Pretenţii. Decizia nr. 1486/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1486/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 16-12-2013 în dosarul nr. 12859/245/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1486/2013
Ședința publică de la 16 Decembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C.-A. S.
Judecător A. G.
Judecător L. P.
Grefier A.-M. P.
Pe rol se află judecarea cererii de recurs formulată de recurenții G. S., R. M. D., G. E. C. în contradictoriu cu intimații M. FINANȚELOR PUBLICE, B.R.D. -G. SA, S. R. PRIN M. FINANȚELOR PUBLICE, împotriva deciziei civile nr. 38/2013/CIV din 19.06.2013 pronunțată de Tribunalul Iași, Secția II civilă-contencios administrativ și fiscal, în dosarul având ca obiect pretenții despăgubiri.
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică de la 09.12.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie civilă, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi, când în aceeași compunere, a hotărât:
CURTEA DE APEL
Asupra cauzei civile de față:
Prin sentința civilă nr._/2012 a Judecătoriei Iași s-a respins excepțiile de nulitate referitoare la obiectul cererii precum și la taxa de timbru și timbru judiciar.
A fost admisă excepția lipsei coparticipării procesuale pasive obligatorii și în copnsecință s-a respins cererea formulată de reclamanții G. Saftica, R. M. D. și G. E. C. în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Finanțelor Publice și B. G. SA pentru lipsa coparticipării procesuale pasive obligatorii.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la 23.04.2012 sub numărul de mai sus, astfel cum a fost completată ulterior, reclamanții G. Saftica, G. E. și R. M. D. au solicitat în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Finanțelor Publice și B. G. SA obligarea pârâților să acorde despăgubiri pentru depozitul constituit la CEC în vederea achiziționării unui autoturism și transferat la B. care vor fi calculate în condițiile OUG nr. 156/2007 și daune cominatorii de 50 lei /zi până la îndeplinirea obligației, cu cheltuieli de judecată.
În motivare reclamanții au arătat că la data de 22.05.1987 a fost constituit contul nr. 8000/_ achitând suma de_ ROL pentru cumpărarea unui autoturism, sumă care a fost ulterior transferată către B.. Potrivit OUG nr. 156/2007 reclamanții au făcut demersuri la B. care prin adresa 136/2012 informează prezența în baza de date și că în viitor va comunica datele cu privire la etapele de parcurs pentru primirea despăgubirilor însă pârâtele au dat dovadă de pasivitate.
Instanța a respins excepțiile de nulitate referitoare la neindicarea obiectului cererii în sensul indicări sumei concrete pretinse cu titlul de despăgubiri și neplata unei taxe de timbru la valoare în sensul art. 2 din Legea nr.146/1997, constatând că obiectul cererii este obligația de a face respectiv obligarea pârâtelor la derularea și finalizarea procedurii reglementate de OUG nr.156/2007. Nu li se poate impune reclamanților să estimeze suma efectiv cuvenită cu titlul de despăgubiri (valoarea individuala a despăgubirii potrivit art.3 alin.7), ci aceasta va fi stabilită în cadrul procedurii de către instituțiile respective pe baza parametrilor prevăzuți de actul normativ, și să achite o taxă de timbru la o anume valoare sub sancțiunea anulării cererii. Ceea ce tinde să sancționeze prezenta cerere este, potrivit reclamanților, tocmai pasivitatea instituțiilor respective în realizarea atribuțiilor lor legate de stabilirea și plata despăgubirilor.
Așadar instanța este chemată de reclamanți să analizeze conduita instituțiilor cu atribuții legate stabilirea și plata despăgubirilor și să dispună eventual în sensul obligării lor la îndeplinirea acestor atribuții și în final la plata despăgubirii, cu plata de daune cominatorii. Or această analiză nu poate fi realizată decât cu implicarea tuturor acestei instituții, cât timp reclamanții nu susțin că una sau alta dintre ele nu și-ar fi îndeplinit atribuțiile ci invocă o stare de pasivitate colectivă.
În acest context, raportat la art. 3 alin. 5, 7 și 8 și art. 4 alin.2 din OUG nr.156/2007 instanța a interpelat reclamanții cu privire la eventuala modificare a cererii în sensul de a chema în judecată și CEC BANK SA, reclamanții arătând prin cererea din 27.08.2012 că nu înțeleg să procedeze în acest sens cu motivarea că se întemeiază pe art.1 ind.1 din OUG nr.156/2007 privind situația în care suma au fost transferate de la CEC BANK SA la B. G. SA. Această întemeiere este însă irelevantă în condițiile în care CEC BANK SA are atribuții esențiale în procedura de stabilire și plată a despăgubirilor și în situația în care suma a fost transferată la B. G. SA potrivit mecanismului unic stabilit de art.3 din OUG nr.156/2007. Prezenta cerere tinde la a aduce reclamanții în situația de creditori ai unei sume determinate cu posibilitatea de încasare efectivă or această creanță este corelativă obligației stabilite de art. 3 și 8 din OUG nr.156/2007 în sarcina CEC BANK SA, astfel că instanța nu se poate pronunța asupra cererii în lipsa implicării în proces a acestei instituții pentru pronunțarea unei hotărâri cu respectarea dreptului la apărare și susceptibilă de aducere la îndeplinire. Pentru aceste motive instanța a admis excepția lipsei coparticipării procesuale pasive obligatorii și a respins cererea introductivă formulată de reclamanți.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel reclamanții.
Prin decizia nr. 38/19.06.2013 pronunțată de Tribunalul Iași s-a respins apelul ca neîntemeiat, reținându-se faptul că participarea în proces a CEC BANK SA este obligatorie, în condițiile în care aceasta are atribuții esențiale în procedura de stabilire și plată a despăgubirilor și în situația în care suma a fost transferată la B. G. SA potrivit mecanismului unic stabilit de art. 3 din OUG nr. 156/2007.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs G. S., R. M. D. și G. E. C., susținând că instanța de apel a preluat motivarea instanței de fond, ceea ce echivalează cu hotărâre nemotivată.
Pe fondul cauzei au susținut că au dreptul la despăgubiri în conformitate cu dispozițiile OUG 156/2007 și au invocat prevederile art. 4 din acest act normativ potrivit cu care M. de Finanțe are obligația de a asigura suma reprezentând despăgubirea cuvenită.
Au susținut recurenții că nu au indicat CEC BANK SA ca pârâtă întrucât depozitul lor a fost constituit la B. iar acțiunea are ca obiect obligarea statului la emiterea titlului de stat, organismele decidente fiind M. Finanțelor și B..
Legal citați, intimații nu au formulat întâmpinare.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează.
Curtea reține că prin motivele de apel reclamanții au criticat soluția de respingere a acțiunii pentru lipsa coparticipării procesuale pasive obligatorii a CEC Bank SA, invocând constituirea depozitului la B. și dispozițiile OUG 156/2007.
Prin decizia recurată instanța de apel a arătat că participarea CEC Bank SA este obligatorie întrucât aceasta are atribuții esențiale în procedura de stabilire și plată a despăgubirilor și în situația în care suma a fost transferată la B. G. potrivit mecanismului unic stabilit de art. 3 din OUG nr. 156/2007, subscriind la concluziile instanței de fond.
Față de cele arătate mai sus, curtea constată că instanța de apel a analizat critica privind coparticiparea CEC Bank SA în proces, hotărârea recurată fiind motivată, contrat susținerilor făcute de recurenți.
Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza Perez împotriva Franței), obligația instanțelor de a motiva hotărârea nu trebuie înțeleasă în sensul de a răspunde detaliat fiecărui argument.
Faptul că instanța de apel a achiesat la argumentele primei instanțe nu echivalează cu nemotivarea hotărârii, atâta vreme cât hotărârea recurată cuprinde argumentarea soluției pronunțată pe excepția referitoare la coparticiparea CEC Bank SA.
Curtea reține că ambele instanțe (de fond și de apel) au reținut corect faptul că, raportat la obiectul cererii reclamanților – recurenți - obligația de a se acorda despăgubiri pentru depozitul constituit la CEC Bank – și la temeiul acesteia – OUG 156/2007, participarea CEC SA este obligatorie în conformitate cu dispozițiile art. 4 alin. 2 din OUG nr. 156/2007.
Potrivit acestei prevederi, „întreaga responsabilitate pentru realitatea și corectitudinea sumelor reprezentând valoarea despăgubirilor, precum și pentru aducerea la îndeplinire a acțiunii de despăgubire efectivă a acestora, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență, revine Casei de Economii și Consemnațiuni CEC SA”.
În consecință instanța reține că tribunalul a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale relevante, recursul formulat de reclamanți fiind nefondat.
Prin urmare, în temeiul disp. art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă instanța va respinge recursul și va menține decizia recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamanții G. S., R. M. D. și G. E. C. împotriva deciziei nr. 38/2013/CIV din 19 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Iași, Secția II civilă-contencios administrativ și fiscal, hotărâre pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 16 Decembrie 2013.
Președinte, C.-A. S. | Judecător, A. G. | Judecător, L. P. |
Grefier, A.-M. P. |
Red jud PL
Tehnored gref RCL
2 EX
_
Jud fond I. O. I.
Jud apel B. C. și Mițică A.
| ← Dizolvare societate. registrul comerţului. Sentința nr.... | Pretenţii. Decizia nr. 1143/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
