Nulitate act juridic. Decizia nr. 115/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA

Decizia nr. 115/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 20-02-2014 în dosarul nr. 14298/62/2011

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL C.

SECȚIA A II-A CIVILĂ,

DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ NR.115

Ședința publică din data de 20 Februarie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE G. P.

Judecător C. R.

Grefier T. O.

S-au luat în examinare apelurile - litigii cu profesioniștii – formulate de apelanta pârâtă .>cu sediul în B., ., jud. B.–prin administrator judiciar BDO BUSSINESS RESTRUCTURING SPRL cu sediul în București, . Center, nr.24, sector 3 și apelanta pârâtă . cu sediul în B., ., ., împotriva Sentinței civile nr.76/04.03.2013 pronunțată de Tribunalul B. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă ASOCIAȚIA P. B., cu sediul în B., ., județ B., având ca obiect nulitate act juridic.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 13.02.2014, când instanța pentru a da părților posibilitatea să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 20.02.2014, când a pronunțat următoarea decizie:

CURTEA,

Asupra apelurilor – litigii cu profesioniști de față:

P. acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului B. sub nr._ / 2012, la data de 24.11.2012, astfel cum a fost completată (fila 37), reclamanta Asociația P. B. a chemat în judecată pe pârâții . ., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:

- constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2093/26.05.2006 de BNPA I. F. și I. D. F. și a actelor adiționale autentificate sub nr. 3853/31.08.2007 și nr. 5158/04.12.2007;

- radierea din cartea funciară a dreptului de proprietate dobândit de pârâta .;

- obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Motivând acțiunea, reclamanta prezintă un scurt istoric arătând că, prin OUG nr.115/2003 s-a dispus constituirea societății administrator al parcului industrial de pe platforma uzinei de autocamioane R. B., iar prin HG nr.24/15.01.2004 s-a stabilit structura acționariatului și cota de participare la capitalul social al . astfel: Asociația P. B. - 80%, Pesaka Astana (M) Sdn.Bhd. - 10%, Universitatea Transilvania B. 2%, Uniunea Generală a Industriașilor B. - 3% și Camera de Comerț și Industrie B. 5%.

Reclamanta a mai arătat că a fost și este acționar majoritar la ., cu toate că N. I., abuziv și cu concursul conducerii ORC B. a fost înscris ca acționar in locul său, aceste aspecte făcând obiectul mai multor litigii, primul fiind declanșat la data de 04.07.2004 pe rolul Tribunalului B..

P. decizia nr.1106/17.03.2010, ÎCCJ a respins recursurile părților declarate potriva sentinței nr.753/C/2007 a Tribunalului A., prin care a fost anulată declarația lui N. I. privind transferul dreptului de proprietate de la Asociația P. B. la acesta, cu privire la pachetul de 33.002 acțiuni și s-a dispus radierea calității de acționar a lui N. I. la ..

Totodată, prin decizia nr. 415/R/12.10.2004 Curtea de Apel B. a respins cererea de înscriere a lui N. I. ca acționar majoritar al ..

Reclamanta a mai susținut că administratorul parcului industrial . este și acționarul majoritar al pârâtei ., la rândul său, este acționarul majoritar al filialelor . Axe și Punți SA, . E., ., . R. Energetic SA, . Propt Trans SA, astfel că acționarul majoritar al . este unicul decident în cadrul societății . al filialelor sale, printre care și pârâta .>

În acest context, reclamanta a arătat că N. I. s-a folosit de calitatea sa abuzivă și a încheiat cu rea-credință contractul de vânzare cumpărare contestat în cadrul prezentei acțiuni.

In privința motivelor de nulitate absolută, reclamanta invocă, în primul rând, lipsa calitații de reprezentant al . înstrăinarea imobilului ce face obiectul contractelor contestate deoarece N. I. nu a fost și nu este adevăratul acționar al ., astfel că voința sa nu poate produce nici un efect deoarece acesta nu a avut niciodată calitatea de acționar la această societate, hotărârea A. depusă neputând angaja în mod valabil societatea vânzătoare.

În al doilea rând, reclamanta a mai invocat faptul că actul a cărui nulitate absolută se solicită a se constata urmărește o cauză ilicită, respectiv, la momentul încheierii contractului vânzare-cumpărare N. I. cunoștea faptul că nu poate dispune de activele din patrimoniul pârâtei . nu este adevăratul acționar, contractul pe care l-a încheiat la data de 26.05.2006 fiind, de fapt, o vânzare a lucrului altuia, o operațiune speculativă, sancționată de art. 968 cod civil cu nulitatea absolută.

Un al treilea motiv de nulitate absolută vizează faptul că prețul din contract este unul neserios deoarece nu reprezintă valoarea reală a imobilului tranzacționat, ci este un preț situat mult sub prețul mediu al zonei, contrar dispozițiilor art. 1303 Cod Civil potrivit cărora în contractul de vânzare-cumpărare prețul trebuie să fie serios, adică să nu fie derizoriu, infim, extrem de disproporționat în raport cu valoarea lucrului vândut, legiuitorul sancționând această situație cu nulitatea absolută a contractului.

Prețul de 1.945.048,54 RON nu reprezintă valoarea reală a imobilului tranzacționat, prețul aceasta fiind cu mult sub cel mediu din zona respectivă.

Cu privire la neseriozitatea prețului, reclamanta a arătat că un argument în plus în susținere este și modul în care părțile au stabilit modalitatea de plată a acestuia - 15% în termen de 30 de zile de la data încheierii contractului și restul de 85% în 20 de rate trimestriale egale, prima fiind scadentă în termen de 12 luni de la data plății avansului.

În completarea acțiunii, reclamanta a arătat că, în cazul în care prețul este derizoriu, legiuitorul sancționează contractul cu nulitatea absolută a acestuia, invocându-se și faptul că societatea vânzătoare nu și-a luat nici o garanție și nu și-a înscris privilegiul pentru diferența de preț, deși a acceptat plata trimestrial în 20 de rate.

La capitolul IV din contract, „garanții", vânzătoarea a declarat că „numitul I. N. are calitatea de președinte CA cf. Hotărârii din 15.04.2006, hotărâre care a fost înființată, cu consecințe retroactive, prin constatarea nulității absolute prin Sentința Civilă nr.31/C/06.04.2011 a Tribunalului B., pronunțată în dosarul nr._ și menținută prin Decizia nr.2252/19.12.11 de Curtea de Apel C..

