Procedura insolvenţei. Decizia nr. 2/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 06-01-2014 în dosarul nr. 12601/118/2012/a1
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 2
Ședința publică de la 06 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE K. S.
Judecător A. G.
Judecător M. C.
Grefier M. N.
Pe rol judecarea recursului formulat de recurenta reclamantă D.G.R.F.P G. - prin A.J.F.P C., cu sediul în C., . nr.17, județul C., împotriva sentinței civile nr.2543 din 27.09.2013 pronunțată de Tribunalul C., în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimata debitor . - prin lichidator judiciar C.I.I. V. C., cu sediul în C., . nr.7, județul C., intimatul pârât F. L., cu domiciliul în C., . nr.64, ., județul C., având ca obiect procedura insolvenței - art.138 din Legea 85/2006.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul pârât prin avocat I. A. în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care evidențiază părțile, obiectul litigiului și stadiul procesual.
Recursul este motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Partea prezentă arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat în cauză.
Instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat I. A. având cuvântul pentru intimatul pârât F. L., solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond. Fără cheltuieli de judecată.
Instanța rămâne n pronunțare.
CURTEA:
Asupra recursului de față.
La data de 04.04.2013, creditoarea DGFP, în calitate de unic creditor al debitoarei ., a formulat, în temeiul art. 138 alin 3 din Legea 85/2006, cerere de atragere a răspunderii patrimoniale a pârâtului F. L. în calitate de administrator al debitoarei, în vederea plății creanței sale în valoare de 19.024 lei.
Prin sentința civilă nr.2543 din 27.09.2013 pronunțată de Tribunalul C. a respins cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale a pârâtului F. L., formulată de reclamanta Direcția Generală a Finanțelor Publice C., ca nefondată.
Pentru a pronunța astfel prima instanță a avut în vedere următoarele:
Prin încheierea nr. 1501/26.11.2012 pronunțată de Tribunalul C., prin judecătorul-sindic, s-a dispus . procedura simplificată față de debitoare ., în calitate de lichidator judiciar fiind desemnat C.I.I. V. C..
Potrivit tabelului definitiv înregistrat sub nr. 417/29.01.2013 care cuprinde toate creanțele admise asupra averii debitoarei ., creditori sunt DGFP - cu o creanță în valoare de 19.024 lei și A. cu o creanță în valoare de 199 lei, ambele creanțe la ordinea de prioritate prev. de art. 123 pct. 4.
In rapoartele întocmite in exercitarea atribuțiilor sale, lichidatorul judiciar a menționat ca administratorul societății nu a predat documentele contabile și că ultima situație financiară înregistrată la AFP este din 2007.
Totodată, a arătat că din demersurile întreprinse a rezultat că debitoarea nu figurează cu bunuri impozabile (adresa nr. 829/2013 emisă de SPITVBL C.).
Din răspunsurile pârâtului la interogatoriu a rezultat că societatea nu a mai avut activitate din anul 2003 și cu toate acestea a depus situațiile financiare la organele fiscale până în anul 2008.
Examinând cererea reclamantei DGFP fundamentată pe acest temei, instanța a apreciat că nu poate fi reținută în sarcina pârâtului F. L. fapta reglementată de art.138 lit d), întrucât ultimul bilanț contabil depus la administrația financiară este din anul 2007, fapt confirmat chiar de către reclamantă, iar prin încheierea nr 1252/28.02.2007 pronunțată de judecătorul delegat la O. C. s-a dispus dizolvarea societății.
Până la momentul dizolvării societății, pârâtul F. L. a depus la MF bilanțurile contabile, fapt ce prezumă ținerea contabilității, iar ulterior acestui moment calitatea pârâtului de administrator al falitei încetase, ca urmare a desemnării unui lichidator prin încheierea nr._/03.08.2007, căruia îi incumba sarcina întocmirii și depunerii la organele fiscale a situațiilor financiare.
Prin urmare, cât timp a exercitat calitatea de administrator al falitei Teck T., pârâtul F. L. și-a îndeplinit obligația instituită prin art.11 din Lg 82/1991 privind organizarea și ținerea contabilității, situație în care nu i se poate imputa fapta reglementată de art.138 lit d).
Împotriva acestei hotărârii în termen legal a formulat recurs reclamanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice G. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. – fostă DGFP C., criticând-o sub aspectele:
În cuprinsul cererii formulate de instituția recurentă privind atragerea răspunderii personale, a avut in vedere de a demonstra faptul că fostul administrator/asociat a refuzat colaborarea cu lichidatorul judiciar prin nepredarea evidentei contabile.
De asemenea, la formularea cererii de atragere a avut în vedere raportul lichidatorului judiciar care a menționat faptul că nu a intrat in posesia evidentei contabile fiind in imposibilitatea stabilirii cauzelor prevăzute de art.59 din legea 85/2006.
