Procedura insolvenţei. Sentința nr. 1095/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1095/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 06-11-2014 în dosarul nr. 10974/63/2009/a3
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ
DECIZIA Nr. 497/2014
Ședința publică de la 06 Noiembrie 2014
PREȘEDINTE: C. P.
Judecător: M. M.
Judecător: S. L.
Grefier: M. P.
Pe rol judecarea recursurilor declarate de creditoarea C. E. BANK SA și intervenienta . împotriva sentinței nr. 1095 din 18 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul D.-Secția a II-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu E. . debitoarei . și intimatul administrator special B. C. S..
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns recurenta . prin avocat M. Gornoviceanu și intimatul E. . debitoarei . prin consilier juridic N.B., lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, la interpelarea instanței avocat M. Gornoviceanu, pentru recurenta intervenientă ., precizează oral că temeiul juridic al recursului declarat împotriva sentinței nr. 1095 din 18 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul D.-Secția a II-a Civilă în dosarul nr._, este art.304 pct.9 C.pr.civ.
La interpelarea Curții apărătorii părților declară că nu au alte cereri.
Constatându-se recursurile în stare de judecată, s-a acordat cuvântulasupra acestora:
Avocat M. Gornoviceanu, pentru recurenta intervenientă ., a solicitat admiterea recursului conform motivelor scrise, fără cheltuieli de judecată.
În ceea ce privește recursul creditoarei C. E. BANK SA, a solicitat respingerea acestuia.
Consilier juridic N.B. pentru intimatul E. . debitoarei ., a arătat că recursul promovat de creditoarea C. E. BANK SA, este ăntemeiat doar în ceea ce privește comisionul de 2% și a solicitat respingerea capetelor de cerere privind onorariul procentual de 5% și contravaloarea caietului de sarcini.
În ceea ce privește recursul declarat de intervenienta ., a lăsat la aprecierea instanței.
CURTEA
Asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința nr. 1095 din 18 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul D. - Secția a II-a Civilă în dosarul nr._, s-a respins contestația formulată de contestatoarea C. E. BANK SA în contradictoriu cu debitoarea ., prin lichidator judiciar E. .-a respins cererea formulată de . .
Pentru a se pronunța astfel, s-a reținut că adunarea creditorilor debitoarei din data de 10.02.2014 a aprobat oferta de vânzare cumpărare a bunului aparținând debitoarei, respectiv a imobilului compus din teren intravilan în suprafață de 2747 mp și hală producție C 29 situate în C., ..283, cu respectarea prevederilor 118 din legea 85/2006 de supraofertare.
Având în vedere hotărârea adunării creditorilor, s-a constatat că lichidatorul judiciar a demarat procedurile prevăzute de lege, respectiv a publicat în două ziare anunțul lichidatorului de scoatere la vânzare prin negociere directă a activului debitoarei mai sus menționat, în care s-a prevăzut că ofertele pentru achiziționarea activului se vor depune la sediul lichidatorului judiciar până la data de 21.02.2014, iar negocierea va avea loc în data de 06.03.2014 și 07.03.2014. De asemenea, în anunț s-au stabilit și condițiile de supraoferte, termenele în care să se depună supraofertele, în perioada 13-14.03.2014, iar contractul de vânzare-cumpărare urmând a se încheia cu persoana care oferă prețul cel mai mare.
Ca urmare a anunțului lichidatorului judiciar de vânzare prin negociere directă a activului debitoarei, judecătorul sindic a reținut că la sediul acestuia s-a depus la data de 20.02.2014, oferta societății . care a înțeles să ofere prețul de 225.000 lei, iar la data de 21.02.2014 a mai fost depus o ofertă de către contestatoarea C. E. BANK SA privind adjudecarea imobilului în contul creanței sale, pentru suma de 718.725 lei.