În atare situație, cum la încheierea contractului de vânzare cumpărare s-a prezentat o persoană fără calitate, urmează a se constata nulitatea contractului de vânzare-cumpărare.

În privința bunei-credințe a pârâtei ., prin reprezentantul său F. D., se solicită să se constate că este inexistentă, arătându-se că „dobânditorul este considerat de bună-credință dacă, la data înregistrării cererii de înscriere a dreptului în folosul său, nu a fost notată nici o acțiune prin care se contestă cuprinsul cărții funciare, sau dacă din titlul transmițătorului și din cuprinsul cărții funciare nu reiese vreo neconcordanță între aceasta și situația juridică reală".

Reaua-credință care impune admiterea acțiunii împotriva terțului dobânditor cu titlu oneros este dată de cunoașterea situației juridice reale datorită unor informații străine de sistemul de publicitate, învederându-se următoarele aspecte:

F. D. a fost asociat în cadrul Asociației P. B. și cunoștea situația juridică și acțiunile de deposedare a Asociației de către N. I. de acțiunile deținute la ., între pârât și asociația reclamantă având loc și un proces, dosarul nr._/2005 al Judecătoriei B..

Pârâta . este acționară la FC B., societate administrată de N. I..

În data de 02.06.2004 încheie un contract de împrumut cu Asociația P. B. prin N. I. pentru suma de 1.650.080 ROL.

În dosarul nr._/2005 de pe rolul Judecătoriei B., s-a solicitat să se constate că Asociația P. B. este insolvabilă, datorându-i suma din contractul menționat anterior, deși nu se încercase recuperarea sumei, prin Sentința civilă nr. 4003/12.05.2006 se respinge acțiunea formulată de F. D.. În apelul declarat, înregistrat pe rolul Tribunalului B. sub nr._ apare ca apelant numitul V. M. C., nepotul de soră al lui N. I., care a precizat că s-a transmis calitatea procesuală prin încheierea unui act de cesiune cu numitul F. D.. Actul de cesiune este autentificat sub nr. 2240/26.05.2006, chiar în ziua încheierii contractului dedus judecății, ceea ce duce la concluzia că s-a procedat la un „troc" între cei doi, în schimbul „împrumutului" primindu-se prețul.

. deținea spațiu închiriat de la N. I. pe platforma R. încă din anul 2005, în baza contractului de locațiune nr.1380/03.06.2005, încheiat cu termen de valabilitate de 20 de ani, astfel cum rezultă din mențiunile ORC privind-o pe pârâtă.

Pârâta . prin întâmpinarea, astfel cum a fost completată (filele 23-25, 121-122 vol. I), a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei în promovarea acțiunii, motivat de faptul că reclamanta are calitatea de acționar al societății ce are calitatea de administrator al pârâtei . din contractul contestat, calitate care îi conferă numai calitatea de creditor special al ., față de aportul său la capitalul social și care are drepturile și obligațiile stabilite de art.101 și urm. din Legea nr. 31/1990, drepturi între care nu este inclus și cel de a ataca actele efectuate de societatea la care a subscris, ci numai cel prevăzut de art. 155 ind. 1 din Legea nr. 31/1990, modificată. Pârâta a mai invocat și excepția lipsei de interes a reclamantei în promovarea acțiunii, prin raportare la faptul că reclamanta, ca acționar al administratorului vânzătoarei . află într-o relație de creditor-debitor cu acest administrator, societate comercială, neavând nici o legătură juridică cu pârâta . un terț față de ele constitutive ale acesteia și față de actele juridice încheiate de către această societate.

Pârâta a mai invocat și excepția prescripției acțiunii în rectificarea cărții funciare, în condițiile art. 36 din Legea nr. 7/1996, termenul legal de 3 ani fiind împlinit în anul 2009.

Pe fond, pârâta a solicitat respingerea acțiunii promovate de către reclamantă, motivat faptul că lipsa calității de reprezentant al reprezentantului vânzătoarei nu este sancționată nulitatea absolută, ci doar cu nulitatea relativă.

Pârâta a mai arătat că actul de vânzare cumpărare a fost încheiat de către N. I. calitate de președinte al Consiliului de Administrație al ., administrator al . hotărârii A. din data de 15.04.2006, iar, în cazul în care se contestă calitatea de reprezentant, sunt incidente prevederile art. 71-73 din Legea nr. 31/1990, modificată.

Pârâta a mai arătat că actul nu este nul pentru cauză ilicită deoarece nu reprezintă o operațiune speculativă, nu se referă la vânzarea bunului altuia și nu este rezultatul unei fraude concursul cumpărătorului.

P. contract s-a vândut un imobil al vânzătorului-proprietar, reprezentat de administratorul său, către un dobânditor de bună-credință, care s-a încrezut în notările din cartea funciară. Bunul nu este al altuia, chestiunea referindu-se la o vânzare cumpărare încheiată între societățile comerciale care sunt reprezentate de administratorii lor. Raporturile dintre administrator și societatea comercială sunt raporturi de mandat iar o vânzare făcută de mandatar nu poate fi privită ca o vânzare a lucrului altuia.

Cu privire la prețul contractului, pârâta a arătat că acesta nu este un preț neserios, pentru stabilirea acestuia fiind întocmit un raport de evaluare al imobilului, valoarea bunului fiind stabilită la valoarea de piață determinată de un terț obiectiv și neinteresat de tranzacția vânzării. Prețul nu este unul derizoriu, reclamanta putând, eventual, arăta caracterul de vil al prețului, dar care nu duce la nulitate.

La termenul din data de 23.04.2012 instanța a pus în discuția părților prezente excepțiile prescripției dreptului material la acțiune, excepția lipsei calității procesuale active excepția lipsei de interes invocate de către pârâta ., prin întâmpinare și a respins aceste excepții pentru considerentele arătate în cuprinsul încheierii de ședință (fila 156 vol. I).

