - ansamblu de operațiuni efectuate în scopul de a examina și de a demonstra starea unui mijloc de măsurare și de a determina caracteristicile metrologice ale acestuia, printre altele, prin raportarea la cerințele din reglementările de metrologie legală aplicabile”), precum și poziția procesuală a părților asupra acestei chestiuni (reclamanta . – „ Metrologie” pârâta . – în principal „Petrol și gaze”, în subsidiar - „Exploatare căi ferate, locații și material rulant”, chemata în garanție S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ CFR Marfă SA - „Exploatare căi ferate, locații și material rulant”), instanța a apreciat prin Încheierea din data de 18.02.2013 că se impune efectuarea actului de procedură de către o comisie mixtă formată din doi experți având specialitatea „Metrologie” și „Exploatare căi ferate, locații și material rulant”.

Prin Sentința civilă nr. 1023/24.03.2014 Tribunalul C. admite acțiunea dispunând obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 110.739,48 lei, cu titlu de despăgubiri, admițând cererea de chemare în garanție a SNTFM - CFR MARFĂ SA – București, cu consecința obligării chematei în garanție S.N.T.F.M. – C.F.-R. MARFĂ SA la plata către pârâta .. a sumei de 110.739,48 lei cu titlu de despăgubiri, dispunându-se și obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 3.831 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar aferente cererii principale și obligarea chematei în garanție la plata către pârâta .. a sumei de 14.762 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, pentru următoarele considerente, în esență:

Cu scrisoarea de trăsură nr._/20.10.2010 s-a expediat din cadrul . – Rafinăria Petrobrazi prin intermediul transportatorului . către . – Depozitul C., cantitatea de 49.650 kg. benzină premium fără plumb 95 - aviz de însoțire a mărfii nr._/20.10.2010, nota de greutate nr._/20.10.2010, document administrativ de însoțire a mărfii -.

Din întreg transportul ajuns la destinație, la vagonul nr._ „s-a constatat lipsă sigiliu expeditor nr._ la ventil descărcare dreapta, s-a găsit aplicat sigiliul B0027631, care nu este în document, la ventilul central sigiliul nr. B0034975 este larg și s-a observat în jurul șurubului lipsă vopsea roșie, zgârieturi laterale pe sigilii”, motiv pentru care, comisia de recepție a încheiat procesul – verbal preliminar nr.186/01.11.2010.

S-a constatat că, din totalul cantității de produs expediat cu vagonul nr._ lipsește cantitatea de 18.680 KG benzină premium fără plumb 95, astfel că, la data de 01.11.2010 s-a întocmit Procesul-verbal nr. 37/01.11.2010 semnat de reprezentanții Stației CFR Palas, Poliției TF Palas și . în care s-a consemnat starea tehnică și comercială a vagoanelor și s-a stabilit că există un minus cantitativ de 18.680 kg benzină.

Marfa a fost transportată de operatorul de transport feroviar S.N.T.F.M. CFR Marfă SA astfel cum rezultă din scrisoarea de trăsură menționată mai sus, astfel că, la data de 20.01.2011 pârâta . formulat reclamație administrativă și invitație la conciliere directă în baza dispozițiilor art. 64 și urm. din Regulamentul privind transportul pe căile ferate din România, aprobat prin OG nr.7/2005, art.720¹ C.pr.civ., înregistrată la aceeași dată la Secretariatul S.N.T.F.M. CFR Marfă SA Sucursala C..

Arată instanța de fond că, reclamația administrativă a fost însoțită de originalul scrisorii de trăsură nr._/21.10.2010, astfel cum rezultă din însuși conținutul acestui înscris, aspect necontestat de către chemata în garanție, iar la data de 08.02.2011 S.N.T.F.M. CFR Marfă SA și-a exprimat punctul de vedere raportat la reclamația administrativă formulată de pârâtă.

Totodată, reține instanța de fond că, între reclamanta . și pârâta . fost încheiat contractul de transport pe cale ferată înregistrat sub nr. J7918/22.12.2009 (filele 103 - 108 dosar vol. I) potrivit căruia transportatorul răspunde pentru:

- Pierderea totală sau parțială a mărfii ( pct. 2.10 );

- Lipsurile constatate în urma unor nereguli tehnice și comerciale apărute în timpul transportului ( pct. 2.11 );

- Contravaloarea mărfurilor pierdute din vagoane din vina sa, în cazul în care sigiliile lipsesc, prezintă urme de violare sau scurgeri de conținut ( pct. 2.12),

dispozițiile contractuale fiind în acord cu Regulamentul privind transportul pe căile ferate din România din 31.01.2005, aprobat prin OG nr.7/31.01.2005 potrivit cărora:

„(1)Operatorul de transport feroviar este răspunzător pentru paguba care rezultă din pierderea totală sau parțială și din avarierea mărfii survenită din momentul încheierii contractului de transport și până la eliberarea expediției, precum și pentru paguba care rezultă din depășirea termenului de executare a contractului de transport.

(2)Când operatorul de transport feroviar a cântărit mărfurile, el răspunde de cantitatea constatată pe cântarul său, în limita toleranțelor stabilite la art. 61 alin. (3) lit. b).

(3)Operatorul de transport feroviar are dreptul să facă dovada că în realitate a primit mai puțin de la expeditor sau că marfa sosită la destinație corespunde cu masa netă ori cu specificațiile din actele de livrare sau din scrisoarea de trăsură.

(4)Operatorul de transport feroviar nu răspunde pentru lipsurile cantitative, până la proba contrară, dacă mijlocul de transport închis a ajuns la destinație fără urme de violare, sustragere, scurgere, avariere și cu sigiliile intacte, iar mărfurile încărcate în mijlocul de transport deschis, cu semnele sau marcajele intacte ( art. 60: Responsabilități ).

(1)Sarcina probei că avarierea mărfii s-a produs în timpul transportului și din culpa operatorului de transport feroviar revine celui care reclamă.

