Contestatie faliment - procedura insolventei. Decizia 1460/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL
SECȚIA COMERCIALĂ SI DE contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR Nr-
DECIZIA Nr. 1460
Ședința publică din data de 29 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Alexandrina Urlețeanu
JUDECĂTORI: Alexandrina Urlețeanu, Valentin Niță Maria Pohoață
: - -
Grefier: - -
&&&&&
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de creditoareScu sediul în-, județul S, împotriva sentinței nr. 507 din 04 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimata debitoare SC S SA, omuna, Sat, Șos. F- S, Km. 10, județul - prin lichidator judiciar SP & Asociații B, str. -,. 19,.3, județul B,Consiliul Concurenței, județul S,Primăria Comunei,Comuna, județul S,Mediaș, Mediaș, județul S,Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale,-, județul I.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta debitoare SC S SA S reprezentată de consilier juridic potrivit împuternicirii depuse la dosarul cauzei, lichidatorul judiciar SP & Asociații B, lipsind intimatele creditoare DGFP S, Consiliul Concurenței S, Primăria Comunei, Comuna, Mediaș, Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că recurenta prin intermediul cererii de recurs solicită judecata cauzei în lipsă, că prin serviciul registratură din cadrul instanței s-au depus întâmpinări de către debitoarea SC S SRL și, întâmpinarea celei din urmă fiind comunicată reprezentantului intimatei debitoare SC S SA S; prin același serviciu intimata creditoare Consiliul Concuenței a formulat cerere prin care solicită să fie citat ca autoritate autonomă cu sediul în B și nu în S, după care,
Recurenta debitoare SC S SA S prin consilier juridic susține că, sus amintita creditoare nu are calitate în acest recurs și ca urmare nu trebuia citată.
Față de cererea formulată de creditoarea Consiliul Concurenței, lichidatorul judiciar arată că a fost achitat în totalitate creanța datorată acesteia, deci nu se mai impune a citarea ei în prezentul recurs.
Curtea, deliberând asupra cererii formulată de creditoarea Consiliul Concurenței o va respinge deoarece nu a fost parte în sentința ce a fost atacată cu prezentul recurs.
Totodată, constatând că în cauză nu se formulează alte cereri constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în combaterea recursului.
Recurenta debitoare SC S SA S prin consilier juridic, având cuvântul, solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței instanței de fond. În susținerea celor solicitate arată că, deși raportul de expertiză ce s-a întocmit în cauză a fost depus din februarie 2009, când a fost comunicat și recurentei creditoare cu mențiunea de a formula obiecțiuni, aceasta nu a le-a formulat, invocând acum în calea de atac faptul că la fond nu s-a ținut cont de anumite aspecte pe care ea le considera relevante. Față de aceste aspecte contestația creditoarei DGFP apare ca tardiv introdusă. Mai mult decât atât creditoare pretinde plata unor sume de bani care sunt înscrise într-un titlu executoriu ce derivă dintr-o sentință penală, care putea fi pusă în executare și pe care creditoarea o pretinde și în procedura insolventei, ceea ce ar duce la plata de două ori a debitului. Pentru aceste aspecte se impune respingerea recursului creditoarei DGFP S ca nefondat.
Lichidatorul judiciar SP & Asociații B, având cuvântul achiesează concluziilor formulate de predecesorul său, solicitând in acest sens respingerea recursului ca nefondat.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la data de 6.03.2008 debitoarea S SRL a formulat contestație la tabelul definitiv consolidat al creanțelor în care creditoarea Direcția Regională Vamală Interjudețeană Iaf ost înscrisă cu o creanță totală în sumă de 330.095 lei.
