Contestatie faliment - procedura insolventei. Decizia 1721/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 1721
Ședința publică din data de 8 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Tănăsică Elena
JUDECĂTORI: Tănăsică Elena, Stan Aida Liliana Nițu
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de lichidatorul debitoarei, Expert Lichidator, cu sediul în B,-, sector 4, împotriva încheierii de ședință din data de 29 septembrie 2009 și a sentinței nr.1422 pronunțată în data de 6 octombrie 2009, de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Prahova, în contradictoriu cu creditorul, domiciliat în B, sector 6, Dealul, nr.38-40,.13,.1,.2,.9 și debitoarea SC SRL cu sediul în,-, pct. Între, județ P, Nr. de ordine în registrul comerțului J-, CUI -.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurentul-lichidator Expert Lichidator și intimata-debitoare SC SRL, ambele reprezentate de lichidator și intimatul-creditor, personal și asistat de avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că recursul este motivat, scutit de la plata taxei de timbru, aflat la primul termen de judecată și prin Serviciul registratură al instanței s-a depus întâmpinare din partea intimatului creditor.
Părțile prezente precizează că nu mai au alte cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului în dezbateri.
Curtea ia act de declarația părților prezente, verificând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Recurentul-lichidator Expert Lichidator și intimata-debitoare SC SRL, ambele reprezentate de lichidator, având cuvântul precizează că începând cu anul 2007, toate ședințele de judecată au judecat diferite contestații ale intimatului, care prin inducerea în eroare a judecătorului sindic, a reușit să se transforme din debitor, fiind fostul administrator al societății debitoare, în creditor.
Menționează că intimatul în calitate de administrator statutar al societății debitoare nu s-a achitat de atribuțiile ce-i reveneau prin lege, respectiv art.73 din Legea 31/1990.
Mai mult menționează că s-a ajuns în situația ca administratorul debitoarei, vinovat de aducerea debitoarei în procedura insolvenței, să-și recupereze creanțe ireale în dauna celorlalți creditori reali. Totodată, intimatul a susținut că a fost concediat, că nu se poate angaja în altă parte, deși, în realitate, acesta nu s-a mai prezentat la locul de muncă de la data cererii de lichidare din 24.10.2005, cerere formulată personal care poate fi echivalată cu demisia, dată de la care nu a mai făcut nici un act pentru societatea debitoare și nici nu s-a mai prezentat la locul de muncă.
Se susține că salariul reprezintă renumerația muncii prestate, dar în speță salariatul nu a desfășurat absolut nici o muncă pentru societate și totodată și-a însușit bunurile societății.
Se menționează că au intrat în posesia actelor societății de la creditori și de pe site-ul ANAF.
Solicită admiterea recursului, desființarea hotărârii recurate și pe fond respingerea contestației.
Intimatul-creditor, personal și asistat de avocat respingerea recursului formulat de către lichidator, în principal pentru nemotivarea în drept conform dispozițiilor Codului d e procedură civilă.
Se arată că instanța de recurs va cenzura susținerile recurentului, întrucât acestea exced obiectul cauzei, urmând a se menține ca legală și temeinică sentința recurată.
Susține intimatul că la momentul depunerii preavizului nu se mai putea emite decizia de concediere și că lichidatorul prin emiterea înscrisului contestat a dat dovadă de rea credință, de prin necunoașterea legislației aplicată - respectiv emiterea deciziei este în baza Legii nr.85/2006 pe când preavizul vizează disp.art.61 lit.a din Codul Muncii.
Decizia contestată contrar legii, nu se referă strict la calitatea de salariat al societății și nu îndeplinește condițiile prev.de art.62 alin.1 și 2 din Codul Muncii.
Mai mult decât atât, nu există potrivit normelor legale în vigoare, dovada unei cercetări prealabile și nu s-a putut constata nicio-o abatere în sarcina contestatorului.
În consecință, consideră că decizia contestată a fost dată fără a respecta dreptul la un preaviz prevăzut de contractul individual de muncă și de disp.art.73 din Codul Muncii. Mai susține că, de peste 4 ani contestatorul se află în imposibilitatea de a-și mai ridica de la ITM P carnetul de muncă, astfel că acesta nu avea cum să-și semneze propriile acte de plată.