Judecătorul sindic a mai reținut că lichidatorul judiciar a încheiat procesele verbale de negociere cu ambii ofertanți, respectiv procesul verbal de negociere nr.1484 încheiat la data de 07.03.2014 cu contestatoarea ofertantă, în care se consemnează că aceasta a înțeles să ofere suma de 718.725 lei pentru adjudecarea bunurilor în contul creanței pe care o deține împotriva societății debitoare, iar comisia de negociere i-a pus în vedere să achite cu prioritate cheltuielile de procedură prevăzute la art.121 pct.1 din legea nr.85/2006, menționate în cuprinsul procesului verbal în sumă totală de 83.295,45 lei.
Nemulțumită de unele din sumele puse în sarcina contestatoarei cu titlul de cheltuieli de procedură, judecătorul sindic a fost sesizat cu soluționarea prezentei contestației, având ca obiect cheltuielile de procedură care au fost puse în sarcina contestatoarei privind procentul de 2% UNPIR în sumă 14.374,50 lei, onorariul de succes al lichidatorului judiciar în procent de 5% în sumă 44.560,95 lei și c/valoarea caietului de sarcini în sumă de 6200 lei.
Referitor la contestația măsurii lichidatorului judiciar privind plata procentului de 2% către UNPIR, în sumă 14.374,50 lei pusă în sarcina contestatoarei, judecătorul sindic văzând dispozițiile art. 4 din legea nr.85/2006, a constatat că această sumă se încadrează în categoria cheltuielilor aferente procedurii instituite prin prezenta lege și se datorează de către contestatoare, întrucât vânzarea prin negociere directă a activului debitoarei este tot o modalitate de vânzare a bunurilor, iar faptul că această contestatoare a înțeles să depună în contul prețului vânzării( suma de 718.725 lei) creanța pe care o deține împotriva debitoarei nu o exonerează de plata acestui comision către UNPIR în raport de prevederile articolului menționat anterior.
În ceea ce privește plata onorariului de succes în sumă de 44.560,95 lei către lichidatorul judiciar, judecătorul sindic a reținut că prin hotărârea adunării creditorilor debitoarei din data de 22.02.2013, a fost confirmat definitiv lichidatorul judiciar E. . și i-a fost stabilită acestuia atât o remunerație fixă în sumă de 700 lei lunar exclusiv TVA, dar și un onorariu de succes de 5% din sumele aduse la masa credală.
Judecătorul sindic a considerat că procedura adjudecării în contul creanței a bunului este o modalitate de vânzare a activului aflat în patrimoniul debitoarei și compensarea operează doar cu privire la modalitatea de plată a prețului vânzării, iar văzând hotărârea adunării creditorilor din data de 22.02.2013 prin care au fost de acord cu plata onorariului de succes al lichidatorului judiciar, precum și prevederile art.121 al.pct.1 din legea 85/2006, plata acestui onorariu de succes se datorează de către contestatoare.
Contestarea măsurii luate de lichidatorul judiciar prin care i s-a pus în vedere contestatoarei să achite și c/valoarea caietului de sarcini în sumă de 6200 lei, judecătorul sindic a considerat că și aceasta este nefondată, întrucât caietul de sarcini cuprinde informații cu privire la bunul ce face obiectul vânzării, condițiile de participare și modalitățile de desfășurare a procedurii de vânzare, informații referitoare la drepturile și obligațiile pe care le au participanții în cadrul procedurii de vânzare, situație în care c/valoarea caietului de sarcini se încadrează în categoria de cheltuială aferentă vânzării activului debitoarei și contestatoarea nu este exonerată de plata acestei sume,iar temeiul legal de plată îl reprezintă dispozițiile art.121 al.1 pct.1 din legea nr.85/2006.
Pentru considerentele de drept și de fapt expuse, judecătorul sindic a apreciat ca fiind nefondate motivele invocate de contestatoare.
