Procedura insolvenţei. Decizia nr. 301/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 301/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 26-03-2014 în dosarul nr. 10226/118/2011/a1.1
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 301
Ședința publică de la 26 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - N. C.
Judecător - I. M. Ș.
Judecător - E. C. G.
Grefier - M. H.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenții – CURTSEIT CÎIMET, CURTSEIT E., cu domiciliul în C., .. 3A, ., ., în calitate de asociați ai debitoare - ., cu domiciliul procesual ales în C., ., nr.59, .>Sentinței civile nr.156/19.01.2012 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata - C.I.I. P. M. – lichidator judiciar al debitoarei ., cu sediul în C., ., ., . - ., cu sediul în C., ., având ca obiect - procedura insolvenței/Legea 85/2006.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta Curtseit Cîimet, personal și asistată de av. C. L. A. în baza delegației de substituire dată de av. A. Carabașu, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
În referatul făcut asupra cauzei grefierul de ședință arată că recursul este timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 60 lei conform chitanței nr._/24.02.2014 și timbru judiciar de 0,15 lei.
Se prezintă recurenta Curtseit Cîimet care se legitimează cu CI . nr._.
Apărătorul recurenților depune la dosar o cerere prin care asociații Curtseit Cîimet și Curtseit E. își însușesc recursul declarat de debitoare. Face precizări verbale în sensul că recursul este formulat de asociați în numele societății.
Curtea, deliberând, față de dispoziția instanței de la termenul anterior și precizările formulate la acest termen constată că au calitate de recurenți cei doi asociați Curtseit Cîimet și Curtseit E. care au înțeles să conteste hotărârea de deschidere a procedurii insolvenței.
Apărătorul recurentei depune la dosar declarație notarială autentificată sub nr. 702/25.03.2014 dată de o persoană care a avut calitatea de chiriaș în același complexul în care și societatea debitoare a avut sediul închiriat. Cu acest înscris înțelege să dovedească motivele invocate în cererea de repunere în termenul de recurs. Arată că toate actele de procedură au fost comunicate la sediul pe care societatea îl deținea, fiind încălcate dispozițiile procedurale.
Curtea pune în discuție dacă cei doi asociați pot formula recurs împotriva hotărârii de deschidere a procedurii insolvenței.
Pune în discuție cererea de repunere în termenul de recurs.
Apărătorul recurenților arată că atâta vreme cât s-a dispus deschiderea procedurii, orice parte o poate contesta, inclusiv asociații. Lichidatorul nu are interes să atace hotărârea de deschidere a procedurii insolvenței. Pentru ca s-a ridicat dreptul de administrare, societatea nu mai poate exercita recurs, apreciind că asociații își mențin în continuare calitatea și posibilitatea reprezentării societății.
Curtea pune în discuție cererea de repunere în termenul de recurs și termenul în care se formulează o astfel de cerere.
Acordă cuvântul pentru dezbateri atât pe cererea de repunere în termenul de recurs cât și pe fond.
Apărătorul recurenților arată că asociații au avut cunoștință de litigiu la momentul comunicării hotărârii de antrenare a răspunderii patrimoniale. Fiind singurul act comunicat recurenților, consideră că aceea este data la care trebuie să ne raportăm, respectiv 05.12.2013, dată de la care curge termenul de 15 zile pentru formularea cererii. În această situație apreciază că cererea de repunere în termenul de recurs este formulată în termenul legal.
Apărătorul recurenților consideră că pentru fondul recursului trebuie suplimentată proba cu înscrisuri, deși recursul vizează nelegala citare însă vizează și caracterul creanței, sens în care solicită să se depună la dosar de către creditoare originalul facturilor care se află depuse în dosarul cauzei. Contractul de închiriere a fost reziliat în urma solicitării creditoarei, odată cu această reziliere s-a pus lacăt la sediul societății, unde au fost încuiate casa de marcat și actele contabile. Societatea creditoare a vândut acel spațiu.
Curtea solicită recurentei să precizeze ce demersuri a întreprins pentru a recupera documentele contabile.
Recurenta Curtseit Cîimet arată că nu a făcut nici un demers pentru recuperarea documentelor contabile, întrucât în acea perioadă era însărcinată. De asemenea, nu a făcut nici un demers cu privire la schimbarea sediului societății întrucât nu a avut posibilități financiare.
Apărătorul recurenților arată că o parte din facturile depuse la dosar poartă date ulterioare lunii octombrie 2010, când societatea chiriașă nu mai folosea acel spațiu, situație în care au fost calculate și penalități, care nu sunt reale, ceea ce conduce la o sumă mult mai mică decât valoarea prag.
