Alte cereri. Sentința nr. 640/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 640/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 28-10-2013 în dosarul nr. 1614/89/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 113/2013
Ședința publică de la 28 Octombrie 2013
Completul compus din:
Președinte: C.-A. S.
Judecător: A. G.
Grefier: D. G.
S-a luat în examinare cererea de apel civil formulată de M. C. împotriva sentinței civile nr. 640 din 03 iulie 2013, pronunțată de Tribunalul V. în contradictoriu cu intimații O. R. Comerțului de pe lângă Tribunalul V. și F. V. - Societate Cooperativă de Gradul 1, având ca obiect cerere de intervenție.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă consilier juridic C. O., reprezentantul intimatei F. V., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că apelul este la primul termen de judecată, la dosar s-a depus din partea intimatei F. V. întâmpinarea la cererea de apel formulată în cauză, înscris ce a fost comunicat apelantului M. C. la data de 25.09.2013; se solicită judecata cauzei în lipsă.
Instanța constată declarată și motivată în termen cerere de apel formulată de M. C.. Constată complinit timbrajul cererii de apel.
Consilier juridic C. O., reprezentantul intimatei F. V., depune la dosar delegația de reprezentare în instanță, precizând că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile, instanța constată apelul în stare de judecată și dă cuvântul la dezbateri.
Consilier juridic C. O., reprezentantul intimatei F. V., având cuvântul solicită respingerea apelului, ca nefondat, menținerea ca fiind legală și temeinică a sentinței civile nr. 640 din 03 iulie 2013 pronunțată de Tribunalul V., conform întâmpinării depuse la dosar.
De asemenea, invocă decizia nr. 1474/2002 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția comercială, prin care s-a statuat că hotărârea A. nu poate fi executată dacă nu a fost înscrisă în Registrul comerțului și nu a fost publicată în Monitorul Oficial, așa cum prevăd dispozițiile art. 130 alineat (5) din Legea nr. 31/1990, astfel că lipsește și interesul unei acțiuni în anulare înainte de îndeplinirea acestor formalități. Mai mult, instanța supremă a statuat că numai în situația în care a fost introdusă acțiunea în anulare cu respectarea cerinței impuse de art. 131 alineat (2) din Legea nr. 31/1990 se poate cere suspendarea executării ei.
Față de aceste susțineri și față de actele depuse la dosar solicită respingerea apelului, ca nefondat.
Declarându-se închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Asupra apelului civil de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 640 din 03 iulie 2013, pronunțată de Tribunalul V. a fost admisă excepția prematurității invocată de către pârâta F. V. - Societate Cooperativă de Gradul 1.
A fost respinsă ca prematur formulată acțiunea civilă modificată, formulată de reclamantul M. C. în contradictoriu cu pârâții F. V. - Societate Cooperativă de Gradul 1 și O. R. Comerțului de pe lângă Tribunalul V..
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că excepția prematurității poate fi invocată atunci când dreptul din raportul juridic dedus judecății este afectat de un termen sau de o condiție suspensivă, care nu s-au împlinit până la ridicare excepției.
În speță, excepția prematurității este fondată, deoarece textul de lege, art. 44 alin. 3, stabilește în mod expres că termenul de atacare a Hotărârii A. începe de la data menționării acesteia în registrul comerțului și nu de la data publicării în Monitorul Oficial. De remarcat că în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 132 - 134 din Legea nr. 31/1990, deoarece procedura atacării hotărârilor A. ale organizațiilor cooperatiste este prevăzută prin lege specială.
Or, spre deosebire de legea societăților comerciale, legea specială condiționează atacarea hotărârii A. doar de menționarea în registrul comerțului, iar în cauză această mențiune a hotărârii nu s-a efectuat. Astfel, prin Rezoluția directorului Oficiului R. Comerțului de pe lângă Tribunalul V. nr. 1621 din 03.04.2013 (fila 4) a fost înregistrată cererea de intervenție iar prin Rezoluția directorului Oficiului registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul V. nr. 1621 din 03.04.2013 (fila 9) s-a dispus înaintarea cererii de înregistrare a hotărârii A. către Tribunalul V., potrivit art. 71 din OUG nr. 116/2009.
