Procedura insolvenţei. Sentința nr. 477/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 477/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 10-06-2014 în dosarul nr. 7915/95/2009/a2
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ
DECIZIA Nr. 307/2014
Ședința publică de la 10 Iunie 2014
Președinte N. Ț.
Judecător D. L.
Judecător R. M.
Grefier L. P.
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul C. C. IPURL, lichidator al debitoarei ., împotriva sentinței nr. 477 din 8 aprilie 2014, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția a II-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți ., prin administrator social Z. A., . SRL, prin lichidator SIOMAX SPRL, . SRL, prin lichidator SIOMAX SPRL și ., prin lichidator INSOL INDUSTRY IPURL.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că recursul este declarat și motivat în termenul prevăzut de dispozițiile art. 8 alin.2 din Legea nr.85/2006, coroborat cu art.303 alin.1 C.pr. Civ.
CURTEA
Asupra recursului declarat constată următoarele:
Prin sentința nr. 477 din 8 aprilie 2014, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția a II-a Civilă în dosarul nr._, s-a respins excepția tardivității introducerii cererii, excepție invocată de pârâtele . SRL, prin lichidator SIOMAX SPRL, . SRL, prin lichidator SIOMAX SPRL și . prin lichidator INSOL INDUSTRY IPURL. S-a respins acțiunea cu completarea ulterioară, formulată de C. C. IPURL, lichidator al debitoarei ., în contradictoriu cu pârâtele . SRL, prin lichidator SIOMAX SPRL, . SRL, prin lichidator SIOMAX SPRL și ., prin lichidator INSOL INDUSTRY IPURL.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea depusă la data de 22.10.2009, debitorul . TG-J., a solicitat să fie supus procedurii generale de insolvență, manifestându-și intenția de a-și reorganiza activitatea.
Prin încheierea nr. 5 din 27.10.2009, judecătorul sindic a dispus deschiderea procedurii generale de insolvență împotriva debitorului . TG-J. și a numit ca administrator judiciar pe C. C. IPURL.
La data de 19.11.2010, debitoarea . TG-J. a depus la dosar, planul de reorganizare în care s-a propus reorganizarea activității pe o perioadă de trei ani, planul cuprinzând programul de plată a creanțelor pe cei trei ani, totalul plăților fiind de 2.313.181,57 lei. Societatea a avut ca obiect principal de activitate fabricarea biscuiților, pișcoturilor, prăjiturilor și a produselor conservate de patiserie, a deținut active imobilizate în sumă de 1.577.870 lei, active circulante în sumă de 1.011.814 lei, din care stocuri în sumă de 137.637 lei, creanțe în sumă de 748.210 lei, casa și conturi la bănci în sumă de 125.967 lei, datorii-totale în sumă de 2.399.716 lei, iar potrivit principalilor indicatori economico-financiari, pentru anul 2009, debitoarea a avut venituri totale în sumă de 3.509.033 lei și cheltuieli totale în sumă de 4.008.540 lei, cifra de afaceri fiind în sumă de 3.802.258 lei, înregistrând o pierdere de 499.507 lei.
Planul de reorganizare a fost acceptat de două din cele trei categorii de creanțe, și anume de categoria creanțelor bugetare și categoria creanțelor chirografare și nu a fost acceptat de categoria creanțelor garantate, astfel că, prin sentința nr. 3 din 11.01.2011, judecătorul sindic a confirmat planul de reorganizare propus de debitoare, a dispus continuarea activității debitoarei, conform planului, sub supravegherea administratorului judiciar, pe o durată de trei ani, începând cu data confirmării planului și a acordat termen la data de 5 aprilie 2011, pentru depunerea primului raport trimestrial.
La data de 4.10.2011, administratorul judiciar a depus la dosar cerere de deschidere a procedurii de faliment împotriva debitoarei, arătând că în adunarea generală a creditorilor din data de 3.10.2011 s-a luat act de raportul trimestrial nr.4033/5.09.2011 și a solicitând aplicarea disp.art.105 și 107 din Legea 85/2006, respectiv . debitoarei.
La data de 31.10.2011, debitoarea a depus la dosar o cerere prin care a solicitat acordarea unui nou termen de judecată în vederea întocmirii unui nou plan de reorganizare modificat față de planul inițial.