P. sentința civilă nr.76/04.03.2013 Tribunalul B. a admis acțiunea precizată, a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2093/26.05.2006 la BNPA I. F. și I. D.-F., a dispus radierea din cartea funciară a dreptului de proprietate a . asupra imobilului, construcție cu o suprafață de 8.811 mp, a obligat pârâtele să achite reclamantei suma de 5.831 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, a obligat pârâtele să achite statului suma de 23.449 lei, reprezentând cheltuieli pentru care reclamanta a beneficiat de reducere de la plata taxei judiciare de timbru, reținând în esență următoarele:

La data de 26.05.2006 între pârâtele . de către N. I., în calitatea de Președinte al Consiliului de Administrație conform hotărârii din data de 15.04.2006 și ., reprezentată de administrator F. D., s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2093/26.05.2006 de BNPA I. F. și I. D. F., având ca obiect bunul imobil construcție, hala „matrițe agregate" cu birouri aferente, cu o suprafață desfășurată de 8.811 mp imobilul înscris în CF_/N B., nr. top 6816/4/3, situat în B., . și dreptul de folosință asupra terenului aferent, inclusiv asupra platformei betonate în suprafață totală de 11.905,20 mp, prețul stabilit fiind de 1.945.048,52 lei noi, plata acestuia fiind eșalonată astfel: 15% în termen de 30 de zile de la data încheierii contractului și restul de 85% în 20 de rate trimestriale egale, prima fiind scadentă în termen de 12 luni de la data plății avansului (filele 7-11 vol. I).

Reține instanța de fond că, în contract, la cap. IV - Garanții - la pct. 1 se menționează că vânzătorul garantează pe cumpărător ca este îndreptățit să semneze contractul iar dl. I. N. are calitatea de Președinte al Consiliului de Administrație cf. Hotărârii din data de 15.04.2006.

Din hotărârile judecătorești depuse de către reclamantă la dosar rezultă că între reclamanta Asociația P. R., pe de o parte și numitul N. I., pe de altă parte, s-au derulat o . litigii, care au avut ca scop determinarea persoanei care deține controlul asupra societății ., respectiv a puterii decizionale în cadrul acesteia și a calității de acționar al Asociației P. B. în cadrul ., cu o cotă de 80%. Stabilirea acestor chestiuni era importantă deoarece . are calitatea de acționar majoritar al .,86% din capitalul social, astfel cum rezultă din certificatul constatator depus la dosar, iar . calitatea de administrator în cadrul filialelor de pe platforma P. R..

Inițial, prin HG nr.24/15.01.2004, a fost constituită . B., având un capital social de 4._ lei ROL, respectiv 412.520 lei RON, prin denominare și modificarea structurii acționariatului, cu cotele de participare la capitalul social astfel: Asociația P. B. - 80%, Pesaka Astana (SDM) BHD. UGIR -10%, Universitatea Transilvania B. - 2 %, Uniunea Generală a Industriașilor din România " UGIR 1903" B. - 3 % și Camera de Comerț și Industrie B. - 5%.

Ulterior, prin încheierea nr._/03.05.2004 a judecătorului delegat la ORC de pe lângă Tribunalul B. a fost admisă cererea de înscrierea în registrul comerțului a dispozițiilor contractului de împrumut și garanție reală imobiliară încheiat anterior între numitul N. I. și Asociația P. B., ca acționar nou al . cu un procent de 80% din capitalul social fiind menționat în registrul comerțului că intră în societate numitul N. I., fiind menționată ieșirea din societate a Asociației P. B. ce deținea respectivul procent de 80% din capitalul social.

Împotriva acestei încheieri a judecătorului delegat, Asociația P. B. a promovat recurs, iar la data de 05.07.2004 a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul N. I., și anularea contractului de împrumut de mai sus, a declarației de înscriere a pârâtului în registrul comerțului ca acționar al . și radierea acestuia din registrul acționarilor și registrul comerțului, formându-se dosarul nr. 2083/2004 al Tribunalului B., strămutat la Tribunalul A. sub nr. de dosar_, care a fost a fost soluționat prin sentința nr. 753/CA/2007, prin care a fost admisă în parte acțiunea Asociației P. B., fiind anulată declarația lui N. I. din registrul acționarilor . transferul dreptului de proprietate de la P. B. asupra unui pachet de 33.002 acțiuni și dispunându-se radierea calității sale de acționar la . din registrul comerțului, sentință executorie, ce a fost menținută și în căile de atac exercitate (decizia nr. 3290/06.11.2008 a ÎCCJ).

Anterior litigiului la care s-a făcut referire, prin decizia nr.415/R/ l2.10.2004 pronunțată de Curtea tic Apel B. în dosarul nr.709/R/2004 a fost admis recursul Asociației P. B., dispunându-se în mod irevocabil respingerea cererii de înscriere de mențiuni nr._/03.05.2004 formulată de N. I. și radierea înscrierii din registrul comerțului efectuară în baza acestei încheieri, această decizie fiind menționată în registrul comerțului prin încheierea nr.9230/05.04.2013, în urma cererii nr._/31.03.2005.

Apoi, prin sentințele civile nr. 17/CC/15.12.2004 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr. 2332/2004, nr. 4/CC/18.01.2005 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr.2331/2004, nr. 14/CC/02.03.2005 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr. 2790/2004, nr. 52/C/30.11.2005 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr.853/2005, nr. 23/CC/10.05.2006 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr.2/2006 (filele 116-134 vol.I) au fost anulate mai multe hotărâri AGEA ale . prin care N. I. era desemnat în Consiliul de Administrație al ., adunările fiind convocate la cererea lui N. I., reținându-se că la adoptarea acestei hotărâri AGEA a participat doar N. I. fără ca acesta să fie acționar al societății pârâte, cele 80% din acțiunile pretinse a fi obținute de N. I. nefiind dobândite cu respectarea dispozițiilor art.98 alin.2 din Legea nr.31/1990 rep., neexistând o declarație în registrul acționarilor semnată de cedent și cesionar pentru a se putea dobândi în mod valabil acțiunile.