Cum, însă, la termenul din 13 iunie 2013 reclamantul, prin apărător, a învederat că și-a modificat cererea de chemare în judecată, aceasta nemaifiind o cerere de intervenție ci o acțiune în anulare, fondată pe prevederile art. 44 din Legea nr. 1/2005, astfel că, raportat la principiul disponibilității, instanța nu s-a mai putut pronunța asupra cererii de intervenție și a înregistrării hotărârii în registrul comerțului.
În aceste condiții, la momentul soluționării acțiunii modificate, hotărârea A. nu este înregistrată în registrul comerțului iar termenul de 15 zile nu a început să curgă, deci nu s-a născut nici dreptul reclamantului de a formula acțiune în anulare.
Susținerile reclamantului sunt nefondate, deoarece termenul de 15 zile nu încetează la data menționării hotărârii în registrul comerțului, ci începe să curgă de la data acestei mențiuni.
În acest sens, din analiza gramaticală a textului de lege rezultă fără dubiu acest lucru, deoarece începerea termenului este marcată din prepoziția „de la …”, aceasta marcând evident începutul termenului de 15 zile. Dacă legiuitorul ar fi intenționat ca termenul de 15 zile pentru atacarea hotărârii să se producă până la momentul menționării în registrul comerțului, așa cum susține reclamantul, textul de lege ar fi cuprins prepoziția compusă „până la....”, prepoziție care, în conformitate cu dicționarul explicativ al limbii române, „stabilește un raport de posterioritate, precizând limita până la care se îndeplinește acțiunea din regentă”.
Nu în ultimul rând, este de reținut că la o interpretare sistematică a articolului 44, cu verificarea locului în care se află alineatul în cadrul articolului, relevă faptul că în articolul 44 prima reglementare o reprezintă obligativitatea menționării hotărârii în Registrul Comerțului și publicarea în Monitorul Oficial, după care urmează momentul executării acesteia și în al treilea rând calea de atac. Astfel, este evident că hotărârea poate fi atacată numai după îndeplinirea formalității prevăzute în aliniatul 1 al articolului 44.
Nefondată este și susținerea reclamantului referitoare la faptul că prevederile art. 44 alin. 3 nu s-ar adresa membrilor A., deoarece alin 3. al art. 44 este imperativ în calificarea subiecților activi ai acțiunii în anulare, în sensul că identifică în mod expres persoanele ce pot ataca hotărârea în cele 15 zile: „membrii cooperatori care au luat parte la adunarea generală și au votat împotrivă sau care nu au participat la adunarea generală.”.
Or, unde legea nu distinge nici părțile sau instanța nu pot face acest lucru, excepțiile fiind de strictă interpretare. În acest sens, un principiu de drept civil statuează că unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă „ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus”, această regulă sugerând că unei formulări generale a textului legal trebuie să-i corespundă o aplicare generală a acestuia, fără a face apel la distincții pe care legea nu le prevede.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel M. C. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii de apel, se arată că stabilirea conținutului și sensului normei de drept civil nu s-a rezumat la interpretarea gramaticală pe care a făcut-o instanța.
Interpretarea este o operațiune mult mai amplă și complexă, presupune cunoașterea în tot a normei speciale pe care o reglementează pentru că în strânsă corelare cu aceasta se poate stabili sensul voinței legiuitorului.
Nu se poate susține că o normă legală ar urmări să îngrădească și să împiedice accesul liber la justiție.
Plecând de la rolul mențiunilor făcute la O. R. Comerțului și mai apoi al publicării în Monitorul Oficial se poate aprecia și asupra naturii și înțelesului termenului de 15 zile. Mențiunile de la O. R. Comerțului au doar menirea de a face publice și de a informa terții interesați despre deciziile unei persoane juridice.
Această mențiune publică este singura posibilitate de informare a terților care, având drepturi și interese în legătură cu societatea, afectați fiind de o hotărâre a adunării generale, o pot ataca în justiție.
Odată informați, chiar și pe altă cale, și direct interesați de verificarea legalității unei hotărâri, nu sunt împiedicați de vreo normă legală să o atace in justiție. Norma legală de instituire a unui termen este pe de o parte garanția stabilității actelor juridice iar pe de altă parte garanția că drepturile terților sau membrilor nu sunt afectate de decizii pe care nu au avut puterea să le cunoască, permițându-le să acționeze într-un anumit termen.