Se solicită respingerea recursului și pe fond menținerea sentinței ca temeinică și legală.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
La data de 3 iulie 2009, contestatorul, în calitate de salariat al SC " " SRL, (debitoarea din prezenta cauză) a formulat în temeiul art.76-78 din Codul Muncii, contestație împotriva Deciziei de concediere nr.1 din data de 17.06.2009 emisă de lichidatorul debitoarei Expert Lichidator, a solicitat să se dispună în principal constatarea nulității absolute a deciziei de concediere nr.1din data de 17.06.2009 comunicată contestatorului la data de 25.06.2009 cu consecința repunerii contestatorului în situația anterioară și a desfacerii contractului de muncă în baza art.86 alin.6 din Legea 85/2006 și s-a cerut obligarea pârâtei la plata unor despăgubiri bănești egale cu salariile indexate majorate reactualizate, precum și cu celelalte drepturi bănești de care ar fi beneficiat ca salariat de la data deschiderii procedurii, până în prezent.
În motivarea cererii s-a arătat că lichidatorul judiciar în loc să analizeze situația salariaților societății în mod obiectiv, astfel cum i s-a pus în vedere de către instanță, în cadrul procedurii la termenul de judecată din 22.05.2009, a trecut în cuprinsul deciziei de concediere o serie de motive imputabile contestatorului, nesusținute de dovezi și de o cercetare disciplinară prealabilă.
La data de 2.06.2009 contestatorul a primit din partea lichidatorului judiciar nr.136/01.06.2009, prin care i se comunica că începând cu data de 17.06.2009 i se desface contractul individual de muncă, fiind indicat ca temei legal art.86 alin.6 și 7 din Legea 85/2006, iar contrar acestui preaviz, la data de 25.06.2009, lichidatorul i-a comunicat contestatorului Decizia nr.1/17.06.2009 în care temeiul legal al încetării contractului de muncă este art.61 lit.a) din Codul Muncii. S-a mai arătat că decizia nu îndeplinește condițiile prevăzute de art.62 alin.1 și 2 din Codul Muncii, nefiind emisă cu respectarea dispozițiilor art.263 - 268. Întrucât preavizul are un alt temei legal contestatorul a apreciat că nu i s-a respectat dreptul la preaviz prevăzut de contractul individual de muncă și de art.73 din Codul Muncii.
Contestatorul a susținut că în calitate de singur salariat al societății SC " " SRL ca director, toate operațiunile legate de calitatea sa de salariat trebuiau efectuate de administratorul, în calitate de reprezentant legal al societății. Având în vedere că nu i s-au respectat drepturile salariale încă din februarie 2005, contestatorul a obținut obligarea societății la plata drepturilor salariale aferente perioadei februarie 2005 - aprilie 2006 prin sentința civilă nr.2768/1.06.2006 pronunțată de Tribunalul București. Prin sentința nr.692/27.03.2009 pronunțată de judecătorul sindic în cauză, s-a admis contestația acestuia împotriva tabelului preliminar al creanțelor privind includerea salariilor ce i se cuvin pentru perioada octombrie 2007 și până la data admiterii cererii de deschidere a procedurii insolvenței.
S-a mai invocat faptul că datorită imposibilității contestatorului de a intra în posesia cărții de muncă, acesta a pierdut posibilitatea de a se angaja la o altă societate. Deși a solicitat în mod expres încă din data de 24.02.2005 să i se aprobe cererea de lichidare, reprezentanții societății care au semnat cererea, au refuzat categoric, eliberarea carnetului de muncă și implicit desfacerea contractului individual de muncă.
În drept, s-au invocat prevederile art.76 art.78 din Codul Muncii și art.86 alin.6 din Legea 85/2006.
Lichidatorul judiciar s-a opus admiterii contestației susținând în esență că în calitate de administrator, contestatorul putea oricând să predea declarațiile la ITM P spre avizare, că motivele de desfacere a contractului de muncă invocate în decizie sunt susținute de înscrisurile depuse la dosar, respectiv borderourile poștale privind comunicarea către contestator a preavizului și a deciziei de desfacere a contractului de muncă.
Prin sentința nr.1422 pronunțată în data de 6 octombrie 2009, judecătorul sindic a admis contestația formulată de contestatorul împotriva deciziei de concediere nr.1 din 17.06.2009 emisă Expert Lichidator în calitate de lichidator la debitoarei SC SRL, a constatat nulitatea absolută a deciziei de concediere nr.1/2009, a dispus repunerea contestatorului în situația anterioară, a obligat debitoarea la plata despăgubirii egale cu drepturile bănești de care ar fi beneficiat contestatorul ca salariat de la data deschiderii procedurii până în prezent.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a constatat că prin încheierea pronunțată la data de 10 octombrie 2008 s-a admis cererea debitoarei SC " " SRL, s-a dispus deschiderea procedurii simplificate de insolvență față de aceasta și că, în conformitate cu prevederile alin.1 al art.86 din Legea 85/2006, " contractele în derulare se consideră menținute la data deschiderii procedurii", concluzionând că și contractul individual de muncă încheiat între contestator și societatea debitoare se consideră menținut după această dată.
