Procedura insolvenţei. Sentința nr. 231/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 231/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 29-10-2014 în dosarul nr. 502/104/2014/a3
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ
DECIZIA NR. 451/2014
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 29 OCTOMBRIE 2014
PREȘEDINTE A. C.
JUDECĂTOR D. L.
GREFIER M. C. B.
Pe rol, judecarea apelului declarat de creditoarea . împotriva sentinței nr.231 din 17 aprilie 2014, pronunțată de Tribunalul O. – Secția a II-a Civilă de C., Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul A. S. INSOLVENȚĂ SPRL, lichidator al debitoarei ., având ca obiect procedura insolvenței – opoziție la deschiderea procedurii.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat D. S., cu delegație de substituire a doamnei avocat C. Cliza, pentru apelanta creditoare și practicianul în insolvență Mitrăchioiu L., pentru intimatul lichidator.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că apelul este declarat în termen, motivat și timbrat. Mai învederează că intimatul lichidator a depus prin serviciul arhivă întâmpinare, iar apelanta creditoare a depus răspuns la întâmpinare.
Avocat D. S., pentru apelanta creditoare, depune contractul de tranzacție –acord în vederea stingerii de litigii, încheiat între debitoare, prin administrator judiciar A. S. INSOLVENȚĂ SPRL și . Râmnicu V., autentificat sub nr.1887/16.10.2014 de BNP V. C. D. și precizează că renunță la judecata apelului.
Practicianul în insolvență Mitrăchioiu L. arată că nu se opune la cererea de renunțare.
CURTEA:
Asupra apelului de față constată următoarele:
Prin sentința nr. 231 din data de 17.04.2014, Tribunalul O. – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal a respins opoziția formulată de creditoarea . împotriva încheierii nr. 11 din 03.03.2014, pronunțată în dosarul nr._ 14 privind deschiderea procedurii generale de insolvență față de debitoarea ., în contradictoriu cu administratorul judiciar A. S. INSOLVENȚĂ SPRL și debitorul ..
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Deschiderea procedurii insolvenței produce consecințe importante în câmpul relațiilor comerciale în care sunt implicați debitorul și partenerii acestuia, motiv pentru care situația în care se află debitorul trebuie adusă la cunoștință celor interesați.
Pentru aceasta, art. 32 pct.2 din Legea nr. 85/2006 prevede că, prin încheierea de deschidere a procedurii, judecătorul sindic va dispune administratorului judiciar, sau, după caz, lichidatorului, să efectueze notificările prevăzute la art.61.
În concret, administratorul judiciar sau lichidatorul, va trimite o notificare tuturor creditorilor menționați în lista depusă de creditor, obiectul principal constituindu-l deschiderea procedurii împotriva debitorului, creditorii nemulțumiți de încheierea de deschidere a procedurii, având posibilitatea să o atace pe calea opoziției.
În speță, împotriva încheierii nr. 11/03.03.2014, pronunțată de Tribunalul O., în dosarul nr._ 14, privind deschiderea procedurii generale de insolventă față de debitoarea ., s-a exercitat, în termenul legal de 10 zile, opoziție, de către creditoarea ., prin care s-au invocat critici referitoare la insolvența societății debitoare, precum și asupra aspectelor legate de documentele și conținutul acestora, pe care debitorul este obligat să le depună în temeiul art. 28 din lege, invocându-se totodată prematuritatea și reaua credință a introducerii cererii, aceste critici fiind pe larg dezvoltate în cuprinsul opoziție formulate.
Art. 27 din Legea nr. 85/2006, reglementează condițiile pe care trebuie să le îndeplinească cererea debitorului pentru declanșarea procedurii insolvenței și principalele mențiuni pe care aceasta trebuie să le conțină, iar art. 28 actele ce trebuie să însoțească cererea debitorului.
Din analiza textului, rezultă că, pentru promovarea cererii debitorului, sunt necesare două condiții: titularul cererii să aibă calitatea de debitor și să se afle în stare de insolvență.
Potrivit prev. art. 3 pct. 5 din Legea nr. 85/2006, debitorul este persoana fizică sau juridică de drept privat, care face parte din una dintre categoriile prevăzute la art. 1, al cărui patrimoniu este în stare de insolvență.
Insolvența este starea patrimoniului debitorului, care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile, pentru plata datoriilor exigibile și este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 90 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de unul sau mai mulți creditori, putând de altfel formula cerere de deschidere a procedurii și în situația în care apariția stării de insolvență este iminentă, adică atunci când se dovedește că nu va putea plăti la scadență datoriile exigibile angajate.
În speță sunt îndeplinite cele două condiții, societatea debitoare fiind prevăzută în mod expres de lege ca subiect al procedurii insolvenței.
În ceea ce privește condiția privind starea de insolvență, judecătorul sindic a constatat ca neîntemeiate criticile formulate de creditoare.
Din înscrisurile atașate la cererea de deschidere a procedurii insolvenței, respectiv din balanța de verificare la 31.12.2013 a reținut că se constată faptul ca societatea debitoare are disponibilități bănești în cuantum de 51.338,04 lei ( contul 5121 si 5311) și înregistrează datorii către furnizori ( sume cu scadența imediată- contul 401) în cuantum de 332.586,27 lei, datoriile către salariați și aferente salariilor cu aceeași scadență sunt în cuantum de 420.049,43 lei ( contul 421, 4311, 4312, 4313, 4314, 444); datoriile către bugetul de stat sunt în cuantum de 478.680,12 lei și datoriile către bugetul local (impozit) în cuantum de 167.054 lei, aspecte care sunt confirmate și de către administratorul judiciar A. S. INSOLVENȚĂ SPRL; în anul financiar 2013, societatea a înregistrat o pierdere de 728.929,98 lei.