În ceea ce privește cererea formulată de intervenienta . prin care solicită obligarea lichidatorului judiciar al debitoarei să încheie cu aceasta contractul de vânzare cumpărare având ca obiect activul debitoarei compus din teren intravilan în suprafață de 2747 mp și hală producție C 29 situate în C. ,..283 ,înscris în cartea funciară nr.2377 cu nr. cadastral 7/4, judecătorul sindic a reținut că din probele administrate în cauză, rezultă că prețul oferit de intervenientă în sumă de 225.000 lei pentru achiziționarea bunului sus menționat este mai mic decât prețul oferit de către contestatoarea C. E. BANK în sumă de 718.725 lei, iar nemulțumirea acesteia din urmă vizează doar obligația de plată instituită în sarcina sa referitor la sumele ce au făcut obiectul contestației .
Împotriva sentinței au declarat recurs creditoarea C. E. BANK SA și intervenienta ..
În motivarea recursului intervenienta . a arătat că instanța a respins cererea sa cu o motivare sumară, reprezentand ultimul paragraf din considerentele hotararii, in sensul ca prețul oferit este mai mic decat prețul oferit de creditoare, iar nemultumirea acesteia din urma vizeaza doar obligatia de plata a sumelor ce au facut obiectul contestatiei.
Desi nu a fost investita cu o cerere in suspendarea derulării procedurii de valorificare a bunurilor ., instanta a apreciat implicit ca, in cursul negocierii, atat creditoarea cat si lichidatorul judiciar puteau temporiza sau chiar stopa procedura ca urmare a acestei "nemultumiri" a contestatoarei, cu consecinta stabilirii rezultatului negocierii la un moment neprecizat, respectiv dupa veriflcarea de catre instanta a temeiniciei sau neteminiciei pretentiilor C. E. Bank.
Potrivit disp. art. 118 din legea 85/2006, imobilele pot fl vandute direct, insa cu respectarea procedurii aprobate de adunarea generala a creditorilor.
Nu exista o dispozitie legala care sa deroge de la alin. (2) al art. 118, in sensul decalarii datelor stabilite pentru supraofertare. In aceste conditii si intrucat nici pana la acest moment banca nu a procedat la supraofertare, nu mai are calitatea de participant la procedura negocierii directe iar lichidatorul, in conditiile trecerii perioadei de 30 de zile descrisa de alin. (4) a aceluiasi text, trebuie să procedeze la incheierea contractului.
Hotararea instantei de fond nu este motivata in privinta cererii subscrisei, judecatorul sindic fiind investit cu o cerere in obligarea la incheierea contractului pe care nu a analizat-o.
Simpla mentiune ca prețul ofertat de banca este mai mare decat pretul ofertat de noi nu este de natura a constitui o argumentatie logico-juridica potrivit cu care cererea ar trebui respinsă
Dimpotriva, respingerea cererii principale ar fi trebuit sa fie un argument in favoarea admiterii cererii de interventie in interes propriu, din aceasta perspectiva hotararea fiind contradictorie.
A solicitat admiterea recursului cu consecinta casarii cu trimitere spre rejudecare, in teza principala, si modificarea sentintei atacate in parte, in sensul admiterii cererii de interventie in teza subsidiara
Recursul nu a fost motivat în drept.
La dispoziția instanței recursul a fost timbrat cu 100 lei taxă judiciară de timbru.
Prin recursul formulat contestatoarea C. E. BANK (ROMANIA) S.A a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea in parte a Sentintei civile nr. 1095/18.06.2014, in sensul admiterii contestatiei formulate de subscrisa recurenta-creditoare, urmand sa dispuneti: desfiintarea masurii adoptata de lichidatorul judiciar al debitoarei S.C. ARAMIS IMPEX S.R.L., aceasta fiind nelegala, si implicit, modificarea procesului verbal nr. 1625/14.03.2014 si a procesului verbal de negociere nr. 1484 din 07.03.2014 in sensul eliminarii obligatiei de plata de catre creditorul C. E. BANK (ROMANIA) S.A. a comisionului de 2% din sumele recuperate in cadrul procedurii, inclusiv din fondurile obtinute din vanzarea bunurilor din averea debitoarei, in suma de 14.374,50 lei; contravalorii caietului de sarcini in suma de 6.200 lei; onorariului procentual (de 5% din sumele aduse la masa credala) in suma de 44.560,95 lei ; obligarea lichidatorului sa restituie subscrisei sumele de mai sus ce vor fi achitate.
