Practica judiciara insolventa. Decizia 1633/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ nr. 1633/2008
Ședința publică din data de 02.09.2008
Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: Danusia Pușcașu
JUDECĂTOR 2: Adriana Iluț
JUDECĂTOR 3: Claudia Idriceanu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de împotriva sentinței comerciale nr. 235/2008 pronunțată la data de 09.04.2008 în dosarul cu număr unic - al Tribunalului Bistrița N în contradictoriu cu intimații: DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B N, B, AGENȚIA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI și pe intimat SC SRL, având ca obiect procedura insolvenței angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este îndeplinită în conformitate cu disp. art. 8 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, prin publicare în Buletinul procedurilor de insolvență nr. 2665/02.07.2008.
Pentru timbrarea recursului s-a achitat taxa judiciară de timbru în valoare de 18 lei și s-a aplicat timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a prezentat referatul cauzei, după care,
Curtea, în urma deliberării, în lipsa vreunei cereri prealabile a părților, constată că recursul se află în stare de judecată și lasă cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr. 235 din 9 aprilie 2008 pronunțată în dosarul nr. - al Tribunalului Bistrița -N privind procedura insolvenței debitoarei SC SRL judecătorul sindic a admis acțiunea formulată de lichidatorul judiciar desemnat în procedură și drept consecință a obligat administratorul statutar al debitoarei în persoana pârâtului să suporte din averea proprie o parte din pasivul societății în sumă de 20.000 lei, în baza art. 138 alin (1) lit d din Legea nr. 85/2006.
Instanța de fond în baza probelor administrate a reținut în esență că pârâtul în calitatea sa de unic administrator al societății debitoare începând cu anul 2002 cu toate că avea obligația legală de a organiza și conduce contabilitatea societății, o atare contabilitate nu a mai fost condusă începând cu anul 2004 fapt ce a determinat ajungerea societății în stare de insolvență.
Pârâtul și-a asumat obligația de a acoperi pasivul societății și cheltuielile de administrarea procedurii din resurse personale din care a achitat până în prezent suma de 3800 lei.
Pe de altă parte, din raportul întocmit de lichidatorul judiciar rezultă că nu s-a ținut evidența contabilă a societății și că la data deschiderii procedurii în realitate societatea nu mai deținea nici un bun dar avea creanțe de încasat care nu mai pot fi urmărite fiind prescrise din luna august 2006.
Împotriva sentinței a declarat recurs în termenul legal pârâtul arătând că acțiunea lichidatorului este neîntemeiată deoarece nu sunt întrunite condițiile cu privire la atragerea răspunderii patrimoniale a sa iar insolvența societății nu a fost determinată în întregime de nerespectarea obligațiilor sale în calitate de administrator.
De asemenea, arată că și-a asumat obligația de a acoperi pasivul societății însă nu a avut posibilitatea de a achit sumele stabilite prin angajamentul de plată din 28 martie 2007 și în același timp suma la care a fost obligat este mult prea mare în raport de dificultățile financiare pe care le întâmpină.
Examinând recursul Curtea de apel constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
În speță, prin sentința civilă nr. 643 din 27 iunie 2006 s-a dispus deschiderea procedurii de insolvență față de societatea debitoare.
Din conținutul raportului lichidatorului judiciar desemnat în procedură rezultă că, nu a fost ținută evidența contabilă a societății și că societatea avea creanțe de încasat aproximativ de 600.000.000 lei care nu au mai putut fi urmărite fiind prescrise începând cu august 2006.
Recurentul pârât în calitate de administrator al societății debitoare nu a ținut și condus evidența contabilă fapt ce a determinat alături de împrejurarea mai sus arătată să se ajungă în stare de insolvență.
De aceea, se apreciază că în mod corect judecătorul sindic a făcut aplicarea dispozițiilor art. 138 alin (1) lit d din Legea nr. 85/2006 conform căruia administratorul statutar poate fi obligat la o parte din pasivul societății deoarece a ținut o contabilitate fictivă sau a făcut să dispară unele documente contabile sau nu a ținut contabilitatea conformă cu legea.
Susținerile recurentului în sensul că nu sunt întrunite condițiile legii cu privire la angajarea răspunderii sale nu sunt argumentate de acesta deoarece nu a arătat care din condițiile legii nu sunt întrunite.
Acest motiv de recurs este nefondat.
Nici împrejurarea că nu are posibilități financiare de plată cât și argumentul că suma la care a fost obligat este mult prea mare nu constituie motive legale care să conducă la modificarea sau casarea hotărârii atacate cu atât mai mult cu cât recurentul nu face altceva în recurs decât să facă susțineri fără să fie argumentate.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin (1) Cod procedură civilă, recursul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul împotriva sentinței comerciale nr. 235 din 9.04.2008, pronunțată în dosarul nr. - al Tribunalului Bistrița N pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 2 septembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./
2 ex./5.09.2008
Jud.fond.-
Președinte:Danusia PușcașuJudecători:Danusia Pușcașu, Adriana Iluț, Claudia Idriceanu
| ← Alte cereri. Decizia 1193/2008. Curtea de Apel Cluj | Practica judiciara insolventa. Decizia 522/2008. Curtea de Apel... → |
|---|
