Procedura insolvenţei. Decizia nr. 505/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 505/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 11-11-2014 în dosarul nr. 1358/54/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ
DECIZIA NR. 505/2014
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 11 NOIEMBRIE 2014
PREȘEDINTE L. G.
JUDECĂTOR N. O.
JUDECĂTOR E. M.
GREFIER M. C. B.
Pe rol, judecarea contestației în anulare declarate de contestatorul N. Ș., împotriva deciziei nr. 343 din data de 19.06.2014 pronunțată de Curtea de Apel C. – Secția a II-a Civilă în dosarul nr._ /a3 în contradictoriu cu intimații P. V. și S. S. - lichidator al debitoarei . TG.J., având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru contestatorul N. Ș., avocat U. H. Ș., lipsă fiind intimații.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra contestației în anulare.
Avocat U. H. Ș., pentru contestatorul N. Ș., solicită admiterea contestației așa cum a fost formulată, întrucât dezlegarea dată pricinii este rezultatul unei greșeli materiale. Arată că instanța de recurs nu a analizat în mod judicios actele existente la dosar, făcând greșeli materiale grave ce au condus la pronunțarea unei soluții netemeinice și nelegale.
Arată că N. Ș. nu a avut niciodată calitatea de administrator, întrucât, deși prin Hotărârea A. din data de 26 mai 2010 a fost numit în calitate de administrator al ., modificările privind schimbarea administratorului societar nu au fost înregistrate la ORC.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față constată următoarele:
Prin sentința nr. 818/2013 din data de 28 mai 2013, pronunțată de Tribunalul Gorj Secția a–II-a Civilă, în dosarul nr._ /a3 s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul P. V..
S-a admis acțiunea formulată de lichidatorul judiciar S. S. Tg.J., desemnat să administreze procedura simplificată a falimentului debitoarei ., împotriva pârâților P. V. și N. Ș., fiind obligați pârâții P. V. și N. Ș. în solidar la plata sumei de 499.413 lei către averea debitorului ..
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de către pârâtul P. V., în raport de dispozițiile art.137 CPCiv, s-a constatat că aceasta este nefondată, deoarece, așa cum reiese din adresa emisă de către ORC de pe lângă Tribunalul Gorj, existentă la fila 64 din dosar, rezultă că, la data emiterii acesteia, respectiv 09.03.2012, figura în calitate de administrator al debitorului pârâtul P. V., care la data de 03.03.2010 a formulat și depus cerere de mențiuni în această calitate.
Din această perspectivă, s-a apreciat ca irelevantă împrejurarea că acesta nu a avut încheiat un contract de mandat, ci un contract individual de muncă, câtă vreme a desfășurat activități specifice de administrator cu puteri depline, până la data de 26.05.2010, când prin hotărârea AGEA a fost numit administrator pârâtul N. Ș..
Cum cererea de chemare în judecată vizează activitatea desfășurată de administratorii debitorului pentru perioada 2008-2011, s-a apreciat că pârâtul P. V., justifică calitatea procesuală pasivă în cauză.
Pe fondul cauzei, judecătorul sindic a reținut că, din conținutul raportului de expertiză întocmit în cauză, cu privire la care pârâții nu au formulat obiecțiuni, rezultă că, debitorul, prin reprezentanții legali, respectiv pârâții administratori, nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea, în sensul că nu au înregistrat în contabilitate plusuri sau minusuri în gestiune, au efectuat înregistrări fără documente justificative, iar până în luna iunie 2010 evidența contabilă nu s-a ținut pe conturi analitice, astfel că, expertul a constatat diferențe între balanța sintetică și cea analitică în ceea ce privește contul 411- clienți.
De asemenea, expertul nu a constatat existența listelor de inventar aferente mărfurilor aflate în stoc la data schimbării administratorului.