(2)În cazul în care însă coletul sau mijlocul de transport a fost violat pe parcurs sau poartă urme de violare ori marcajele de pe mărfurile transportate într-un mijloc de transport deschis poartă, de asemenea, urme de violare, se presupune, până la proba contrară, că mărfurile au fost avariate din culpa operatorului de transport feroviar (art. 61: Întinderea răspunderii ).

(1)Operatorul de transport feroviar este obligat să plătească despăgubiri pentru pierderea totală sau parțială, avarierea mărfii sau depășirea termenului de executare a contractului de transport. Când se încasează tarife necuvenite, operatorul de transport feroviar este obligat să le restituie.

(2)În caz de pierdere totală sau parțială a mărfii, operatorul de transport feroviar trebuie să plătească, excluzând alte daune-interese, o despăgubire calculată după factură sau după prețul curent al mărfii, iar în lipsa acestora, după prețul mărfurilor de aceeași natură si calitate, la locul și data la care marfa a fost primită la transport. Despăgubirea nu poate depăși valoarea pe kilogram brut de marfă lipsă, stabilită prin Normele uniforme. în afară de aceasta, operatorul de transport feroviar trebuie să restituie tariful de transport, taxele vamale și celelalte sume plătite de client cu ocazia transportului mărfii pierdute (art. 63: Despăgubiri ).

(1)Acțiunea în justiție pentru restituirea unei sume plătite în temeiul contractului de transport poate fi exercitată împotriva operatorului de transport feroviar care a încasat această sumă sau împotriva celui în folosul căruia a fost încasată.

(2)Acțiunea în justiție, referitoare la ramburs, nu poate fi exercitată decât împotriva operatorului de transport feroviar de la expediere.

(3)Celelalte acțiuni în justiție, care izvorăsc din contractul de transport, pot fi exercitate împotriva operatorului de transport feroviar de la expediere, împotriva operatorului de transport feroviar de la destinație sau împotriva operatorului de transport feroviar pe parcursul căruia s-a produs faptul care a dat naștere acțiunii. Operatorul de transport feroviar de la destinație poate fi acționat în judecată chiar dacă nu a primit nici marfa, nici scrisoarea de trăsură.

(4)În situațiile prevăzute la alin. (3), dacă reclamantul are de ales între mai mulți operatori de transport feroviar, dreptul său de opțiune se stinge de îndată ce acțiunea a fost intentată împotriva unuia dintre aceștia.

(5)Acțiunea în justiție poate fi exercitată împotriva unui alt operator de transport în cazurile menționate la alin. (1)-(3), când aceasta este formulată în instanță, pe cale de cerere reconvențională sau de excepție, în legătură cu același contract de transport(art. 66: Operatorii de transport feroviar care pot fi acționați în justiție ).

Din interpretarea coroborată a dispozițiilor legale mai - sus citate reține instanța de fond a rezulta că, este instituită în favoarea expeditorului o prezumție legală de răspundere aoperatorului de transport feroviar pentru paguba care rezultă din pierderea totală sau parțială … survenită din momentul încheierii contractului de transport și până la eliberarea expediției.

Având în vedere că la vagonul nr._ „s-a constatat lipsă sigiliu expeditor nr._ la ventil descărcare dreapta, s-a găsit aplicat sigiliul B0027631, care nu este în document, la ventilul central sigiliul nr. B0034975 este larg și s-a observat în jurul șurubului lipsă vopsea roșie, zgârieturi laterale pe sigilii”, reține instanța a rezulta că, devin incidente dispozițiile art.60 coroborat cu dispozițiile art.61 alin.2 din Regulamentul privind transportul pe căile ferate din România, în sensul operării prezumției legale de răspundere aoperatorului de transport feroviar.

Conform punctului de vedere exprimat de Dl expert V. A. în cadrul expertizei mixte încuviințate de instanță (filele 182 – 202 dosar vol. II ), cu toate că există diferențe între metoda cântărire prin volumetrie aplicată în cauză la data expedierii mărfii și metoda cântăririi directe, acest fapt nu explică diferența atât de mare, de 18.000 kg dintre expediție și destinație.

Pierderile prin procesul de măsurare sunt mult mai mici decât pierderea de 2 %, astfel că este exclus de a avea pierderi de 2 %, fără a avea scurgeri sau sustrageri.

În ceea ce privește punctul de vedere exprimat de Dl expert Homeghiu I. C. în cadrul expertizei mixte, dar și prin expertiza tehnică în specialitatea exploatare căi ferate, locații și material rulant (filele 110 – 118 dosar vol.II) acesta nu a fost avut în vedere de instanță, date fiind aprecierile subiective ale expertului, care depășesc limitele investirii sale, acesta substituindu-se în fapt judecătorului, ori, în accepțiunea autorului lucrării, rolul expertului este acela de a fi consultant, care sprijină judecătorul în rezolvarea unor probleme de specialitate.

Din perspectiva constatărilor tehnice obiective ale Dlui expert Homeghiu I. C. în cadrul expertizei în specialitatea exploatare căi ferate, locații și material rulant, a reținut instanța de fond că, era posibilă descărcarea din vagonul nr._ a unei cantități de 18.680 KG benzină, însă expertul a apreciat în mod subiectiv că, această culpă îi aparține reclamantei ., în calitate de proprietar/gestionar al sigiliilor, întrucât acesta deținea sigiliul B0027631 pe care l-a aplicat ulterior sustragerii la canea descărcare dreapta a vagonului nr._.

În acest sens, arată instanța de fond că, presupunerea expertului nu a putut fi primită, întrucât sigiliile sunt produse cu regim special de deținere, iar faptul că reclamanta a avut în posesia sa acest sigiliu ( B0027631 ) în urmă cu 4 luni când l-a folosit la expedierea unui alt vagon către o altă stație și un alt beneficiar, nu înseamnă că, după acest moment, în mod obligatoriu trebuia să fie tot în posesia acesteia.