În motivare a arătat în esență următoarele: Hotararea pronunțată este lipsita de temei legal ori a fost data cu incălcarea sau aplicarea greșită a legii potrivit art. 304 pct. 9 Cod procedura civila.
A arătat că a formulat contestatie impotviva masurii lichidatorului de includere in cheltuielile aferente vanzarii bunurilor mentionate la art. 121 alin. 1 pet. 1 din legea nr. 85/2006, dar judecatorul sindic a respins, fara o argumentatie solida si suficient motivata, contestatia formulată, pe motiv ca este nefondata. Consideră solutia judecatorului sindic drept netemeinica si nefondata, pentru urmatoarele motive:
Referitor la comisionul de 2% din sumele recuperate in cadrul procedurii este nelegala impunerea acestuia, avand in vedere prevederile art. 4 alin 6 lit. c) din Legea nr. 85/2006 si cel ale art. 91 alin. (1) si alin. (32) din Statutul UNPIR (Hotararea nr. 3/2007 - MO nr. 678 din 6 octombrie 2010) și art. 4 alin. 6 lit, c) din Legea nr. 85/2006, care nu se aplica in cazul de fata deoarece prin adjudecarea bunului in contul creantei de catre C. E. BANK nu s-a obtinut niciun fond/nicio suma, prin aceasta adjudecare creditorul si-a compensat cu contravaloarea bunului, creanta pe care o are de recuperat de la debitoare.
Bunul nu a fost vandut in schimbul unui pret ce trebuia incasat efectiv de catre lichidator. Adjudecatarul nu a platit efectiv „fonduri" lichidatorului, ci urmeaza sa-si diminueze scriptic, cu contravaloarea bunului, creanta din tabelul creditorilor debitoarei .> SRL. Prin urmare, in cazul adjudecarii in contul creantelor nu are loc o dobandire de sume, neexistand fonduri obținute, astfel ca nu sunt aplicabile dispozițiile art. 4 alin. 6 lit. c din Legea nr. 85/2006.
Prin interpretarea coroborata a art. 4 alin. 6 lit. c) din legea nr. 85/2006 si a prevederilor art. 91 alin. (3 ) din Statutul privind organizarea si exercitatea profesiei de practician in insolventa, republicat, rezulta ca procentul de 2% se aplica fondurior obtinute din vanzarea bunurilor din averea debitorului, prin fonduri obtinute intelegandu-se, potrivit prevederilor legale invocate, prețul vânzării achitat în numerar, ceea ce nu este cazul speței.
De altfel, chiar lichidatorul judiciar E. . formulta in dosarul de fata, recunoaste nelegalitatea impunerii comisionului de 2% catre UNPIR.
In ceea ce priveste includerea in cheltuielile aferente vanzarii bunurilor, mentionate la art. 121 alin. 1 pet. 1 din legea nr. 85/200, a contravalorii caietului de sarcini in suma de 6.200 lei, a arătat caracterul nejustificat, nelegal si inechitabil al acestei masuri, avand in vedere urmatoarele considerente:in calitate de creditoare a solicitat atribuirea bunului in contul creantei, participarea creditorului la procedura de valorificare nefiind conditionata de achizitionarea de catre acesta a caietului de sarcini si, implicit, de achitarea contravalorii acestuia ; consideram ca pot fi impuse adjudecatarului doar acele costuri care au fost facute opozabile potentialilor participanti la procedura de valorificare anterior desfasurarii acesteia. Numai in aceste conditii potentialii ofertanti pot participa in cunostinta de cauza, fomuland si depunand oferta tinand cont de toate costurile respectivei proceduri de valorificare. De altfel, numai astfel poate fi respectat principiul vointei reale.Costurile sau conditiile impuse in mod arbitral-, ulterior deschiderii procedurii de valorificare nu pot fi decat inopozabile; procesul verbal nr. 1484/07.03.2014 a fost semnat de catre ea cu obiectiuni cu privire la achitarea contravalorii caietului de sarcini.
