Pretenţii. Decizia nr. 1143/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1143/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 16-10-2013 în dosarul nr. 1332/245/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1143/2013
Ședința publică de la 16 Octombrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C. A.
Judecător V. C.-S.
Judecător C. T.
Grefier A.-M. P.
Pe rol se află judecarea cererii de recurs formulată de recurentul B. S. în contradictoriu cu intimații . SA SUCURSALA IAȘI și H. A.-S., împotriva deciziei civile nr. 434 din 10.07.2013 pronunțată de Tribunalul Iași, Secția II civilă de contencios administrativ și fiscal, în dosarul având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită; dosarul se află la al doilea termen de judecată; s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă; la termenul anterior, instanța a invocat din oficiu excepția inadmisibilității căii de atac a recursului.
Având în vedere faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă și procedura de citare este legal îndeplinită, instanța rămâne în pronunțare asupra excepției inadmisibilității căii de atac a recursului.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin sentința civilă nr._ din 26.11.2012 a Judecătoriei Iași s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul B. S. în contradictoriu cu pârâta . SA și intervenienta H. A. S..
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că:
La data de 14.11.2009 s-a produs un accident de circulație în care au fost implicate autoturismele cu nr._, condus de fiica reclamantului S. A. și autoturismul cu nr._ condus de intervenientă, în urma impactului autoturismul reclamantului a suferit o . avarii.
Întrucât intervenienta H. S., care se face vinovată de producerea accidentului, era asigurată RCA la societatea pârâtă, reclamantul din cauză s-a adresat acestei societăți în vederea asigurării plății costurilor de reparație a avariilor suferite de autoturismul său.
În urma constatărilor făcute de agentul de daune s-a refuzat să-l despăgubească pe reclamant pentru avariile existente la parbriz și oglinda dreapta, apreciind că aceste avarii nu puteau proveni din evenimentul rutier produs din vina asiguratei la societatea pârâtă.
Ca urmare a acestei contestării, pârâta l-a convocat pe reclamant, la data de 18.01.2010, în vederea efectuării unei expertize extrajudiciare în vederea determinării cauzelor și împrejurărilor ce au dus la producerea evenimentului rutier din 14.11.2009, însă reclamantul a apreciat că această expertiză este tardivă, aceasta putându-se efectua când autoturismul său fusese la dispoziția inspectorului de daune, astfel încât acesta nu a mai pus autovehiculul la dispoziția expertului, expertiza extrajudiciară realizându-se doar în baza fotografiilor realizate cu ocazia constatării daunei, concluzionând că nu există raport de tip cauză-efect între avariile părții dreapta față, respectiv parbrizului autoturismului și evenimentul rutier din 14.11.2009.
Potrivit raportului de expertiză C. A. efectuat în cauză se constată că avarierea parbrizului a fost urmarea accidentului rutier din 14.11.2009 în care a fost implicat autoturismul reclamantului, în vreme ce oglinda retrovizoare dreapta nu a fost avariată ca urmare a acestui eveniment.
Conform răspunsului la obiecțiunile formulate de societatea pârâtă, expertul arată că la momentul efectuării expertizei, parbrizul fusese deja înlocuit de către reclamant, el analizând planșele fotografice existente la dosarul de daună.
Reține instanța însă, că, așa cum rezultă din fotografia de la fila 176 realizată la constatarea inițială, precum și din fotografia nr. 4 de la fila 7, depusă chiar de reclamant, avarierea aripii stânga față s-a produs în apropierea farului și nu spre parbriz, astfel că și deformarea suferită de aripă a fost, în apropierea parbrizului, în sensul deplasării acesteia spre exterior, încât impactul între aripă și garnitura parbrizului nu se putea produce în zona dinaintea roții față stânga.
Considerând că nu există o legătură de cauzalitate între crăparea parbrizului și evenimentul rutier din 14.11.2009, aceea și situație fiind reținută și în ceea ce privește oglinda retrovizoare dreapta, și ca atare acțiunea reclamantului va fi respinsă.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul B. S. criticând-o pentru nelegalitate în temeiul art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9 Cod procedură civilă, în sensul că în mod greșit i s-a respins acțiunea, deși din probele administrate în cauză rezultă că pârâta în calitate de asigurător al intervenientei trebuia să-l despăgubească, motivarea instanței este contradictorie, confuză și bazată pe ipoteze străine cauzei, actul juridic dedus judecății a fost denaturat prin simple deducții ale instanței, hotărârea astfel pronunțată fiind lipsită de temei juridic și dată cu aplicarea greșită a legii.
Prin decizia civilă nr. 434 din 10.07.2013 a Tribunalului Iași, Secția II civilă de contencios administrativ și fiscal s-a respins recursul formulat de B. S. împotriva sentinței civile nr._ din 26.11.2012 a Judecătoriei Iași, pe care o menține.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de recurs reține că:
La data de 14.11.2009 s-a produs un accident de circulație în care au fost implicate autoturismul proprietatea reclamantului condus de fiica sa și cel condus de intervenienta H. A. S., asigurat RCA al societății intimate, intervenienta fiind cea care nu a respectat semnificația indicatorului STOP la intrarea pe . din Iași.
