Procedura insolvenţei. Decizia nr. 507/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 507/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 27-10-2014 în dosarul nr. 2783/118/2013/a2
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ Nr. 507
Ședința publică din 27 octombrie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE R. M.
Judecător N. S.
Grefier D.-C. M.
Pe rol, judecarea apelului declarat de creditoarea D.G.R.F.P GALATI prin ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. – cu sediul în C. . nr. 18 județul C., în contradictoriu cu intimații-pârâți A. E. – cu domiciliul în C., ., ., ., județ C. și M. D. – cu domiciliul în C., ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 1987/10 iunie 2014, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ , având ca obiect procedura insolvenței debitoarei . – J_, CUI_, cu sediul în C., ., ., . – art. 138 din Legea 85/2006.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă intimatul-pârât A. E., lipsind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită, potrivit art.153 și urm.Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care evidențiază părțile, obiectul litigiului, mențiunile referitoare la îndeplinirea procedurii de citare; învederează că apelul este motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar.
Intimatul-pârât A. E. precizează că nu mai are alte probe de administrat ori cereri prealabile de formulat.
Instanța, constatând că nu sunt motive de amânare a cauzei, apreciază dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.
Intimatul-pârât A. E. solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond. Arată că nu se face vinovat de faptele despre care face vorbire recurenta în cererea de recurs.
In baza art.394 Cod procedură civilă, instanța închide dezbaterile și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra apelului de față, constată:
Creditoarea D.G.R.F.P. G. - Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. a solicitat judecătorului-sindic antrenarea răspunderii patrimoniale a pârâților A. E. și M. D., în calitate de administratori statutari ai ., care urmează să suporte pasivul debitoarei.
În considerentele cererii, reclamanta apreciază că pârâții se fac vinovați de săvârșirea faptelor reglementate de art. 138 lit. a), d) și e) din Legea 85/2006, răspunderea instituită de textele menționate fiind una delictuală specială reglementată de art. 1357- 1359 Cod civil, ale cărei condiții sunt întrunite în cauză.
În acest sens, susține că prejudiciul este format din pasivul debitorului astfel cum rezultă din tabelul definitiv, vinovăția se apreciază chiar prin existența unei culpe, legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciul produs este prezumată de lege, iar fapta ilicită se circumscrie prevederilor art. 138 lit. a), d) și e) din Legea 85/2006. Mai arată reclamanta că societatea nu și-a achitat obligațiile de plată în termenul legal, ceea ce a generat majorări și penalități, iar acest aspect nu poate fi decât consecința unui management defectuos și a lipsei de interes a administratorului în plata datoriilor către bugetul de stat. Se mai arată și că firma nu a depus bilanțurile contabile pe anii 2009,2010, 2011, nerespectând astfel prevederile legale contabile în materie și că firma avea la data de 05.03.2013 debite de 9.342 lei reprezentând obligații la bugetul general consolidat al statului. Totodată, administratorii debitoarei nu au justificat dispariția unor active de mobilier al firmei la data încetării activității, în sumă de 10.664,07 lei.
Aceste bunuri nu au fost puse la dispoziția administratorului pentru a fi valorificate, nu au putut fi identificate, iar această atitudine reprezintă o ascundere a averii debitoarei, faptă care justifică atragerea răspunderii personale.
Reclamanta învederează și că debitoarea avea obligația de a pune la dispoziția administratorului judiciar și a judecătorului sindic documentele și informațiile prevăzute de legea 85/2006, respectiv bilanțul și copiile registrelor contabile, lista completă a tuturor bunurilor sale precum și lista completă a tuturor creditorilor. Ori, din rapoartele întocmite de lichidatorul judiciar, reiese faptul că nu a intrat în posesia documentelor contabile ale societății, or, o asemenea atitudine creează prezumția că documentele contabile nu au fost întocmite cu respectarea tuturor exigențelor legale.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 138 lit. a), d) și e) din Legea 85/2006.
Pârâții au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, apreciind că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 138 lit. a), d) și e) din Legea 85/2006.
Prin sentința civilă nr. 1987/10 iunie 2014, Tribunalul C. a respins cererea de antrenare a răspunderii formulată de reclamanta D.G.R.F.P. G. – PRIN ADMINISTRAȚIA JUDEȚEAN A FINANȚELOR PUBLICE C., în contradictoriu cu pârâții A. E. și M. D., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că prin încheierea nr. 598/09.04.2013 pronunțată de Tribunalul C. - prin judecătorul sindic, s-a dispus . procedură simplificată față de debitoarea ., în calitate de lichidator judiciar fiind desemnat C.I.I. B. M..