În dovedirea aspectelor invocate solicită în recurs administrarea probei cu înscrisuri.
Curtea va aprecia asupra cererii formulată de recurenți privind administrarea probei cu înscrisuri. Acordă cuvântul pe fondul recursului.
Apărătorul recurenților solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței pronunțată de instanța de fond în sensul respingerii cererii de deschidere a procedurii insolvenței.
A criticat hotărârea pronunțată de instanța de fond ca fiind nelegală și netemeinică, sub aspectul nelegalei citări a societății cât și sub aspectul caracterului creanței.
Consideră că în mod eronat recurenta a fost citată prin publicitate având în vedere prevederile art. 95 Cod pr. civilă. Reclamanta știa foarte bine că societatea a fost evacuată din acel spațiu, știa domiciliile administratorilor statutari, nu a adus la cunoștință instanței această situație deoarece era în avantajul său. Din acest punct de vedere, consideră că societatea a fost citată cu rea credință prin publicitate, astfel că toate actele de procedură urmează a fi anulate.
În ce privește caracterul creanței, arată că la momentul când societatea a fost evacuată din spațiu - octombrie 2010 datoriile restante înregistrate erau în cuantum de 5.013 lei sumă care nu îndeplinește condiția valorii prag stabilită de lege. Creditoarea a creat această stare de insolvență prin calculul unor penalități extrem de mari care contravin și legislației în vigoare la momentul încheierii contractului de închiriere. Societatea a emis în continuare facturi și după data evacuării societății. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA ,
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată sub nr._/118/19.07.2011 la Tribunalul C., creditoarea . a investit judecătorul sindic cu soluționarea cererii de deschidere a procedurii insolvenței reglementată de Legea nr.85/2006 față de societatea debitoare ..
În fapt, s-a relevat că debitoarea se află în stare de insolvență întrucât nu a plătit obligațiile către creditoare.
Totodată s-a învederat că, creanța are un caracter cert, lichid și exigibil și are izvorul în titlurile executorii depuse la dosar în susținerea cererii.
Debitoarea nu și-a exprimat poziția procesuală.
Prin Sentința civilă nr.156/19.01.2012 Tribunalul C. a admis cererea formulată de creditoarea . în contradictoriu cu debitoarea ..
În temeiul art.33 alin 6 și art.107 alin.A (a) din Legea privind procedura insolvenței, a dispus deschiderea procedurii simplificate a insolvenței împotriva debitoarei ..
În temeiul art. 34/art.107 din Legea privind procedura insolvenței, a numit lichidator judiciar provizoriu pe Cabinet Individual de Insolvență P. M., pentru îndeplinirea atribuțiilor prevăzute de art. 25 din lege.
Pentru a pronunța această hotărâre judecătorul sindic a apreciat că se impune deschiderea procedurii simplificate din perspectiva statutului juridic al societății debitoare, societatea dizolvată.
În concepția Legii nr.85/2006 (art.3 pct.25) procedura simplificată reprezintă procedura prin care debitorul ce îndeplinește condițiile prevăzute la art.1 alin.2 intră direct în procedura falimentului fie odată cu deschiderea procedurii insolvenței, fie după o perioadă de observație de maximum 60 de zile, timp în care vor fi analizate elementele arătate în art. 1 alin.2 lit.c și d.
Coroborând dispozițiile textelor legale menționate, s-a observat că procedura simplificată se aplică comercianților persoane fizice și asociațiilor familiale aflate în stare de insolvență, dar și entităților prevăzute la alin.1 care se află în situațiile reglementate în mod expres de lege.
Așadar, alin. 2 cuprinde, pe de o parte, categoriile de comercianți aflați în stare de insolvență cărora li se aplică procedura simplificată aceștia fiind comercianți persoane fizice acționând individual ori constituite în asociații familiale și, pe de altă parte, cauzele pentru care debitorii enumerați la alin.1 pot fi supuse procedurii simplificate.
Procedura simplificată se aplică și societății comerciale dizolvate anterior formulării cererii introductive textul legal având aplicație atât în situația în care titularul cererii este un creditor cât și în situația cererii promovate de însuși debitorul ce urmează a fi supus procedurii derogatorii.
Această interpretare își găsește corespondentul în secțiunea a 2-a intitulată „deschiderea procedurii și efectele deschiderii procedurii (respectiv art. 33 alin. 6) secțiune care analizează aspectele legate de cercetarea cererii creditorilor, text legal care statuează următoarele:
„în cazul în care, din declarația debitorului, făcută până la data pronunțării sentinței, rezultă că se încadrează în una din categoriile prevăzute la art. 1 alin.1 (…) judecătorul sindic va pronunța o sentință de deschidere a procedurii simplificate.