În ciuda celor statuate prin hotărârile judecătorești la care s-a făcut referire, numitul N. loan, la data de 18.05.2006, prin cererea cu nr._, a solicitat înscrierea în Registrul comerțului a următoarei structuri a acționariatului .: N. I. - 80% din capitalul social, Pesaka Astana - 10% din capitalul social, Camera de Comerț și Industrie B. - 5 % din capitalul social, Uniunea Generală a Industriașilor din România ,UGIR 1903" B. - 3 % și Universitatea Transilvania B. - 2 % din capitalul social, cerere ce a fost admisă prin încheierea judecătorului delegat la ORC de pe lângă Tribunalul B. nr.6975/05.06.2006, menționându-se modificarea structurii acționariatului în sensul că în societate intră N. I., cu un număr de 33.0002 acțiuni și 80% din capitalul social și iese din societate Asocoația P. B. ce deținea același număr de acțiuni, reprezentând aceeași cotă din capitalul social, restul acționariatului rămânând neschimbat.

A mai reținut instanța de fond că, situația litigioasă dintre Asociația P. B. și N. I. nu-i era străină nici pârâtei . și nici administratorului acesteia, F. D. iar aceasta concluzie este determinată de faptul că, potrivit procesului-verbal din data de 1 septembrie 2004, pârâta . și F. D. erau membri ai asociației P. B., motiv pentru care instanța trage prezumția că, în această calitate, cunoșteau demersurile judiciare ale Asociației și uzurparea calității de acționar în cadrul . de către N. I..

Cu privire la primul motiv de nulitate absolută, ce vizează lipsa calității de reprezentant, instanța de fond a reținut că această chestiune, în sine, așa cum a fost invocată, nu determină nulitatea absolută, dar influențează consimțământul vânzătoarei-pârâte . încheierea contractului supus analizei.

Voința juridică reprezintă o componentă esențială a oricărui act juridic de dispoziție, aceasta are un caracter complex, deoarece reunește două elemente: consimțământul și cauza (scopul).

Cf. art. 948 Cod Civil, consimțământul este o condiție de fond a actului juridic care constă în exteriorizarea voinței unei persoane de a încheia un act juridic și, deoarece contractul se încheie prin acordul de voință dintre părți, existența consimțământului este indispensabilă pentru perfectarea vânzării.

În cazul de față, pârâta .-a exprimat consimțământul prin N. I., care însă nu avea nici calitatea de acționat majoritar al . și nici pe aceea de președinte al Consiliului de Administrație, întrucât cu privire la Hotărârea din 5.04.2006 a fost constatată nulitatea absolută prin Sentința civilă nr. 31/CC/06.04.2011 a Tribunalului B., efectele fiind retroactive, ex tunc, în aceste condiții, voința pârâtei-vânzătoare . la încheierea contractului de vânzare-cumpărare iar lipsa totală a consimțământului determină nulitatea absolută a actului.

Apreciază instanța de fond că, nu se poate discuta despre vânzarea unui lucru al altuia, deoarece imobilul în discuție aparținea vânzătoarei . nici despre o eventuală depășire a puterilor administratorului, de natură să deschidă o acțiune în despăgubiri împotriva acestuia, întrucât N. I. nu avea această calitate, de administrator sau de reprezentant, față de cele arătate mai sus.

În privința motivului de nulitate absolută care privește cauza ilicită, potrivit art. 966 și 968 din Codul civil (anterior, aplicabil în condițiile art. 3 din Legea nr. 71/2011, data nașterii raportului juridic fiind 26.05.2006), obligația fără cauză sau fondată pe o cauză falsă, sau nelicită, nu poate avea nici un efect, iar cauza este nelicită când este prohibită de legi, când este contrarie bunelor moravuri și ordinii publice. De asemenea, art. 967 din Codul civil statuează fără echivoc următoarele: convenția este valabilă, chiar și atunci când cauza nu este expresă, iar cauza este prezumată până la dovada contrarie.

Așadar, prin cauză sau scop se înțelege acel element al actului juridic care constă în obiectivul urmărit la încheierea unui asemenea act, respectiv acel element de natură psihologică care răspunde la întrebarea pentru ce s-a încheiat actul juridic. împreună cu consimțământul, cauza formează voința juridică, aceasta din urmă cuprinzând și scopul urmărit de parte atunci când și-a dat consimțământul la încheierea actului juridic, obligația pe care și-a asumat-o nereprezentând altceva decât mijlocul prin care se ajunge la realizarea scopului respectiv.

În structura cauzei actului juridic civil intră două elemente: scopul imediat și scopul mediat. Scopul imediat, cauza proxima, numit și scopul obligației, în cazul contractului de vânzare constă în prefigurarea de către vânzător a prețului bunului vândut, precum și în prefigurarea de către cumpărător a obținerii dreptului de proprietate asupra bunului ce formează obiectul contractului.

Scopul mediat, cauza remota, numit și scopul actului juridic, reprezintă acel element al cauzei care constă în motivul (mobilul) determinant al încheierii actului juridic, motiv care se referă, fie la însușirile contraprestației, fie la însușirile celeilalte părți și care, spre deosebire de scopul imediat, care este abstract, obiectiv și invariabil în cadrul aceleiași categorii de acte juridice, se caracterizează prin aceea că este un element (al cauzei) subiectiv și variabil de la o categorie de acte la altă categorie și, chiar în cadrul aceleiași categorii, de la un act la altul.

Potrivit prevederilor art. 968 Cod civil cauza este nelicita când este prohibita de legi, când este contrară bunelor moravuri si ordinii publice.

Reclamanta, prin invocarea caracterului ilicit al cauzei, are în vedere scopul imediat al convenției care nu era de a primi prețul (vânzătorul) și de dobândi în proprietate imobilul (cumpărătorul), ci de a-l scoate din patrimoniul societății vânzătoare.

Instanța de fond a considerat că aceste susțineri sunt fondate, contractul încheiat de pârâte fiind întemeiat pe o cauză ilicită, deoarece reprezintă, de fapt, o operațiune speculativă - înstrăinarea unor active importante ale unei societăți de către pretinsul reprezentant care nu avea, la data vânzării, nici un raport juridic cu vânzătoarea iar pârâta cunoștea aceste aspecte, pentru argumentele expuse anterior.

Concluzia aceasta este determinată și de faptul că, deși s-a susținut că prețul a fost plătit, la dosar nu s-a depus decât o declarație autentificată dată de pârâta . data de 20.04.2011, pe care instanța a apreciat-o a nu fi suficientă având în vedere persoana care a semnat-o, Rugacs C., și faptul că, după cum a arătat chiar pârâta . cererea de amânare depusă la fila 32 vol. I, această pârâtă avea dreptul de administrare ridicat, cf. Sentinței Civile nr. 1943/SIND/15.11.2010.