În motivarea contestației debitoarea arată că în mod greșit a fost cuprinsă în tabelul definitiv consolidat al creanțelor această sumă, în mod real creanța nefiind datorată. Se precizează astfel că la data de 20.06.2000 a intrat în România prin Vama automărfarul cu nr. -/- care circula sub acoperirea carnetului cu nr. XN--, având un container sigilat. Având suspiciuni cu privire la cele înscrise în carnetul și la marfa existentă în container, inspectorii vamali au desigilat containerul și au efectuat un control fizic total asupra mărfii, fiind evidențiate un număr de 73 de pachete ce conțineau în special îmbrăcăminte purtată și două autoturisme, unul marca Ford și celălalt Jeep. Mai arată debitoarea că a declarat faptul că aceste bunuri aparțin persoanei fizice, fapt care însă a fost contestat de către organele vamale formulându-se în consecință o plângere penală pentru săvârșirea infracțiunii de folosire de acte false la autoritatea vamală de către administratorul societății S,
În urma cercetărilor penale efectuate s-a dispus neînceperea urmăririi penale și totodată în urma investigațiilor organelor de cercetare penală, inclusiv autorităților Interpol ale SUA- Biroul s-a constatat și s-a stabilit cu certitudine că SC S SRL a fost doar transportatorul acestor bunuri de la la S, că proprietara lor era persoana fizică care le-a adus din beneficiind de scutire de taxe și drepturi vamale, precum și că înscrisurile prezentate în momentul efectuării procedurilor vamale au fost autentice și legale, nefiind vorba de nici un fals.
În urma acestei situații de fapt, debitoarea din prezenta cauză a formulat, în temeiul art.75 din Legea nr.85/2006, o contestație la creanță apreciind că în cauza de față a fost descoperit un titlu hotărâtor și necunoscut până în prezent, de natură a înlătura din tabelul definitiv consolidat al creanțelor suma de 330.095 lei ca fiind nejustificată.
S-a apreciat astfel că titlu în temeiul căruia a fost înregistrată creanța, respectiv procesul verbal de contravenție, este ilegal, sumele de bani stabilite ca și creanțe reprezentând drepturi vamale nejustificate, avându-se în vedere autenticitatea și legalitatea documentelor justificative, legalitatea tranzacției și provenienței bunurilor, scutirea numitei de la plata taxelor vamale pentru aceste bunuri.
În cauză creditoarea Iaf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației pe care a apreciat-o ca fiind o plângere contravențională, pe cale de excepție arătând că aceasta a fost introdusă la o instanță judecătorească necompetentă material și teritorial, arătând de asemenea că aceasta este tardivă iar pe fond neîntemeiată.
Prin sentința comercială nr. 337 din 15.05.2008 judecătorul sindic a respins excepțiile invocate de către creditoarea Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale I iar pe fond a respins contestația formulată de debitoare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs debitoarea SC S SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând modificarea în parte a sentinței și pe fond admiterea contestației astfel cum a fost formulată.
În susținerea recursului contestatoarea a arătat că întrucât înscrisul care a stat la baza înscrierii creanței de către creditoarea I, respectiv procesul verbal de contravenție contestat în cauză este unul nelegal, sumele de bani stabilite ca și creanțe reprezintă drepturi vamale nejustificate și ca atare nu pot fi recunoscute ca și creanțe ce trebuie satisfăcute în procesul de lichidare a societății debitoare. Mai susține recurenta că urmare a investigațiilor efectuate de organele de cercetare penală s-a stabilit cu certitudine că SC S SRL a fost numai transportatorul bunurilor pentru care creditoarea a încheiat procesul verbal de control care stă la baza înscrierii creanței în tabelul de creanțe, proprietarul bunurilor respective fiind o persoană fizică ce beneficia de scutiri de taxe vamale ca urmare a repatrierii.
Prin decizia nr. 1158 din 9.10.2008 pronunțată de Curtea de Apel Ploieștia fost admis recursul formulat de către debitoare iar sentința recurată a fost casată, dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare aceleași instanțe.
În considerentele deciziei de casare se reține că debitoarea SC S SRL a formulat contestație la tabelul definitiv consolidat al creanțelor, cu privire la greșita înregistrare ca și creanță a sumei de 330.095 lei de către creditoarea I, titlul în baza căruia lichidatorul judiciar a înscris această creanță fiind procesul verbal de contravenție nr. 315 din 13.08.2001.
Instanța de control judiciar, în temeiul situației de fapt reținute, a concluzionat că se impune în cauză administrarea de noi probe constând într-o expertiză contabilă care să stabilească în raport cu susținerile părților și actele invocate în apărare, care este cuantumul real al creanței cu care eventual creditoarea poate fi înscrisă în tabel și aceasta întrucât fiecare dintre părți (creditoarea, debitoarea, lichidatorul judiciar) invocă un cuantum diferit al creanței ce ar trebui înscris în tabelul definitiv consolidat al creanțelor.