Pe cale de consecință, reținând că operatorul de transport feroviar, în speță chemata în garanție SNTFM CFR Marfă SA, nu a răsturnat prezumția de răspundere prevăzută de lege, precum și că dispozițiile art.63 alin.2 din Regulament stabilesc modul de calcul al despăgubirii la care este obligat operatorul de transport feroviar, în baza dispozițiilor art.969 C.civ. și a prevederilor Regulamentului mai – sus citate, a admis acțiunea și a dispus obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 110.739,48 lei, cu titlu de despăgubiri în conformitate cu modul de calcul prezentat de reclamantă ( fila 11 dosar vol. I ).

Pentru aceleași considerente, în baza dispozițiilor art.66 alin.5 din Regulament s-a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă în contradictoriu cu chemata în garanție S.N.T.F.M. – C.F.R. MARFĂ S.A. dispunându-se obligarea chematei în garanție la plata către pârâtă a sumei de 110.739,48 lei cu titlu de despăgubiri.

În baza disp. art. 274 C.pr.civ. a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 3.831 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar aferente cererii principale și a obligat chemata în garanție la plata către pârâta . a sumei de 14.762 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru aferentă cererii principale, cererii de chemare în garanție, timbru judiciar și onorarii experți.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel - apelant chemat în garanție SNTFM - CFR MARFĂ SA criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu indicarea temeiului de drept prevăzut de art. 299 și următoarele Cod.pr.civ. și prevederile Regulamentului de transport aprobat prin OG nr.7/2005 cu următoarea motivație, în esență:

„În mod greșit instanța de fond a dispus în sensul respingerii excepției lipsei calității procesuale active a pârâtei .” atât timp cât, societatea pentru a avea calitatea de transportator feroviar în România trebuia să posede o licență de transport feroviar de marfă, eliberată în condițiile legii, precum și certificat de siguranță, document - cu regim special, nominal și netransmisibil - care permitea operatorului de transport feroviar accesul la infrastructura feroviară pe secțiile de circulație, stațiile de cale ferată și liniile ferate industriale.

Instanța nu a analizat corespunzător documentul depus de apelantă respectiv contractul de plată centralizată C.V.5._ încheiat de chemata în garanție SNTFM CFR MARFĂ SA și . astfel că, nelegal a dispus asupra respingerii excepției lipsei calității procesuale active a . și a ., odată ce, din conținutul contractului rezultă fără echivoc faptul că plătitorul taxelor de transport în contractul de transport, rezultat din scrisoarea de trăsură este ., în speță fiind aplicabile dispozițiile art.65 al.2 din Regulament.

În sprijinul sus menționatei susțineri, arată apelanta că, transportul succesiv reprezintă tipul de transport efectuat de mai mulți cărăuși, participând cel puțin două întreprinderi de transport de același tip care utilizează același mod de transport, bunurile fiind predate de la un transportator la altul, cu menționarea acestui fapt în documentul de transport – scrisoare de trăsură – iar conform art.37 din Regulament, acest document reprezintă înțelegerea dintre operatorul de transport feroviar și client, el trebuind să îndeplinească cumulativ condițiile impuse de textul de lege arătat.

În atare situație, Contractul nr.8.C_ încheiat de CFR Marfă și . și Contractul CV5._ încheiat de CFR MARFĂ și ., în aprecierea apelantei nu pot fi asimilate contractului de transport, fiind contracte încheiate cu organizatorii de transport, comisionari, doar pentru acordarea unor facilități pentru clienții acestora în ceea ce privește nivelul tarifelor și termenele de plată, putându-se observa din scrisoarea de trăsură referitoare la cel dintâi contract că, s-au avut în vedere tarifele accesorii ce sunt percepute pentru prestații auxiliare prestației de transport.

În egală măsură, susține apelanta că, prin contractul de prestări serviciu nr.071/28.11.2010 intervenit între . și ., cele două societăți și-au manifestat acordul ca transportatorul să fie SNTFM CFR MARFĂ SA iar din Contractul nr. J 7918/22.12.2009 intervenit între . și . că, . nu putea avea calitatea legală de operator feroviar față de lipsa licenței de transport feroviar, mandatul O. P. SA către . fiind dat, în aprecierea apelantei, numai cu privire la faza reclamațiilor administrative și astfel, această societate nu are calitate procesuală activă.

„În mod greșit instanța de fond a dispus în sensul respingerii excepției prescrierii dreptului material la acțiune”, atât timp cât, pentru acțiunea în daune pentru pierderea parțială a mărfii în art.68 din Regulament se prevede termenul de un an ce trebuie calculat din ziua în care a avut loc eliberarea expediției, respectiv 22.10.2010, de la momentul predării expediției și până la momentul formulării cererii de chemare în garanție, fiind un număr de 368 de zile calendaristice.

Se solicită de apelantă, a se avea în vedere dispozițiile legale cu caracter imperativ, ce nu cunosc nici o derogare și urmare neparcurgerii procedurii prealabile anterior sesizării instanței se solicită respingerea acțiunii ca fiind prematur introdusă, cu încălcarea dispozițiilor art.64.3 din R.T. aprobat prin OG nr.7/2005.

„În mod greșit instanța de fond a dispus în sensul respingerii excepției inadmisibilității” încălcându-se dispozițiile art.66 alin.5 din R.T. CFR, aceasta în condițiile în care, cererea de chemare în garanție nu a fost formulată pe cale de cerere reconvențională.

„Pe fond, în mod greșit instanța a dispus în sensul admiterii cererii de chemare în garanție a apelantei” atât timp cât, transportatorul/operatorul de transport feroviar și-a îndeplinit obligațiile care-i reveneau predând vagoanele destinatarului în aceleași condiții în care le-a primit la transport, asigurate la toate sistemele de închidere – deschidere cu sigiliile expeditorului menționat în documente, intacte, fără urme de violare și fără scurgeri din conținut.