Instanța a apreciat că dovedirea plății unui preț în sumă totală de 1.945.048,52 lei (552.288 eur la data încheierii contractului) nu se poate face decât prin documente de plată. Față de cuantumul acestui preț, de calitatea părților (societăți comerciale) și de plafoanele impuse de Leg. 656/2002, este evident că un astfel de preț (chiar în forma avans și rest de plată) nu putea fi achitat decât prin viramente bancare ce puteau fi dovedite cu ordine de plată sau extrase de cont.

De asemenea, la aprecierea lipsei scopului imediat de primire a prețului, instanța a avut în vedere și eșalonarea restului de plată (reprezentând 85% din preț în 20 de rate trimestriale egale - ceea ce înseamnă în decursul a 4 ani din care prima scadentă în 12 luni de la data plății avansului).

Motivul de nulitate care vizează prețul este și el fondat, dar nu sub aspectul cuantumului. Cuantumul prețului nu denotă un preț neserios, chiar și raportat la valoarea imobilului stabilită prin raportul de expertiză, însă, instanța de fond reține că, printre condițiile pe care trebuie să le îndeplinească prețul din contractul de vânzare-cumpărare, se numără și acelea că trebuie să existe, să fie sincer și serios.

P. preț sincer se înțelege un preț real, pe care părțile să-l fi stabilit nu în mod fictiv, ci în scopul de a fi cerut și plătit în realitate. Prețul este fictiv, când din intenția părților rezultă că nu este datorat. Față de cele arătate anterior cu ocazia analizării cauzei actului, instanța de fond a apreciat că, întrucât nu s-au depus dovezi concrete cu privire la achitarea prețului având in vedere și eșalonarea acestuia, prețul nu este unul sincer, în sensul că nu este real, nefiind stabilit in scopul de a fi cerut și plătit in realitate.

În privința apărării pârâtei . potrivit căreia, din moment ce contractul de închiriere încheiat cu . o promisiune bilaterală de vânzare, . obligată să vândă imobilul, instanța de fond reține că, într-adevăr, promisiunea reprezintă legea părților, dar aceasta nu înseamnă că vânzarea se putea face în orice condiții, ci cu respectarea dispozițiilor legale referitoare la consimțământ, cauză și preț, or., după cum s-a arătat deja, aceste dispoziții legale nu au fost respectate.

Pentru considerentele arătate, instanța de fond a dispus în sensul admiterii acțiunii precizate.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta . administrator judiciar BDO Bussiness Restructuring SPRL, fără indicarea temeiului de drept și fără a depune motivele de apel.

Împotriva aceleiași hotărâri a declarat apel și pârâta ., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În susținerea motivelor de apel se indică faptul că, . fost reprezentată cu ocazia efectuării vânzării de reprezentantul său legal, înscris ca atare la ORC în baza unei hotărâri A. neatacată și valabilă. La ORC de pe lângă Tribunalul B. există mențiunea nr._/26.04.2006 privind înregistrarea modificării actului constitutiv al . cuprinsă în Hotărârea Consiliului de Administrație din data de 15.04.2006 prin care s-a votat ca N. I. să ocupe funcție de președinte al Consiliului de administrație.

Sentințele pronunțate de Tribunalul B. și avute în vedere de instanța de fond, respectiv nr.17/CC/15.12.2004 pronunțată în dos.civ.nr.2332/2004, nr.4/CC/18.01.2005 pronunțată în dos.civ.nr.2331/2004, nr.14/CC/02.03.2005 pronunțată în dos.civ.nr.2790/2004, nr.52/C/30.11.2005 pronunțată în dos.civ.nr. 853/2005, nr.23/CC/10.05.2006 pronunțată în dos.civ.nr.2/2006 vizează exclusiv calitatea de acționar a lui N. I., fără a se menționa că vânzarea s-a făcut de către . N. I. în calitatea sa de administrator.

Prețul contractului de vânzare-cumpărare este unul convenit de părți și el nu se rezumă la plata unei sume de bani ci și la alte obligații asumate și executate de cumpărătoare, cumpărătoarea era de bună-credință pentru că s-a întemeiat pe cele menționate la ORC și la OCPI, contractul și-a produs efectele, în sensul că prețul a fost plătit iar imobilul este folosit și în prezent de cumpărătoare pentru desfășurarea activității de producție.

Nulitatea absolută a vânzării lucrului altuia are ca punct de plecare împrejurarea ca părțile au încheiat contractul în cunoștința de cauza, știind ca lucrul vândut este proprietatea altei persoane, ascunzând intenția de a aduce altuia o paguba.

În ceea ce privește lipsa de obiect a contractului, una dintre condițiile speciale ale obiectului actului juridic este, într-adevăr, aceea ca cel care se obligă să fie titularul dreptului, fiind vizată ipoteza în care înstrăinătorul nu este la momentul încheierii actului proprietarul bunului vândut.

Această ipoteză nu poate fi avută în vedere deoarece îndeplinirea condițiilor obiectului actului juridic civil se verifică la momentul încheierii actului, dată la care vânzătoarea era proprietarul bunului vândut, deoarece titlul invocat nu fusese desființat.

Mai mult decât atât, în cazul vânzării lucrului altuia, nulitatea nu poate fi invocată de către un terț decât în cazul în care ambele părți au fost de rea credință la momentul încheierii actului (nulitate absolută pentru cauză ilicită).

Mai arată apelanta că, legea ocrotește buna-credință, înțeleasă ca atitudine a celui care a făcut demersuri pentru a se edifica asupra situației juridice a bunului. D. o astfel de conduită poate duce la recunoașterea valabilității actului încheiat cu un neproprietar și potrivit dispozițiilor legale, notarul public este obligat sa verifice daca obiectul cumpărării este sau nu grevat de sarcini și daca exista evaluarea imobilului.

Cu privire la preț arată că, Prețul este neserios atunci când este derizoriu adică atât de disproporționat încât nu există preț, este infim și tinde spre zero, ori, în speță prețul există, este disproporționat, dar nu atât de mult încât acesta să nu existe și prețul mai mic, care nu reprezintă echivalentul valoric al imobilului nu afectează validitatea convenției, acesta neputând fi considerat neserios.

Solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței atacate, iar pe cale de consecință respingerea acțiunii promovate de reclamantă.

