Pretenţii. Decizia nr. 500/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 500/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 26-06-2014 în dosarul nr. 29859/212/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 500
Ședința publică din data de 26 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. P.
Judecător C. R.
Judecător I. M. Ș.
Grefier C. G.
S-au luat în examinare recursurile - litigii cu profesioniști promovate de recurenta pârâtă C. NAȚIONALĂ ADMINISTRAȚIA PORTURILOR MARITIME SA, cu sediul în C., Incinta Port - Gara Maritimă, J. C. și recurenta reclamantă ., cu sediul în C., .. 1B, J. C. împotriva Deciziei civile nr.70/14.03.2014 pronunțată de Tribunalul C. secția a II a civilă în dosar nr._ în contradictoriu cu intimatele pârâte R. R. ENERGY INVESTMENTS AG ELVETIA, cu sediul în Elvetia, Via Livio 8, CH 6830 Chiasso, Elvetia și N. U. AG ELVETIA, cu sediul în Clausiusstrasse 41, CH -8033, Zurich, Elveția, având ca obiect pretenții .
La apelul nominal făcut în ședința publică pentru recurenta pârâtă răspunde av.Ș. Bitoleanu în baza împuternicirii avocațiale . nr._ din 29.04.2014 pe care o depune la dosar, pentru recurentul reclamant răspunde consilier juridic P. T. I. în baza delegației nr._/26.07.2014, lipsă fiind intimații pârâți.
Procedura de citare este legal îndeplinită cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele C..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, prin care s-au evidențiat părțile, obiectul litigiului, măsurile privitoare la modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual .
Întrebate fiind părțile, precizează că nu mai au alte cereri sau probe de formulat, solicitând acordarea cuvântului pentru dezbateri.
Curtea, constatând că nu mai sunt alte probe sau cereri de formulat, nici excepții de invocat, acordă cuvântul pentru dezbateri.
Consilier juridic P. T. I. pentru recurentul reclamant intimat pârât, având cuvântul solicită admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii recurate cu obligarea pârâtelor la plata onorariilor de expertiză plătite de CNAPM S.A. experților săi parte, cu titlu de cheltuieli de judecată și a onorariului de succes plătit de CANPM S.A. avocatului său în vederea soluționării dosarului nr._ cu titlu de cheltuieli de judecată pentru considerentele pe larg pe larg expuse în cererea de recurs. Apreciază că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a legii, interpretând restrictiv prevederile art. 274 C.pr.civ., fără a lua în considerare faptul că recurenta reclamanta a demonstrat cheltuielile efectuate cu procesul.
Cu privire la recursul formulat de recurenta pârâtă solicită respingerea acestuia ca nefondat.
Avocat Ș. Bitoleanu pentru recurenta pârâtă, solicită admiterea recursului pe care l-a formulat, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii recursului declarat de CNAPM C. cu consecința menținerii hotărârii primei instanțe, cu obligarea recurentei intimate la plata cheltuielilor de judecată, reiterând motivele invocate în cererea de recurs.
Curtea, constată încheiate dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Asupra recursurilor - litigii cu profesioniști de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 27.11.2012 sub nr._ reclamanta C. Naționala Administrația Porturilor Maritime SA CONSTANTA a chemat în judecată pe pârâții ., R. R. Energy Investments AG Elvetia și N. U. AG Elvetia solicitând ca aceștia să fie obligați la plata sumei de_,76 lei reprezentând cheltuieli de judecată efectuate de către reclamant în dosarul nr._ .
Suma se compune din:_ lei cheltuieli de judecată efectuate în vederea administrării probei cu expertiza tehnică financiar contabilă – 2370 lei pentru experții desemnați de instanță și_ lei cheltuieli efectuate cu expertul tehnic parte și expertul financiar parte, conform contractelor de prestări servicii nr. 8664/06 04 2011 și 8665/06 04 2011; 225 492 cheltuieli de judecată efectuate în vederea asigurării serviciilor juridice de reprezentare în fața instanțelor,_,29 lei onorariu avocat conform contractului de asistență juridică nr._/2011 și 204 138,47 lei onorariu de succes conform aceluiași contract de asistență juridică. Reclamanta a mai solicitat obligarea pârâților la plata dobânzii legale aferente capetelor 1 și 2 de cerere de la pronunțarea hotărârii și până la plata efectivă și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză.
Prin Sentința civilă nr. 8817 din data de 14.06.2013 Judecătoria C. a fost respinsă excepția inadmisibilității invocată de pârâtul . în parte acțiunea exercitat de reclamant cu privire la cheltuielile de judecată efectuate în dosarul nr._ ; s-a dispus obligarea în solidar a pârâților la plata către reclamant a sumei de_,29 lei reprezentând onorariu de avocat; obligarea în solidar a pârâților la plata către reclamant a sumei de 2370 lei reprezentând onorariile experților tehnici desemnați de instanță; respinsă cererea privind obligarea pârâților la plata sumei de 204 138,47 lei reprezentând onorariu avocațial de succes ca nefondată; respinsă cererea privind obligarea pârâților la plata sumei de_ lei reprezentând onorariile experților consilierii angajați de reclamant ca nefondată; respinge cererea privind obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, apelanta C. Națională Administrația Porturilor Maritime SA, care a solicitat schimbarea în parte a sentinței apelate în sensul admiterii în totalitate a acțiunii și obligării pârâtelor în solidar la plata onorariilor experților parte, a onorariului de succes, la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea litigiului și la plata dobânzii legale eferente sumei acordate de la data pronunțării și până la plata efectivă.