Tribunalul a reținut că potrivit prevederilor alin.6 al aceluiași articol lichidatorul avea obligația ca după deschiderea procedurii, să desfacă de urgență contractele individuale de muncă ale personalului debitoarei, fără a fi necesară parcurgerea procedurii de conciliere colectivă, dispoziții derogatorii, de la prevederile Legii 53/2003 - Codul Muncii, iar conform alin.5 al art.86 din Legea 85/2006 se instituia obligativitatea denunțării contractului de muncă cu respectarea termenelor legale de preaviz.
În cauză s-a constatat că lichidatorul a comunicat cu întârziere angajatului societății preavizul privind încetarea contractului de muncă (prevăzut de dispozițiile menționate) începând cu data de 17.06.2009, fiind menționat ca temei legal al desfacerii contractului individual de muncă art.86 alin.6 și 7 din legea 85/2008. Cu toate acestea prin decizia nr.1/17.06.2009 emisă de Expert Lichidator B, în calitate de lichidator judiciar al SC " " SRL s-a dispus desfacerea contractului de muncă al numitului în temeiul art.61 lit.a din Codul Muncii, reținându-se în cuprinsul deciziei că salariatul nu s-a prezentat la locul de muncă sau locația stabilită de lichidatorul judiciar de la deschiderea procedurii insolvenței până la data emiterii acesteia și că nu și-a îndeplinit nici una din obligațiile ce revin administratorilor conform art.35 alin.1 din Legea 82/1991 și art.73 din Legea 31/1990. Stabilind ca temei al desfacerii contractului de muncă prevederile art.61 lit.a din Codul Muncii, lichidatorul judiciar a înțeles să nu uzeze de dispozițiile art.86 din Legea 85/2006 derogatorii de la prevederile Codului muncii, dar decizia menționată nu respecta dispozițiile art.62 alin.2 din Codul Muncii în ceea ce privește obligativitatea cuprinderii de precizări cu privire la termenul în care poate fi contestată și instanța la care poate fi contestată, ceea ce potrivit textului de lege menționat atrage nulitatea absolută. Tribunalul a constatat că nu s-a dovedit în cauză, de către lichidator că s-a îndeplinit condiția cercetării disciplinare prealabile, impusă de prevederile art.63 alin.1 din Codul Muncii citat mai sus și de art.267 din Codul Muncii, decizia fiind întocmită cu nerespectarea prevederilor art.268 alin.2 din Codul Muncii.
Constatând că decizia nr.1/17.06.2009 este lovită de nulitate în temeiul dispozițiilor arătate, judecătorul sindic, abilitat conform art.6 alin.1 să realizeze toate procedurile prevăzute de Legea 85/2006, a admis contestația în temeiul art.86 din Legea 85/2006 rap.la art.73 și urm. din Legea 168/1999 și art.76 din Codul Munciia constatat nulitatea absolută a deciziei de desfacere a contractului de muncă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs lichidatorul debitoarei, Expert Lichidator, criticând-o pentru nelegalitate, respectiv hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
În cuprinsul motivelor de recurs s- arată că administratorul statutar al debitoarei, urmărit și reușit parțial să-și schimbe situația juridică din debitor în creditor.
Susține recurenta că, s-a ajuns în situația ca administratorul debitoarei, vinovat de aducerea debitoarei în procedura insolvenței, să-și recupereze creanțe ireale în dauna celorlalți creditori reali.
Recurentul menționează că intimatul în calitate de administrator statutar al societății debitoare nu s-a achitat de atribuțiile ce-i reveneau prin lege, respectiv art.73 din Legea 31/1990.
Se mai arată că intimatul a susținut că a fost concediat în mod ilegal, că nu s-a putut angaja în altă parte pe motiv că nu ar fi avut carnet de muncă, deși, în realitate, acesta nu s-a mai prezentat la locul de muncă de la data cererii de lichidare din 24.10.2005, cerere care putea fi echivalată cu demisia, dată de la care nu a mai făcut nici un act pentru societatea debitoare și nu s-a mai prezentat la locul de muncă. Precizează că, în speță, carnetul de muncă al intimatului se afla la ITM Câmpina, fapt știut de contestator care a refuzat să o ridice.