În cauză, debitoarea nu mai funcționează la sediul înregistrat în registrul comerțului, judecătorul sindic apreciind că este îndeplinită ipoteza reglementată de art. 1 alin.2 lit.c pct. 4 din Legea 85/2006, sens în care va proceda la deschiderea procedurii simplificate, cu toate consecințele ce decurg din aceasta.
Împotriva acestei hotărâri, la data de 13.12.2013, a declarat recurs debitoarea ., solicitând:
1.Repunerea în termenul de recurs, cu următoarele consecințe
a) in principal, casarea Sentinței Civile nr.156/19.01.2012 si trimiterea cauzei spre rejudecare,
b) în subsidiar, modificarea Sentinței Civile nr.156/19.01.2012 cu consecința respingerii cererii de deschidere a procedurii insolvenței:
2.Obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de
soluționarea prezentului litigiu.
În ce privește cererea de repunere în termenul de recurs, arată că societatea nu a primit nicio citație și nici hotărârea recurată.
A luat la cunoștință despre existența acestui dosar odată cu primirea hotărârii de antrenare a răspunderii pronunțată în dosarul nr._ /al, în data de 05.12.2013.
În mod eronat instanța a dispus citarea prin publicitate a societății având în vedere prevederile art.95 Cod pr. civilă, conform căruia aceasta se poate realiza doar când „reclamantul învederează că, deși a făcut tot ce i-a stat în putință, nu a izbutit să afle domiciliul pârâtului". Ori, reclamantul știa foarte bine că debitoarea a fost evacuată din spațiul proprietatea creditoarei care era închiriat și reprezenta sediul social. Totodată, știa și domiciliile administratorilor statutari, dar a preferat să nu aducă la cunoștința instanței acest aspect deoarece era în avantajul său pentru a nu putea debitoarea să formuleze apărări.
Considerăm că reclamantul, cu rea credință a solicitat citarea debitoarei prin publicitate, astfel încât toate actele de procedură urmează a fi anulate.
Raportat la momentul la care a luat cunoștință de hotărârea recurată, solicită repunerea în termenul de recurs.
În ce privește fondul recursului, arată că în mod eronat instanța a dispus citarea prin publicitate a societății având în vedere prevederile art.95 Cod pr. civilă.
Recurenta invocă lipsa caracterului cert, lichid și exigibil al creanței . următoarele:
În luna octombrie a anului 2010, în conformitate cu prevederile art. 4 din Contractul de închiriere nr.92/29.03.2005, creditoarea . a procedat la rezilierea unilaterală a contractului, și dând eficiență acestei clauze a procedat la evacuarea . din spațiul închiriat, bunurile si documentele din interiorul spațiului fiind date în custodie unei terțe persoane.
Începând cu acea dată, . nu a mai funcționat datorită lipsei de mărfuri și a imposibilității desfășurării în continuare a activității.
La momentul la care a fost evacuată din spațiu, datoriile restante înregistrate erau în cuantum de 5.013,82 lei, întrucât achitase în data de 04.07.2010 suma de 700 lei. Având în vedere suma datorată, respectiv 5.013,82 lei, se poate observa că nu este îndeplinită condiția de existență a valorii prag în cuantum de 45.000 lei prevăzută de art. 12 din Legea nr.85/2006.
Referitor la penalitățile precizate de creditoare în cadrul cererii, respectiv suma de 58.118,37 lei, consideră că acestea nu vor putea fi acceptate de instanță deoarece la momentul încheierii Contractului de închiriere nr.92/29.03.2005 era în vigoare Legea nr.269/2002, iar în conformitate cu dispozițiile art. 4 alin.3 totalul penalităților nu poate depăși cuantumul sumei principale.
Cuantumul penalităților depășește mai mult de zece ori debitul principal. Consideră că reclamanta . creat această stare de insolvența prin calculul unor penalități extrem de mari care contravin si legislației în vigoare la momentul încheierii contractului de închiriere.
Solicită să se observe că deși contractul de închiriere a fost reziliat de drept în luna Octombrie 2010, aplicând dispozițiile art.4, la momentul evacuării societății, creditoarea . procedat la emiterea în continuare a facturilor.
În drept a invocat dispozițiile art. 103, 304 ind.1, art. 312 alin.4 și 5 Cod pr. civilă.
Debitoarea, prin lichidatorul judiciar, legal citată nu a depus la dosar întâmpinare, nu a formulat apărări în cauză.