Prin Decizia civilă nr.70/14.03.2014 Tribunalul C. a admis apelul formulat de apelanta C. NAȚIONALĂ DE ADMINISTRAȚIA PORTURILOR MARITIME SA C., schimbând în parte sentința apelată în sensul obligării pârâților în solidar să achite reclamantei suma de 1534,45 lei cheltuieli de judecată efectuate în fond, menținând restul dispozițiilor sentinței apelate.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut în esență, următoarele:
1.Referitor la onorariile experților parte instanța de apel a reținut că în fapt, în cauza cu nr._ s-a dispus efectuarea unor expertize tehnice, iar pentru plata onorariilor experților au fost îndatorate ambele părți. Reclamanta din cauză a plătit experților suma de 2270 lei, compusă din suma de 1780 plătită expertului E. C. și 500 lei plătită expertului A. L., potrivit dispozițiilor tribunalului.
Totodată, pentru fiecare dintre cele două expertize efectuate în cauză, reclamanta apelantă CNAPM SA a optat pentru participarea la efectuarea lor a unor experți parte, fiind desemnat expertul P. F. pentru a participa la expertiza contabilă și expertul C. N. C. pentru a participa la expertiza tehnică. Cu fiecare dintre cei doi experți au fost încheiate de către reclamanta apelantă contracte de prestări servicii în care s-au stabilit onorarii de 9514 lei, respectiv_ lei .
În legătură cu aceste onorarii de expert consultant, instanța a constatat că acestea nu reprezintă o cheltuială necesară și rezonabilă, având în vedere în primul rând faptul că litigiul civil în legătură cu care au fost efectuate nu a fost soluționat pe baza probelor cu expertiză, ci ca urmare a interpretării de către instanță a voinței contractuale a părților . Astfel, în cuprinsul sentinței civile nr. 22/MF/2012 instanța a reținut că: „În ce privește proba cu expertiza tehnică administrată în cauză, instanța urmează să o înlăture. Obiectivele stabilite de ambele părți și încuviințate de către instanță, obiective extrem de complexe și cu o structură pur tehnică nu au fost de natură să lămurească culpa părților în ce privește imposibilitatea finalizării contractului de închiriere. Problema culpei a fost analizată de către instanță numai pe baza înscrisurilor depuse la dosar de
către părți, expertiza tehnică nefiind concludentă sub acest aspect. Pentru aceleași considerente, instanța a respins și obiecțiunile formulate de către reclamante și pârâtă cu privire la raportul de expertiză contabilă, acestea nepunând în discuție aspecte relevante pentru soluționarea cauzei, având în vedere și obiectul acțiunii”.
În consecință, proba cu expertiză nu era necesară pentru soluționarea cauzei, cu atât mai puțin nu era necesară participarea unor experți consultanți ale căror opinii nici nu au fost analizate de către instanța de judecată .
În al doilea rând, cheltuiala constând în onorarii experți parte nu este nici rezonabilă în condițiile în care pentru experții desemnați de instanță s-au stabilit onorarii de câte 3400 și 1000 lei, iar reclamanta apelantă a plătit experților consultanți onorarii de 9514 lei pentru expertul consultant contabil și_ lei pentru expertul consultant tehnic.
Diferența considerabilă dintre onorariile experților desemnați de instanță și cele ale experților parte face ca acestea din urmă să nu îndeplinească nici condiția de rezonabilitate, asupra căreia instanța de contencios european a insistat de fiecare dată când a fost chemată să se pronunțe asupra cheltuielilor de judecată .
Prin urmare, soluția primei instanțe în legătură cu onorariile experților parte a fost apreciată legală și temeinică, cu atât mai mult cu cât este și în spiritul disp. art. 18 din OG 2/2000, potrivit cu care „Partea interesată are dreptul să solicite ca pe lângă persoana numită în calitate de expert să mai participe la efectuarea expertizei, pe cheltuiala sa, și un expert sau un specialist, nominalizat de ea, din categoria persoanelor prevăzute la art. 11-14”.
2. În legătură cu onorariul de succes instanța de apel a constatat de asemenea că soluția adoptată de judecătorul fondului este corectă, ținând seama de următoarele aspecte ;
Cuantumul onorariului de avocat se stabilește consensual, în funcție de criteriile enumerate în art. 132 și 133 din Legea nr. 51/1995 privind profesia de avocat și statutul profesiei de avocat, care prevede faptul că pentru activitatea sa profesională avocatul are dreptul la onorariu și la acoperirea tuturor cheltuielilor făcute în interesul clientului său, în limitele legii și ale statutului profesiei .
Stabilirea onorariului avocatului depinde de fiecare dintre următoarele elemente: timpul și volumul de muncă solicitate pentru executarea mandatului primit sau activitățile solicitate de client; natura, noutatea și dificultatea cazului; importanța intereselor în cauză; împrejurarea că acceptarea mandatului acordat de client îl împiedică ca avocat să accepte un alt mandat din partea unei alte persoane; notorietatea, titlurile, vechimea în muncă, experiența, reputația și specializarea avocatului; avantajele și rezultatele obținute pentru profilul clientului, ca urmare a muncii depuse de avocat.
Aceleași prevederi legale stabilesc posibilitatea negocierii unor onorarii fixe și a unor onorarii de succes, care pot fi datorate spre deosebire de cele fixe doar în caz de atingere a rezultatului urmărit de client în litigiul în care a fost reprezentat de avocat. Stabilirea unui onorariu de succes este un contract aleatoriu, care păstrează, în mod cu totul subsidiar și o componentă remuneratorie .
Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat în mai multe rânduri că onorariul de succes nu trebuie considerat în sarcina părții care a pierdut procesul deoarece asemenea cheltuială, nefăcută până la data judecății, nu este imputabilă părții căzută în pretenții, constituind o recompensă suplimentară a muncii efectiv prestate de avocat, cu vădit caracter voluntar și voluptoriu al părții promitente. Acesta reprezintă o gratificare a părții față de avocat, stabilită de comun acord din rațiuni ce nu interesează în mod necesar cauza din perspectiva cheltuielilor de judecată .
Pe de altă parte, chiar și în ipoteza în care s-ar admite posibilitatea acordării onorariului de succes, sumele trebuie analizate din prisma caracterului real, necesar și rezonabil al cheltuielilor de judecată, în situația în care se constată că au caracter voluptoriu fiind acordate doar cu titlu de recompensă pentru avocat, cu depășirea muncii efectiv prestate aceste sume stabilite drept onorariu de succes nu pot fi acordate .