Prin sentința nr. 192 din 7.02.2012, pronunțată în dosarul asociat nr._ 09/a1, judecătorul sindic a dispus încetarea procedurii de reorganizare, în temeiul art. 107, alin.1 lit. C din Legea privind procedura insolvenței, începerea procedurii falimentului debitorului ., a confirmat ca lichidator pe C. C. IPURL TG-J., cu atribuțiile prevăzute de art.25 și a dispus ridicarea dreptului de administrate al debitorului și dizolvarea societății debitoare.
În perioada 7.02.2012 – 14.01.2014, lichidatorul judiciar a procedat la inventarierea și evaluarea bunurilor din averea debitoarei, conform prevederilor art. 116 alin. 3 din Legea 85/2006, rezultatele inventarierii fiind consemnate în procesul verbal de inventariere încheiat la 23.03.2012 și în listele de inventariere și a propus ca vânzarea bunurilor să se facă în 3 etape, în acest sens a convocat adunarea creditorilor în data de 11.06.2012, care au hotărât: aprobarea modalității de vânzare a bunurilor prin licitație publică pornind de la prețurile stabilite prin raportul de evaluare, în etapele și condițiile prevăzute în regulamentul de vânzare; aprobarea regulamentului de vânzare a bunurilor; aprobarea programului de administrare a lichidării în conformitate cu art. 122 alin. 1 din Legea 85/2006 și confirmarea lichidatorului judiciar cu un onorariu de 1500 lei lunar și un onorariu de succes de 5% din sumele încasate, fără TVA.
La licitația organizată la 11.06.2012 au fost adjudecate o parte din bunuri, continuând organizarea de licitații pentru bunurile rămase de valorificat și măsurile de recuperare a creanțelor.
La data de 14.01.2014, lichidatorul judiciar C. C. IPURL pentru debitorul . a formulat acțiune în constatarea nulității facturilor fiscale emise de debitoare în perioada 1.02.2012 – 8.02.2012 către . SRL prin lichidator judiciar SIOMAX SPRL, . SRL prin lichidator judiciar SIOMAX SPRL și . prin lichidator judiciar INSOL INDUSTRY IPURL, respectiv: facturile nr:_/1.02.2012 -_/1.02.2012, nr._/1.02.2012,_/2.02.2012 –_/2.02.2012,_/3.02.2012 –_/6.02.2012,_/6.02.2012 –_/6.02.2012,_/7.02.2012 –_/7.02.2012,_/7.02.2012 –_/7.02.2012,_/8.02.2012 –_/8.02.2012,_/1.02.2012,_/1.02.2012,_/1.02.2012,_/2.02.2012,_/2.02.2012,_/2.02.2012 –_/2.02.2012,_/3.02.2012 –_/6.02.2012,_/6.02.2012,_/6.02.2012,_/6.02.2012,_/7.02.2012,_/7.02.2012,_/2.02.2012,_/3.02.2012,_/7.02.2012,_/8.02.2012 –_/8.02.2012 și nr._/6.02.2012.
A solicitat, de asemenea, să se constate nulitatea operațiunilor de compensare încheiate de debitor pentru stingerea obligațiilor născute urmare a emiterii facturilor fiscale și repunerea părților în situația anterioară încheierii facturilor fiscale și a operațiunilor de compensare, respectiv restituirea bunurilor menționate în facturi, iar în situația în care aceste bunuri nu mai există, obligarea cumpărătorilor la restituirea către averea debitoarei a contravalorii bunurilor vândute.
Cu privire la excepția tardivității introducerii cererii, ridicată de pârâte, judecătorul sindic a constatat că nu poate fi primită, deoarece acțiunea în constatarea nulității absolute este imprescriptibilă, reclamantul a solicitat să se constate nulitatea absolută a facturilor menționate în cererea de chemare în judecată și a invocat încălcarea disp. art. 46 din Legea nr.85/2006, care se referă la sancțiunea nulității absolute a unor acte ale debitorului, efectuate după deschiderea procedurii.
Judecătorul sindic a constatat că facturile menționate anterior prevăd vânzarea de produse de patiserie perisabile, prăjituri și alte produse, realizate de debitoare în activitatea sa specifică și care trebuiau vândute, în caz contrar aceasta ar fi acumulat pierderi care nu ar fi favorizat niciun creditor; produsele au fost realizate pe perioada de reorganizare care s-a desfășurat până la data de 06.02.2012, inclusiv, începând cu 7.02.2012, debitoarea intrând în faliment.