P. întâmpinare, intimata reclamantă Asociația P. B. a solicitat respingerea apelului, învederând că, prin motivele de apel apelanta a reiterate aceleași aspect cu care si-au făcut apărările si in fata instanței de fond, încercând sa determine instanța de apel sa îmbrățișeze punctul de vedere al acesteia privind "existenta calitatii de reprezentant legal al numitului N. I." si a bunei -credințe a pârâtei-apelante ..

Ceea ce este "surprinzător" in acest apel declarat doar de așa-zisa dobânditoare de "bună-credința" este faptul că, deși se prevalează de aceasta prezumție, invoca acte si aspecte care ar fi trebuit cunoscute numai de către societatea vânzătoare, iar aceasta apelanta sa fie străina de aceste aspecte.

Or, încercând sa dovedească calitatea de reprezentant "legal" al numitului N. I. tocmai aceasta apelanta este cea care își răstoarnă prezumția de buna-credință astfel cum aceasta a fost definita de către legiuitor si nu interpretata in maniera unilaterala in care este interpretata de către apelanta, aspecte care conduc din punct de vedere legal la înlăturarea susținerilor apelantei.

Arată că, contractul de vânzare – cumpărare a cărui nulitate o solicită urmărește în realitate o cauză ilicită și, cum la încheierea contractului de vânzare – cumpărare s-a prezentat o persoană fără nici o calitate, urmează a se menține soluția instanței de fond privind constatarea nulității contractului de vânzare – cumpărare.

De asemenea învederează că prin înscrisurile depuse la dosar a răsturnat prezumția de buna credința si a demonstrat faptul ca numitul F. D., reprezentantul societății parate făcea parte dintre acoliții numitului N. loan si in coniventa frauduloasa cu acesta, au devalizat bunurile imobile din parcul industrial R..

Solicită respingerea apelului.

P. Încheierea nr.3980/14.11.2013 ÎCCJ a admis cererea de strămutare formulată de petenta . și a dispus strămutarea dosarului nr._ la Curtea de Apel C..

P. Încheierea din data de 18.11.2013 Curtea de Apel B. a dispus scoaterea de pe rol a cauzei și înaintarea dosarului, Curții de Apel C. spre competentă soluționare, fiind înregistrată pe rolul acestei din urmă instanțe la data de 22.11.2013 sub nr._ .

Examinând legalitatea și temeinicia sentinței primei instanțe din perspectiva criticilor formulate, instanța învestită cu soluționarea celor două apeluri constată caracterul lor nefondat, urmând a fi respinse pentru următoarele considerente,

Instanța de apel urmează a analiza numai criticile apelului formulat de pârâta ., deoarece numai acesta și-a motivat calea de atac după declararea sa, celălalt apel formulat de pârâta . administrator judiciar nu a fost motivat, rămânând doar la stadiul de apel declarativ. În privința acestui apelul instanța urmează a aplica dispozițiile art.292 alin.2 C.pr.civ vechi, în sensul că, se pronunță, în fond, numai pe baza celor invocate de pârâtă în fața primei instanțe.

Cererea de chemare în judecată prin care reclamanta Asociația P. B. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele . . constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2093/26.05.2006 la BNP I. F. și I. D. F., a fost înregistrată pe rolul Tribunalului B. la data de 24.11.2011.

Astfel, din punct de vedere procedural temeiul de drept aplicabil este vechiul Cod de procedură civilă, deoarece instanța de judecată a fost învestită anterior datei de 15.02.2013, când a intrat în vigoare Legea nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă, potrivit art.81 din Legea nr.76/2012, pentru punerea în aplicare a Legii 134/2010, așa cum a fost modificat prin art.I pct.1 din OUG nr.4/2013 privind modificarea Legii nr.76/2012 și completarea unor acte normative conexe.

În schimb, din punct de vedere material, temeiul de drept aplicabil situației de față, respectiv reglementarea instituției juridice a nulității absolute este guvernată de noile dispoziții ale Legii nr.287/2009 privind Codul Civil și ale Legii nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil.

Potrivit art.220 alin.1 din legea de aplicare a codului civil, Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 24 iulie 2009, intră în vigoare la data de 1 octombrie 2011.

P. OUG nr.115/2003, publicată în M.Of.nr. 115 din 24 octombrie 2003, s-a reglementat privatizarea Societății Comerciale "R." - S.A. B. și constituirea parcului industrial pe platforma Societății Comerciale "R." - S.A.

Potrivit art.2, în înțelesul prezentei ordonanțe de urgență, termenii și expresiile de mai jos au următoarea semnificație:

a) Societatea Comercială "R." - S.A. B. - societatea comercială la care APAPS deține_ acțiuni, reprezentând 94,2771% din capitalul social, cu sediul în municipiul B., ., județul B.;

b) filialele "R." - S.A. - societățile comerciale constituite în conformitate cu prevederile Legii nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, la care Societatea Comercială "R." - S.A. B. deține participația majoritară la capitalul social, denumite în continuare:

- S.C. "Motoare AB" - S.A.

- S.C. "Axe și Punți" - S.A.

- S.C. "Semifabricate" - S.A.

- S.C. "E." - S.A.

- S.C. "Reutil" - S.A.

- S.C. "R. Energetic" - S.A.

- S.C. "Rom Metrologia" - S.A.

- S.C. "Adrom" - S.A.

- S.C. "C." - S.A.

- Societatea Comercială "Prompt Trans" - S.A.;

c) contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni - contractul prin care APAPS vinde cumpărătorului PESAKA ASTANA (M) Sdn. Bhd. un număr de_ acțiuni, reprezentând 94,2771% din capitalul social, la care se adaugă acțiunile rezultate în urma conversiei în acțiuni, prevăzute la art. 5 alin. (1) și la art. 6 alin. (1);

d) cumpărător - Societatea Comercială PESAKA ASTANA (M) Sdn. Bhd., respectiv cumpărătorul din contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni deținute de APAPS la Societatea Comercială "R." - S.A. B.;

e) APAPS - Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului, respectiv vânzătorul din contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni la Societatea Comercială "R." - S.A. B.;

f) Asociația Parcul Industrial R. - asociația în participațiune, persoană juridică de drept privat, constituită în condițiile Ordonanței Guvernului nr. 65/2001 privind constituirea și funcționarea parcurilor industriale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 490/2002, cu participarea Societății Comerciale "R." - S.A. B. și a filialelor "R." - S.A., cu excepția S.C. "C." - S.A.;

g) societatea-administrator - societatea comercială pe acțiuni, constituită cu participarea cumpărătorului și a unor entități de drept public sau privat interesate, stabilite prin hotărâre a Guvernului.