Motivarea judecatorului sindic cum ca suportarea costurilor caietului de sarcini ar fi justificata de faptul ca acesta cuprinde informatii cu privire la bunul ce face
obiectul vanzarii, conditiile de participare si modalitatile de desfasurare a procedurii de vanzare nu poate fi sustinuta, atata timp cat aceste informatii sunt cunoscute subscrisei prin simplu fapt ca aceasta este creditor participant la procedura, garantat cu acel bun.
In ceea ce priveste includerea in cheltuielile aferente vanzarii bunurilor, mentionate la art. 121 alin. 1 pet. 1 din legea nr. 85/2006, a onorariului procentual de 5% din sumele aduse la masa credala - in suma de 44.560,95 lei, apreciem nelegala impunerea acestei sume subscrisei, avand in vedere că prin adjudecarea bunului in contul creantei de catre C. E. BANK nu s-au obtinut fonduri, prin aceasta adjudecare creditorul si-a compensat cu contravaloarea bunului, creanta pe care o are de recuperat de la debitoare, astfel ca nu poate fi vorba de sume aduse la masa credala. . o plata insa nu una efectiva, reala, ci una abstracta. Avand in vedere acest caracter al compensatiei, de plata abstracta, nu se poate vorbi de sume aduse la masa credala (de sume in numerar).
Principiul consacrat de art. 91 alin. (32) din Statutul UNPIR referitor la procentul de 2% catre UNPIR ar trebui sa guvemeze si plata onorariului de succes, avand in vedere identitatea de ratiune, raspunzandu-se totodata si principiilor de echitate.
Hotararea nu cuprinde motivele pe care se sprijina sau cand cuprinde motive contradictorii ori straine de natura pricinii potrivit art. 304 alin. 7 Cod procedura civila.
Obligativitatea motivarii in fapt si in drept a hotararii judecatoresti decurge din prevederile art. 261 alin. (1) pet. 5 C.pr. cciv., edictate in scopul asigurarii bunei administrări a justiției, intaririi increderii justițiabililor in hotararile judecatoresti si posibilitații exercitarii controlului judiciar de catre instantele superioare.
Atat inexistența motivarii, ca si insuficienfa ei, constituie motiv de modificare conform art. 304 pct. 7 C.pr.civ.
In drept, și-a întemeiat cererea pe dispozitiile art. 8 din Legea nr. 85/2006 si art. 299-316 din Codul de procedura civila, cu modificarile ulterioare, precum si pe celelalte prevederi legale invocate in cuprinsul prezentei.
A solicitat incuviintarea probei cu inscrisurile atasate cererii și a depus în fotocopie: procesul verbal de negociere nr. 1484 din 07.03.2014; procesul verbal nr. 1625/14.03.2014; adresa CEB nr. 168/12.03.2014 ; oferta de adjudecare in contul creantei.
Recursul a fost timbrat cu 100 lei taxă judiciară de timbru.
Lichidatorul judiciar a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat de creditoarea C. E. Bank SA .