Prin întâmpinare, intimata reclamantă O. P. SA, solicită respingerea apelului ca nefondat, cu motivația în esență că:

- în mod legal și temeinic instanța de fond a reținut calitatea procesuală activă a . precum și dreptul material la acțiune al acesteia ca fiind neprescris, atât timp cât, s-a făcut dovada că, apelanta și-a asumat răspunderea în efectuarea transportului în calitate de operator de transport feroviar, încasând tariful de transport, în speță fiind vorba despre o sustragere de combustibil în timpul transportului, prin violarea sigiliului de la vagonul nr._;

- în mod legal și temeinic instanța de fond a admis cererea de chemare în garanție a SNTFM CFR MARFĂ SA, odată ce, întreg materialul probator administrat în cauză, face dovada predării vagoanelor către destinatar, cu sigilii violate și lipsă de produs, din rapoartele de expertiză și din documentele ce au însoțit transportul rezultând că, atât la expediție cât și la destinație, măsurarea cantității de benzină transportată s-a făcut prin cântărire și nu așa după cum susține apelanta cu rea credință, prin metoda volumetrică.

- instanța de fond în mod legal și temeinic a analizat întregul material probator, aceasta în contextul în care, la dosar sunt depuse înscrisurile semnate de reprezentanții părților - Procesele verbale nr.186/01.11.2010 și nr.37 din 01.11.2010 – în care se consemnează atât starea tehnică și comercială a vagonului cât și faptul că există un minus cantitativ de 18.680 kg din produsul transportat, lipsă dovedită după cântărirea vagoanelor, în prezența părților.

Prin întâmpinare intimata pârâtă ., solicită respingerea apelului ca nefondat, cu motivația în esență că:

- legal și temeinic instanța de fond a procedat la respingerea excepțiilor deduse judecății, având în vedere dispozițiile cuprinse în art.64, art.65 cu referire la art.66, art.69 și art.70 din R.T, atât timp cât, realizarea expediției mărfii a fost făcută cu Scrisoarea de trăsură nr._/21.10.2010, la data de01.11.2010 sunt încheiate Procesele verbale de expediție între părți și semnate de reprezentanții acestora iar la data de 20.01.2011 intimata pârâtă formulează reclamația administrativă, pentru ca răspunsul privind punctul de vedere al SNTFM CFR MARFĂ să fie comunicat la data de 07.02.2011 și ulterior, la data de 18. – 19.10.2011 se depune cererea de chemare în garanție împotriva apelantei.

- legal și temeinic instanța de fond a procedat la admiterea acțiunii și a cererii de chemare în garanție, față de probatoriul administrat – concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză – și documentele depuse de părți prejudiciul fiind dovedit în ceea ce privește certitudinea și lichiditatea valorii acestuia.

Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate și a probatoriului administrat, Curtea apreciază în sensul respingerii apelului ca nefondat, pentru următoarele considerente în esență:

Instanța a fost investită de reclamanta . cu acțiunea având ca obiect:

- obligarea pârâtei la plata sumei de 110.739,48 lei, reprezentând contravaloarea cantității de 18.680 kg. benzină premium fără plumb 95, constatată lipsă la destinație, constată potrivit proceselor verbale încheiate la data de 01.11.2010;

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentința civilă nr. 1023/24.03.2014 Tribunalul C. admite acțiunea dispunând obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 110.739,48 lei, cu titlu de despăgubiri, admițând cererea de chemare în garanție a SNTFM - CFR MARFĂ SA – București, cu consecința obligării chematei în garanție S.N.T.F.M. – C.F.-R. MARFĂ SA la plata către pârâta .. a sumei de 110.739,48 lei cu titlu de despăgubiri, dispunându-se și obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 3.831 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar aferente cererii principale și obligarea chematei în garanție la plata către pârâta .. a sumei de 14.762 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, pentru considerentele sus relevate, acestea fiind condițiile în care a fost dedus judecății prezentul apel.

Reluând asupra motivelor de apel, Curtea reține:

În referire la motivul de apel privind „În mod greșit instanța de fond a dispus în sensul respingerii excepției lipsei calității procesuale active a pârâtei .”, Curtea reține că, susținerile apelantei sunt nelegale și netemeinice urmând a fi respinse, pentru că:

Cu Scrisoarea de trăsură nr._/20.10.2010 s-a expediat din cadrul O. P. SA Rafinăria Petrobrazi – prin intermediul transportatorului ., către . – Depozitul C., cantitatea de 49.650 kg benzină premium fără plumb 95, potrivit următoarelor documente: aviz de însoțire a mărfii nr._/20.10.2010; nota de greutate nr._/20.10.2010;document administrativ de însoțire a mărfii nr. 10ROGFHS0EVG001ECWD56, marfa fiind transportată de operatorul de transport feroviar SNTFM – CFR MARFĂ SA, astfel cum rezultă din scrisoarea de trăsură.

Urmare situației faptice sus expuse, reține Curtea că, transportul ajuns la destinație, prezenta la vagonul nr._:

- lipsă sigiliu expeditor nr._ la ventil descărcare dreapta, găsindu-se aplicat sigiliul B0027631, care nu era în document;

- la ventilul central sigiliul nr.B0034975 era larg, observându-se în jurul șurubului lipsă vopsea roșie, zgârieturi laterale pe sigilii,

motiv pentru care, comisia de recepție a încheiat procesul – verbal preliminar nr.186/01.11.2010 (fila 17 dos. fond), fapt pentru care, . a formulat reclamație administrativă și invitație la conciliere directă înregistrată sub nr.1353/20.01.2011 (filele 80 -82 dos.fond) invocând dispozițiile art.64 și următoarele din Regulamentul privind transportul pe căile ferate din România (RT-CFR) aprobat prin OG nr.7/2005 și dispozițiile art. 7201 C.pr.civ., înregistrată la aceeași dată la Secretariatul S.N.T.F.M. CFR Marfă SA Sucursala C., însoțită de originalul Scrisorii de trăsură nr._/21.10.2010 astfel cum rezultă din însuși conținutul acestui înscris, aspect de altfel necontestat de către apelanta chemată în garanție.

Totodată, reține Curtea că, S.N.T.F.M. CFR Marfă SA și-a exprimat punctul de vedere raportat la reclamația administrativă formulată de intimată, cu răspunsul nr. 8A3.3/317/07.02.2011 (filele 83-85 dos.fond), în sensul respingerii pretențiilor ..