La rândul său, HG nr.24/2004, publicată în M.Of. nr. 61 din 23 ianuarie 2004, reglementează constituirea societății administrator al Parcului industrial "R." B., în sensul că, în vederea administrării Parcului industrial "R." B. se constituie societatea administrator, societate comercială pe acțiuni, denumită Societatea Comercială "P. R." - S.A. B., care se va înființa în conformitate cu prevederile Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, art.1.

Administratorul . B. al ., potrivit art.2 din hotărâre, are structura acționariatului și cota de participare la capitalul social formată din următoarele:

- Asociația P. B. - 80%;

- Pesaka Astana (M) Sdn. Bhd. - 10%;

- Universitatea "Transilvania" B. - 2%;

- Uniunea Generală a Industriașilor din România "U.G.I.R. 1903" B. - 3%;

- Camera de Comerț și Industrie B. - 5% .

Se prevede în mod expres în hotărâre, art.3, faptul că, obiectul principal de activitate al societății administrator prevăzute la art. 1 va fi administrarea Parcului industrial "R." B..

Emiterea acestor acte normative s-a făcut în temeiul și pentru aplicarea dispozițiilor generale, art.139 din Legea 31/1990, în sensul că,

(1) O persoană juridică poate fi numită sau aleasă administrator al unei societăți comerciale, în condițiile art. 138.

(2) Drepturile și obligațiile părților se stabilesc printr-un contract de administrare. În contract se va stipula, printre altele, că persoana juridică este obligată să-și desemneze un reprezentant permanent, persoană fizică. Acesta este supus acelorași condiții și obligații și are aceeași responsabilitate civilă și penală ca și un administrator, persoană fizică, ce acționează în nume propriu, fără ca prin aceasta persoana juridică pe care o reprezintă să fie exonerată de răspundere sau să i se micșoreze răspunderea solidară.

(3) Când persoana juridică își revocă reprezentantul, ea are obligația să numească, în același timp, un înlocuitor.

Plecând de la structura astfel prezentată mai sus, instanța constată că la data de 26.05.2006 prin Încheierea de autentificare nr.2093 a BNP I. F. și I. D. F., o filială a . E. SA, prima reprezentată de administratorul ., care la rândul său este reprezentat I. N., a vândut lui . imobil, reprezentat de construcție (hală „Matrițe agregate” cu birouri aferente) cu o suprafață de 8.811 mp și dreptul de folosință asupra terenului aferent acestuia, inclusiv a platformei betonate, în suprafață totală de 11.905,2 mp, care va fi stăpânit de cumpărătoare cu titlu de superficie.

Prețul acestei tranzacții a fost fixat la suma de 1.945.048,52 lei noi, plătibili în două tranșe, 15% din preț plătiti în avans, în termen de 30 zile de la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, iar diferența de 85% din preț va fi plătit în 20 rate trimestriale egale, prima fiind scadentă în termen de 12 luni de la data plății avansului.

La cap.IV din contract, intitulat Garanții, la pct.1 se menționează că vânzătorul garantează pe cumpărător că este îndreptățit să semneze contractul, iar I. N. are calitatea de Președinte al Consiliului de Administrație conform Hotărârii din data de 15.04.2006.

Prezentul contract de vânzare-cumpărare s-a perfectat, în condițiile în care cu un an în urmă, 03.06.2005, aceleași părți au încheiat un contract de locațiune (filele 23-29, vol.II dosar fond), a cărei durată a fost stabilită la 20 ani.

În nici una din situațiile de modificare și încetare a contractului, prevăzute la art.XII, părțile nu au prevăzut situația cumpărării imobilului ce face obiectul locațiunii de către locatar.

În descrierea părților contractante calitatea de locator o are . are dreptul de proprietate asupra imobilului ce face obiectul locațiunii, administrată de . B., reprezentată la rândul său de Președinte-Director General I. N..

Potrivit art.42 din Legea 31/1990, în forma în vigoare la momentul efectuării vânzării-cumpărării-03.06.2005, filialele sunt societăți comerciale cu personalitate juridică și se înființează în una dintre formele de societate enumerate la art. 2 și în condițiile prevăzute pentru acea formă. Ele vor avea regimul juridic al formei de societate în care s-au constituit.

Așadar, . calitate de filială a . din urmă administrată de ., este proprietara imobilului dat în locațiune iar apoi vândut, acte juridice care se circumscriu situațiilor prevăzute de art.111 alin.2 lit.f din Legea 31/1990 și care impuneau emiterea de hotărâri a adunării generale ordinare.

Obligația emiterii unei hotărâri a adunării generale este prevăzută și de art.146 din legea societăților comerciale în sensul că, administratorii vor putea să încheie acte juridice prin care să dobândească, să înstrăineze, să închirieze, să schimbe sau să constituie în garanție bunuri aflate în patrimoniul societății, a căror valoare depășește jumătate din valoarea contabilă a activelor societății la data încheierii actului juridic, numai cu aprobarea adunării generale extraordinare a acționarilor, dată în condițiile prevăzute la art. 115.

Din cele prezentate mai sus, instanța constată că vânzare-cumpărarea intervenită la data de 03.06.2005 nu a fost expresia voinței persoanei juridice proprietarul bunului imobil, ./materializată în Hotărâri A. Ordinare sau Extraordinare.

În condițiile în care, nu s-a făcut dovada existenței voinței de vânzare a proprietarului reprezentat de filială, administratorul . al societății mame . putea efectua actul de dispoziție al vânzării-cumpărării, decât în situația în care ar fi dovedit că raportat la întregul patrimoniu al filialei vânzarea ar fi apreciată drept un act de administrare. Distincția este importantă din perspectiva respectării dispozițiilor art.3 din HG 24/2004 deoarece obiectul principal de activitate al administratorului . este doar administrarea Parcului industrial "R." B..