În motivare a arătat că în mod corect instanța de fond a stabilit faptul că creditoarea are obligația de a achita cheltuielile de procedură, constând în procent 2% către UNPIR, onorariu procentual de 5% către lichidatorul judiciar și cval caietului de sarcini. A reluat prezentarea operațiunilor și a măsurilor întreprinse în vederea vânzării imobilului, și a arătat că Adunarea Creditorilor din 22.02.2013 i-a stabilit un onorariu de succces de 5% din sumele aduse la masa credală, hotărâre ce nu a fost contestată. Procedura prevăzută de art.118 din Legea nr. 85/2006 este lacunară, dar ea se completaeză cu prevederile Codului de procedură civilă, iar în situația adjudecării în contul creanței singura dispoziție expresă este scutirea creditorului de plata cauțiunii de 10%, nicidecum scutirea de plata onorariului executorului judecătoresc, în cazul de față al lichidatorului judiciar. Creditorul nu a contestat măsura introducerii acestui onorariu de succes, obligându-se prin semnătură pe procesul verbal de negociere și pe procesul verbal de supralicitare, să achite această sumă cu titlu de onorariu de succes.
A invocat disp. art. 91 alin 3 ind 2 din Statutul privind organizarea și exercitarea profesiei de practician în insolvență și a arătat că în aceste cazuri creditorul va achita toate cheltuielile de procedură, deci inclusiv onorariul de succes aprobat cu respectarea dispizițiilor legale, singura excepție prevăzută fiind numai cota de 2% ce se virează către fondul de lichidare.
În ceea ce privește procentul de 2% a arătat că dat fiind disp. art. 91 alin 3 ind 2 din Statutul privind organizarea și exercitarea profesiei de practician în insolvență, creditorul nu datorează suma de 14.374,50 lei.
În ceea ce privește caietul de sarcini a invocat disp. art, 121 alin 1 pct.1 din Legae nr. 85/2006 ca fiind temeiul legal în baza căruia se impune achitarea oricăror cheltuieli aferente vânzării, deci inclusiv caietul de sarcini, iar în cazul de față contravaloarea acestuia reprezintă 0,001% din valoarea de evaluare a bunurilor.
A mai arătat că creditorul și-a însușit sumele reprezentând cheltuieli, conform procesului verbal de negociere dun data de 7 martie 2014, cu excepția cotei de 2%.
În drept au fost invocate dispozițiile Legii nr. 85/2006, OUG nr. 86/2006, Statutul privind organizarea și exercitarea profesiei de practician în insolvență și Codul de porcedură civilă.
Creditorul C. E. Bank ( România ) SA a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat de . ca nefondat.În motivare a arătat că față de obiectul cauzei, cererea de intervenție formulată de . este inadmisibilă, având obiect diferit respectiv încheierea contarctului de vânzare-cumpărare cu privire la activul scos la vânzare. În mod corect prima instanță a reținut că oferta respectivei societăți este inferioară celei făcute de C. E. Bank ( România ) SA, iar în cauză nu s-a făcut vreo supraofertare. Hotărârea primei instanțe nu este contradictorie deoarece numai în cazul în care cererea principală și cea de intervenței au același obiect admiterea uneia atrage respingerea alteia. În cauză nu există identitate de obiect, astfel că soluția respingerii ambelor cereri nu este exclusă.
Analizând sentința în raport de criticile formulate Curtea constată următoarele:
Recursul intervenientei . nu este fondat.
În conformitate cu dispozițiile art. 261 alin.(1) pct. 5 din Codul de procedură civilă, hotărârea se dă în numele legii și va cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților. Condițiile procedurale privind motivarea hotărârii sunt îndeplinite chiar dacă nu s-a răspuns expres fiecărui argument invocat de părți, fiind suficient ca din întregul hotărârii să rezulte că s-a răspuns tuturor argumentelor în mod implicit, prin raționamente logice.
În cauză prima instanță a reținut corect starea de fapt în sensul că prețul oferit de intervenientă în sumă de 225.000 lei pentru achiziționarea imobilului este mai mic decât prețul oferit de către contestatoarea C. E. BANK în sumă de 718.725 lei, iar susținerea intervenientei privind supraofertarea este neîntemeiată în fapt, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultând că nu a existat o supraofertare, ci doar faza de ofertare ( când au fost depuse 2 oferte, respectiv de către intervenientă și contestatoare). În raport de această reținere cererea intervenientei având ca obiect obligarea falitei la încheierea contractului de vânzare-cumpărare este evident neîntemeiată, atât timp cât oferta sa nu a fost declarată câștigătoare.
