Procedura insolvenţei. Decizia nr. 90/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 90/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 22-01-2014 în dosarul nr. 7593/88/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 90
Ședința publică de la 22 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. D. Ș.
Judecător E. C. G.
Judecător N. C.
Grefier M. H.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenta creditoare - FUNDAȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU TINERET T., cu sediul în T., ., județ C., împotriva Sentinței civile nr. 2771/21.05.2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata debitoare - ., cu sediul în T., ., ., având ca obiect - procedura insolvenței/deschidere procedură/repunere pe rol.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru recurentă, av. A. Sozanski în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar, lipsind intimata debitoare.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
În referatul făcut asupra cauzei grefierul de ședință arată că recursul formulat de creditoare este motivat. La data de 22.11.2013 recurenta creditoare a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei.
Apărătorul recurentei depune la dosar taxa judiciară de timbru de 60 lei conform chitanței nr._/22.01.2014 și timbru judiciar de 0,50 lei pentru cererea de recurs și 60 lei conform chitanței nr._/22.01.2014 și timbru judiciar de 0,50 lei pentru cererea de repunere pe rol.
Nu mai are alte cereri de formulat, probe de administrat, solicită cuvântul pentru dezbateri.
Curtea, deliberând, admite cererea formulată de recurenta creditoare și dispune repunerea pe rol a cauzei. Ia act că nu mai sunt alte cereri de formulat, probe de administrat, apreciază dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Având cuvântul pentru recurenta creditoare, av. A. Sozanski solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și pe fond admiterea cererii. Arată că cererea este depusă în interiorul termenului de prescripție și nu poate fi admisă excepția prescrierii dreptului material de a cere executarea silită. Termenul de prescripție a fost întrerupt și, pe cale de consecință, a început să curgă un nou termen de prescripție, termen în care a fost formulată prezenta cerere de chemare în judecată.
Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față.
Din actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 23 noiembrie 2012 și înregistrată pe rolul Tribunalului T. sub nr._, creditoarea Fundația Județeană pentru Tineret și Sport a solicitat deschiderea procedurii de insolvență prevăzute de Legea nr.85/2006 față de debitoarea . T., invocând o creanță certă, lichidă și exigibilă în valoare de 83.963 lei rezultată din sentința civilă nr.1091 din data de 17 aprilie 2008 a Judecătoriei T. (19.757,87 lei reprezentând debit restant și penalități de întârziere conform contractului de închiriere încheiat între cele două părți, precum și cheltuieli de judecată în sumă de 1.311,51 lei), la care se adaugă dobânda legală calculată conform OG nr.9/2000.
Debitoarea . a formulat contestație în temeiul art.33 alin.2 din Legea nr.85/2006, susținând, în esență, că prin sentința civilă nr.1091/17.04.2008 a fost obligată doar la plata sumei de 21.069,38 lei, reprezentând debit restant și penalități de întârziere în sumă de 19.757,87 lei și cheltuieli de judecată în cuantum de 1.311,51 lei, iar creditoarea nu este îndreptățită să solicite și dobânda legală pe lângă penalitățile de întârziere. De asemenea, debitoarea a contestat calculul dobânzilor, iar prin note scrise a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune a creditoarei.
La termenul din data de 10 mai 2013, instanța, din oficiu, a invocat excepția tardivității introducerii contestației la cererea de deschiere a procedurii.
Prin Sentința civilă nr.2771/21.05.2013 Tribunalul T. a respins contestația debitoarei . T., ca fiind tardiv introdusă, a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune și a respins cererea de deschidere a procedurii ca prescrisă.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că cererea de deschidere a procedurii a fost comunicată debitorului la data de 11.12.2012, care a formulat contestație la data de 21.01.2013, cu mult peste termenul de 10 zile prevăzut de art.33 alin.2 din Legea nr.85/2006, contestația fiind tardiv introdusă.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune privind executarea silită colectivă conform Legii nr.85/2006, instanța a reținut că, potrivit art.3 pct.6 din Legea nr.85/2006, prin creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței se înțelege creditorul a cărui creanță împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 90 de zile. Creditorii, inclusiv cei bugetari, vor putea solicita deschiderea procedurii insolvenței doar în cazul în care, după compensarea datoriilor reciproce, de orice natură, suma datorată acestora va depăși suma prevăzută la pct. 12.
Potrivit art.201 Capitol VII Secțiunea 1 din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul Civil prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-ai instituit.
Potrivit dispozițiilor art.405 Cod procedură civilă, „Dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel. În cazul titlurilor emise în materia acțiunilor reale imobiliare, termenul de prescripție este de 10 ani.
Termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a cere executarea silită.
Prin împlinirea termenului de prescripție orice titlu executoriu își pierde puterea executorie.”
Aceste prevederi din codul de procedură civilă se completează cu prevederile Decretului nr.167/1958 considerat ca fiind dreptul comun în materia prescripției extinctive.
În speță, titlul executoriu îl reprezintă sentința civilă nr.1031/17 aprilie 2008 a Judecătoriei T., rămasă irevocabilă la 25 iunie 2008, prin care pârâta debitoare T. G. SRL T. a fost obligată să plătească reclamantei creditoare suma de 19.757,87 lei, debit restant și penalități de întârziere, și la 1.311,51 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Titlul executoriu fiind o hotărâre judecătorească, prescripția dreptului de a cere executarea silită începe să curgă de la data rămânerii irevocabile a acesteia (art.405 alin.2 Cod procedură civilă coroborat cu art.17 alin.3 din Decretul nr.167/1958).
Sentința civilă în discuție a rămas irevocabilă la data de 25.06.2008, dată la care a început să curgă termenul de prescripție de 3 ani pentru a cere executarea silită.