Susținerile creditoarei . cu privire la bunurile mobile și imobile care se regăsesc în patrimoniul debitorului s-a apreciat că nu au relevanță, atâta timp cât disponibilitățile bănești nu acoperă datoriile exigibile, insolvența putând interveni chiar și în situația în care în patrimoniul debitorului există bunuri ce ar putea fi valorificate pentru satisfacerea creanțelor, dacă se dovedește că la scadență debitorul nu va dispune de sume de bani pentru plata datoriilor exigibile din lipsa fondurilor bănești, norma legală, art. 3 pct.1 lit.a și b din Legea nr.85/2006, condiționând insolvența de lipsa fondurilor bănești, neavând relevanță insolvabilitatea debitorului.
În aceste condiții nu s-a reținut prematuritatea și reaua credință a introducerii cererii de insolvență de către societatea debitoare, constatându-se că aceasta este rezultatul, pe de o parte, al analizei riguroase economico-financiare a societății, care întâmpină greutăți în plata datoriilor exigibile, debitoarea urmărind, prin aplicarea acestei proceduri, reorganizarea activității cu respectarea condițiilor impuse de lege în vederea redresării economice, pentru a putea achita creanțele creditorilor.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel creditoarea ., care a invocat nelegalitatea și netemeinicia hotărârii fondului.
Apelanta a invocat, în esență, următoarele critici: instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile Legii nr.85/2006, fără a avea în vedere scopul formulării cererii de deschidere a procedurii, acela de a o înlătura pe apelantă de la masa credală, prin neînscrierea creanței sale; de a stopa executarea silită începută în cadrul dosarului de executare nr.212/E/2013 și litigiile aflate pe rolul instanțelor de judecată și fără a lua în considerare faptul că debitoarea deținea în patrimoniul său o . bunuri imobile (28), a căror valorificare era de natură a acoperi creanțele.
A susținut că înscrisurile depuse la dosar nu reflectă o realitate economică precară a debitoarei în sensul că: în situația privind bunurile debitoarei nu sunt menționate toate bunurile imobile ce aparțin debitoarei; din înscrisurile existente la dosar rezultă că debitoarea este bine capitalizată, la data de 31.12.2013 având capitaluri proprii de aproximativ 7.450.000 lei, active imobilizate la valoarea rămasă de aproximativ 8.771.954 lei; datorii de aproximativ 2.170.000 lei și creanțe de încasat de 833.150 lei.
A învederat că, în litigiile existente pe rolul instanțelor, intimata debitoare nu a făcut nicio cerere, potrivit dispozițiilor Legii nr.146/1997 sau OG/2013, pentru scutirea sau acordarea de facilități legate de taxele de timbru sau de cauțiuni, ceea ce constituie un argument al inexistenței stării sale de insolvență și dovedește interesul său ca prin deschiderea procedurii să evite executarea silită a bunurilor societății.
La data de 27.06.2014, intimata debitoare, prin administrator judiciar A. S. INSOLVENȚĂ SPRL, a depus o întâmpinare la dosar, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, motivând că nu are relevanță, sub aspectul stării de insolvență a debitoarei, neînscrierea apelantei la masa credală că, în aprecierea sării de insolvență, se ține seama de lichiditățile de care dispune societatea pentru achitarea datoriilor devenite exigibile și nu de activele imobilizate pe care aceasta le deține.
În ședința publică de la 29.10.2014, s-a depus la dosar contractul de tranzacție –acord în vederea stingerii de litigii, încheiat între debitoare, prin administrator judiciar A. S. INSOLVENȚĂ SPRL și . Râmnicu V., autentificat sub nr.1887/16.10.2014 de BNP V. C. D., prin care părțile au convenit cu privire la acest litigiu ca apelanta să renunțe în mod expres și irevocabil la judecată în ceea ce privește apelul ce face obiectul prezentei cauze și că achiesează fără rezerve la încheierea nr.11/03.03.2014, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._ 14, prin care s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței față de debitoarea ..
Potrivit dispoz. art 463 alin.1 din NCPC, achiesarea la hotărâre reprezintă renunțarea unei părți la calea de atac pe care o putea folosi sau pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluții din respectiva hotărâre, iar în conformitate cu prevederile alin 2 ale aceluiași articol, achiesarea, atunci când este condiționată, nu produce efecte decât dacă este acceptată expres de partea adversă. Totodată, art.464 alin.2 teza I din NCPC prevede că achiesarea expresă se face de parte prin act autentic.
Constatând că cererea apelantei îndeplinește condițiile prevăzute de dispozițiile legale menționate anterior, în sensul că, prin act autentic, a renunțat expres și ,,irevocabil” la judecata apelului și a achiesat fără rezerve la hotărârea ce a făcut obiectul căii de atac și având în vedere faptul că renunțarea a fost acceptată expres de către intimată, Curtea va lua act de renunțarea apelantei creditoare la judecata apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Ia act de renunțarea apelantei creditoare . Râmnicu V., cu sediul în Râmnicu V., ., județul V., la judecata apelului formulat împotriva sentinței nr.231 din 17 aprilie 2014 pronunțată de Tribunalul O. – Secția a II-a Civilă de C., Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul A. S. INSOLVENȚĂ SPRL, lichidator al debitoarei ., cu sediul în C. ,.. 30, județul D..
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 octombrie 2014.
PREȘEDINTE, A. C. | JUDECĂTOR, D. L. | |
GREFIER, M. C. B. |
Red jud – DL/25.11.2014
M.B. 31 Octombrie 2014/2/ex/
| ← Procedura insolvenţei. Sentința nr. 1619/2014. Curtea de Apel... |
|---|