Mai mult, din conținutul raportului de inspecție fiscală întocmit la data de 01.09.2011, de către reprezentanții DGFP GORJ SAF – Activitatea de Inspecție Fiscală, cu privire la organizarea și conducerea contabilității în perioada 01.09._11, a rezultat că societatea a înregistrat în evidența contabilă bunuri patrimoniale, care nu pot fi justificate faptic.
Potrivit ultimei balanțe de verificare întocmită la 30.04.2011, existau înregistrate în patrimoniul debitorului, active imobilizate în sumă de 88.871,03 lei, marfă în sumă de 253.337,81 lei, clienți în sumă de 149.411,81 lei, casa în lei 1.042,54 lei și avansuri de trezorerie în sumă de 6.750 lei, iar situația scriptică reflectată în aceste acte nu concordă cu realitatea.
Procedând în acest fel, cei doi administratori pârâți au săvârșit cu vinovăție faptele prev. de art.138 alin1 lit. d și e din Legea 85/2006 în sensul că, pe de o parte nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea, așa cum s-a arătat în precedent, iar pe de altă parte, au dispus continuarea activității în condițiile în care pasivul se majora continuu și nu exista posibilitatea de achitare a acestuia.
Susținerea pârâtului P. V., în sensul că, în cauză, nu s-a întocmit un raport cauzal, s-a reținut că este inexactă, având în vedere că acesta a fost aprobat prin Sentința nr.1037/22.11.2011.
D. urmare, s-a constatat că în cauză există un prejudiciu creat în dauna creditorilor, o faptă ilicită a administratorilor debitorului, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și culpa.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs pârâții P. V. și N. Ș., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin Decizia nr.1407/04.11.2013 pronunțată de Curtea de Apel C. – Secția a II-a Civilă, în dosarul nr._ /a3, s-au admis recursurile declarate de pârâții N. Ș. și P. V. împotriva sentinței nr. 818/2013 din data de 28 mai 2013, pronunțată de Tribunalul Gorj Secția a II-a Civilă, în dosarul nr._ /a3, s-a casat hotărârea nr.818/2013 din data de 28 mai 2013, pronunțată de Tribunalul Gorj Secția a II-a Civilă, în dosarul nr._ /a3 și s-a reținut cauza spre rejudecare.
Pentru a se pronunța astfel, Curtea a reținut că, prin cererea formulată, lichidatorul debitoarei . SRL TG.J. a solicitat antrenarea răspunderii administratorilor sociali P. V. și N. Ș. pentru săvârșirea faptelor prev. de art. 138 alin. 1 lit. d și e din Legea nr. 85/2006.
Potrivit acestor dispoziții legale „ În cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin. (1) sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:( ...)
d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea;
e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia; „
Instanța de fond, în baza raportului de expertiză întocmit de expert Ș. S. M. a reținut săvârșirea faptelor de către cei doi administratori.
Curtea apreciază ca întemeiate criticile pârâtului N. Ș. referitoare la cuprinsul raportului de expertiză și motivarea instanței de fond.
Deși în concluziile acestuia, ca și în răspunsul la obiecțiuni, expertul sesizează existența unor nereguli în înscrisurile contabile, el nu identifică persoanele răspunzătoare pentru aceste nereguli și nici dacă aceste fapte au condus la insolvența debitoarei, condiție esențială pentru aplicarea dispozițiilor art. 138.
Mai mult, raportul de expertiză conține date contradictorii. Astfel, deși răspunzând la obiectivul nr. 8, expertul arată că debitoarea " prezintă o evidență contabilă în conformitate cu prevederile legale în vigoare", răspunzând la obiectivul nr. 5 se arată că " evidența contabilă pentru perioada 2007 - aprilie 2011 nu a fost ținută în totalitate în conformitate cu prevederile legale în vigoare".
La fel de neclar s-a reținut că este și raportul de inspecție fiscală din 01.09.2011, la care face referire judecătorul sindic, acesta analizând faptele din perioada 01.09._11, fără însă să rezulte care din administratori a dispus înregistrarea în evidența contabilă a unor bunuri patrimoniale, care nu pot fi justificate faptic și dacă aceste fapte au condus la insolvență.