Ori, așa cum a arătat prin cererea de chemare in judecata,ca urmare a notificărilor lichidatorului, administratorul debitoarei avea obligația de a pune la dispoziția judecătorului-sindic documentele si informațiile conform art. 28 si art. 35 din Legea nr.85/2006, respectiv bilanțul si copiile registrelor contabile curente, lista completa a tuturor bunurilor sale, inclusiv conturile si băncile prin care debitorul își rula fondurile, precum si lista completă a tuturor creditorilor cu adresele acestora felul creanțelor lor.
În speța, din raportul întocmit de lichidatorul judiciar rezulta ca societatea nu a ținut contabilitatea in conformitate cu legea, in condițiile in care așa cum a afirmat anterior, debitoarea societate și-a continuat activitatea până in anul 2010.
Vinovăția pârâtului sub forma de intenție directe sau indirect rezulta din însăși încălcarea dispozițiilor legale, in sensul că, deși avea anumite obligații stabilite de Legea nr. 31/1990 si Legea 82/1991, acesta a exercitat atribuțiile de administrator statutar fără respectarea acestor obligații, raportul de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu fiind prezumat cat exista starea de insolventa.
Astfel, nedepunerea documentelor contabile prezuma săvârșirea de către administratorul statutar a faptelor prevăzute de lit.d respectiv ținerea defectuoasa a contabilității si in neconformitate cu legea.
Răspunderea instituita de art. 138 din lege este o răspundere delictuala speciala, care împrumuta caracteristicile răspunderii delictuale, astfel fiind necesara îndeplinirea condițiilor generale ale răspunderii civile delictuale care reies din art.1357-1359 cod civil (fapta ilicita, prejudiciu, legătura de cauzalitate, culpa).
In ceea ce privește prejudiciul, acesta este un prejudiciu indirect si este determinat de imposibilitatea societății ajunse in stare de insolventa de a acoperi datoriile pe care le are fata de creditori. Prejudiciul, cauzat instituției recurente este cuantificat in declarația de creanța ce a fost înregistrata in tabelul definitiv al creanțelor.
Fapta ilicita se circumscrie prevederilor art.138 lit.d) din Legea nr. 85/2006, administratorul nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Vinovăția se apreciază chiar prin existenta unei culpe, in orice forma a acesteia.
Legătura de cauzalitate intre fapta si prejudiciul produs este prezumata de lege, prin dispozițiile cuprinse in art.73 din Legea 31/1990 republicata (administratorii sunt solidari răspunzători de societate pentru existenta registrelor cerute de lege si corecta lor ținere). O documentație contabila ce împiedica cunoașterea situației reale a patrimoniului societății poate sa conducă la starea de insolventa, respectiv la imposibilitatea societății de a face fata datoriilor exigibile.
Curtea, examinând recursul prin prisma criticilor formulate, reține caracterul său nefondat pentru următoarele considerente:
Răspunderea civilă delictuală presupune existența cumulativă a condițiilor care determină incidența sa asupra unei persoane, nefiind o răspundere prezumată.
Cum în raportul privind cauzele și împrejurările care au condus la apariția stării de insolvență asupra debitoarei . nu a fost identificată vreo faptă a fostului administrator statutar care să conducă la incidența Legii nr. 85/2006 în activitatea persoanei juridice, judecătorul sindic a reținut corect că nu există nicio faptă din cele enumerate în cuprinsul art. 138, lit. d din Legea nr. 85/2006, cum nu există nici legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
Simpla formulare a unei cereri de chemare în judecată, fără a se propune administrarea vreunui mijloc de probă, conduce la aplicarea dispozițiilor art. 1169 VC civil, consecința firească fiind cea a respingerii acțiunii ca nefondată. Curtea constată că nici în calea de atac a recursului nu s-au depus înscrisuri noi care să releve o altă situație de fapt decât cea avută în vedere de judecătorul sindic, astfel că susținerile cuprinse în cererea de recurs au un caracter formal, fiind neîntemeiate.
Pentru aceste considerente, în raport de prevederile art. 312 VCPC, va fi menținută ca legală și temeinică sentința atacată, prin respingerea recursului declarat de creditorul DGFP C. ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta reclamantă D.G.R.F.P G. - prin A.J.F.P C., cu sediul în C., . nr.17, județul C., împotriva sentinței civile nr.2543 din 27.09.2013 pronunțată de Tribunalul C., în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimata debitor . - prin lichidator judiciar C.I.I. V. C., cu sediul în C., . nr.7, județul C., intimatul pârât F. L., cu domiciliul în C., . nr.64, ., ., având ca obiect procedura insolvenței - art.138 din Legea 85/2006, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 06 ianuarie 2014.
Președinte, K. S. | Judecător, A. G. | Judecător, M. C. |
Grefier, M. N. |
Jud.fond:L.D.
Red.dec.jud.A.G.
2 ex./21.01.2014
Gref.M.N.
| ← Procedura insolvenţei. Decizia nr. 424/2014. Curtea de Apel... | Procedura insolvenţei. Decizia nr. 301/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