În paralel, în aceeași cauză de insolvență debitoarea SC S SRL a formulat, la data de 9.09.2008 o altă contestație la tabelul definitiv consolidat al creanțelor și anume la creanța în cuantum de 435.982 lei cu care s-a înscris în tabel Direcția Generală a Finanțelor Publice
În motivarea acestei contestații debitoarea a arătat că suma de 435.982 lei cu care creditoarea DGFP Saf ost trecută în tabelul definitiv al creanțelor și care reprezintă accize nu este datorată.
S-a susținut astfel că în mod greșit SC S SRL a fost considerată drept procesator în relația comercială cu, procesator în înțelesul legii fiind acea persoană juridică ce deține în patrimoniul său agregate și aparatură necesare efectuării operațiunilor tehnologice de distilare (procesare) a țițeiului și derivațiilor acestuia. Cum debitoarea nu deține și nu a deținut niciodată asemenea utilaje, obligați achitării accizelor revenea O, societate ce deține în patrimoniu utilaje de distilare și procesare, de la acest moment întrerupându-se plata către bugetul de stat a accizelor.
Ca urmare în anul 2001 s-a început efectuarea de cercetări penale față de SC S SRL și administratorul acesteia S în dosarul penal nr. 51/P/2001 aflat în faza de cercetare la Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava până în martie 2008, când a fost sesizată instanța de judecată.
Din cuprinsul înscrisurilor aflate în dosarul penal (ordine de plată, expertiză financiar contabilă), rezultă cu claritate faptul că SC S SRL a plătit în mod nedatorat suma de 492.059 Ron, reprezentând accize către bugetul de stat, sumă cu care DGFP S s-a înscris în tabelul definitiv al creanțelor în prezenta cauză.
Cu referire la această contestație creditoarea DGFP Saf ormulat întâmpinare, solicitând respingerea acesteia, arătând că susținerile acesteia sunt eronate și că în cauză s-a dispus trimiterea în judecată a fostului administrator S tocmai pentru sustragerea de la plata accizelor, iar prin sentința penală nr. 1048/2002, rămasă definitivă prin decizia nr.582/2004 s-a dispus obligarea acestuia la plata către bugetul de stat a sumei totale de 828.456 lei, din care suma de 502.155 lei accize, 297.756 lei TVA și 28.654 lei impozit pe profit cu majorările de întârziere și dobânzile legale aferente.
Ca urmare a faptului că în urma casării cu trimitere a sentinței comerciale nr. 337 din 15.05.2008 și a îndrumărilor instanței de control judiciar instanța a dispus efectuarea unei expertize contabile care să stabilească întinderea cuantumului creanței I și pentru soluționarea contestației privind creanța DGFP S instanța a dispus de asemenea efectuarea unei expertize care să stabilească dacă debitoarea SC S SRL poate fi considerată procesator în relația cu O și dacă în această calitate avea obligația achitării de accize aferente procesării țițeiului și derivatelor acestuia și dacă sumele achitate drept accize au fost achitate legal și în ce cuantum.
Prin sentința nr. 507 din 4 mai 2009 Tribunalul Buzăua admis contestațiile formulate de debitoarea S reprezentată legal prin lichidator judiciar privind creanțele DIRECȚIEI REGIONALE PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE I și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE Sac onstatat că cele două creditoare nu dețin creanțe în cauză.
A respins excepția tardivității formulării contestației de către S, excepție invocată de debitoarea SC S SRL.
A respins contestația formulată DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE la tabelul definitiv consolidat al creanțelor astfel cum a fost rectificat.
Pentru a pronunța această sentință Tribunalul a reținut că din raportul de expertiză contabilă întocmit, comunicat creditoarei I, care nu a formulat obiecțiuni, s-a reținut că în cauză creanța acesteia nu se justifică deoarece înscrisul care a stat la baza înscrierii creanței cuprinde drepturi vamale nejustificate și ca atare nu pot fi recunoscute ca și creanțe ce trebuie satisfăcute în procesul de lichidare al debitoarei.
Astfel, conform art. 75 din Legea nr.85/2006 instanța va aprecia contestația debitoarei ca fiind întemeiată, înscrisurile depuse ulterior la dosar de către debitoare fiind hotărâtoare în acest sens. Rezultă că în fapt SC S SRL a fost numai transportatorul bunurilor pentru care s-a încheiat procesul verbal de control care a stat la baza înscrierii creanței în tabelul definitiv întocmit în procedura de lichidare judiciară, proprietarul bunurilor respective fiind evident o persoană fizică ce beneficia de scutiri de taxe vamale, ca urmare a repatrierii.