În ceea ce privește pretinsa contradictorialitate din dispozitivul sentinței, Curtea constată că cererea pricipală și cererea de intervenție în interes propriu au obiecte diferite, astfel că soluțiile de respingere a celor două cereri nu se exclud reciproc.
În raport de cele reținute mai sus și în baza disp. art. 312 alin 1 C.proc.civ. recursul intervenientei va fi respins ca nefondat.
Recursul contestatoarei este fondat.
Conform disp. art. 4 alin (1) din Legea nr. 85/2006 M, toate cheltuielile aferente procedurii instituite prin prezenta lege, inclusiv cele privind notificarea, convocarea si comunicarea actelor de procedura efectuate de administratorul judiciar si/sau de lichidator, vor fi suportate din averea debitorului iar conform disp. alin (4) în lipsa disponibilităților în contul debitorului, se va utiliza fondul de lichidare, plățile urmând a fi făcute în conformitate cu prevederile art. 37 alin. (4) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 86/2006 privind organizarea activităților practicienilor în insolvență, cu modificările ulterioare, pe baza unui buget previzionat.
Potrivit disp. art.4 alin (9) din același act notmativ sumele mentionate la alin. (1) vor fi considerate cheltuieli de lichidare în conformitate cu art. 121 si art. 123 pct. 1 si vor fi platite în momentul existentei disponibilului în contul debitorului.
Conform disp. art. 121 alin 1 din Legea nr. 85/2006 (1) Fondurile obtinute din vânzarea bunurilor din averea debitorului, grevate, în favoarea creditorului, de ipoteci, gajuri sau alte garantii reale mobiliare ori drepturi de retentie de orice fel, vor fi distribuite în urmatoarea ordine: 1. taxe, timbre si orice alte cheltuieli aferente vânzarii bunurilor respective, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea si administrarea acestor bunuri, precum si plata remuneratiilor persoanelor angajate în conditiile art. 10, art. 19 alin. (2), art. 23 si 24;
Potrivit disp. art. 512 C.proc.civ. adjudecatarul imobilului va depune prețul la dispoziția executorului judecătoresc, în termen de cel mult 30 de zile de la data vânzării, ținându-se seama de cauțiunea depusă în contul prețului. ( 2) Când adjudecatar este un creditor, el poate depune creanța sa în contul prețului, fiind obligat, dacă este cazul să depună diferența de preț.
Din textul de lege susmenționat, care completează dispozițiile Legii nr. 85/2006 M, rezultă că dacă adjudecatarul este un creditor, acesta poate depune creanța drept preț iar dacă prețul oferit este mai mare decât creanța, creditorul adjudecatar va trebui să depună diferența în contul averii debitorului. Legea nu instituie o altă obligație de plată în sarcina adjudecatarului, iar textele de lege susmenționate dispun fără dubiu că cheltuielile de procedură vor fi suportate din averea debitorului, doar cheltuielile aferente vânzării – specificate la art. 121 alin 1 din legea nr. 85/2006 M - urmând a fi suportate cu prioritate din fondurile obținute din vânuarea bunurilor. În cauză, contestatoarea a fost declarată adjudecatară, preluând imobilul ân contul creanței de de 718.725 lei, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei nerezultând că adjudecatarul ar mai trebui să depună vreo diferență de preț.
În raport de cele menționate mai sus Curtea constată că în mod greșit prima instanță a reținut obligația adjudecatarului de a achita sumele reprezentând comisionul de 2%, onorariului procentual de 5% și a contravalorii caietului de sarcini în sumă de 6200 lei, acestea neîncadrându-se în sumele prevăzute de respectivul text de lege.
Conform disp. art. 1165 C.civ. obligațiile izvorăsc din contract, act unilateral, gestiunea de afaceri, îmbogățirea fără justă cauză, plata nedatorată, fapta ilicită, precum și din orice alt act sau fapt de care legea leagă nașterea unei obligații.