În exercitarea atribuțiilor prevăzute de lege, lichidatorul judiciar a întocmit rapoarte de activitate, în conformitate cu art. 21 alin 1 din Legea 85/2006, în care a arătat că nu rezultă aspecte legate de incidența art.138 în cauză.
Conform concluziilor raportului de activitate depus la dosar de către lichidator (fila 100 dosar fond), administratorii au remediat faptul nedepunerii bilanțurilor contabile prin faptul depunerii acestora în data de 04.10.2013, aceștia explicând și nevinovăția lor în degradarea mobilierului care exista în firmă și imposibilitatea achitării datoriilor fiscale restante de 9.395 lei.
In drept, reclamanta creditoare și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 138 lit. a), d) și e) din Legea 85/2006, care au următorul conținut:
„…judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una din următoarele fapte:
a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane;
d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea;
e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia;
Instanța a constatat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale nici uneia din faptele invocate.
Astfel, nu se poate reține în sarcina pârâților săvârșirea faptei prevăzută de art. 138 lit. a), deoarece nu s-a dovedit nici fapta ilicită a folosirii bunurilor societății și nici latura subiectivă, respectiv folosul propriu urmărit de pârâți.
Pentru a opera răspunderea patrimonială a administratorului unei societăți supuse procedurii reglementate de Legea insolvenței, trebuie dovedită nu numai săvârșirea de către acesta a uneia sau a mai multor fapte din cele prevăzute de art.138 din lege, dar și legătura de cauzalitate dintre acestea și ajungerea societății în stare de insolvență. Mai mult, existența raportului de cauzalitate dintre culpa administratorului și starea de insolvență a societății debitoare trebuie dovedită, aceasta nefiind prezumată.
Din conținutul rapoartelor întocmite în cauză de către lichidatorul judiciar, rezultă că nu se poate reține o legătură de cauzalitate între faptele acestora în calitate de administratori ai societății debitoare și ajungerea acesteia în stare de insolvență.
Pentru aplicarea art.138 alin.1 lit. d), trebuie dovedit că a fost ținută o contabilitate fictivă, că au dispărut documente contabile sau nu a fost ținută contabilitatea în conformitate cu legea. Faptul că evidența contabilă nu a fost predată lichidatorului, care nu a putut analiza activitățile desfășurate de debitor și nici modul în care a fost condusă contabilitatea, este prevăzut la art.147 din Legea 85/2006, care stabilește că refuzul reprezentantului debitorului de a pune la dispoziția administratorului documentele menționate la art.28 din lege se pedepsește.
Pe de altă parte, predarea înscrisurilor prevăzute de art.28 din lege administratorului judiciar este o obligație a debitorului ulterioară deschiderii procedurii de insolvență, astfel că neîndeplinirea acestei obligații nu poate cauza starea de insolvență.
În ceea ce privește obligația administratorului de a ține registrele în conformitate cu legea, condiția impusă de legiuitor este ca neîndeplinirea acesteia, respectiv neținerea contabilității să fi cauzat ajungerea societății în stare de insolvență, ori în cauză nu s-a dovedit acest lucru.
Instanța a reținut că reclamanta nu arată care dintre cele trei elemente materiale ale activității păgubitoare săvârșite de administrator ar fi incidente în cauză, iar din actele de la dosar, întocmite de lichidatorul judiciar, nu rezultă caracterul fictiv al evidențelor contabile, nici dispariția unor documente contabile și nici încălcarea dispozițiilor legale privind evidența contabilă.
Pe de altă parte, nici ideea unei prezumții de culpă în sarcina administratorului nu poate fi primită de către instanță, deoarece, așa cum a statuat și Curtea Constituțională prin mai multe decizii ( Decizia nr. 905/2008, Decizia nr.82/2007 ), dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006 „nu instituie prezumția de culpă a persoanei a cărei răspundere se solicită a fi stabilită”, ci prevăd în concret natura faptelor păgubitoare pentru societatea comercială debitoare, fapte care au contribuit la ajungerea acesteia în stare de insolvență și care pot antrena răspunderea unor persoane din organele sale de conducere.
Totodată, fapta ilicită prevăzută de art.138 lit. e), invocată de reclamantă, presupune deturnarea sau ascunderea unei părți din activul persoanei juridice prin intermediul căreia membrii organelor de conducere sau supraveghere au diminuat activul patrimonial în interes propriu în frauda creditorilor debitorului persoană juridică. Conform rapoartelor de activitate întocmite în cauză de lichidatorul judiciar, acesta a apreciat că nu sunt incidente prevederile art.138 din Legea 85/2006, iar în ce privește susținerile reclamantei din cererea introductivă cu privire la existența unor active în sumă de 10.664,07 lei, acestea nu se verifică în cauză.
Lichidatorul judiciar nu a făcut astfel de constatări în cadrul rapoartelor de activitate întocmite în cauză, iar reclamanta nu a administrat probatorii din care să rezulte această situație de fapt.