De aceea, acest termen de 15 zile este termenul maxim în care orice persoană interesată poate supune controlului judecătoresc decizia adunării generale.
Norma legală nu poate fi interpretată că impune vreo îngrădire sau limitare a membrilor cooperatori sau terților de a acționa. Stabilește doar un termen maxim, limita până la care o pot face.
Acțiunea în anulare este menită să ocrotească interesul societății, în concordanță cu interesele legitime ale membrilor și nu de puține ori efectele și consecințele deciziilor sunt greu de înlăturat și remediat, chiar și în situația unei anulări dispuse de instanță.
Pentru membrii cooperatori, hotărârile își produc efecte din momentul adoptării lor și nu se justifică așteptarea unui al doilea moment de luare la cunoștință a acestei hotărâri, pentru a o putea ataca, din acest punct de vedere, față de membrii cooperatori mențiunile făcute la registru, pentru publicitate nu au nici o consecință juridică.
Hotărârile adunării generale față de membrii cooperatori sunt obligatorii, încă de la adoptarea lor, fără nici o formalitate de publicitate, conform art. 43 al aceleiași legi; formalitățile legate de publicitate, așa cum o arată și conținutul art. 44, Legea nr. 1/2005, sunt stabilite exclusiv pentru a face opozabila terților hotărârea adunării generale.
Dreptul și interesul membrilor cooperatori de a ataca o hotărâre se naște încă din acest moment iar interpretarea logică, juridică, nu poate conduce la ideea că nu poate fi atacată hotărârea decât după momentul înscrierii mențiunilor la O. R. Comerțului, înscriere care poate fi întârziată sau care nu se face, legea nestabilind nici o sancțiune dacă nu sunt îndeplinite la timp aceste formalități.
Solicită admiterea apelului, anularea hotărârii primei instanțe, în sensul respingerii excepției prematurității formulării acțiunii și trimiterea cauzei Tribunalului V. pentru a se pronunța asupra fondului litigiului.
Formulând întâmpinare, F. V. arată că numitul M. C. contestă art. 5 din Hotărârea nr. 2 din 18.03.2013, emisă de Adunarea Generală a F. V., societate cooperativă de gradul 1.Prin acest articol s-au respins cererile prin care se solicită pârâtei părțile sociale de către un număr de 30 de persoane care nu sunt membri cooperatori.
Hotărârea nr. 2/18.03.2013 prin care au fost soluționate cererile de subscriere de părți sociale a fost înaintată la O. R. Comerțului de pe lângă Tribunalul V. în vederea înscrierii în registru și publicării în Monitorul Oficial al României, partea a VI-a, conform dispozițiilor art. 44 din Legea nr. 1/2005.
Numitul M. C. a promovat inițial o cerere de intervenție la O. R. Comerțului V. și a solicitat „ neînregistarea Hotărârii nr. 2 din 18.03.2013”.
Cererea de intervenție a fost transmisă Tribunalului V., pentru soluționare, conform dispozițiilor O.U.G. nr. l16/2009 și a format obiectul prezentei cauze.
La data de 13.06.2013, numitul M. C. și-a modificat cererea în fața Tribunalului V. și a arătat că înțelege să sesizeze instanța cu o cerere de anulare a art. 5 din Hotărârea Adunării Generale nr. 2 din 18.03.2013, emisă de F. V., societate cooperativă de gradul 1.
Susținerile apelantului sunt nefondate, în opinia intimatei.
Textul legii nu îngrădește și nu împiedică accesul liber la justiție, ci doar reglementează termenul și modul în care pot fi promovate astfel de acțiuni.
În mod corect a reținut instanța de fond că acțiunea în anulare este prematur introdusă.
Art. 44 alin. 3 din Legea nr. 1/2005 identifică în mod expres persoanele care pot ataca în instanță hotărârile adunărilor generale - membrii cooperatori care au luat parte la adunarea generală și au votat împotrivă sau care nu au participat la adunarea generală.
Este nefondată aprecierea apelantului, prin care arată că hotărârile adunării generale produc efecte imediate pentru membrii cooperatori.
În acest sens, art. 44 alin. 2 din Legea nr.1/2005 dispune că „Hotărârile adunării generale nu pot fi executate înainte de a se îndeplini aceste formalități” (menționate în registrul comerțului și publicate în Monitorul Oficial al României, Partea a VII-a).