Din perspectiva neîndeplinirii condițiilor speciale prezentate mai sus, instanța consideră că reprezentantul I. N. al . nu putea iniția demersul de vânzare.

Cum voința persoanei juridice exprimată prin hotărâri, presupune respectarea dispozițiilor imperative ale Legii 31/1990 în ce privește convocarea, cvorumul, încălcarea unor astfel de reguli este sancționată cu nulitatea absolută.

Sancțiunea este confirmată și de dispozițiile generale, art.1247 C.civ.nou, în sensul că,

1) Este nul contractul încheiat cu încălcarea unei dispoziții legale instituite pentru ocrotirea unui interes general.

(2) Nulitatea absolută poate fi invocată de orice persoană interesată, pe cale de acțiune sau de excepție.

(3) Instanța este obligată să invoce din oficiu nulitatea absolută.

(4) Contractul lovit de nulitate absolută nu este susceptibil de confirmare decât în cazurile prevăzute de lege.

Totodată, situațiile astfel prezentate se încadrează și în condițiile generale prevăzute de art.1250 C.civ.nou, contractul fiind lovit de nulitate absolută în cazurile anume prevăzute de lege, precum și atunci când rezultă neîndoielnic din lege că interesul ocrotit este unul general.

Lipsa calității de reprezentant al numitului I. N. la administratorul . a fost confirmată și prin hotărâre judecătorească irevocabilă, respectiv sent.civ.nr.753/CA din 30.05.2007 pronunțată de Tribunalul A. în dos.civ.nr._, prin care a fost admisă, în parte, acțiunea Asociației P. B., fiind anulată declarația lui N. I. din registrul acționarilor . transferul dreptului de proprietate de la P. B. asupra unui pachet de 33.002 acțiuni și dispunându-se radierea calității sale de acționar la . din registrul comerțului.

Sentința astfel pronunțată a fost atacată cu apel la Curtea de Apel Alba Iulia care prin dec.civ.nr.14/01.02.2008 a respins ca nefondate apelurile.

Decizia Curții de Apel a fost, la rândul ei, atacată cu recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție, care prin dec.civ.nr.3290/06.11.2008 a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare.

În rejudecare Curtea de Apel Alba Iulia-Secția Comercială a pronunțat dec.civ.nr.34/A din 16.04.2009 prin care a respins ca nefondate apelurile declarate de reclamantă și pârât.

În final, decizia astfel pronunțată a fost atacată din nou la Înalta Curte de Casație și Justiție cu recurs de către reclamanta Asociația P. B. și pârâtul I. N., care au fost respinse ca nefondate prin dec.civ.nr.1106/ 17.03.2010 pronunțată în dos.civ.nr._ .

Anterior, prin dec.civ.nr.415/R/12.10.2004 pronunțată de Curtea de Apel B. în dos.civ.nr.709/R/2004 a fost admis recursul Asociației P. B. dispunându-se în mod irevocabil respingerea cererii de înscriere de mențiuni nr._/03.05.2004 formulată de N. I. și radierea înscrierii din registrul comerțului efectuată în baza acestei încheieri, această decizie fiind menționată în registrul comerțului prin încheierea nr.9230/05.04.2005, în urma cererii nr._/31.03.2005.

P. sentințele civile nr.17/CC/15.12.2004 pronunțată de Tribunalul B. în dos.civ.nr.2332/2004, nr.4/CC/18.01.2005 pronunțată de Tribunalul B. în dos.civ.nr.2331/2004, nr.14/CC/02.03.2005 pronunțată de Tribunalul B. în dos.civ.nr.2790/2004, nr.52/C/30.11.2005 pronunțată de Tribunalul B. în dos.civ.nr.853/2005, nr.23/CC/10.05.2006 pronunțată de Tribunalul B. în dos.civ.nr.2/2006, au fost anulate mai multe Hotărâri AGEA ale . prin care N. I. era desemnat în Consiliul de Administrație al ., reținându-se faptul că la adoptarea acestor hotărâri AGEA, convocarea s-a făcut la cererea numitului N. I., la ședințe participând numai el, fără ca acesta să fie acționar al societății pârâte, cele 80% din acțiunile pretinse a fi obținute nefiind dobândite cu respectarea dispozițiilor art.98 alin.2 din Legea 31/1990 rep, neexistând o declarație în registrul acționarilor semnată de cedent și cesionar pentru a se putea dobândi în mod valabil acțiunile.

Rezultă din cele prezentate mai sus, faptul că nu sunt îndeplinite condițiile speciale ale vânzării astfel cum sunt definite de art.1650 alin.1 C.civ nou, vânzarea este contractul prin care vânzătorul transmite sau, după caz, se obligă să transmită cumpărătorului proprietatea unui bun în schimbul unui preț pe care cumpărătorul se obligă să îl plătească.

Așadar, în cazul vânzării de față, pe de o parte, vânzătorul nu și-a manifestat voința în sensul înstrăinării bunului din patrimonial său, iar, pe de altă parte, persoana care s-a declarat reprezentant al administratorului vânzătorului și-a pierdut această calitate prin hotărâri judecătorești irevocabile.

Din cele prezentate mai sus, în baza art.296 C.pr.civ. vechi, instanța de apel va dispune respingerea recursurilor, ca nefondate, cu consecința păstrării sentinței primei instanțe ca legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelurile - litigii cu profesioniștii – formulate de apelanta pârâtă .>cu sediul în B., ., jud. B.–prin administrator judiciar BDO BUSSINESS RESTRUCTURING SPRL cu sediul în București, . Center, nr.24, sector 3 și apelanta pârâtă . cu sediul în B., ., ., împotriva Sentinței civile nr.76/04.03.2013 pronunțată de Tribunalul B. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă ASOCIAȚIA P. B., cu sediul în B., ., județ B., ca nefondate.

Obligă apelantele la plata către intimată a sumei de 3.100 lei reprezentând cheltuieli de judecată efectuate cu angajarea de apărător.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 Februarie 2014.

Președinte, Judecător,

G. P. C. R.

Grefier,

T. O.

În tem. disp. art. 426 alin 4 NCPC

Semnează Grefier șef

C. V.

Jud.fond: M.O.

Red.dec.jud.C. R./26.05.2014

2 ex/gref AA/26.05.2014

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Nulitate act juridic. Decizia nr. 115/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA