Pretenţii. Sentința nr. 104/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 104/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 04-02-2013 în dosarul nr. 2467/89/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 15/2013
Ședința publică de la 04 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. P.
Judecător A. G.
Grefier C. L.
Pe rol se află judecarea cauzei privind apelul declarat de Z. V. împotriva sentinței civile nr. 104 din 23.01.2012 pronunțată de Tribunalul V., intimată fiind . Reasigurare SA București, intimat intervenient fiind B. A. V., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal lipsesc părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Dezbaterile în apelul de față au avut în ședința publică din data de 28.01.2013, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp pentru a delibera, s-a amânat pronunțarea pentru azi, când,
Curtea,
Deliberând asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 104/23.01.2012 pronunțată de Tribunalul V. s-a respins acțiunea formulată de reclamantul Z. V. în contradictor cu . SA București ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța a reținut că pretențiile solicitate de reclamant își au izvorul într-un accident rutier, în urma căruia s-au făcut cercetări penale ce au condus la încetarea urmăririi penale față de învinuitul B. A. V. și în cadrul cărora reclamantul a fost despăgubit de către învinuit.
Instanța a reținut, pe de o parte, faptul că acțiunea civilă a fost stinsă, reclamantul neputând avea pretenții de la învinuit sau de la orice altă persoană care ar sta în proces în locul acestuia, iar de pe altă parte, faptul că despăgubirile ce pot fi solicitate în temeiul Ordinului CSA nr. 14/2011 se referă doar al bunurile materiale distruse în accident, nu și la daunele materiale sau morale suportate de partea vătămată, daune care nu au existat și nu au fost reclamate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Z. V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Apelantul a susținut că, raportat la data producerii accidentului rutier, 6.05.2009, era în vigoare ordinul CSA nr. 20/2008 și nu ordinul CSA nr. 14/2011.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut greșit faptul că împăcarea părților înlătură răspunderea contractuală a asigurătorului, în condițiile în care reclamantul este terț prejudiciat și are o acțiune directă împotriva asigurătorului.
Împăcarea părților nu se regăsește între cazurile prevăzute expres și limitativ de art. 27 din ordinul CSA nr. 20/2008 în care asigurătorul nu acordă despăgubiri, și, mai mult, disp. art. 46 din ordinul CSA privind faptul că despăgubirile pot fi stabilite pe cale judecătorească în momentul în care a intervenit împăcarea părților.
În opinia apelantului legea nu face nicio distincție privitoare la întinderea și felul pretențiilor (respectiv că pot fi solicitate doar bunurile materiale distruse în accident, nu și daunele materiale și morale).
Daunele materiale au fost dovedite cu înscrisuri și cu proba testimonială, iar daunele morale compensează degradarea vieții reclamantului în plan personal, social și medical.
Apelantul a solicitat admiterea acțiunii, acordarea daunelor cuantificate prin cerere precum și actualizarea sumelor ce vor fi stabilite la dobânda de referință BNR din momentul producerii accidentului și până la data plății efective, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
Intimata . Reasigurare SA București nu a formulat întâmpinare. Prin concluziile orale puse pe fondul cauzei a susținut că nu există o poliță de asigurare emisă de pârâtă și că, în orice caz, pretențiile reclamantului nu sunt dovedite.
Apelantul a depus la dosar copia poliței RCA emisă pentru autoturismul cu numărul de înmatriculare_, valabilă la data de 6.05.2009 (fila 117 dosar), extrasul din baza de date CEDAM (fila 113), corespondența purtată cu Asociația Fondul de Protecție a Victimelor Străzii și hotărâri judecătorești cu titlu de jurisprudență.
Apelul este întemeiat, în limitele și pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Apelantul are calitatea de persoană vătămată prin accidentul rutier produs la data de 6.05.2009 de intervenientul B. A. V., conducătorul autoturismului cu numărul de înmatriculare_ proprietatea numitei B. I..
Așa cum rezultă din polița de asigurare de răspundere civilă auto RCA ./16/H16/DV nr._, valabilă până la 11.05.2009, emitentul poliței este pârâta . Reasigurare SA.
Potrivit disp. art. 26 alin. 1 din Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor (CSA) nr. 20/2008 asigurătorul ale obligația de a despăgubi partea prejudiciată pentru prejudiciile suferit în urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat, potrivit pretențiilor formulate în cererea de despăgubire.
În speță, accidentul a fost produs prin intermediul vehiculului asigurat de pârâta . SA, care are obligația de a-l despăgubi pe reclamant, în limita prejudiciului dovedit.
Împrejurarea că acțiunea penală a fost stinsă prin împăcarea părților nu înlătură răspunderea asigurătorului, contrar susținerilor instanței de fond.