Necesitatea cheltuielilor ține de justificarea că au fost concepute într-o legătură strictă și indisolubilă cu litigiul, au precedat sau au fost contemporane litigiului și au fost concepute de partea care le-a plătit ca având caracter indispensabil din perspectiva sa, spre a obține serviciul avocatului în funcție de calitatea acestuia .
Caracterul rezonabil semnifică faptul că, în raport cu natura activității efectiv prestate, complexitatea cauzei, riscul implicat de existența litigiului și reputația celui care oferă serviciile, cheltuielile reprezentând onorariu să nu fie exagerate. De asemenea, tot subscris caracterului rezonabil ele trebuie să fie previzibile, în sensul de a fi cunoscute de partea adversă pentru a le putea combate și contesta.
Dacă onorariul de succes, în ipoteza în care ar admite posibilitatea imputării lor față de partea adversă, depășește limitele unei necesități rezonabile, prin cuantumul la care a fost stabilit, recunoașterea sa prin hotărâre judecătorească ar fi lipsită de legitimare .
În cauză s-a constatat din probele administrate că cererea de chemare în judecată ce a făcut obiectul dosarului nr._ a fost înregistrată pe rolul instanței în anul 2007, iar contractul de asistență juridică prin care a fost stabilit onorariul de succes a fost încheiat în luna octombrie 2011, în timp ce cauza a fost soluționată în martie 2012 .
În cauză, avocatul în favoarea căruia a fost stabilit onorariul de succes nu a formulat nici întâmpinare și nu a solicitat nici administrarea de probatorii, contractul fiind încheiat cu mult după epuizarea acestor momente procesuale .
Singurele acte de procedură efectuate de apărătorul ales al părții a fost depunerea de concluzii scrise, prin care au fost reluate susținerile din întâmpinările depuse de parte prin consilierii juridici .
În aceste condiții, nu se poate afirma că onorariul de succes stabilit la_ euro +TVA reprezintă o cheltuială necesară și rezonabilă, dat fiind că în realitate soarta litigiului nu a depins de serviciile prestate de avocat, iar valoarea
onorariului de succes este disproporționată față de cea a onorariului fix de 4000 euro + TVA, fiind de 9 ori mai mare .
Apelanta a motivat valoarea acestui onorariu prin aceea că era cea mai avantajoasă ofertă, însă nu a făcut dovada că ar fi fost organizată o procedură de achiziție în care au fost depuse mai multe oferte, pentru a constata că într-adevăr cea în care s-a inclus și onorariul de expert a fost rezonabilă din punct de vedere al cuantumului per ansamblu .
3. Pe de altă parte, respingerea cererii de obligare a pârâtei intimate la plata cheltuielilor de judecată este corectă dat fiind fundamentul juridic al acordării cheltuielilor de judecată, și anume culpa procesuală, care presupune fie înregistrarea pe rolul unei instanțe a unei cereri, acțiune ce se dovedește a fi neîntemeiată (deci determinarea pârâtului de a ieși din pasivitatea confortabilă pe care i-o asigură prezumția că nu datorează nimic nimănui), fie susținerea unor apărări neîntemeiate (care echivalează cu zădărnicirea reclamantului în încercarea sa de a răsturna prezumția relativă sus amintită). Astfel înțeleasă culpa procesuală pe care se întemeiază reglementarea din art. 274 C.pr.civ., „partea care cade în pretenții” poate fi atât reclamantul, cât și pârâtul. Concluzionând, culpa procesuală reprezintă formularea unei cereri, exercitarea unei acțiuni ori susținerea unor apărări neîntemeiate.
Stabilind că temeiul juridic al acordării cheltuielilor de judecată este atitudinea procesuală culpabilă a părții care a căzut în pretenții, observă instanța de apel că fapta acesteia declanșează o răspundere civilă delictuală al cărei conținut îl constituie obligația civilă de reparare a prejudiciului cauzat, adică de restituire a sumelor pe care partea care a câștigat procesul a fost nevoită să le avanseze.
Așadar natura juridică a cheltuielilor de judecată este aceea de despăgubire acordată părții care a câștigat procesul pentru prejudiciul cauzat de culpa procesuală a părții care a căzut în pretenții.
Totodată, cheltuielile de judecată reprezintă pierderea efectiv suferită, sumele efectiv cheltuite (damnum emergens) în susținerea procesului respectiv ori pentru apărare.
Însă, lucrum cessans, câștigul pe care partea care a câștigat procesul l-ar fi putut realiza în lipsa acestui proces nu reprezintă „cheltuieli de judecată”. Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în conformitate cu jurisprudența sa, a punctat că nu se pot acorda sume cu acest titlu ( de beneficiu nerealizat ) având în vedere că nu reprezintă costuri monetare suportate efectiv de acesta (a se vedea Robins împotriva Marii Britanii, Hotărârea din 23 septembrie 1997, R. 1997-V, pag. 1.812, paragraful 44, și Narinen împotriva Finlandei, Cererea nr. 45.027/98, paragraful 50, Hotărârea din 1 iunie 2004). Presupunând finalizarea unui proces, cheltuielile de judecată apar pe de o parte ca fiind prejudiciul material (damnum emergens) suferit de partea care a câștigat procesul, iar pe de altă parte, ca fiind despăgubirile acordate, sumele încuviințate de instanță a fi returnate părții care a câștigat procesul.
Mai mult, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că în lipsa unei dispoziții legale, cheltuielile de judecată, la care se referă art. 274 C.pr.civ., nu
pot fi actualizate oricât ar fi durata de timp a soluționării litigiului, nefiind prin urmare purtătoare de dobânzi legale, partea care a câștigat având dreptul doar la plata sumelor real efectuate, rezonabile și necesare câștigării procesului .