Așa fiind și văzând și dispozițiile din Regulamentul privind transportul pe căile ferate din România aprobat prin OG nr. 7/2005, potrivit cu care:

„Art.66.1. Acțiunea juridică împotriva operatorului de transport feroviar, care se naște din contractul de transport, aparține persoanei care posedă scrisoarea de trăsură sau care, în lipsa acesteia, dovedește dreptul său în alt mod.

Art. 66.2. Acțiunea de restituire a unei sume plătite în baza contractului de transport nu aparține decât celui care a efectuat această plată.

Art. 66.3. Acțiunea referitoare la rambursele prevăzute de prezentul regulament aparține numai expeditorului.

Art.66.4. Celelalte acțiuni împotriva operatorului de transport feroviar, care derivă din contractul de transport, aparțin:

Art.66.4.1. expeditorului, atâta timp cât el are dreptul să modifice contractul de transport;

Art. 66.4.2. destinatarului, din momentul în care fie că a primit scrisoarea de trăsură, fie că și-a valorificat drepturile care îi aparțin”,

Curtea, apreciază că . era îndreptățită legal a formula acțiune în justiție, împotriva operatorului de transport feroviar, deoarece:

- s-a aflat în posesia originalului Scrisorii de trăsură nr._ din 21.10.2010 pe care a remis-o apelantei chemate în garanție, astfel încât există identitate între persoana intimatei pârâte și persoana care este titularul dreptului în raportul juridic dedus judecății, aceasta legitimându-se procesual „legitimațio ad causam”.

Că intimata . are calitate procesuală activă, reține Curtea a rezulta din împrejurarea de necontestat că, în procesul civil, calitatea procesuală presupune justificarea dreptului sau a obligației unei persoane de a participa ca parte, în proces, aceasta nepresupunând cu necesitate existența unui drept subiectiv, rezultat al stabilirii unui anumit raport juridic de drept substanțial (în cazul calității procesuale active).

Cu alte cuvinte, Curtea reține că, prin calitate procesuală se înțelege interesul îndreptățit al unei persoane de a cere concursul justiției, ce izvorăște din încălcarea unui drept propriu sau dintr-un raport recunoscut de lege, de conexitate cu acel drept, pentru că, acela care are un drept are și calitatea de a intenta o acțiune, practica judiciară impunând concepția potrivit căreia, calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana reclamantului și persoana care este titulara unui drept în raportul juridic dedus judecății.

În speță, este de necontestat că, intimata pârâtă a posedat scrisoarea de trăsură, având dreptul de a acționa operatorul de transport feroviar față de conținutul dispoziției cuprinse în art.66 din RT CFR, sus citat, ce se coroborează pe deplin cu conținutul art.65 din RT CFR, în care, legiuitorul a statuat în ceea ce privește reclamația administrativă, că:

„Art.65.3. Reclamațiile administrative rezultate din contractul de transport al mărfurilor sunt obligatorii și trebuie adresate operatorului de transport feroviar, în scris, în termen de 3 luni de la data încheierii contractului de transport conform pct. 37.2. Reclamația se depune separat pentru fiecare expediție.

Art. 65.4.Dreptul de a reclama aparține persoanei care are dreptul de a acționa operatorul de transport feroviar, conform art. 66.

Art.65.6. Reclamantul este obligat să depună, o dată cu reclamația și exemplarul corespunzător din scrisoarea de trăsură, și celelalte acte doveditoare, necesare pentru a justifica temeinicia reclamației, inclusiv cele de constatare a pagubei, în original sau în copii legalizate. Proba valorii, de regulă, se face cu factura de cumpărare.

Art. 65.7. În momentul soluționării reclamației, operatorul de transport feroviar va cere să i se prezinte în original unicatul scrisorii de trăsură sau, după caz, duplicatul, pentru a menționa pe el modul în care s-a soluționat reclamația.

Art. 65.8. Reclamațiile trebuie să fie motivate.

Art.65.9. În cazul restituirilor privind expedițiile de marfă, cel îndreptățit trebuie să anexeze la cererea sa de restituire scrisoarea de trăsură, alte documente susceptibile de a justifica temeinicia ei și, în special, justificarea și devizul cheltuielilor. Cel îndreptățit trebuie să anexeze la cererea sa de despăgubire pentru pierdere sau avariere toate documentele susceptibile de a justifica temeinicia ei și de a proba valoarea mărfii, în special cu factura de cumpărare.

Art.65.10. Reclamațiile privind expedițiile de marfă, prezentate de alte persoane decât cele îndreptățite conform art. 66, nu sunt luate în considerare decât dacă sunt însoțite de o împuternicire legalizată, prin care cel îndreptățit consimte ca suma de plată să fie vărsată reclamantului”.

Prin urmare, concluzionând asupra textelor legale mai sus citate, Curtea apreciază că, legal și temeinic instanța de fond a reținut că, în speță, există identitate între persoana intimatei pârâte . și persoana care este titularul dreptului în raportul juridic dedus judecății, dispunând respingerea excepției lipsei calității procesual active invocată de apelant.

În referire la motivul de apel privind „În mod greșit instanța de fond a dispus în sensul respingerii excepției prescrierii dreptului material la acțiune”,Curtea apreciază în sensul respingerii ca nefondat acestui motiv de apel, pentru că:

Potrivit Art.69.1. din RT CFR „Acțiunea izvorâtă din contractul de transport se prescrie în termen de un an”, legiuitorulstipulând în conținutul textului de lege, modalitatea în care se calculează curgerea acestuia, după cum urmează:

„Art.69.3. Prescripția curge pentru acțiunea:

Art. 69.3.1. în daune pentru pierderea totală, din a 30-a zi care urmează expirării termenului de executare a contractului de transport;

Art. 69.3.2. în daune pentru pierderea parțială, avariere a mărfii sau depășirea termenului de executare a contractului de transport, din ziua în care a avut loc eliberarea expediției;

Art. 69.3.3. în toate celelalte cazuri, din ziua în care dreptul poate fi exercitat. Ziua indicată ca punct de începere a prescripției nu este cuprinsă în termen. Dacă un termen trebuie să ia sfârșit într-o sâmbătă, duminică sau într-o zi de sărbătoare legală, expirarea lui se prelungește până la prima zi lucrătoare care urmează.