Precizează recurentul că salariatul nu s-a prezentat la locul de muncă de la data cererii de lichidare, până la data când lichidatorul a fost angajat și nu s-a achitat de obligațiile curente ce revin administratorilor, obligație prevăzută de art.35(1) din Legea nr.82/1991.
De asemenea debitorul a depășit termenul legal de depunere a creanțelor, respectiv 10.12.2008, așa cum s-a dispus prin Încheierea din 10.10.2009, iar prin contestația formulată, în fapt introduce o nouă cerere de înscriere și modificare în tabelul creditorilor. Se susține că salariul reprezintă renumerația muncii prestate, dar în speță salariatul nu a desfășurat absolut nici o muncă pentru societate și totodată, și-a însușit bunurile societății.
Solicită admiterea recursului, desființarea hotărârii recurate și pe fond respingerea contestației.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și a temeiurilor prevăzute de art. 304 Cod pr.civilă precum și sub toate aspectele, potrivit art.3041Cod pr.civilă, Curtea reține că recursul este fondat potrivit considerentelor ce urmează:
Instanța de fond a interpretat în mod eronat dispozițiile legale privitoare la concedierea colectivă în cazul salariaților societăților în insolvență, în special dispozițiile art. 86.pct.6 din Legea nr. 85/2006, înainte de modificarea acesteia, prin Legea nr. 277/2009, începând cu 17.07.2009.
În acest caz, prin derogare de la prevederile Legii nr. 53/2002- Codul Muncii, cu modificările și completările ulterioare, în procedura simplificată, precum și în cazul intrării în faliment, în procedura generală, desfacerea contractelor individuale de muncă ale personalului debitoarei se va face de urgență de către lichidator, fără a fi necesară parcurgerea procedurii de concediere colectivă, iar în acest caz lichidatorul va acorda personalului concediat doar preavizul de 15 zile lucrătoare, așa cum a făcut și în speță lichidatorul judiciar, prin emiterea deciziei de concediere nr. 1/17.06.2009.
Mai mult decât atât, instanța de fond nu a observat că era o cerere de lichidare a fostului administrator statutar al societății debitoare încă din 24.02.2005, așa încât sentința pronunțată este nelegală.
În cazul de față salariatul nu s-a prezentat la locul de muncă de la data cererii de lichidare, până când a anunțat lichidatorul judiciar că a fost angajat cu contract de muncă, în primăvara anului 2009, mai ales că salariatul este și administrator statutar al societății debitoare.
De asemenea, administratorul debitoarei, care a fost angajat cu contract de muncă, a indus în eroare instanța de fond atunci când a precizat că nu a putut să se angajeze la alt loc de muncă, din cauza faptului că avea carnetul de muncă la Câmpina, dar în realitate angajarea se efectuează în baza unui contract de muncă, care ulterior se înregistrează în carnetul de muncă, conform legislației în vigoare.
În speță, fostul administrator statutar a refuzat să ridice acest carnet de muncă, acesta în baza cererii de lichidare depuse era obligat să se ocupe de demersurile necesare pentru a-și materializa propria cerere de lichidare și încetare a raporturilor contractuale de muncă, așa încât decizia de concediere emisă de lichidatorul judiciar este legală.
În consecință, Curtea, în baza dispozițiilor art. 304 pct.9, 3041și 312 alin. 2, 3 Cod procedură civilă, urmează a se admite recursul, se va modifica în tot sentința atacată și pe fond se va respinge ca nefondată contestația intimatului.
Văzând că cererea este scutită de la plata taxei de timbru,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de lichidatorul debitoarei, Expert Lichidator, cu sediul în B,-, sector 4, împotriva încheierii de ședință din data de 29 septembrie 2009 și a sentinței nr. 1422 pronunțată în data de 6 octombrie 2009, de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Prahova, în contradictoriu cu creditorul, domiciliat în B, sector 6, Dealul, nr.38-40,.13,.1,.2,.9 și debitoarea SC SRL cu sediul în,-, pct. Între, județ P, Nr. de ordine în registrul comerțului J-, CUI -.
Modifică în tot sentința și pe fond respinge contestația.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 decembrie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Tănăsică Elena, Stan Aida Liliana Nițu
- - - - - -
Grefier
Operator date cu caracter personal
Număr notificare 3120fiind în concediu fără plată
Red. / tehnored. prezenta se semnează de
- 6 ex./ 23 decembrie 2009Grefierul șef secție
Ds. fond nr- Tribunal
Jud. sindic
Președinte:Tănăsică ElenaJudecători:Tănăsică Elena, Stan Aida Liliana Nițu
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