4. Instanța a constatat întemeiat motivul de apel referitor la faptul că pârâta nu a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată efectuate în cauză, reținând că așa cum a precizat mai sus, fundamentul juridic al acordării cheltuielilor de judecată este culpa procesuală, care presupune fie înregistrarea pe rolul unei instanțe a unei cereri, acțiune ce se dovedește a fi neîntemeiată (deci determinarea pârâtului de a ieși din pasivitatea confortabilă pe care i-o asigură prezumția că nu datorează nimic nimănui), fie susținerea unor apărări neîntemeiate (care echivalează cu zădărnicirea reclamantului în încercarea sa de a răsturna prezumția relativă sus amintită).
Astfel înțeleasă culpa procesuală pe care se întemeiază reglementarea din art. 274 C.pr.civ., „partea care cade în pretenții” poate fi atât reclamantul, cât și pârâtul. Concluzionând, culpa procesuală reprezintă formularea unei cereri, exercitarea unei acțiuni ori susținerea unor apărări neîntemeiate.
În cauză, pârâții intimați se află în culpă procesuală dat fiind că au solicitat respingerea cererii de chemare în judecată de plano, adică inclusiv cu privire la pretenții constatate de instanță ca fiind întemeiate, motiv pentru care se află în culpă procesuală, din moment ce au refuzat plata sumelor datorate către reclamanta apelantă ce au reprezentat onorariu expert și onorariu fix de avocat .
În aceste condiții, Tribunalul a constat că în mod greșit prima instanță a considerat că în al doilea litigiu care are ca obiect doar obligarea la plata cheltuielilor de judecată efectuate într-un prim litigiu nu se mai pune problema culpei procesuale .
Partea căzută în pretenții în cadrul primului litigiu avea posibilitatea achitării de bună voie a cheltuielilor de judecată ale părții adverse cel mai târziu la primul termen de judecată, însă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondată formulând astfel o apărare neîntemeiată, ceea ce semnifică faptul că este în culpă procesuală .
În consecință, instanța de apel, în temeiul art. 296 alin 1 raportat la art. 274 cod proc. civ. a admis apelul, a schimbat în parte sentința apelată și a obligat pe intimați să plătească apelantei reclamante, în solidar suma de 1534,45 lei, reprezentând taxa de timbru și timbrul judiciar achitate pentru pretențiile admise în primă instanță, adică pentru suma de_,29 lei onorariu de avocat și 2370 lei, onorarii experți tehnici, urmând a menține restul dispozițiilor sentinței apelate .
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs - recurenta pârâtă . și recurenta reclamantă C. NAȚIONALĂ ADMINISTRAȚIA PORTURILOR MARITIME SA criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu indicarea temeiului de drept prevăzut de art. 299 și urm., art.304 și 274 Cod.pr.civ. cu următoarea motivație, în esență:
Recurenta reclamantă C. NAȚIONALĂ ADMINISTRAȚIA PORTURILOR MARITIME SA, critică Decizia Civila nr. 70/14.03.2014 în sensul că instanța de apel a făcut o aplicare greșită a legii, interpretând rigid și restrictiv prevederile art. 274 Cod Procedură Civilă, fără a lua în considerare faptul că apelanta reclamantă a demonstrat cheltuielile efectuate cu procesul precum și rezonabilitatea și necesitatea acestora, fiind îndreptățita la:
- plata onorariilor de expertiză plătite de CNAPM S.A. experților săi parte, cu titlu de cheltuieli de judecată și
- plata onorariului de succes plătit de CNAPM S.A. avocatului său în vederea soluționării dosarului nr._, cu titlu de cheltuieli de judecată.
1.Privind cererea introductivă de obligare a pârâtelor la plata onorariilor experților parte cu titlu de cheltuieli de judecată:
Prin Sentința Civila nr. 8817/14.06.2013 instanța de fond a admis cererea privind obligarea pârâtelor în solidar la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariile plătite experților judiciari stabiliți de instanță, instanța de fond a respins însă cererea privind obligarea pârâtelor în solidar la plata sumei de 23.014 lei, aferentă cheltuielilor de judecată reprezentând onorariile plătite experților parte.
Instanța de fond motivează respingerea capătului de cerere prin faptul că aceste cheltuieli nu s-au aflat sub controlul judecătorului acesta neavând posibilitatea de a interveni, iar partea adversă nu avut posibilitatea de a se opune. Mai susține instanța de fond că participarea expertului parte nu este necesara aflării adevărului, o cheltuială cu expertul parte fiind voluptorie și neopozabilă părții care a cerut procesul.
Instanța de apel a menținut, în mod greșit, soluția instanței de fond pe considerentul ca: „ aceasta nu reprezintă o cheltuială necesară " deoarece litigiul nu a fost soluționat pe baza expertizelor.
„Cheltuiala constând în onorarii experți parte nu este nici rezonabilă" deoarece diferențele față de onorariile experților instanței sunt considerabile.
In sens contrar, precizează recurenta reclamantă că expertizele au fost înlăturate de instanța de maritim fluvial conform Sentinței Civile nr.22/MF/2012 tocmai pentru că răspunsul la obiectivele stabilite nu au fost de natură să lămurească instanța, expertiza tehnică nefiind concludentă.
Față de complexitatea expertizei (evocată expres în sentința civilă nr.22/MF/2012) precum și față de munca deosebită depusă de expertul tehnic parte (expert în domeniul energiei eoliene - spre deosebire de expertul desemnat de instanță care avea o pregătire generală), muncă care a determinat tocmai înlăturarea expertizei tehnice a expertului judiciar, cu atât mai mult se justifică obligarea pârâtelor la plata onorariilor de expertiză plătite de CNAPM S.A. experților săi parte, cheltuia fiind imperios necesară contracarării expertizei eronate a expertului judiciar.
Cheltuiala este rezonabilă în opinia sa, deoarece ea trebuie raportată la calitatea muncii și specializarea experților, astfel este evident că pentru sumele primite, experții săi parte au întocmit lucrări de înalt profesionalism ce conțin demonstrații și calcule tehnice în concordanta cu specificitatea cauzei, spre deosebire de experții instanței ale căror lucrări s-au dovedit a fi neconcludente.