Deși judecătorul sindic a reținut în motivarea sentinței, părți ale raportului de expertiză, Curtea a constatat că modificarea hotărârii nu este posibilă în sensul criticilor formulate de fiecare recurent, fiind necesară administrarea de noi probe.
În rejudecare, s-a administrat proba cu expertiză contabilă, fiind întocmit de către expert M. M. A. Raportul de expertiză contabilă /15.05.2014 f. 127 și următoarele.
Obiecțiunile formulate de părți la raportul de expertiză au fost respinse ca neîntemeiate. Instanța a reținut că expertul a răspuns la toate obiectivele privind starea de fapt încuviințate de instanță, îndeplinindu-și astfel atribuțiile prevăzute de art. 201 C.proc.civ. conform căruia: „Când pentru lămurirea unor împrejurări de fapt instanța consideră necesar părerea unor specialiști, va numi, la cererea părților, unul sau trei experți...”, ceea ce denotă că nu intră în atribuțiile expertului, ci ale instanței, aplicarea dispozițiilor legale corespunzător situației reținute. Solicitarea ca expertul să clarifice situația activelor imobilizate și anume dacă acestea mai există sau nu și dacă au fost predate sau nu lichidatorului, nu poate figura ca obiectiv al expertizei contabile, deoarece reprezintă fapte materiale distincte de operațiunile de înregistrare în evidența contabilă, doar acestea din urmă putând fi analizate de expert.
Prin decizia nr. 343 din data de 19.06.2014, Curtea de Apel C.- Secția a II-a Civilă a admis cererea formulată de reclamantul S. S. - lichidator al debitoarei . TG.J., împotriva pârâților N. Ș. și P. V., reținută spre rejudecare în urma casării sentinței nr. 818/2013 din data de 28 mai 2013 pronunțată de Tribunalul Gorj Secția a-II-a Civilă, în dosarul nr._ /a3, prin decizia nr. 1407/2013 din data de 4 noiembrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel C. Secția a-II-a Civilă, în dosarul nr._ /a3.
A obligat pârâții în solidar la plata pasivului de 499.413 rămas neacoperit și, în solidar, către expert M. M. A., la plata sumei de 2.200 lei reprezentând diferență onorariu expert.
Pentru a hotărî astfel Curtea a apreciat că acțiunea lichidatorului judiciar este fondată pentru următoarele considerente:
Conform disp. art. 138 alin 1 din Legea nr. 85/2006 M: (1) În cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin. (1) sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane;b) au făcut acte de comerț în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice;c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți; d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea; e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia; f) au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăți; g) în luna precedentă încetării plăților, au plătit sau au dispus să se plătească cu preferință unui creditor, în dauna celorlalți creditori.
Din textul de lege susmenționat rezultă că fapta prevăzută de art. 138 alin 1 lit. d din Legea nr. 85/2006 M poate fi săvârșită în una din următoarele modalități: a. ținerea unei contabilități fictive constând în înregistrarea în contabilitate a unor date false de natură să denatureze situația financiară a persoanei juridice; b. neținerea contabilității în conformitate cu dispozițiile Legii contabilității nr. 82/1991 M; c. dosirea unor documente contabile constând în fapta de a ascunde, distruge sau de a face să dispară în orice mod documente contabile, în scopul denaturării situației financiare a persoanei juridice.
În ceea ce privește fapta prevăzută de art. 138 alin 1 lit. e din Legea nr. 85/2006 M, aceasta poate fi săvârșită într-una din modalitățile: A. deturnarea sau ascunderea unei părți din activul debitorului, urmărindu-se diminuarea activului în interes personal, în dauna creditorilor sociali. Aceasta se poate realiza scriptic sau faptic, prin înscrierea în contabilitate sau prin scoaterea în fapt a unor bunuri din patrimoniul debitorului și ascunderea lor, ori în ambele feluri. Partea din activ va fi sustrasă urmăririi creditorilor, fiind prejudiciată persoana juridică și creditorii săi. B. mărirea fictivă a pasivului persoanei juridice prin înscrierea în contabilitate a unor datorii fictive sau /și prin producerea unor documente false care atestă astfel de datorii.