Art. 69.4.În caz de reclamație administrativă formulată în conformitate cu art.65, adresată operatorului de transport feroviar, prescripția se suspendăpână la soluționarea acesteia, dar nu mai mult de 3 luni de la data introducerii ei. În caz de acceptare parțială a reclamației, prescripția reîncepe să curgă pentru partea de reclamație care rămâne în litigiu. Dovada primirii reclamației sau a răspunsului, precum și cea a restituirii documentelor sunt în sarcina părților care invocă acest fapt. Reclamațiile ulterioare având același obiect nu suspendă prescripția.

Art.69.5. Acțiunea prescrisă nu mai poate fi exercitată nici chiar pe cale de cerere reconvențională sau de excepție”.

Prin urmare, apreciază Curtea că, în mod legal și temeinic instanța de fond a reținut că, termenul de prescripție aplicabil este de un an și începe să curgă de la data de 02.11.2010, dată la care, s-a întocmit Procesul verbal de recepție nr.761/01.11.2010 (fila 14 dos.fond) împlinindu-se la data de 02.11.2011, în condițiile în care, așa după cum rezultă din faxul atașat dosarului (filele 38-44 dos.fond) cererea de chemare în garanție a fost formulată de pârâta . la data de 19.10.2011 (conform ștampilei de primire), deci, înăuntrul termenului de prescripție de 1 an.

Că aprecierea instanței este cea legală și temeinică, reține Curtea a rezulta și din împrejurarea că, cererea a fost dedusă judecății la data de 19.10.2011, iar dacă ar fi avute în vedere dispozițiile cuprinse în art.69.4 din RT CFR, calculul ar trebui să cuprindă și perioada de suspendare a prescripției până la soluționarea reclamației administrative (20.01.2011-08.02.2011), motiv pentru care, excepția prescripției dreptului la acțiune apare ca nefondată, corect fiind respinsă de către instanța de fond.

În referire la motivul de apel privind „În mod greșit instanța de fond a dispus în sensul respingerii excepției inadmisibilității”, Curtea apreciază că, legal și temeinic instanța de fond a procedat la respingerea excepției ca nefondată, odată ce, întregul material probator administrat în cauză, face dovada de necontestat că, intimata . a formulat reclamație administrativă cu îndeplinirea cerințelor legale, la care, de altfel, apelanta chemată în garanție a și răspuns (filele 83-84 dos.fond), fără a fi invocat vreo neregularitate de ordin formal a acesteia.

În referire la motivul de apel privind„Pe fond, în mod greșit instanța a dispus în sensul admiterii cererii de chemare în garanție a apelantei” Curtea apreciază în sensul respingerii ca nefondat și a acestui motiv de apel, deoarece:

. a perfectat în calitate de operator feroviar transport cu . calitate de beneficiar transport feroviar, Contractul de transport pe cale ferată înregistrat sub nr. J/7918/22.12.2009, (filele 103-108 dos.fond vol.I), prin care părțile au stipulat obligații reciproce, contractul intrând în vigoare la data de 01.01.2010 și încheindu-și valabilitatea la data de 31.12.2012 cu posibilitate de prelungire.

În acest contract transportatorul – . – s-a angajat a răspunde:

- pentru paguba care rezultă din pierderea totală sau parțială a mărfii (IIC – pct.2.10);

- pentru lipsurile constatate în urma unor nereguli tehnice și comerciale apărute în timpul transportului în conformitate cu prevederile feroviare în vigoare și este răspunzător de integritatea mărfii pe întreg parcursul până la eliberarea/predare, conform Normelor uniforme pentru aplicarea RT CFR (IIC- pct.2.11);

- pentru contravaloarea mărfurilor pierdute din vagoane, din vina sa, în cazul în care sigiliile lipsesc, prezintă urme de violare sau vagoanele prezintă scurgeri din conținut, (IIC- pct.2.12);…,

dispozițiile contractuale fiind în acord cu Regulamentul privind transportul pe căile ferate din România aprobat prin OG nr.7/31.01.2005.

În acest context apare ca fiind de necontestat în opinia Curții că, . Rafinăria Petrobrazi prin intermediul transportatorului . a expediat către . Depozitul C., cu Scrisoarea de trăsură nr._/20.10.2010, însoțită de nota de greutate nr._/20.10.2010 și aviz de însoțire a mărfii nr._/20.10.2010, cantitatea de 49.650 kg benzină premium 95.

În egală măsură, reține Curtea că, din întreg transportul ajuns la destinație, la vagonul nr._ s-a constatat:

- lipsă sigiliu expeditor nr._ la ventil descărcare dreapta, găsindu-se aplicat sigiliul B0027631, care nu era în document;

- la ventilul central sigiliul nr.B0034975 era larg, observându-se în jurul șurubului lipsă vopsea roșie, zgârieturi laterale pe sigilii,

motiv pentru care, comisia de recepție a încheiat Procesul – verbal preliminar nr.186/01.11.2010 (fila 17 dos.fond), fapt pentru care, . a formulat reclamație administrativă și invitație la conciliere directă înregistrată sub nr.1353/20.01.2011 (filele 80 -82 dos.fond).

Reține totodată Curtea că, în conținutul reclamației administrative și invitației la conciliere au fost invocate dispozițiile art.64 și următoarele din Regulamentul privind transportul pe căile ferate din România (RT-CFR) aprobat prin OG nr.7/2005 și dispozițiile art.7201 C.pr.civ., aceasta fiind înregistrată la aceeași dată la Secretariatul S.N.T.F.M. CFR Marfă SA Sucursala C., însoțită de originalul Scrisorii de trăsură nr._/21.10.2010 astfel cum rezultă din însuși conținutul acestui înscris, aspect necontestat de către apelanta chemată în garanție.