Instanța de fond a respins însă cererea recurentei reclamante privind obligarea pârâtelor în solidar la plata urnei de 23.014 Lei, aferenta cheltuielilor de judecată reprezentând onorariile plătite experților parte.
Instanța de fond motivează respingerea capătului de cerere prin faptul că aceste cheltuieli nu s-au aflat sub controlul judecătorului acesta neavând posibilitatea de a interveni, iar partea adversă nu a avut posibilitatea de a se opune. Mai susține instanța de fond că participarea expertului parte nu este necesara aflării adevărului, o cheltuială cu expertul parte fiind voluptorie si neopozabilă părții care a început procesul.
Instanța de apel a menținut, în mod greșit, soluția instanței de fond pe considerentul că:„ aceasta nu reprezintă o cheltuială necesară " deoarece litigiul nu a fost soluționat pe baza expertizelor.„cheltuiala constând în onorarii experți parte nu este nici rezonabilă" deoarece diferențele față de onorariile experților instanței sunt considerabile.
In sens contrar, expertizele au fost înlăturate de instanța de maritim fluvială conform sentinței civile nr.22/MF/2012) tocmai pentru că răspunsul la obiectivele stabilite nu au fost de natură să lămurească instanța, expertiza tehnica nefiind concludentă.
Față de complexitatea expertizei {evocată expres în sentința civilă nr.22/MF/2012) precum și față de munca deosebită depusă de expertul tehnic parte (expert în domeniul energiei eoliene - spre deosebire de expertul desemnat de instanța care avea o pregătire generală), munca care a determinat tocmai înlăturarea expertizei tehnice a expertului judiciar, cu atât mai mult se justifică obligarea pârâtelor la plata onorariilor de expertiză plătite de CNAPM S.A. experților ai parte, cheltuia fiind imperios necesara contracarării expertizei eronate a expertului judiciar.
Cheltuiala este rezonabila deoarece ea trebuie raportată la calitatea muncii și specializarea experților, fiind evident că pentru sumele primite, experții parte au întocmit lucrări de înalt profesionalism, ce conțin demonstrații și calcule tehnice în concordanță cu specificitatea cauzei, spre deosebire de experții instanței ai căror lucrări s-au dovedit a fi neconcludente.
- Art. 274 Vechiul Cod de Procedura Civila nu reglementează dreptul judecătorilor de a micșora plata experților. Astfel, 274 al.3 Vechiul Cod de Procedura Civila instituie dreptul judecătorilor de a mari sau de a micșora exclusiv onorariile avocaților.
- Cheltuielile cu experții parte, efectuate de CN APM S.A. în dosarul nr._, sunt rezonabile și necesare. Astfel, raportat la complexitatea spetei si față de contradictorialitatea evidenta existenta între expertizele întocmite de experții judiciari și cele întocmite de experții parte, este evident că aceste cheltuieli erau pe deplin justificate și absolut necesare soluționării cauzei.
- Rolul experților parte este acela de a verifica în cunoștință de cauză susținerile experților judiciari și de a semnala și atrage atenția instanței și părților asupra aspectelor tehnice și concluziilor eronate stabilite prin expertize.
- In speță, trebuie subliniat că opiniile separate ale experților parte au adus critici substanțiale la concluziile rapoartelor experților judiciari, drept pentru care apreciază motivarea instanței de fond privind lipsa de utilitate a acestor experți ca fiind nefondată.
- Condiția controlului cheltuielii de către judecător, invocata de instanța de fond este nefondată deoarece, daca ar urma un astfel de raționament eronat, însemna că toate cheltuielile procesului se află sub controlul judecătorului.
- Greșit, deoarece cheltuielile de deplasare cheltuielile de cazare, cheltuielile administrative de fotocopiere, telefonie, nu se află în mod evident sub controlul judecătorului.
- Cum aceste cheltuieli nu se afla sub controlul judecătorului dar sunt acceptate de instanțe cu titlu de cheltuieli de judecată, este evident că și pentru cheltuielile cu experții parte, care nu se află sub controlul judecătorului, dar care sunt rezonabile și justificate, trebuie acceptate ca reprezentând cheltuieli de judecată.
2. Privind cererea introductivă de obligare a pârâtelor la plata onorariului de succes cu titlu de cheltuieli de judecată,
Prin Sentința Civila nr. 8817/14.06.2013 instanța de fond a admis cererea privind obligarea pârâtelor în solidar la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul fix de avocat.
Instanța de fond a respins însă cererea privind obligarea pârâtelor în solidar la plata sumei de 204.138,47 Lei, aferentă cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul de succes plătit avocatului în baza contractului de asistență juridică.
Instanța de apel a menținut, în mod greșit, soluția instanței de fond, invocând:
- Practica înaltei Curți de Casație și Justiție
- Faptul că această cheltuială (onorariul de succes) nu este necesară și rezonabilă deoarece munca avocatului, pentru care s-a plătit onorariul de succes, a constat numai în formularea concluziilor scrise.
In sens contrar motivării instanței de fond munca avocatului a fost una de o complexitate deosebită, având un grad ridicat de volum și dificultate și privește atât finalizarea expertizelor și susținerea concluziilor experților parte cât și dezbaterile pe fondul cauzei precum și concluziile scrise finale depuse în mai multe rânduri, așa cum se poate stabili cu ușurința din simpla studiere a dosarului_, cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în bogata sa jurisprudență, se poate afirma că și în dreptul intern partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli (în temeiul art. 274 C.pr.civ.) decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil. Așadar, se poate spune că în cheltuielile de judecată se cuprind acele sume de bani care în mod real, necesar și rezonabil au fost plătite de partea care a câștigat procesul în legătură cu acel litigiu.