În cauză, în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 M lichidatorul judiciar a arătat că în ceea ce privește organizarea și conducerea contabilității în perioada 2009 – 2011, a rezultat că societatea prezintă o evidență contabilă până la data de 30.04.2011, dar situația scriptică reflectată în aceste acte nu concordă cu realitatea.
Din certificatul constatator nr._/09.03.2012 f. 64 și urm. rezultă că pârâtul P. N.V. a fost desemnat în funcția de administrator la data de 06.02.2007, calitate pe care a deținut-o până la data de 26.05.2010 când prin Hotărârea AGEA debitoarei . a fost desemnat administrator pârâtul N. Ș.. Conform disp. art. 73 alin 1 din Legea nr. 31/1990 M administratorii sunt solidari răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, iar conform disp. art. 10 din Legea nr. 82/1991 M răspunderea în organizarea și conducerea contabilității revine administratorului. În raport de dispozițiile de lege suscitate susținerile pârâtului P. N. V. privind lipsa calității sale procesuale pasive, răspunderea revenind asociaților în temeiul disp. art. 9 și respectiv 11 din actul constitutiv, sunt neîntemeiate, în prima parte a perioadei analizate având funcția de administrator statutar.
Din raportul de expertiză contabilă întocmit de expert M. M. A. f. 127 și urm, Curtea a reținut că: În ceea ce privește fapta prevăzută de art. 138 alin 1 lit. d, nu au fost efectuate și valorificate inventarieri ale patrimoniului în conformitate cu Ordinul nr. 2861/2009 privind organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii și ale Legii nr. 82/1991 M, nici până la data de 26.05.2010, nici în perioada 26.05._11; nu există la dosarele lichidatorului balanțe analitice ale clienților și debitorilor la sfârșitul perioadei și nici balanțe analitice ale imobilizărilor. Neîntocmirea inventarului general, prin relevarea elementelor de activ și de pasiv ale debitoarei, a contribuit la prejudiciul reprezentând pasivul debitoarei, îngreunându-se astfel posibilitatea debitoarei de a-și achita creanțele către creditori, prin acumularea de noi creanțe constând în accesorii. În ceea ce privește fapta prevăzută de art. 138 alin 1 lit. e: Expertul constată că a fost deturnată sau ascunsă o parte din activul societății, dată fiind inexistența faptică a elementelor de activ respectiv: active imobilizate în sumă de 88.871 lei, stoc de marfă în sumă de 253.337 lei, casa în sumă de 1.042 lei și avansuri spre decontare în sumă de 6.750 lei, ultimele două elemente provenind din perioada în care pârâtul N. Ș. a avut calitatea de administrator, iar pentru celelalte elemente neputându-se determina perioada datorită neîntocmirii de către pârâți a documentelor justificative.
Răspunderea reglementată de art. 138 din Legea nr. 85/2006 M este predominant o răspundere civilă delictuală, majoritatea faptelor prevăzute de acest text de lege încadrându-se în sfera ilicitului civil, ceea ce denotă că pentru antrenarea răspunderii trebuie îndeplinite condițiile art. 998-999 C.civ. ( în vigoare la data faptelor), respectiv: existența unei fapte ilicite; existența unui prejudiciu; legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu; existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul, constând în intenția, neglijența sau imprudența c u care a acționat.