Creditoarea a formulat cerere de executare silită a debitoarei la data de 09.07.2008, cererea fiind înregistrată la Biroului Executorului Judecătoresc C. C. O. sub nr.253 și a format obiectul dosarului de executare silită nr.40/2008.
La aceeași dată de 09.07.2008 executorul judecătoresc a emis somația către creditoare și a întocmit în conformitate cu at.3717 alin. (3) C.proc.civilă prin care a stabilit cuantumul cheltuielilor de executare.
La data de 03 noiembrie 2008 executorul judecătoresc a solicitat Primăriei T. să comunice dacă debitoarea deține bunuri mobile sau imobile, cerere la care Primăria T. a răspuns cu adresa nr._/_/04 noiembrie 2008.
Art.4052 pct.1 C.proc.civ enumără cazurile în care cursul prescripției se întrerupe printre care pe data depunerii cererii de executare, însoțită de titlul executoriu, chiar dacă a fost adresată unui organ de executare, pe data îndeplinirii în cursul executării silite a unui act de executare, pe data depunerii cererii de reluare a executării, în condițiile art.3716 alin. (1).
Potrivit alin. (2) al aceluiași articol, după întrerupere, începe să curgă un nou termen de prescripție.
Potrivit art.3 al aceluiași articol, prescripția nu este întreruptă dacă cererea de executare a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat ori dacă cel care a făcut-o a renunțat la ea.
Potrivit art.389 alin. (1) C.proc.civ., dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept și orice parte interesată poate cere desființarea ei.
În speță, de la data de 03 noiembrie 2008 când a fost formulată de către executorul judecătoresc cererea către Primăria Municipiului T. (aflată în copie la fila 78 din dosar) nu a mai fost întocmit niciun act de executare silită, astfel că, în conformitate cu dispozițiile art.389 alin. (1) C.proc.civ., cererea de executare silită s-a perimat.
În aceste condiții termenul de prescripție de 3 ani a dreptului de a cere executarea silită care a început să curgă la 25.06.2008 s-a împlinit la 28.06.2011.
S-a arătat că, urmare a împlinirii termenului de prescripție la data de 28 iunie 2011, titlul executoriu al creditoarei nu mai poate fi pus în executare prin forța coercitivă a statului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea Fundația Județeană pentru Tineret T., care a criticat soluția instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică.
Consideră că în mod eronat instanța de fond a reținut că cererea formulată de creditoare este prescrisă, întrucât în dosar au avut loc acte de executare care au întrerupt termenul de prescripție, fiind aplicabile dispozițiile art. 405^2 pct.1 Cod procedură civilă.
Având în vedere că termenul de prescripție a fost întrerupt, a început să curgă un nou termen de prescripție, termen în care a fost formulată prezenta cerere de chemare în judecată. Astfel, cererea este depusă în interiorul termenului de prescripție și nu poate fi admisă excepția prescrierii dreptului material la acțiune de a cere executare silită.
Pentru motivele arătate, solicită admiterea recursului astfel formulat și, pe fond, admiterea cererii.
La data de 14.11.2013 intimata debitoare a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat de creditoare ca nefondat și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.
Analizând cauza sub aspectul motivelor invocate, Curtea constată că recursul este nefondat.
Într-adevăr, disp. art.4052 pct.1 Cod procedură civile stabilește, printre situațiile în care cursul prescripției se întrerupe, și pe aceea a depunerii cererii de executare, precum și a îndeplinirii în cursul executării silite a unui act de executare, efectul întreruperii prescripției constând în începerea curgerii unui nou termen de prescripție.
Cu toate acestea, alin.3 al aceluiași articol prevede că prescripția nu este întreruptă dacă cererea de executare a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat ori dacă cel care a făcut-o a renunțat la ea.
Ori, în speță, deși creditoarea a formulat cerere de executare silită adresată executorului judecătoresc, iar organul de executare a îndeplinit acte de executare, după ultimul act de executare făcut la data de 3.11.2008 dosarul de executare a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni, din vina creditoarei, situație în care a intervenit perimarea executării în conformitate cu art.389 alin.1 Cod procedură civilă.
Aplicarea acestor dispoziții este imperativă, deoarece încălcarea lor atrage anularea executării, astfel cum prevede art.391 Cod procedură civilă.
Prin urmare, în cauză executarea începută nu a avut drept consecință întreruperea termenului de prescripție, nefiind îndeplinite condițiile art.4052 pct.1, așa încât în mod corect instanța de fond a considerat că momentul de începere a curgerii termenului de prescripție este data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești ce constituie titlul executoriu, respectiv 25.06.2008.
Curtea constată astfel că cererea de deschidere a procedurii insolvenței a fost formulată la data de 23.11.2012, după împlinirea termenului de prescripție de 3 ani reglementat de art.405 alin.1 Cod procedură civilă, sancțiunea fiind aceea a stingerii dreptului de a mai cere executarea silită a sentinței civile nr.1031/17 aprilie 2008 a Judecătoriei T..
Pentru considerentele expuse, apreciind că motivele invocate de recurentă sunt nefondate, urmează a respinge recursul ca atare, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta creditoare - FUNDAȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU TINERET T., cu sediul în T., ., județ C., împotriva Sentinței civile nr. 2771/21.05.2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata debitoare - ., cu sediul în T., ., ., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Ianuarie 2014.
Președinte, M. D. Ș. | Judecător, E. C. G. | Judecător, N. C. |
Grefier, M. H. |
jud.fond E.N.
red.dec.jud. E.C.G.
2 ex./20.02.2014
M.H. 27.01.2014
| ← Procedura insolvenţei. Decizia nr. 697/2014. Curtea de Apel... | Procedura insolvenţei. Decizia nr. 503/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