Analizând cu prioritate cererea de repunere în termenul de recurs și excepția tardivității recursului, conform art.137 Cod de procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 103 C.pr.civ. ( de la 1865 ),
Neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
În acest din urmă caz, actul de procedură se va îndeplini în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării; în același termen vor fi arătate și motivele împiedicării.
Sub un prim aspect, Curtea reține că recurenții nu au prezentat dovezi cu privire la data la care au susținut că au luat la cunoștință de hotărârea pe care o recurează, pentru a se putea verifica dacă au respectat termenul de 15 zile prevăzut de art.103 alin.2 C.pr.civ., în care puteau formula cererea de repunere în termenul de declarare a recursului.
Motivând cererea de repunere în termenul de declarare a recursului, recurenții au susținut că societății debitoare nu i-a fost comunicată niciodată hotărârea, iar procedura de citare a acesteia în fața primei instanțe a fost viciată întrucât a fost citată la sediul din C., . cu rea credință întrucât fusese evacuată din spațiul închiriat de la societatea creditoare . încă din luna octombrie 2010. Mai mult, deși cunoștea adresa administratorilor societății, creditoarea a solicitat citarea debitoarei prin publicitate.
Curtea constată că susținerile recurenților nu pot fi reținute întrucât din înscrisurile de la dosarul Tribunalului rezultă că citațiile precum și hotărârea de deschidere a procedurii insolvenței au fost comunicate debitoarei .>SRL la adresa din C., Piața Griviței, Galeriile V. Stand 32, nr.1, sediul cu care aceasta figura înscrisă la Registrul Comerțului ( fila 26 ).
Potrivit dispozițiilorart.6 alin.1^1) din Legea nr.85/2006, Sediul debitorului este cel cu care figurează acesta în registrul comerțului, respectiv în registrul societăților agricole sau în registrul asociațiilor și fundațiilor.
Argumentele recurenților nu vor fi reținute întrucât aceasta nu a făcut dovada efectuării demersurilor necesare în vederea schimbării sediului debitoarei și asigurării opozabilității acestei informații privind noua adresă poștală față de terți, respectiv prin înscrierea la ORC.
Recurenții nu pot să reclame faptul că societății debitoare nu i-au fost trimise comunicări la o adresă pe care nu a adus-o la cunoștința terților. Nu pot invoca propria culpă în scopul obținerii unor drepturi, fără a fi încălcate principiile generale ale dreptului astfel cum au fost cuprinse în prevederile art.108 alin.4 și art.723 alin.1 C.pr.civ.
Prin urmare, reținând că hotărârea recurată a fost comunicată în mod corect de prima instanță la sediul legal al societății debitoare, menționat în evidențele Registrului Comerțului, Curtea constată că motivul invocat în susținerea cererii de repunere în termenul de declarare a recursului nu se poate circumscrie noțiunii de „ împrejurare mai presus de voința ei”, astfel că nu poate conduce la admiterea acesteia.
Întrucât cererea de repunere în termen va fi respinsă, Curtea va analiza excepția tardivității formulării recursului, asupra căreia reține următoarele.
Recursul declarat împotriva Sentinței civile nr.156/ 19.01.2012 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ a fost înregistrat la Tribunalul C. la data de 16.12.2013, conform datierei de pe prima pagină a cererii ( fila 7 dosar ) iar hotărârea a fost comunicată la sediul social la data de 08.02.2012.
Raportând aceste date la faptul că, potrivit dispozițiilor art.8 alin. 2 din Legea nr.85/2006, termenul de recurs este de 7 zile de la comunicarea hotărârii, se va constata că recursul fost declarat de recurenți peste termenul prevăzut de lege și urmează să fie respins ca tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de repunere în termenul de recurs ca nefondată.
Admite excepția tardivității formulării recursului.
Respinge recursul declarat de recurenții - CURTSEIT CÎIMET, CURTSEIT E., cu domiciliul în C., .. 3A, ., ., în calitate de asociați ai debitoare - ., cu domiciliul procesual ales în C., ., nr. 59, ..25, .>Sentinței civile nr. 156/19.01.2012 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata - C.I.I. P. M. – lichidator judiciar al debitoarei ., cu sediul în C., ., ., . - ., cu sediul în C., ., ca tardiv formulat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Martie 2014.
Președinte, N. C. | Judecător, I. M. Ș. | Judecător, E. C. G. |
Grefier, M. H. |
jud.fond I.P.
red.dec.jud. I.M.Ș.
2 ex./ 16.06.2014
M.H./31.03.2014
| ← Procedura insolvenţei. Decizia nr. 2/2014. Curtea de Apel... | Procedura insolvenţei. Decizia nr. 300/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