În cauză, fiecare pârât în parte a săvârșit faptele prevăzute de art. 138 alin 1 lit. d și e din Legea nr. 85/2006 M, așa cum s-a arătat mai sus, adică este îndeplinită condiția existenței faptei ilicite. În ceea ce privește prejudiciul, acesta constă în ajungerea debitorului în stare de insolvență ca urmare a faptelor săvârșite de administratori, pârâții din cauză. Prejudiciul se localizează direct în patrimoniul debitorului, iar în ceea ce-i privește pe creditori aceștia sunt în imposibilitate de a-și încasa creanțele la scadență din cauza ajungerii debitorului în încetare de plăți și uneori, din cauza insuficienței activului, vor fi chiar în imposibilitate de a-și recupera integral creanțele din averea debitorului.
În ceea ce privește legătura de cauzalitate între fapta și prejudiciu, faptele reținute mai sus au determinat insuficiența fondurilor bănești și încetarea plăților, adică au contribuit la ajungerea debitorului în stare de insolvență și a prejudiciat deci indirect și pe creditori. Așa cum s-a arătat și în raportul de expertiză f. 130, inexistența stocului scriptic de marfă în sumă de 253.337 ,81 lei cu consecința imposibilității de valorificare a acestuia pe piață a condus la întârzierea și chiar imposibilitatea plății datoriilor către bugetul de stat și furnizori. De asemenea și lipsa celorlalte elemente de activ a condus la un cash flow negativ cu consecința imposibilității achitării datoriilor și acumulării acestora în continuare. Neținerea contabilității conform legii ( neefectuarea inventarierii patrimoniului și lipsa unei evidențe corecte a creanțelor societății ) a contribuit la prejudiciul reprezentând pasivul debitoarei, îngreunându-se astfel posibilitatea debitoarei de a-și recupera propriile creanțe pentru obținerea fondurilor necesare achitării obligațiilor către creditori, acumulându-se astfel noi creanțe accesorii.
În ceea ce privește vinovăția, aceasta poate îmbrăca forma intenției sau a culpei și trebuie să fi existat la data săvârșirii faptei. În cauză, la săvârșirea faptelor pârâții au avut reprezentarea faptului că prin neținerea contabilității în conformitate cu legea și prin deturnarea / ascunderea unei părți din activul persoanei juridicese prejudiciază debitorul și creditorii săi, prin producerea sau numai condiționarea stării de insolvență, astfel că vinovăția acestora îmbracă forma culpei respectiv intenției și este suficientă pentru antrenarea răspunderii.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatorul N. Ș., invocând dispozițiile art. 318 Cod procedură civilă 1865.
În motivarea contestației în anulare, contestatorul N. Ș. a expus în rezumat cererea de chemarea în judecată privind atragerea răspunderii contestatorului în temeiul art. 138 alin.1 lit. d și e din Legea nr. 85/2006, soluția instanței de fond și soluția instanței de recurs, după casarea cu reținere.
Contestatorul a invocat greșeala materială a Curții de Apel C. la pronunțarea deciziei nr. 343/2014.
A arătat că art. 138 din Legea nr. 85/2006 reglementează o răspundere delictuală care nu poate fi prezumată, îndeplinirea condițiilor pentru atragerea răspunderii trebuind dovedită de reclamant.
În opinia contestatorului, atât instanța de fond, cât și instanța de recurs au reținut corect că pârâtul P. V., în calitate de administrator, conform mențiunilor din Registrul Comerțului ținut la ORC Gorj răspunde în temeiul art. 138 din Legea nr. 85/2006, aspect ce rezultă și din condamnarea acestui pârât prin sentința penală nr. 1647/11.09.2012 și obligarea, prin aceeași sentință penală, la plata de despăgubiri în sumă de 75.085 către ..
A precizat contestatorul că numirea sa în calitatea de administrator al . conform hotărârii A. din 26.05.2010 nu a fost înregistrată în Registrul Comerțului, astfel încât, nefiind efectuată publicitatea, modificarea nu este opozabilă terților.
În acest context, în care modificarea privind calitatea sa de administrator nu a fost operată în registrul comerțului și nu a semnat acte administrative sau contabile ale ., a susținut contestatorul că este inexplicabilă greșeala materială a Curții de Apel C. care prin decizia atacată cu contestație în anulare a dispus antrenarea răspunderii sale.