În acest sens, s-a reținuz că, pentru aplicarea art.138 din Legea 85/2006 este nevoie de întrunirea cumulativă a două condiții speciale: săvârșirea uneia sau mai multora dintre faptele prevăzute de acest text de lege și condiția ca acestea să fi fost cauzele stării de insolvență, la care se adaugă condițiile generale ale răspunderii civile delictuale desprinse din art.998-999 Cod civil.
Or, în cauză, nu s-a făcut dovada săvârșirii faptei reglementate de art. 138 lit. a), d) și e) din lege și a legăturii de cauzalitate dintre acestea și starea de insolvență.
În raport argumentele expuse, s-a constatat că în sarcina pârâților A. E. și M. D. nu poate fi reținută săvârșirea faptelor prevăzute de art.138 lit. a), d) și e) din Legea nr.85/2006, instanța respingând cererea reclamantei ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel creditoarea D.G.R.F.P. G. - Administrația Finanțelor Publice C., solicitând admiterea apelului și modificarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii cererii de antrenare a răspunderii patrimoniale în temeiul art.138 din Legea nr.85/2006.
În motivare se arată că în mod greșit instanța a respins cererea având ca obiect atragerea răspunderii patrimoniale a administratorului statutar al debitoarei, deși din analiza dosarului de insolvență reiese că sunt îndeplinite condițiile prev.de art.138 alin.1 lit.a, d, e din Legea nr.85/2006.
Verificând actele și lucrările dosarului, Curtea va reține că cererea creditoarei a fost în mod legal și temeinic respinsă de către instanța de fond, pentru următoarele considerente:
Răspunderea membrilor organelor de conducere ale unei societăți comerciale supuse procedurii prevăzute de Legea nr.85/2006 este o răspundere civilă delictuală, care presupune îndeplinirea cumulativă a celor 4 condiții generale ale răspunderii și anume:
- existența prejudiciului;
- existența unei fapte ilicite;
- raportul de cauzalitate între prejudiciu și fapta ilicită;
- existența vinovăției celui ce a cauzat prejudiciul.
Potrivit art.138 (1) din Legea nr.86/2006: „În cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin. (1) sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:
a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane;
b) au făcut acte de comerț în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice;
c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți;
d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea;
e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia;
f) au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăți;
g) în luna precedentă încetării plăților, au plătit sau au dispus să se plătească cu preferință unui creditor, în dauna celorlalți creditori.
Din textul legal sus-citat rezultă că membrii organelor de conducere răspund numai dacă au săvârșit, în cadrul mandatului lor, faptele prevăzute de lege care au condus la insolvența debitorului.
Răspunderea administratorului este o răspundere specială care împrumută prin reglementarea sa caracteristicile răspunderii delictuale, care pentru a fi angajată, este necesar a se constata îndeplinirea condițiilor generale ale acestei răspunderi, astfel cum prevăd dispozițiile art. 1349 și următoarele Cod civil: fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu, vinovăția.
În raport de aceste reglementări se constată că legal judecătorul sindic a reținut că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.138 lit.a, d, e din Legea nr.85/2006, întrucât reclamanta nu a înțeles să probeze în niciun fel afirmațiile sale, deși ea era cea care avea sarcina de a dovedi că pârâta a săvârșit faptele sus-menționate, susținerile din cerere și din recurs fiind simple afirmații neconfirmate prin probe.
Nefiind susținute probator cerințele de antrenare a răspunderii delictuale, simpla invocare a dispozițiilor art.138 lit.a, d, e din Legea nr.85/2006 nu conduce automat la atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere, astfel că prima instanță a apreciat corect că nu poate fi admisă cererea.
Pentru aceste considerente, reținând că în apel nu au intervenit probe noi care să determine o altă soluție, Curtea va respinge, în conf.cu art.480 Cod procedură civilă, ca nefondat, apelul declarat de creditoarea-reclamantă D.G.F.P. C..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de creditoarea D.G.R.F.P GALATI prin ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. – cu sediul în C. . nr. 18 județul C., în contradictoriu cu intimații-pârâți A. E. – cu domiciliul în C., ., ., ., județ C. și M. D. – cu domiciliul în C., ., ., ., județ C., împotriva sentinței civile nr. 1987/10 iunie 2014, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 octombrie 2014.
Președinte, R. M. | Judecător, N. S. | |
Grefier, D.-C. M. |
Jud.fond: D.C.
Red.-jud.N.S.
Tehnored.-gref.D.C.M.
4ex./21.11.2014
| ← Procedura insolvenţei. Decizia nr. 126/2014. Curtea de Apel... | Procedura insolvenţei. Decizia nr. 173/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