- A demonstrat în fata instanței de fond - că onorariul de succes este real, fiind plătit efectiv prin ordin de plată în baza facturii emise de avocat și a contractului de asistență juridică, onorariul de succes, plătit de CN APM S.A. pentru asigurarea reprezentării in dosarul nr._, reprezentând o cheltuiala rezonabilă și necesară.
Astfel, raportat la complexitatea si importanta spetei (riscul apariției unui nou litigiu cu pretenții ale Consorțiului EOS de 38.000.000 Euro și riscul imediat al obligării la plata sumei de 650.000 Euro) și față de munca depusă de avocat (peste 10 acte procedurale, susținere interese companie în fața instanței, mai multe seturi de concluzii scrise) și cheltuielile acestuia (cazare, transport, fotocopiere) este evident că aceste cheltuieli erau pe deplin justificate și absolut necesare soluționării cauzei.
- Condiția controlului cheltuielii onorariului de succes de către judecător, invocată de instanța de fond, este îndeplinită în acest caz, deoarece cheltuielile cu onorariul de succes se află sub controlul judecătorului, conform art. 274 al.3 Vechiul Cod Procedura Civila, chiar si in condițiile solicitării acestora pe cale separata.
Onorariul avocatului (inclusiv onorariul de succes) nu a fost stabilit prin simplul acord de voința al pârtilor, ci ca urmare organizării unei procedurii de cerere de oferte, în cadrul căreia au depus oferte mai mulți avocați, fiind aleasă în baza criteriului de atribuire, oferta SCPA F. si Asociații.
Față de dispozițiile art. 134 din Statutul profesiei de avocat, în conținutul cheltuielilor de judecată pot fi incluse onorarii orare, onorarii fixe (forfetare), onorarii de succes. In ceea ce privește onorariul de succes, apreciază însă că acesta va putea fi solicitat doar pe cale principala, după finalizarea definitivă a procesului în care s-a prestat asistența judiciară, în schimbul acestui onorariu.
O soluție interesantă în privința sumelor, reprezentând onorariu de avocat, solicitate cu titlu de cheltuieli de judecată a fost pronunțată de Curtea Europeana a Drepturilor Omului în cauza S. si P. împotriva României.
In aceasta cauza reclamanții au solicitat acordarea unei sume de 9771,78 de Euro pentru onorariile avocatului în cadrul procedurii în fata Curții, ca document justificativ, reclamanții au depus copia convenției de asistență judiciară, semnata la 17 octombrie 2003 cu avocatul acestora, precum și decontul pentru 99 de ore de munca și tarifele pe ora percepute de aceasta. Avocatul s-a angajat, de asemenea, să nu ceara achitarea onorariului său până la momentul în care reclamanții au resurse financiare suficiente. In ceea ce privește faptul că reclamanții nu au achitat încă onorariile datorate avocatei, Curtea a amintit ca acordarea de despăgubiri pentru onorarii nu trebuie să se limiteze doar la sumele achitate deja de reclamanți avocaților lor, întrucât o asemenea interpretare ar constitui un element de descurajare pentru mulți avocați să reprezinte în fata Curții reclamanți cu mijloace financiare reduse. Curtea a reamintit că a acordat întotdeauna sume cu titlu de cheltuieli de judecată în cazurile în care onorariile, în totalitate sau parțial, rămăseseră neachitate de reclamanți. In cauză, deși convenția de asistență a fost încheiată după decizia de admisibilitate, nimic nu conduce, a spus Curtea, la concluzia ca aceasta ar fi simulată.
In Cauza Monory împotriva României și Ungariei, Curtea a constatat că reclamantul și-a prezentat cererea fără a atașa vreun document justificativ. Prin urmare, a spus Curtea, nu i se pot acorda sumele integrale. Cu toate acestea, Curtea a admis că reclamantul trebuie să fi suportat unele costuri și cheltuieli judiciare, în consecință, Curtea a considerat rezonabil să îi acorde suma de 1000 euro cu acest titlu (fiecare guvern urmând să plătească 500 euro).
De asemenea, în Cauza R. împotriva României, fără a preciza vreo sumă sau a furniza documente justificative, reclamanta a solicitat și rambursarea cheltuielilor de judecată angajate în fața instanțelor interne. In speță, ținând cont de încălcările constatate, care se referă numai la procedura de recurs în anulare în fața Curții Supreme de Justiție, precum și elementele aflate în posesia sa referitoare la cheltuielile de judecată plătite de reclamantă în această procedură, Curtea apreciază că este rezonabil să i se acorde 100 euro cu acest titlu.
Consideră că în dreptul intern nu vor putea fi acordate cheltuieli de judecată în maniera la care s-a oprit Curtea Europeana a Drepturilor Omului, însă pot fi acordate cheltuieli cu titlu de onorariu de succes, chiar dacă acestea au fost stabilite prin convenție anterioară și plătite după soluționarea cauzei.
Onorariul de succes nu are caracter voluptoriu, nefiind efectuat cu caracter de lux sau plăcere, din contră, aceste cheltuieli au fost absolut necesare angajării avocatului în cauză și de natură a acorda avocatului o motivație suplimentară pentru câștigarea procesului. De altfel, în raport cu celelalte oferte onorariul fix a fost foarte mic în raport cu complexitatea spetei (pretenții de 650.000. Euro cu posibilitatea de pretenții suplimentare de 38.000.000 Euro), fapt ce a și determinat avocatul să formuleze o ofertă cu un onorariu de succes mare.
Pentru toate expuse solicită modificarea în parte a hotărârii recurată, obligarea pârâtele în solidar la plata onorariilor de expertiza plătite de CNAPM S.A. experților săi parte, cu titlu de cheltuieli de judecată și a onorariului de succes plătit de CNAPM S.A. avocatului în vederea soluționării dosarului nr._, cu titlu de cheltuieli de judecată
Prin recursul său recurenta pârâtă ., susține că, în general, obligația de plată a cheltuielilor de judecată se fundamentează în mod exclusiv pe ideea de culpă procesuală a pârâtei care a ocazionat în mod nelegal declanșarea unei proceduri judiciare, urmat de faptul pierderii de către aceasta parte a procesului.