Ordinul CSA nr. 20/2008, aplicabil în speță raportat la data producerii accidentului rutier – 06.05.2009 – prevede, la art. 27, cazurile în care asigurătorul nu acordă despăgubiri, cazuri între care nu se regăsește situația de față.
De altfel, prevederile art. 46 alin. 1 din același ordin arată expres că despăgubirile pot fi stabilite dacă, potrivit legii, acțiunea penală a fost stinsă prin împăcarea părților.
În ce privește cuantumul daunelor, instanța reține că reclamantul a solicitat daune materiale în cuantum de 50.000 lei, reprezentând cheltuieli efectuate cu transportul și cheltuieli medicale efectuate pentru refacere (alimentație specială, recuperare), precum și daune morale în cuantum de 1.000.000 lei.
Analizând probele administrate în cauză, instanța constată însă că apelantul nu a făcut dovada efectuării cheltuielilor solicitate.
Înscrisurile depuse la dosarul de fond (biletul de externare din spital și certificatele de concediu medical) nu sunt de natură a dovedit efectuarea de cheltuieli cu transportul și nici efectuarea de cheltuieli pentru alimentație sau recuperare, nefiind însoțite de chitanțe care să individualizeze și să cuantifice sumele solicitate doar generic.
Martorul audiat la cererea reclamantului a declarat că situația a impus „un regim special și un tratament” însă nu a putut preciza suma cheltuită de reclamant în spital sau acasă, astfel că declarația sa nu este relevantă sub acest aspect.
În condițiile în care suma solicitată cu titlu de despăgubiri materiale a fost indicată global (50.000 lei) fără nicio precizare a cuantumului diverselor categorii de cheltuieli și fără a fi depuse chitanțe doveditoare ale avansării lor, curtea apreciază ca fiind corectă soluția tribunalului de respingere a cererii privind daunele materiale.
Instanța constată însă întemeiată, în parte, cererea reclamantului privind acordarea daunelor morale, având în vedere suferințele produse acestuia de accidentul rutier.
Potrivit biletului de externare din spital aflat la fila 8 dosar reclamantul a suferit o fractură deschisă cominutivă, cu deplasare, ce a necesitat imobilizare și ulterior s-a aflat în concediu medical.
Instanța observă că însă că, nici prin cererea de chemare în judecată și nici ulterior reclamantul nu și-a motivat cererea de acordare a daunelor morale prin raportare la existența unui anume prejudiciu moral, care să poată fi supus verificării în calea de atac, limitându-se la a solicita daune morale în cuantum de 1.000.000 lei pentru vătămare corporală (fila 2 dosar).
Reținând, din actele arătate mai sus, existența suferințelor pricinuite de accidentarea sa în urma evenimentului rutier, instanța va obliga pârâta la plata daunelor morale în sumă de 10.000 lei, precum și la plata dobânzii legale aferente acestei sume, începând cu data pronunțării prezentei hotărâri și până la achitarea efectivă a sumei.
Instanța va respinge ca neîntemeiată solicitarea apelantului de actualizare a sumei cuvenită cu titlul de daune începând cu data producerii accidentului având în vedere lipsa de temei legal a acestei solicitări și împrejurarea că răspunderea asigurătorului a fost stabilită prin hotărârea de față.
Văzând și disp. art. 274, 276 Cod procedură civilă instanța va obliga intimata – pârâtă+ la plata cheltuielilor de judecată din apel, proporțional cu pretențiile admise.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamantul Z. V. împotriva sentinței civile nr. 104/23.01.2012 pronunțată de Tribunalul V. – Secția civilă, sentință pe care o schimbă în parte.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul Z. V. în contradictoriu cu pârâta . SA București.
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 10.000 lei cu titlu de daune morale precum și dobânda legală aferentă acestei sume începând cu data pronunțării prezentei hotărâri și până la achitarea efectivă a sumei.
Păstrează hotărârea apelată în ceea ce privește respingerea capătului de acțiune vizând obligarea pârâtei la plata daunelor materiale.
Respinge cererea apelantului privind actualizarea sumelor solicitate pentru perioada cuprinsă între data producerii accidentului rutier și data pronunțării prezentei hotărâri.
Obligă intimata să plătească apelantului suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, proporțional cu pretențiile admise.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 4.02.2013.
Președinte, L. P. | Judecător, A. G. | |
Grefier, C. L. |
Red. P.L.
Tehnored. L.C.
2 ex. – 06.03.2013
Tribunalul V. – A. V.
| ← Dizolvare societate. registrul comerţului. Sentința nr.... | Radiere. Decizia nr. 970/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