În cauză, lichidatorul a invocat că Adunarea creditorilor din 22.02.2013 i-a stabilit un onorariu de succces de 5% din sumele aduse la masa credală, dar nu a dovedit că la masa credală s-ar fi adus vreo sumă de bani, în condițiile în care adjudecarea s-a făcut în contul unei creanțe. Susținerea acestuia în sensul că în situația adjudecării în contul creanței singura dispoziție expresă este scutirea creditorului de plata cauțiunii de 10%, nicidecum scutirea de plata onorariului executorului judecătoresc, în cazul de față al lichidatorului judiciar nu poate fi reținută, în cazul executorului judecătoresc fiind vorba de o executare silită individuală în care sumele de bani reprezentând cheltuieli de executare sunt avansate de creditorul urmăritor în această calitate, nicidecum în calitate de adjudecatar, pe când în cazul de față procedura de executare este colectivă, actele de executare fiind îndeplinite de lichidatorul judiciar ca reprezentant al debitorului falit ce trebuie să suporte cheltuielile din averea sa.
În ceea ce privește suma de 6200 lei pentru achiziționarea caietului de sarcini, atât timp cât adjudecatara nu l-a achiziționat este evident că nu datorează contravaloarea acestuia.
În ceea ce privește comisionul de 2% Curtea reține că în întâmpinarea formulată lichidatorul judiciar recunoaște că acesta nu se datora în cauză.
Este real că, cu ocazia negocierii, părțile puteau conveni ca anumite cheltuieli aferente vânzării - care reprezintă o parte din cheltuielile de procedură - să fie suportate de către creditorul adjudecatar, situație în care izvorul obligației l-ar fi constituit contractul –conform disp. art. 1165 C.civ.- dar în cauză adjudecatarul nu a fost de acord cu plata sumelor contestate.
În raport de cele menționate mai sus Curtea constată că în mod greșit prima instanță a reținut obligația adjudecatarului de a achita sumele reprezentând comisionul de 2%, onorariului procentual de 5% și a contravalorii caietului de sarcini în sumă de 6200 lei, aplicând greșit legea, astfel că motivul de recurs întemeiat pe disp. art. 304 pct.9 este întemeiat.
Motivul de recurs întemeiat pe disp. art. 304 pct. 7 C.proc.civ. este neîntemeiat, recurenta contestatoare invocându-l formal, fără a indica critici concrete.
În raport de considerentele de mai sus și în temeiul disp. art. 312 alin 3 C.proc.civ. recursul contestatoarei urmează a fi admis și modificată sentința în sensul că va fi admisă contestația formulată de C. E. BANK (ROMÂNIA) SA și eliminată obligația de plată de către aceasta a comisionului de 2%, a onorariului procentual de 5% și a contravalorii caietului de sarcini în sumă de 6.200 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de intervenienta . împotriva sentinței nr. 1095 din 18 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul D.-Secția a II-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu recurenta creditoare C. E. BANK SA, intimatul E. . debitoarei . și intimatul administrator special B. C. S..
Admite recursul formulat de creditoarea C. E. BANK ( ROMÂNIA) SA împotriva sentinței nr. 1095 din 18 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul D.-Secția a II-a Civilă în dosarul nr._ .
Modifică sentința în sensul că admite contestația formulată de C. E. BANK (ROMÂNIA) SA și elimină obligația de plată de către aceasta a comisionului de 2%, a onorariului procentual de 5% și a contravalorii caietului de sarcini în sumă de 6.200 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Noiembrie 2014.
Președinte, C. P. | Judecător, M. M. | Judecător, S. L. |
Grefier, M. P. |
M.P. 07 Noiembrie 2014
Red.jud. C.P.
| ← Procedura insolvenţei. Sentința nr. 1903/2014. Curtea de Apel... | Procedura insolvenţei. Sentința nr. 342/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