Art.274 C.proc.civ. dă dreptul pârtii care a avut câștig de cauză să solicite obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecata suportate, aceasta având libertatea de a le solicita în cadrul respectivului dosar sau pe cale separată.
Cu toate acestea, partea care a căzut în pretenții nu poate fi obligată și la plata cheltuielilor solicitate, cu același titlu, efectuate cu ocazia introducerii pe cale separată a cererii de chemare în judecată având ca obiect sumele avansate inițial, aceasta întrucât cheltuielile suportate cu această din urmă cerere nu se mai datorează culpei părții care a căzut, inițial, în pretenții fiind, din contra, expresia liberații de alegere a căii de recuperare a cheltuielilor de judecată inițiale de către partea câștigătoare.
Ori, dacă legea acordă părții care a avut câștig de cauză dreptul de alegere a modalității de a solicita cheltuielile avansate, nu înseamnă că instituie și obligația pârtii adverse de a suporta cheltuieli de judecată pe care nu le-a determinat, prin atitudinea sa culpabilă, în sensul art.998-999 din vechiul cod civil, aceasta, cu atât mai mult cu cât, reclamanta, alegând varianta solicitării cheltuielilor de judecată pe cale separată, nu i-a notificat în prealabil în privința plății acestora.
In același timp, contestarea acestor sume nu a vizat în integralitatea lor cheltuielile de judecată prilejuite de litigiul principal, ci doar pe acelea care, așa cum a stabilit în mod corect prima instanța, nu erau în sarcina recurentei.
In aceste condiții, prima instanța a apreciat în mod temeinic și legal faptul că „o nouă culpă procesuală a celui căzut în pretenții nu se poate atrage într-un nou proces ce ar avea ca obiect plata cheltuielilor de judecată dintr-un proces purtat anterior între părți, întrucât nu se poate susține opozabilitatea unei atitudini procesuale determinata numai de aprecierea celui care a câștigat procesul, care avea posibilitatea sa obțină aceste cheltuieli în chiar procesul câștigat".
Astfel, remarca instanța, în mod corect „pârâții din cauză...nu sunt în culpă procesuală, procesul nefiind determinat de atitudinea paraților, ci de lipsa de diligență sau pur și simplu de atitudinea subiectivă a reclamantului care nu a înțeles să obțină acele cheltuieli în procesul anterior, consecința efectuării unor noi cheltuieli de judecată - taxe de timbru, fiindcă acestea vor rămâne în sarcina acestuia...".
In caz contrar, ar însemna că nici o parte nu ar mai solicita cheltuieli de judecată accesorii procesului principal, ci s-ar opta doar pentru calea separată, fiind astfel sigura obținerea unui nou onorariu de avocat.
Pentru toate aceste motive solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii apelului declarat de C.N. Administrația Porturilor Maritime S.A. Constanta cu consecința menținerii hotărârii primei instanțe.
Recursurile sunt nefondate și vor fi respinse ca atare întrucât se constată că toate criticile aduse hotărârii pronunțate de instanța de apel sunt neîntemeiate.
Acestea întrucât în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, actele și lucrările dosarului, precum și dispozițiile legale aplicabile, instanța corect a admis apelul C.N. Administrația Porturilor Maritime S.A. Constanta schimbând în parte sentința apelată și obligând pârâții în solidar să achite reclamantei suma de 1534,45 lei cheltuieli de judecată efectuate la fond, menținând dispoziția instanței de fond privind obligarea părților la plata sumei de 21.354,29 lei.
Astfel, în fapt, reclamanta recurentă CNAPM S.A. C. a solicitat la data de 27.12.2012 obligarea pârâților la plata sumei de 250.876,76 lei reprezentând cheltuieli de judecată efectuate de reclamantă în dosarul_, sumă ce se compune din: 25.834 lei suportată de reclamant pentru expertiza tehnică și cea financiar contabilă – 2.370 lei pentru experții desemnați de instanță și 23.014 lei cheltuieli efectuate cu experții parte (tehnic și financiar) și 225.492,76 lei onorarii avocat (21.354,29 lei reprezentare în fața instanțelor) și restul de 204.137,71 lei onorariu de succes precum și obligarea pârâților la plata dobânzii legale aferente acestor cheltuieli, cu cheltuieli de judecată.
Din sumele pretinse, reclamantei recurente i-au fost acordate sumele de 21.354,29 lei reprezentând onorariu avocat, suma de 2370 lei reprezentând onorariu experți desemnați de instanță și suma de 1534,45 lei cheltuieli de judecată efectuate la fond.
Criticile recurentei C. Națională Administrația Porturilor Maritime S.A. C. sunt nefondate .
Astfel, în ce privește obligarea pârâților la plata sumelor reprezentând cheltuielile de judecată reprezentând plata onorariilor suportate pentru experții parte, se constată să toate susținerile recurentei sunt nefondate.
Astfel, deși expertiza tehnică a fost deosebit de complexă, (ca și întregul litigiu de altfel), munca experților parte specialiști în domeniul energiei eoliene fiind deosebită, soluția pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. (s.c.nr.22/MF/2012) nu s-a bazat (contrar susținerilor recurentei) pe baza concluziilor expertului parte, instanța reținând „În ce privește proba cu expertiza tehnică administrată în cauză instanța urmează a o înlătura”,… „expertiza tehnică nefiind concludentă sub acest aspect” – (sub aspectul culpei părților în ce privește imposibilitatea finalizării contractului de închiriere).
Același aspect a fost reținut de instanță și cu privire la raportul de expertiză contabilă.
Prin urmare, expertul parte, necontribuind la „contracararea” expertizei din dosar, cheltuielile cu plata onorariului acestuia (deși în cuantum rezonabil față de sumele vizate în cauză având în vedere calitatea muncii și calculele necesare), aceasta nu s-a dovedit în final a fi o cheltuială necesară aflării adevărului, ci, cum corect a stabilit instanța de apel, a avut un strict caracter voluptoriu, cheltuiala respectivă neputând fi pusă în sarcina părții căzute în pretenții (intimatele recurente la rândul lor) în cauză utilitatea acesteia nerezultând din dosar.