Pentru aceste operațiuni de vânzare a produselor de cofetărie, s-a considerat că nu era necesar acordul administratorului judiciar și nici al judecătorului sindic, facturile emise fiind încheiate în exercitarea activității curente, nefiind incidente dispoz. art. 46 și nici ale art. 49 din Legea 85/2006. cu atât mai mult cu cât nu a fost ridicat nici parțial, dreptul de administrare al debitorului.
Aceste facturi s-a apreciat că nu sunt lovite de nulitate, pentru că vizează activitatea desfășurată în reorganizare, când debitoarea producea produse de cofetărie și patiserie, nu vizează operațiuni de înstrăinare a bunurilor debitoarei, sumele obținute prin vânzarea produselor intrând în contul debitoarei.
Pe lângă aceste facturi ce privesc produse realizate în activitatea curentă, s-a constatat că cererea lichidatorului vizează și facturile ce privesc operațiunile de închiriere utilaje specifice activității de cofetărie și patiserie, respectiv factura cu nr._/1.02.2012, emisă de debitor către . SRL, în valoare de_,98 lei, factura nr._/1.02.2012, emisă de debitor către pârâta ., în valoare de 52.080 lei.
Față de pârâta . SRL, prin lichidator SIOMAX SPRL, s-a reținut că nu s-a invocat nicio factură prin care să se fi operat închirieri de utilaje specifice activității de cofetărie și patiserie și că aceasta s-a înscris în tabelul de creanțe cu suma de 26.514 lei, creanță chirografară.
În privința celor două facturi menționate mai sus, s-a constatat că au fost emise înainte de deschiderea procedurii de faliment, la data de 07.02.2012, respectiv au fost emise la data 01.02.2012, când debitorul era în reorganizare, urmărind îndeplinirea obligațiilor ce-i reveneau conform planului, achitarea ratelor trimestriale către creditori.
Cu privire la compensarea între datoriile reciproce ale debitorului și ale celor două pârâte menționate mai sus, s-a constatat că nu s-au precizat sumele ce exprimă datorii reciproce ale părților născute anterior deschiderii procedurii de faliment. și nici nu s-au depus acte care să dovedească operațiunile respective, lichidatorul debitoarei susținând că, prin emiterea facturii nr._/1.02.2012, s-au născut obligații fiscale de 10.080 lei, reprezentând TVA colectată, cu scadența ulterioară deschiderii procedurii de faliment, care se adaugă la celelalte datorii ale debitoarei către bugetul general consolidat al statului, iar cu privire la factura nr._/1.02.2012, s-au născut obligații fiscale în sumă de 6909,67 lei.
Acest fapt s-a considerat că nu este în măsură să conducă la nulitatea facturilor respective, atâta timp cât debitoarei nu i se ridicase dreptul de administrare și nu înstrăinase bunuri din patrimoniu, facturile fiind încheiate înainte de .>
S-au avut în vedere dispoz. art. 49 alin. (1), potrivit cărora „Pe perioada de observație, debitorul va putea să continue desfășurarea activităților curente și poate efectua plăți către creditorii cunoscuți, care se încadrează în condițiile obișnuite de exercitare a activității curente, după cum urmează:sub supravegherea administratorului judiciar, dacă debitorul a făcut o cerere de reorganizare, în sensul art. 28 alin. (1) lit. h), și nu i-a fost ridicat dreptul de administrare;”, iar dacă aceste acte depășesc cadrul activității curente, se aplică alin.2 al acestui articol, conform căruia, „Actele, operațiunile și plățile care depășesc condițiile menționate la alin. (1) vor putea fi autorizate în exercitarea atribuțiilor de supraveghere de administratorul judiciar; acesta va convoca o ședință a comitetului creditorilor în vederea supunerii spre aprobare a cererii administratorului special, în termen de maximum 5 zile de la data primirii acesteia.”
Împotriva sentinței a formulat recurs reclamantul C. C. IPURL, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
A susținut că judecătorul sindic a apreciat eronat că vânzările au fost efectuate în derularea de către debitor a activității de reorganizare, întrucât nu au vizat operațiuni de înstrăinare a bunurilor debitoarei, sumele obținute intrând în contul debitoarei; vânzările s-au efectuat de debitor în perioada 01.02.2012 – 08.02.2012, cu doar câteva zile anterior intrării în faliment – cererea de deschidere a procedurii falimentului fiind înregistrată la dosar la data de 04.10.2011 și că facturile și operațiunile de compensare au fost întocmite de debitor în condițiile în care . iminentă.