Din Procesul - verbal preliminar nr.186 din 01.11.2010, Curtea reține că, din totalul cantității de produs expediat cu vagonul nr._ lipsește cantitatea de 18.680 kg benzină premium fără plumb 95, fapt pentru care, s-a procedat la întocmirea Procesului - verbal nr.37 din 01.11.2010 (filele 24-25-26-27 dos.fond), semnat de reprezentanții Stației CFR Palas, Poliției TF Palas și ., în care s-a consemnat starea tehnică și comercială a vagoanelor stabilindu-se existența minusului cantitativ.

Față de situația constatată, respectând dispozițiile cuprinse în art.64 și următoarele din RT CFR, precum și ale art.720 1 Cpod pr.civ., reține Curtea că, intimata pârâtă ., a formulat reclamație administrativă și invitație la conciliere directă înregistrată sub nr.1353/20.01.2011 (filele 80 -82 dos.fond), la care apelanta a înțeles a răspunde în sensul respingerii cu adresa nr. 8A3.3/317/07.02.2011 (filele 83-85 dos.fond).

Așa fiind, Curtea apreciază că, din interpretarea coroborată a dispozițiilor legale arătate rezultă fără putință de tăgadă că, legiuitorul a instituit în favoarea expeditorului o prezumție legală de răspundere a operatorului de transport feroviar, pentru paguba care rezultă din pierderea totală sau parțială a mărfii…survenită din momentul încheierii contractului de transport și până la eliberarea expediției, aspect ce rezultă și din conținutul dispozițiilor art.60 cu referire la art.61 din RT CFR, care fac trimitere la „operarea prezumției legale de răspundere a operatorului de transport feroviar”.

În atare situație, Curtea reține că, susținerile apelantei referitoare la răspunderea sa pentru paguba rezultată din pierderea parțială a mărfii sunt nefondate, urmând a fi respinse, pentru că, potrivit:

„Art.60 alin.1 - Operatorul de transport feroviar este răspunzător pentru paguba care rezultă din pierderea totală sau parțială și din avarierea mărfii survenită din momentul încheierii contractului de transport și până la eliberarea expediției, precum și pentru paguba care rezultă din depășirea termenului de executare a contractului de transport.

Art.60 alin.2 - Când operatorul de transport feroviar a cântărit mărfurile, el răspunde de cantitatea constatată pe cântarul său, în limita toleranțelor stabilite la art. 61 alin. (3) lit. b).

Art.60 alin.3 - Operatorul de transport feroviar are dreptul să facă dovada că în realitate a primit mai puțin de la expeditor sau că marfa sosită la destinație corespunde cu masa netă ori cu specificațiile din actele de livrare sau din scrisoarea de trăsură.

Art.60 alin.4 - Operatorul de transport feroviar nu răspunde pentru lipsurile cantitative, până la proba contrară, dacă mijlocul de transport închis a ajuns la destinație fără urme de violare, sustragere, scurgere, avariere și cu sigiliile intacte, iar mărfurile încărcate în mijlocul de transport deschis, cu semnele sau marcajele intacte (Responsabilități ).

Art.61 alin.1- Sarcina probei că avarierea mărfii s-a produs în timpul transportului și din culpa operatorului de transport feroviar revine celui care reclamă.

Art.61 alin.2 - În cazul în care însă coletul sau mijlocul de transport a fost violat pe parcurs sau poartă urme de violare ori marcajele de pe mărfurile transportate într-un mijloc de transport deschis poartă, de asemenea, urme de violare, se presupune, până la proba contrară, că mărfurile au fost avariate din culpa operatorului de transport feroviar (Întinderea răspunderii ).

Art.63 alin.1 - Operatorul de transport feroviar este obligat să plătească despăgubiri pentru pierderea totală sau parțială, avarierea mărfii sau depășirea termenului de executare a contractului de transport. Când se încasează tarife necuvenite, operatorul de transport feroviar este obligat să le restituie.

Art.63 alin.2 - În caz de pierdere totală sau parțială a mărfii, operatorul de transport feroviar trebuie să plătească, excluzând alte daune-interese, o despăgubire calculată după factură sau după prețul curent al mărfii, iar în lipsa acestora, după prețul mărfurilor de aceeași natură si calitate, la locul și data la care marfa a fost primită la transport. Despăgubirea nu poate depăși valoarea pe kilogram brut de marfă lipsă, stabilită prin Normele uniforme. în afară de aceasta, operatorul de transport feroviar trebuie să restituie tariful de transport, taxele vamale și celelalte sume plătite de client cu ocazia transportului mărfii pierdute (Despăgubiri ).

Art.66 alin.1- Acțiunea în justiție pentru restituirea unei sume plătite în temeiul contractului de transport poate fi exercitată împotriva operatorului de transport feroviar care a încasat această sumă sau împotriva celui în folosul căruia a fost încasată.

Art.66 alin.2 - Acțiunea în justiție, referitoare la ramburs, nu poate fi exercitată decât împotriva operatorului de transport feroviar de la expediere.

Art.66 alin.3 - Celelalte acțiuni în justiție, care izvorăsc din contractul de transport, pot fi exercitate împotriva operatorului de transport feroviar de la expediere, împotriva operatorului de transport feroviar de la destinație sau împotriva operatorului de transport feroviar pe parcursul căruia s-a produs faptul care a dat naștere acțiunii. Operatorul de transport feroviar de la destinație poate fi acționat în judecată chiar dacă nu a primit nici marfa, nici scrisoarea de trăsură.

Art.66 alin.4 - În situațiile prevăzute la alin. (3), dacă reclamantul are de ales între mai mulți operatori de transport feroviar, dreptul său de opțiune se stinge de îndată ce acțiunea a fost intentată împotriva unuia dintre aceștia.

Art.66 alin.5 - Acțiunea în justiție poate fi exercitată împotriva unui alt operator de transport în cazurile menționate la alin. (1)-(3), când aceasta este formulată în instanță, pe cale de cerere reconvențională sau de excepție, în legătură cu același contract de transport(Operatorii de transport feroviar care pot fi acționați în justiție ).

