Alte cereri. Decizia 1193/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ nr. 1193/2008
Ședința publică din data de 20 mai 2008
Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: Adriana Iluț
JUDECĂTOR 2: Claudia Idriceanu
JUDECĂTOR 3: Eleonora Gheța
GREFIER: - -
-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții -, și - SRL prin lichidator - SRL împotriva sentinței civile nr. 1729 din 19.06.2006 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. 5308/2005, în contradictoriu cu intimații-pârâți -, și - SRL ȘOMCUTA, având ca obiect acțiune în constatarea simulației.
La apelul nominal se prezintă pentru recurenții-reclamanți - și, avocat, iar pentru intimații pârâți -, - și - SRL, avocat și pârâtul -.
Procedura de citare este îndeplinită potrivit art. 8 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 prin publicarea citației în Buletinul Procedurilor de ență nr. 1791 din 09.05.2008 și potrivit normelor de drept comun.
S-a prezentat referatul cauzei, constatându-se că prezenta cauză se află pe rolul acestei instanțe în rejudecare, după casarea deciziei nr. 177/10.11.2006 a Curții de Apel Cluj, dispusă prin decizia nr. 2543/26.06.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casației și Justiției în dosarul nr-.
S-a înregistrat la dosar în data de 20.05.2008, transmis prin fax, un script din partea lichidatorului prin care informează instanța că nu are calitatea de lichidator pentru societatea - SRL și că în dosarul de faliment al acestei societăți a fost numit lichidator LG.
Reprezentantul intimaților-pârâți solicită proba cu înscrisuri și depune la dosar contractul de vânzare cumpărare cu plata în rate prin care vrea să dovedească inexistența simulației, că - SRL nu a avut în posesie și proprietate bunul simulației și că Decizia Curții de Apel a fost dată pe baza unui fals. Mai arată că societatea - SRL nu este în ență.
Se comunică un exemplar din actele depuse de reprezentantul intimaților în probațiune cu reprezentantul recurenților.
Curtea pune în discuție din oficiu, excepția de necompetență materială a judecătorul sindic în soluționarea dosarului la fond.
Reprezentantul intimaților -pârâți arată că la data introducerii cererii introductive la instanța de fond, societatea - SRL se afla în faliment și orice cereri făcute în numele ei și pentru ea trebuiau făcute prin lichidator și nu prin reprezentanții legali și.
Cu privire la competență, apreciază că aceasta revenea instanței de drept comun, respectiv unei instanțe civile și nu judecătorului sindic și având în vedere valoarea reclamată de peste 1 milion de EUR, apreciază că instanța competentă este Curtea de Apel.
Reprezentantul recurenților arată că cererea introductivă a fost înregistrată la data de 4.11.2005, după ce în 2002 s-a deschis procedura falimentului față de - SRL. Obiectul cererii îl constituie constatarea existenței convenției de simulație, petit care este neevaluabil în bani, prin urmare este vorba de o acțiune în constatare de natură comercială, neevaluabilă în bani. În opinia sa, soluționarea litigiului excede competenței judecătorului sindic respectiv prevederilor legii speciale, la vremea respectivă. Este de acord cu excepția invocată.
Curtea lasă recursul în pronunțare pe excepția privind competența materială de soluționare fondului cauzei.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 1729 din 19 iunie 2006 pronunțată în dosarul nr. 5308/2005 al Tribunalului Maramureșs -a respins acțiunea formulată de reclamanții, prin lichidator judiciar - SRL în contradictoriu cu pârâții, - SRL.
S-a respins cererea de intervenție promovată de lichidatorul judiciar - SRL.
Reclamanții au fost obligați să plătească pârâților suma de 1.500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că prin sentința civilă nr. 1370 din 16 mai 2002 pronunțată în dosarul nr. 1801/2002 al Tribunalului Maramureș a fost respinsă contestația la faliment formulată de debitoarea - SRL sens în care s-a constatat că debitoarea este în încetare de plăți și s-a dispus deschiderea procedurii.
Prin încheierea pronunțată la data de 27 iunie 2002 în dosarul de faliment nr. 925/2002 s-a dispus începerea procedurii de faliment privind debitoarea - SRL a fost numit în calitate de lichidator judiciar - SRL.
La data de 21 ianuarie 2002 între reclamantul, în nume propriu și în calitate de administrator statutar al societății ente - SRL și pârâții și a fost încheiată o convenție potrivit căreia reclamanții se obligau să se prezinte la notarul public în vederea încheierii unui contract de vânzare-cumpărare în formă autentică având ca și obiect clădirea și terenul situate în B-M,-, făcându-se mențiunea faptului că această vânzare va avea un caracter simulat și va servi societății pârâte - SRL în vederea obținerii autorizațiilor legale în vederea desfășurării activității comerciale de fabricare a băuturilor alcoolice.