Refuzul asiguratorului privind acordarea despăgubirilor pentru avariile suferite de autovehiculul recurentului se întemeiază pe faptul că avariile parbrizului și ale suportului oglinzii din dreapta nu au fost cauzate de accidentul rutier din 14.11.2009.
Față de concluziile expertului tehnic, lipsa altor probe care să confirme avarierea oglinzii retrovizoare dreapta în urma evenimentului rutier, tribunalul constată că în mod corect instanța de fond a reținut ca nedovedite pretențiile reclamantului cu privire la avarierea oglinzii.
Referitor la avarierea parbrizului, expertul tehnic a concluzionat că această avarie se putea realiza în urma impactului dintre autoturisme, deoarece în interiorul aripii, în partea dinspre parbriz, se află un distanțier din material plastic dur, care în momentul impactului putea atinge garnitura care fixează parbrizul, fapt ce putea determina crăparea acestuia în zona de intersecția a razei de curbură cu linia dreaptă, însă instanța de recurs are în vedere că această concluzie nu este susținută și de înscrisurile aflate la dosar.
Astfel, fotografiile de la filele 7, 8, 176 confirmă faptul că autoturismul recurentului a suferit avarii în partea stângă față, însă avarierea aripii stânga față s-a produs în apropierea farului, iar colțul deformat al aripii este deplasat spre exterior și la distanță de locul inițierii fisurii parbrizului.
În acest context, în mod temeinic, a reținut instanța de fond că în cauză consecința firească a lovirii aripii în partea din apropierea roții este înfundarea ei în zona de impact coroborată cu deplasarea spre exterior a celuilalt capăt, dinspre parbriz, ceea ce exclude impactul aripii cu garnitura parbrizului.
Se mai constată că fotografiile aflate la fila 70 dosar fond evidențiază că locul inițierii fisurilor este depărtat de marginea parbrizului, crăpătura este de la exterior spre interior, acest fapt determinându-l pe expert să opineze în sensul că ar mai fi existat un impact cu un obiect din exteriorul autoturismului care a lovit parbrizul.
În consecință, nefiind dovedită cu probe concludente legătura de cauzalitate între avarierea parbrizului și accidentul rutier, tribunalul reține în acord cu instanța de fond, ca nefiind întemeiată solicitarea privind obligarea intimatei-pârâte la plata contravalorii parbrizului.
Mai mult, nici cuantumul sumei solicitate cu acest titlu nu a fost justificat, prețurile avute în vedere de către recurent comunicate de o unitate specializată neputând fi luate în considerare, deoarece se referă la un parbriz nou și la manopera efectuată de angajații unității service, iar potrivit declarației sale consemnată în încheierea de ședință din data de 10.09.2012 parbrizul este second hand, fiind montat într-o parcare, respectiv de persoane neautorizate.
Se constată că instanța de fond a interpretat legal și temeinic materialul probator, a examinat cauza sub toate aspectele deduse judecății, a înlăturat susținerile și probele reclamantului detaliind pe larg argumentele avute în vedere, astfel încât nu pot fi reținute cazurile de casare ori modificare invocate de recurent, astfel încât va fi menținută sentința de fond ca fiind legală și temeinică.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul B. S. criticând-o pentru netemeinicie în sensul refacerii probatoriului administrat în fața instanței de fond cu consecința rejudecării cauzei.
Recursul este inadmisibil.
Verificând actele și lucrările dosarului, Curtea reține că:
Așa cum rezultă din cererea de chemare în judecată, obiectul litigiului de față îl reprezintă obligarea pârâtei . SA – Sucursala Iași la plata sumei de 1.070 lei reprezentând contravaloarea parbrizului și a oglinzii retrovizoare avariate în accidentul rutier din 14.11.2009.
Cum valoarea litigiului este sub 500.000 lei, prin raportare la data introducerii acțiunii, potrivit art. 2 pct. 1 lit. b Cod procedură civilă, rezultă că în cauză hotărârea instanței de fond este supusă doar recursului la tribunal.
Întrucât decizia tribunalului dată în recurs este irevocabilă, cel de-al doilea recurs declarat de reclamantul B. S. este inadmisibil în concordanță cu principiul unicității căii de atac prevăzute de lege și a puterii lucrului judecat prevăzut de art. 166 Cod procedură civilă.
Prin urmare, un al doilea recurs în aceeași cauză este inadmisibil, dreptul la această cale stingându-se prin exercitarea acestei căi de atac de către reclamant, tribunalul pronunțând deja o decizie irevocabilă și, în consecință, cele invocate de reclamant prin recursul de față nu mai pot fi supuse unui nou control judiciar.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă urmează a se respinge ca inadmisibil recursul formulat de B. S. împotriva deciziei civile nr. 434 din 10.07.2013 a Tribunalului Iași, Secția II civilă de contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de B. S., împotriva deciziei civile nr. 434 din 10.07.2013 pronunțată de Tribunalul Iași, Secția II civilă de contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 16 Octombrie 2013.
Președinte, C. A. | Judecător, V. C.-S. | Judecător, C. T. |
Grefier, A.-M. P. |
Redactat: A.C.
Tehnoredactat: P.A.M.
2 exemplare/13.11.2013
Tribunalul Iași: A. C.
S. T.
E. P.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1486/2013. Curtea de Apel IAŞI | Dizolvare societate. registrul comerţului. Sentința nr.... → |
|---|