La data de 29.09.2014 lichidatorul judiciar S. S. desemnat în procedura privind pe debitoarea . a formulat întâmpinare, solicitând respingerea contestației în anulare, întrucât instanța de recurs, în rejudecare, după administrarea probatoriului, a concluzionat corect în sensul angajării răspunderii patrimoniale a pârâților P. V. și N. Ș., neexistând nici o eroare materială a instanței în legătură cu aspectele formale ale judecății.
La data de 09.10.2014 contestatorul N. Ș. a formulat răspuns la întâmpinare, precizând că eroarea săvârșită de instanță prin omiterea sau confundarea unor elemente și date materiale importante ale cauzei s-a concretizat în confundarea calității sale de administrator și persoană responsabilă, deși din hotărârea A. din 26.05.2010 și înregistrările la registrul comerțului rezultă că nu au fost operate modificările privind calitatea sa de administrator, aspecte întărite și de concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză.
Analizând contestația în anulare prin prisma motivelor invocate vizând greșeala materială și a dispozițiilor art.318 teza I Cod procedură civilă 1865, Curtea reține următoarele:
Primul motiv prevăzut de art. 318 Cod procedură civilă, anume dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale, se referă la erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului și care au avut drept consecință darea unei soluții greșite.
Este vorba, deci, despre greșeli ale instanței produse prin confundarea unor date materiale care determină soluția pronunțată.
Textul vizează greșeli de fapt, involuntare, nu și greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural.
O interpretare contrară a textului ar da părților posibilitatea de a se plânge aceleiași instanțe care a apreciat probele și a stabilit raporturile dintre părți, și presupune deschiderea dreptului părților de a provoca rejudecarea căii de atac.
În speță, prin decizia nr. 343 din 19.06.2014 pronunțată în dosarul nr._ /a3, Curtea de Apel C., după casarea și reținerea spre rejudecare, a admis cererea formulată de lichidatorul judiciar al debitoarei .- S. S. și a obligat pârâții N. Ș. și P. V. la plata pasivului debitoarei rămas neacoperit, în sumă de 499.413 lei.
Aspectele invocate de contestator privind neluarea în considerare a probelor din care, în opinia contestatorului, rezultă lipsa calității de administrator al debitoarei, deoarece hotărârea Adunării Asociaților din 26.05.2010 nu a fost înregistrată la ORC Gorj, nu reprezintă greșeli materiale legate de aspecte formale ale judecății.
Aceste aspecte se referă la aprecierea probelor și interpretarea prevederilor legale, astfel încât nu pot face obiectul analizei pe calea contestației în anulare, întrucât, așa cum am arătat, s-ar ajunge, în situația verificării susținerilor contestatorului, la o nouă rejudecare a cererii de antrenare după casarea cu reținere, ceea ce este inadmisibil.
Pentru aceste considerente Curtea va respinge contestația în anulare formulată de contestatorul N. Ș..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare declarată de contestatorul N. Ș. cu domiciliul în Timișoara, ..5, județul T., împotriva deciziei nr. 343 din data de 19.06.2014 pronunțată de Curtea de Apel C. – Secția a II-a Civilă în dosarul nr._ /a3 în contradictoriu cu intimații P. V. cu domiciliul în Târgu Jiu, ., ., . și S. S. - LICHIDATOR AL DEBITOAREI . TG.J. cu sediul în Târgu Jiu, ., . Gorj.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 noiembrie 2014.
PREȘEDINTE, L. G. | JUDECĂTOR, N. O. | JUDECĂTOR, E. M. |
GREFIER, M. C. B. |
Red jud- LG/2/ex/13 noiembrie 2014
Jud rec –SL/CP/MM
M.B. 12 Noiembrie 2014
| ← Procedura insolvenţei. Sentința nr. 477/2014. Curtea de Apel... | Procedura insolvenţei. Sentința nr. 1619/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