A învederat că nu au fost vândute doar bunuri produse în realizarea obiectului de activitate, ci și importante stocuri de materii prime, materiale, ambalaje.
Față de aceste aspecte, a considerat că operațiunile a căror nulitate s-a solicitat a fi constatată, nu au privit derularea planului de reorganizare confirmat, cum greșit a apreciat instanța de fond, ci interesele asociaților debitoarei și cele ale societăților comerciale din grupul de interese al acestora.
În privința încasării contravalorii facturilor emise, a arătat că instanța de fond a apreciat greșit probele existente, nefiind încasate sume în contul debitoarei, ci compensându-se sumele de încasat cu creanțe pe care societățile comerciale cumpărătoare le aveau față de ., creanțe care ar fi trebuit în mod normal să fie înscrise în tabelul suplimentar iar societățile respective să fie îndestulate în derularea procedurii falimentului. Referitor la cumpărători, a precizat că au beneficiat de TVA deductibilă, care nu a fost plătită, date fiind compensările încheiate, dar care a cauzat . acumularea de noi datorii către buget.
Soluția pronunțată de instanța de fond a considerat că este pronunțată cu interpretarea greșită a prevederilor art.49 din Legea nr.85/2006 și, în ceea ce privește facturile de închiriere a utilajelor, a considerat că hotărârea este eronată, întrucât, pe de o parte, planul de reorganizare confirmat nu a prevăzut astfel de activități, iar pe de altă parte, nu au fost identificate contracte de închiriere care să justifice facturile emise, motivul facturării fiind, de fapt, crearea artificială de obligații care să servească ulterior la încheierea de operațiuni de compensare.
În continuarea motivării cererii de recurs, a susținut că judecătorul sindic a apreciat greșit probele existente la dosar în ceea ce privește operațiunile de compensare, reținând că nu au depus acte care să dovedească aceste operațiuni, fără a lua în considerare notele contabile aferente lunii februarie 2012, care cuprind înregistrarea compensării creanțelor.
A menționat că în documentele predate de către debitoare nu au fost identificate procese- verbale de compensare, singurele documente doveditoare fiind notele contabile, precum și situația datoriilor la data de 31.01.2012, din analiza cărora reiese care erau sumele datorate anterior vânzărilor și compensărilor către cele trei societăți comerciale cumpărătoare.
A invocat faptul că nici pârâtele nu au negat efectuarea compensărilor și că instanța nu a analizat la pronunțarea hotărârii recurate că societățile comerciale cumpărătoare făceau parte din grupul de interese al asociaților debitoarei, deși s-a dovedit acest aspect prin depunerea la dosar a extraselor ONRC privind debitoarea și societățile pârâte.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 28.05.2014, SIOMAX SPRL lichidator al . SRL, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
A arătat că până la deschiderea procedurii falimentului debitorul poate continua activitatea, conform art.105 alin.2 din Legea 85/2008. Intimatul a apreciat că s-a reținut în mod corect că facturile pentru care se solicită anularea prevăd vânzarea de produse de patiserie perisabile, realizate de debitor în activitatea sa specifică, pe perioada de reorganizare, care s-a desfășurat până la data de 06.02.2012 și care trebuiau vândute, întrucât, în caz contrar, s-ar fi acumulat pierderi care nu ar fi favorizat niciun creditor.
D. fiind faptul că facturile în cauză vizează activitatea desfășurată în reorganizare, când debitoarea producea produse de cofetărie și patiserie, a susținut că nu sunt lovite de nulitate.
Examinând sentința recurată, în raport de motivele de recurs formulate și dispozițiile legale invocate, dar și sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art.3041 Cod procedură civilă, Curtea reține că recursul este fondat.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.49 alin.1 din Legea nr.81/2006, pe perioada de observație, debitorul poate doar să continue desfășurarea activităților curente și să efectueze plăți către creditorii cunoscuți, care să se încadreze în condițiile obișnuite de exercitare a activității curente, iar în conformitate cu prevederile art.46 alin.1 din același act normativ „În afară de cazurile prevăzute la art. 49 sau de cele autorizate de judecătorul-sindic, toate actele, operațiunile și plățile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii sunt nule.”.
Perioada de observație este definită prin art.3 pct.15 din Legea insolvenței, ca fiind perioada cuprinsă între data deschiderii și data confirmării planului sau, după caz, a intrării în faliment.