Această situație de fapt a fost confirmată ulterior de către Biroul Interpol al SUA, care a confirmat legalitatea achiziționării bunurilor și legala lor aprovizionare, dispunându-se în consecință de către organele de urmărire penală neînceperea urmăririi penale față de fostul administrator al societății comerciale debitoare.
Așa fiind avându-se în vedere că raportul întocmit de Interpol - Biroul SUA precum și soluția de neîncepere a urmării penale au fost înscrisuri despre care lichidatorul judiciar nu a avut cunoștință la momentul întocmirii tabelului creditorilor, dar care sunt de natură a înlătura creanța I, instanța urmează ca în temeiul considerentelor de fapt și de drept expuse, să admită prezenta contestație și să constate că I nu deține în cauză nici creanță.
În ceea ce privește contestația privind creanța creditoarei DGFP S, instanța a reținut că expertiza tehnică efectuată în cauză a stabilit că SC S SRL nu poate fi considerată ca procesator în relațiile comerciale cu SC SA O și în consecință nu avea obligația achitării accizelor aferente procesării țițeiului și derivaților acestuia, conform art. 16 din OUG nr. 134/2000.
Astfel, SC S SRL a predat către SC SA O materie primă pentru procesare, aceasta din urmă societate având în patrimoniu utilajele și instalațiile necesare efectuării acestor operațiuni și în consecință debitoarea nu avea obligația legală de a plăti către bugetul statului accizele aferente țițeiului și derivatelor acestuia.
În urma administrării de probatorii privind aceste contestații și având în vedere cele două rapoarte de expertiză tehnică efectuate în cauză, lichidatorul judiciar, pentru celeritate și având în vedere complexitatea cauzei și faptul că aceasta se află pe rolul instanței de peste 4 ani, a întocmit deja tabelul definitiv consolidat rectificat al creanțelor în sensul înlăturării din acesta a celor două creanțe contestate, respectiv creanța I și DGFP
Ca urmare a notificării tabelul definitiv consolidat rectificat creditoarea DGFP Saf ormulat contestație la acesta, arătând că în mod greșit lichidatorul judiciar a procedat la înlăturarea creanței sale din tabel.
S-a arătat astfel că s-a mai formulat o contestație la tabelul definitiv al creanțelor care a fost admisă în parte, avându-se în vedere un raport de expertiză întocmit la acel moment, sentința nr. 193 din 27.09.2007 a judecătorului sindic fiind astfel definitivă și irevocabilă și nemaiputându-se reveni la acesta.
S-a mai reținut că prin sentința penală nr.1048/2002 pronunțată de Judecătoria Suceava, rămasă definitivă prin decizia nr. 582/2004 s-a dispus obligarea numitului S administrator la SC S SRL în solidar cu partea responsabilă civilmente și cu numitul la plata către bugetul de stat a sumei de 828.456 lei, din care suma de 502.155 lei accize, 297.756 lei TVA și 28.654 lei impozit pe profit la care se adaugă majorările de întârziere și dobânzile de întârziere aferente și în consecință hotărârea instanței penale prin care s-a stabilit că debitoarea are calitatea de procesator are prioritate și în temeiul ei pretinde creanța în cauza de insolvență.
Cu privire la contestația DGFP S, instanța a reținut în fapt următoarele:
Încă înainte de formularea contestației de către creditoarea DGFP S, înregistrată în prezenta cauză la 27.03.2009, instanța a avut în vedere aspectele invocate și a solicitat, la termenul din 4.12.2008 efectuarea unui supliment la raportul de expertiză contabilă în care să se precizeze dacă prin hotărârile penale pronunțate s-a dispus și cu privire la latura civilă și dacă obligațiile stabilite prin aceste hotărâri penale se suprapun cu sumele ce constituie creanțele din prezenta cauză, fiind deja verificat principalul motiv din contestația creditoarei.
Astfel în suplimentul raportului de expertiză se arată că într-adevăr prin hotărârile penale pronunțate în cauză privind pe fostul administrator al SC S SRL s-a dispus și cu privire la latura civilă a cauzei, creditoarea DGFP S înscriindu-se în tabelul definitiv consolidat al creanțelor cu aceste sume, reținute în cuprinsul sentinței nr. 193 din 27.09.2007 a Tribunalului Buzău, rămasă definitivă și irevocabilă.