Deși dispozițiile art. 274 C.pr.civ. reglementează abilitatea instanței de a micșora numai onorariile avocaților față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat, precizând expres că „ judecătorii nu pot micșora plata experților”, cheltuielile de judecată constând în plata onorariilor pentru experții parte sunt altceva decât plata experților, textul de lege fiind în referire la experții desemnați de instanță, și nu experții parte, al căror statut a primit o reglementare expresă prin O.G. nr. 2/2000, care în art. 18 al.1 prevede: „Partea interesată are dreptul să solicite că pe lângă expertul tehnic judiciar numit să mai participe la efectuarea expertizei, pe cheltuiala acesteia, și un expert tehnic judiciar sau specialist…”
Prin urmare, nu numai că această cheltuială, cu expertul parte nu s-a aflat sub controlul judecătorului, dar în cauză, după cum s-a mai afirmat, acesta nu a fost utilă, justificată și necesară cauzei, fiind evident și o cu totul altă cheltuială decât cele de cazare, fotocopiere, telefonie, etc., la care recurenta face trimitere.
În ce privește onorariul de succes, corect s-a reținut de instanță, că cesta privește exclusiv relațiile dintre părți (cea asistată și reprezentată și avocat), reprezentând strict o recompensare suplimentară a muncii avocatului asupra căreia s-a convenit, în situația câștigării procesului de către parte, reglementat și
acesta prin art. 134 din statutul profesiei de avocat, aceasta fiind o cheltuială voluntară și voluptorie, având caracterul unei gratificări.
Cuantumul onorariului de avocat se stabilește consensual, conform celor reglementate prin art.132 și 133 din Legea nr. 51/1995 privind profesia de avocat și statutul profesiei de avocat, aceste dispoziții reglementând și posibilitatea negocierii unui onorariu de succes, care pot fi plătite (acordate) doar în situația câștigării procesului de către client.
Având caracterul unei recompense, a unei gratificări cheltuiala ține exclusiv de părțile ce s-au înțeles a o acorda, respectiv a primi având de aceea și un caracter voluntar voluptoriu, și nu unul necesar.
Cheltuiala, chiar dacă a fost reală, aceasta a avut caracter voluptoriu, fiind determinată de împrejurarea că s-a dorit a se da o motivație suplimentară avocatului pentru câștigarea procesului privind strict pe client.
Și susținerile conform cărora onorariul de succes a fost stabilit și plătit ca urmare a organizării unei proceduri de atribuire sunt lipsite de relevanță, întrucât recurenta a procedat astfel pentru a respecta legea, fiind obligată a proceda în acest sens dat fiind statutul său, și nu pentru protejarea intereselor celui eventual obligat a-l suporta (onorariul de succes).
În referire la hotărârile CEDO, acestea privesc alte situații, ce nu pot fi transpuse la onorariul de succes, ca cel din cauză.
Criticile recurentei .. sunt de asemenea nefondate.
Cheltuielile de judecată reprezintă o sumă de bani ocazionate de desfășurarea procesului, fundamentul acordării acestora constituindu-l ideea de culpă procesuală în declanșarea procedurii judiciare.
În cauză se constată că recurenta care putea să procedeze la plata cheltuielilor de judecată în executarea benevolă a hotărârii instanței prin care a pierdut procesul, fiind parte căzută în pretenții, a fost acționată în judecată pentru a le plăti, fiind în culpă pentru pornirea noului proces, nefiind necesară notificare pentru respectarea propriilor obligații ce decurgeau din pierderea primului proces, aceasta având posibilitatea de a le plăti cel mai târziu până la primul termen de judecată, urmând a fi aplicate în consecință dispozițiile art. 275 Cod procedură civilă.
Atâta vreme cât legiuitorul a prevăzut posibilitatea ca partea care a câștigat procesul că ceară cheltuielile de judecată și pe care separată, nu se poate susține că a proceda astfel, ar însemna ca aceasta să aibă o atitudine culpabilă, noile cheltuieli de judecată, la cheltuielile de judecată, fiind datorate de recurentă în baza art. 274 (1) C.pr.civ. aceasta, în situația în care nu s-ar fi opus la plata acestora, putând a le recunoaște urmând a se aplica art. 275 C.pr.civ., când într-adevăr, suma nu mai este datorată.
Pentru aceste considerente și în temeiul art. 312 al.1 C.pr.civ. recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile - litigii cu profesioniști promovate de recurenta reclamantă C. NAȚIONALĂ ADMINISTRAȚIA PORTURILOR MARITIME SA, cu sediul în C., Incinta Port - Gara Maritimă, J. C. și recurenta pârâtă ., cu sediul în C., .. 1B, J. C. împotriva Deciziei civile nr.70/14.03.2014 pronunțată de Tribunalul C. secția a II a civilă în dosar nr._ în contradictoriu cu intimatele pârâte R. R. ENERGY INVESTMENTS AG ELVETIA, cu sediul în Elvetia, Via Livio 8, CH 6830 Chiasso, Elvetia și N. U. AG ELVETIA, cu sediul în Clausiusstrasse 41, CH -8033, Zurich, Elvetia, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 26 Iunie 2014.
Ptr.Președinte, A. P. Cf.art.261 C.p.c. Semnează, Președinte Instanță, A. I. | Ptr.Judecător, C. R. Cf.art.261 C.p.c. Semnează, Președinte Instanță, A. I. | Judecător, I. M. Ș. |
Grefier, C. G. |
Jud.Fond.A.I.B.
Red.dec.apel O.D..
Red.dec.recurs jud.A.P./12 august 2014
Tehnored. gref.C.G./18 august 2014
| ← Radiere. Decizia nr. 110/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA | Pretenţii. Decizia nr. 12/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA → |
|---|