Totodată, Curtea apreciază că, legal și temeinic instanța de fond a examinat concluziile rapoartelor de expertiză tehnică judiciară efectuate în cauză de domnii experți, înlăturând susținerile:

- d-lui expert V. A. – expertiză mixtă încuviințată de instanță (filele 182-202 dos.fond vol II ) - privind existența unor diferențe între metoda de cântărire prin volumetrie aplicată la data expedierii mărfii și metoda cântăririi directe, fapt ce nu explică diferența lipsă de 18.000 kg dintre expediție și destinație – pierderile prin procesul de măsurare fiind mult mai mici decât pierderea de 2 %, fiind exclus de a avea pierderi de 2 % fără a avea scurgeri sau sustrageri, - cât timp vagoanele au sosit la destinație cu urme de violare ori sustragere - precum și

- d-lui expert Homeghiu I. C. – expertiză mixtă, dar și prin expertiză tehnică de specialitate „ Exploatare căi ferate, locații și material rulant” (filele 110-118 dos.fond vol.II), în care s-au făcut aprecieri subiective referitoare la „culpa ce ar aparține . în calitate de proprietar/gestionar al sigiliilor”, ce depășeau limitele investirii, acesta substituindu-se rolului judecătorului.

În cauză, întregul material probator a făcut dovada unei sustrageri de combustibil pe timpul transportului prin violarea sigiliului vagonului nr._, și mai mult, reține Curtea că, apelanta a încercat a induce în eroare instanța susținând că, „ la expeditor masa mărfii ar fi fost stabilită prin metoda volumetrică iar la destinație prin cântărire”, aspecte ce nu corespund realității, odată ce, din rapoartele de expertiză rezultă că, atât la expediție cât și la destinație măsurarea cantității de benzină transportată s-a făcut prin cântărire, fiind evident că nu au fost folosite două metode de cântărire.

Spre exemplificare - „Răspunsul la obiectivul 4”formulat de expertul I. C. Homeghiu – „ determinarea cantități de benzină încărcată în vagonul nr._ s-a făcut, în realitate, atât la expediție cât și la destinație prin metoda cântăririi indirecte...”; - Raportul de expertiză V. „ cântarele erau corespunzătoare din punct de vedere metrologic existând declarații de conformitate emise la data de 05.03.2010 valabile pe o perioadă de un an”.

O dovadă în plus privind starea de fapt rezultată din probatoriu o constituie, în accepțiunea Curții, și aspectul că, vagoanele au fost predate transportatorului potrivit dispozițiilor prevăzute în RT CFR, cu sigilii intacte și corect aplicate la toate sistemele de închidere/deschidere, în vederea asigurării integrității mărfii pe durata transportului, fără obiecțiuni din partea transportatorului.

De altfel, reține Curtea, și practica judiciară a statuat prin Decizia ÎCCJ nr.1107/18.02.2005, că: „Cât timp vagonul a sosit la destinație cu urme de violare nu sunt incidente dispozițiile art.61 din Regulamentul de transport CFR referitor la răspunderea expeditorului și nici ale art.83 pct.9 din NUT nr.6 privind toleranța legală admisă de 2 %”.

Pentru toate considerentele sus expuse, cum nu sunt motive pentru a se dispune reformarea hotărârii apelate, Curtea văzând și dispozițiile art.294 Cod.pr.civ. apreciază în sensul respingerii apelului ca nefondat, sub toate aspectele.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul - litigiu cu profesioniști promovat de apelant chemat în garanție S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ (SNTFM) - CFR MARFĂ SAcu sediul ales în C., ., nr. 2, J. C. împotriva Sentinței civile nr. 1023/24.03.2014 pronunțată de Tribunalul C. Secția a II a civilă în dosar nr._ în contradictoriu cu intimata reclamantă ., cu sediul în sector 1, București, . (P. City) și intimata pârâtă ., cu sediul în C., ., ., cu sediul procesual ales în București . ..

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică azi 11.09.2014.

Jud.fond.M.N.M.

Red.Dec.Jud.G.P./06.10.2014

Tehnored. Gref.C.M./06.10.2014

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL C.

SECȚIA A-II-A CIVILĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr._

În referire la Dosar nr._

al Tribunalului C.

C Ă T R E,

Biroului Local de expertize de pe lângă Tribunalul C.

Vă facem cunoscut că pe rolul Curții de Apel C. a fost înregistrat dosarul nr._ /2013, privind apelul - litigiu cu profesioniști promovat de apelant chemat în garanție S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ (SNTFM) - CFR MARFĂ SAcu sediul ales în C., ., nr. 2, J. C. împotriva Sentinței civile nr. 1023/24.03.2014 pronunțată de Tribunalul C. Secția a II a civilă în dosar nr._ în contradictoriu cu intimata reclamantă ., cu sediul în sector 1, București, . (P. City) și intimata pârâtă ., cu sediul în C., ., ., cu sediul procesual ales în București . . sector 1 având ca obiect pretenții.

Prin prezenta vă aducem la cunoștință că, potrivit dispozițiilor instanței cuprinse în Decizia civilă nr.370/11.09.2014 pronunțată în cauză, veți efectua demersurile necesare pentru transferul onorariului de expert achitat pe numele expertului tehnic Homeghiu I. C., cu chitanța nr._/04.01.2013 plătitor ., suma 1600 lei (fila 56 dosar fond) care se regăsește înregistrată la poziția 9/2013 în Registrul contabil al Tribunalului C., respectiv chitanța nr._/1/29.05.2014, plătitor ., suma 1000 lei, (fila 96 dosar fond), care se regăsește înregistrată la poziția 1747/2013 în Registrul contabil al Tribunalului C., de la Biroului Local de expertize de pe lângă Tribunalul C. la Biroului Local de expertize de pe lângă Tribunalul București în evidențele căruia expertul figurează înregistrat, cererea dlui expert fiind admisă de instanță, ca fondată.

Atașăm alăturat prezentei, copie a Decizia civilă nr.370/11.09.2014, spre conformitate.

Vă mulțumim pentru colaborare.

PREȘEDINTE SECȚIE a II-a CIVILĂ, DE C.

ADMINISTRATIV ȘI FISCAL,

JUDECĂTOR,

Dr.G. P.