Obligațiile de plată stabilite prin hotărârile penale privitoare la accize se suprapun cu sumele stabilite ca și creanțe în tabelul definitiv consolidat, astfel încât se impune ca suma de 492.059 lei achitată de societatea debitoare cu titlu de accize și nedatorată să fie compensată cu suma de 435.982 lei, instanța reținând astfel că debitoarea nu poate fi obligată pe două căi la plata unor sume de bani, atât pe calea obligațiilor stabilite printr-o hotărâre penală cât și prin înscrierea în tabelul creditorilor în procedura de insolvență.
În temeiul considerentelor de fapt și de drept expuse, instanța a respins contestația formulată de DGFP S la tabelul definitiv consolidat al creanțelor, astfel cum a fost rectificat.
Instanța s-a pronunțat astfel pe fondul contestației creditoarei, respingând excepția tardivității formulării acesteia, excepție invocată de către debitoare. Astfel, tabelul definitiv consolidat rectificat al creanțelor a fost notificat la data de 3.03.2009 iar contestația a fost formulată la data de 27.03.2009, în cauză nefiind aplicabil termenul prevăzut de art.73 alin.2 din Legea nr.85/2006, acesta referindu-se la contestațiile care trebuie depuse la tribunal cu cel puțin 10 zile înainte de data stabilită prin sentința de deschidere a procedurii, ori prezenta contestație a fost formulată în urma soluționării altor contestații neaflându-ne în situația prevăzută de textul de lege invocat.
Împotriva sentinței pronunțate de Tribunalul Buzăua formulat recurs creditoarea DGFP
Recurenta a susținut că în mod nelegal si neîntemeiat s-a respins contestația formulată la tabelul definitiv consolidat al creanțelor, întrucât judecătorul sindic s-a bazat numai pe concluziile raportului de expertiza întocmit în cauză de expertul fără să aibă în vedere sentința penala 1048/2002 a Judecătoriei Suceava, definitivă prin decizia nr. 582/2004 a Tribunalului Suceava prin care s-a stabilit în sarcina numitului S, administrator la SC S SRL plata către bugetul statului a unor sume de bani reprezentând accize, TVA și impozit pe profit cu majorările aferente.
S-a arătat ca ignorându-se hotărârea penala pronunțată în cauză care a stabilit și calitatea de procesator a debitoarei, judecătorul sindic luând în considerare concluziile raportului de expertiza contabilă infirmă calitatea de procesator a debitoarei, deși chiar aceasta recunoscuse aceasta calitate.
Verificând actele și lucrările dosarului, văzând motivele de recurs, precum si disp art. 304 Cod proc civ, Curtea reține următoarele:
Printr-o expertiză contabilă efectuată la nivelul Tribunalului Buzăus -a conchis că obligațiile de plată stabilite prin hotărâri penale privitoare la accize în ceea ce o privește pe debitoarea SC S SRL se suprapun cu sumele stabilite ca și creanțe în tabelul definitiv consolidat, așa încât s-a compensat suma de 492.059 lei achitată de debitoare cu titlu de accize și nedatorată, cu suma de 435.982 lei creanța recurentei, așa încât contestația creditoarei DGFP la tabelul definitiv consolidat al creanțelor a fost respinsă ca neîntemeiată.
De altfel susținerea recurentei în sensul că debitoarei trebuia să i se recunoască calitatea de procesator în relațiile cu O SA nu poate fi primită întrucât în legile speciale privind regimul produselor supuse accizelor se includ numai agenții economici care dețin în proprietate utilajele și instalațiile necesare obținerii produselor petroliere ceea ce nu era cazul debitoarei, ca atare Curtea va respinge recursul creditoarei ca nefundat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de creditoareScu sediul în-, județul S, împotriva sentinței nr. 507 din 04 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimata debitoare SC S SA, omuna, Sat, Șos. F- S, Km. 10, județul - prin lichidator judiciar SP & Asociații B, str. -,. 19,.3, județul B,Consiliul Concurenței, județul S,Primăria Comunei,Comuna, județul S,Mediaș, Mediaș, județul S,Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale,-, județul I.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Alexandrina Urlețeanu, Valentin Niță Maria Pohoață
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red.
Dact. I/8 ex.02.12.2009
Dosar fond - al Tribunalului Buzău
Jud fond
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Alexandrina UrlețeanuJudecători:Alexandrina Urlețeanu, Valentin Niță Maria Pohoață
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 1331/2009. Curtea de... | Practica judiciara insolventa. Decizia 38/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