Susținerile pârâților potrivit cărora, numai după încheierea convenției din 21 ianuarie 2002 în urma verificărilor făcute, au aflat date despre adevărații proprietari tabulari ai imobilelor, au fost reținute în condițiile în care în cartea funciară reclamanții și și-au întabulat dreptul de proprietate la data de 5 februarie 2002, situație în care părțile au renunțat a da continuitate și eficiență, convenției din 21 ianuarie 2002 prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 300/9 aprilie 2002 cu proprietarii tabulari, persoane fizice. Mai mult împrejurarea că actul autentic a fost încheiat la 4 luni de zile de la încheierea convenției întărește convingerea că părțile au înțeles să renunțe la procedura simulației realizate sub forma fictivității contractului aparent sau public.
Potrivit art. 3 din Convenție, părțile au consimțit ca înțelegerea să fie valabilă până în 25 ianuarie 2003, dată la care urma să se efectueze transferul invers al proprietății (de la pârâți la reclamanți).
În eventualitatea în care părțile ar fi înțeles să dea eficiență în continuare dispozițiilor convenției, pârâții ar fi trebuit să facă demersurile necesare în vederea obținerii autorizațiilor legale până în data de 25 ianuarie 2003, or în situația de față cererea adresată Ministerului Finanțelor Publice- Direcția Generală a Finanțelor Publice M în vederea obținerii autorizației de antrepozit fiscal a fost înregistrată a data de 9 decembrie 2003 iar Autorizația de Fiscal nr. 172 fost eliberată la data de 19 decembrie 2003.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat apel reclamanții -- și, ce a fost soluționat prin decizia civilă nr. 177/10 noiembrie 2006 prin admiterea acestuia și constatarea existenței simulației dispunându-se desființarea contractului autentic, restabilirea situației anterioare și radierea din CF a dreptului de proprietate al - SRL ȘOMCUTA-
Această decizie a fost însă casată de către ÎCCJ prin decizia nr. 2543/26 iunie 2007 pronunțată în dosar nr-, urmare a recursului exercitat de pârâții, și - SRL ȘOMCUTA-
În cuprinsul deciziei de casare se arată că, deoarece hotărârea primei instanțe a fost pronunțată de judecătorul sindic, calea de atac împotriva acesteia este cea a recursului conform art. 8 din Legea nr. 85/2006 privind procedura enței și ca atare cauza a fost trimisă în vederea rejudecării recursului de către Curtea de Apel Cluj căreia îi revine competența de soluționare a acestuia potrivit textului legal sus citat.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și având în vedere dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată că în cauză se impune casarea hotărârii judecătorului sindic urmare a invocării motivului de ordine publică privind competența materială a judecătorului sindic în soluționarea acțiunii în simulație.
Asupra excepției invocată din oficiu de către C, Curtea reține că în acțiunea în declararea simulației a fost înregistrată de către reclamanții -- și și - SRL la data de 4 noiembrie 2005, când erau în vigoare dispozițiile Legii nr. 64/1995. Acțiunea a fost soluționată de către judecătorul sindic având în vedere faptul că reclamanta - SRL se afla în procedura falimentului.
Potrivit art. 6 din Legea nr. 64/1995 republicată "Toate procedurile prevăzute de prezenta lege, cu excepția recursului prevăzut la art. 8, sunt de competenta exclusiva a tribunalului în a cărui raza teritorială se afla sediul debitorului, astfel cum figurează acesta în registrul comerțului, respectiv în registrul societăților agricole, și sunt exercitate de un judecător-sindic desemnat de președintele tribunalului în condițiile art. 9.
Cum în speță acest text legal nu este incident deoarece cea care se afla în procedura falimentului era reclamanta - SRL iar nu pârâta, și cum acțiunea în simulație are caracterul unei acțiuni comerciale neevaluabile în bani, potrivit dispozițiilor art. 2 pct 1 lit a Cod procedură civilă, competența de soluționare în primă instanță revine tribunalului ca instanță de drept comun, iar nu judecătorului sindic, deoarece prezenta acțiune excede atribuțiilor ce-i reveneau expres judecătorului sindic.
Față de considerentele mai sus expuse, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct 3 Cod procedură civilă raportat la art. 158 și art. 2 pct 1 lit a Cod procedură civilă, recursul declarat de reclamanții -- și urmează a fi admis cu consecința casării hotărârii pronunțată de judecătorul sindic cu nr. 1729/19 iunie 2006 urmând a fi trimisă cauza spre competentă soluționare, în primă instanță, Secției comerciale a Tribunalului Maramureș.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții -- și împotriva sentinței civile nr. 1729 din 19.06.2006 pronunțată în dosarul nr. 5308/2005 al Tribunalului Maramureș pe care o casează și trimite cauza spre competentă soluționare secției comerciale a Tribunalului Maramureș.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 20.05.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./
3 ex./29.05.2008
Jud.fond.-
Președinte:Adriana IluțJudecători:Adriana Iluț, Claudia Idriceanu, Eleonora Gheța
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 636/2008. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 1633/2008. Curtea de... → |
|---|