În condițiile în care, astfel cum rezultă din considerentele sentinței recurate, planul de reorganizare al debitoarei ., a fost confirmat prin sentința nr.3/11.01.2011, iar operațiunile de închiriere a utilajelor specifice activității de cofetărie și patiserie consemnate în facturile nr._/01.02.2012 și nr._/01.02.2012, au fost încheiate după confirmarea planului de reorganizare, judecătorul sindic a reținut eronat aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art.49 din Legea nr.85/2006, referitoare la activitatea debitorului în perioada de observație.
Prin urmare, în condițiile în care operațiunile menționate anterior au fost încheiate ulterior deschiderii procedurii insolvenței împotriva debitorului și nu s-a dovedit că au fost încheiate în perioada de observație sau că au fost autorizate de către judecătorul sindic, instanța trebuia să facă aplicarea dispozițiilor art.46 alin.1 din Legea insolvenței, să constate că sunt nule atât operațiunile de închiriere a utilajelor menționate în cele două facturi fiscale, cât și operațiunile de compensare corespunzătoare acestora și să repună părțile în situația anterioară .
Cât privește operațiunile consemnate în celelalte facturi fiscale enumerate de către lichidator prin acțiunea introductivă, criticile recurentului se constată ca fiind neîntemeiate.
D. fiind faptul că operațiunile consemnate în aceste facturi au vizat vânzarea unor produse de patiserie și cofetărie, deci a unor produse perisabile specifice obiectului de activitate al debitorului, judecătorul sindic a considerat în mod corect că cererea de constatare a nulității acestor operațiuni este neîntemeiată.
Cum însă scopul procedurii insolvenței, inclusiv în etapa reorganizării, îl constituie stingerea pasivului prin plata creanțelor conform programului de plăți, ceea ce înseamnă că prin vânzarea produselor respective debitorul trebuia să obțină resurse financiare pentru a susține realizarea planului, nu pentru achitarea preferențială a eventualelor sume datorate unor creditori, se consideră că sunt întemeiate criticile recurentului ce vizează operațiunile de compensare pentru aceste produse.
În consecință, date fiind considerentele menționate anterior, urmează ca, potrivit dispozițiilor art.312 alin.1 și 3 Cod procedură civilă, să se admită recursul, să se modifice sentința, în sensul de a se admite în parte acțiunea și a se constata nulitatea operațiunilor de închiriere consemnate în facturile_/1.02.2012, nr._/1.02.2012 și a operațiunilor de compensare corespunzătoare, cu repunerea în situația anterioară.
Totodată, se va respinge cererea de constatare a nulității operațiunilor de vânzare produse patiserie și se vor menține aceste operațiuni. Se va constata nulitatea operațiunilor de compensare pentru aceste produse și se va dispune achitarea prețului lor.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite recursul declarat de reclamantul C. C. IPURL, cu sediul profesional în Tg. J., ..15, județul Gorj, lichidator al debitoarei ., împotriva sentinței nr. 477 din 08 aprilie 2014, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția a II-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți ., prin administrator social Z. A., cu sediul profesional în Tg. J., Calea Eroilor, nr.90, județul Gorj, . SRL, prin lichidator SIOMAX SPRL, cu sediul profesional în Tg. J., ., . Gorj, . SRL, prin lichidator SIOMAX SPRL, cu sediul profesional în Tg. J., ., . Gorj și ., prin lichidator INSOL INDUSTRY IPURL, cu sediul profesional în Tg. J., .(19), ..
Modifică sentința nr. 477 din 08 aprilie 2014, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția a II-a Civilă, în dosarul nr._, în sensul că admite în parte acțiunea.
Constată nulitatea operațiunilor de închiriere consemnate în facturile_/1.02.2012, nr._/1.02.2012 și a operațiunilor de compensare corespunzătoare, cu repunerea părților în situația anterioară.
Respinge cererea de constatare a nulității operațiunilor de vânzare produse patiserie și menține aceste operațiuni. Constată nulitatea operațiunilor de compensare pentru aceste produse și dispune achitarea prețului lor.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Iunie 2014.
Pentru Președinte, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
N. Ț. D. L. R. M.
Promovată la ICCJ semnează,
PREȘEDINTE CURTE DE APEL
M. C.
GREFIER,
L. P.
Red. jud.D.L. 2 ex.
Jud.sindic M.C. V.
L.P. 24 Iunie 2014
Tehnored. C.B./10.07.2014
| ← Procedura insolvenţei. Sentința nr. 29/2014. Curtea de Apel... | Procedura insolvenţei. Decizia nr. 505/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