Nu poate fi primit nici argumentul prin care s-a arătat că prezenta acțiune are scopul să ocrotească interesul societății, în concordanță cu interesele legitime ale membrilor F. V.. Apelantul se substituie în mod nejustificat intereselor tuturor membrilor cooperatori ai Federlacoop V.. Numai el a votat pentru subscrierea capitalului de către terți, în timp ce voința tuturor celorlalți membri a fost foarte clar exprimată, prin vot deschis în Adunarea generală din data de 18.03.2013, prin care s-au opus acestei operațiuni. Interesul tuturor membrilor cooperatori ai societății nu coincide cu interesul apelantului.
Pentru aceste considerente, solicită respingerea apelul și menținerea hotărârii instanței de fond, ca fiind legală și temeinică, raportat la probatoriul administrat în fața Tribunalului V..
În apel nu s-au administrat probe noi.
Examinând actele și lucrările dosarului, în aplicarea art. 479 alineat (1) din Noul Cod de procedură civilă, curtea constată că apelul este nefondat, pentru considerentele expuse în cele ce urmează:
Tribunalul a interpretat și aplicat judicios dispozițiile relevante din Legea nr. 1 din 2005, privind organizarea cooperației, concluzionând corect în sensul incidenței în cauză a excepției prematurității acțiunii.
Curtea de apel constată că relevante sunt - în sensul stabilit de prima instanță și criticat în calea de atac - următoarele prevederi din actul normativ menționat:
Articolul 43:
„Hotărârile adunării generale a membrilor cooperatori luate în conformitate cu prevederile actului constitutiv și ale prezentei legi sunt obligatorii pentru toți membrii cooperatori, inclusiv pentru membrii cooperatori care nu au luat parte la adunare sau au votat împotrivă”.
Articolul 44:
„(1) Pentru a fi opozabile terților, hotărârile adunării generale se depun în termen de 15 zile de la data adoptării, la oficiul registrului comerțului pentru a fi menționate în registrul comerțului și publicate în Monitorul Oficial al României, Partea a VII-a. În cazul în care aceste hotărâri implică modificarea actului constitutiv, se poate publica numai actul adițional cuprinzând textul integral al clauzelor modificate.
(2) Hotărârile adunării generale nu pot fi executate înainte de a se îndeplini aceste formalități.
(3) Hotărârile adunării generale contrare prevederilor prezentei legi și ale actului constitutiv pot fi atacate în justiție în termen de 15 zile de la data menționării în registrul comerțului, de oricare dintre membrii cooperatori care au luat parte la adunarea generală și au votat împotrivă sau care nu au participat la adunarea generală”.
Rezultă, din interpretarea logico-juridică a textelor citate, că - astfel cum corect a notat și tribunalul - termenul de atacare curge de la îndeplinirea formalităților la care face referire art. 44 alineat (1) și nu expiră la acest moment, cum încearcă să acrediteze apelantul. Stabilirea acestui termen nu este de natură a îngrădi liberul acces la justiție al membrilor cooperatori, legea stabilind expres dreptul lor de a ataca hotărârile în justiție.
Curtea de apel observă că nu poate fi primit argumentul referitor la obligativitatea hotărârii pentru membrii cooperatori anterior îndeplinirii formalităților de publicitate, câtă vreme alineatul (2) al aceluiași articol 44 este fără echivoc în sensul imposibilității executării hotărârilor înainte de îndeplinirea formelor de la alineatul 1.
Raportat considerentelor expuse și în aplicarea art. 480 alineat (1) din Noul Cod de procedură civilă curtea va respinge apelul și va păstra sentința Tribunalului V..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de M. C. împotriva sentinței civile nr. 640 din 03 iulie 2013, pronunțată de Tribunalul V., secția civilă, hotărâre pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28 Octombrie 2013.
Președinte, C.-A. S. | Judecător, A. G. | |
Grefier, D. G. |
Red. G.A
Tehnoredactat
G.D.
2 ex./18.03.2014
Tribunalul V.: D. P. C.
| ← Dizolvare societate. registrul comerţului. Sentința nr.... | Radiere. Hotărâre din 20-09-2013, Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
