Insolventa societati comerciale pe actiuni. Decizia 1015/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 1015/2009
Ședința publică de la 18 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Irimie
JUDECĂTOR 2: Mircea Noșlăcan
JUDECĂTOR 3: Ioan Cibu
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea cererii de revizuire formulată de - P împotriva Deciziei comerciale nr. 722/09.10.2009 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat intimata Finance B prin avocat, fiind lipsă revizuenta.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, grefierul de ședință învederând că la dosar s-a depus din partea revizuentei răspuns la întâmpinare.
Nefiind alte cereri de formulat, curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Mandatara intimatei, av., solicită respingerea cererii de revizuire ca neîntemeiată.
Învederează instanței că cererea de revizuire nu poate fi primită cu privire la primul motiv de revizuire întrucât instanța s-a pronunțat cu privire la excepțiile invocate de, așa cum rezultă din pag. 3-4 ale deciziei atacate.
Arată că nici cel de-al doilea motiv invocat de revizuentă nu poate fi primit având în vedere că Finance și-a însușit recursul declarat de Grup 95, având în vedere și contractul de cesiune acțiuni și încheierea de ședință din data de 19 iunie 2009 din dosarul de recurs.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
Asupra cererii de revizuire de față:
Constată că prin decizia comercială nr. 722/9 octombrie 2009 au fost respinse excepțiile lipsei capacității procesuale, a lipsei calității procesuale active și a lipsei interesului - 95 - invocate de pârâta intimată - - P, a fost admis recursul declarat de reclamanta - 95 - însușit de - SRL împotriva sentinței nr. 145/F/2009 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Hunedoara în dosar nr-, modificată în tot sentința atacată în sensul că s-a respins contestația formulată de debitoarea pârâtă - - P, s-a admis cererea formulată de creditoarea reclamantă - 95 -, s-a constatat că debitoarea - - P se află în încetare de plăți, s-a dispus judecătorului sindic deschiderea procedurii generale a insolvenței prevăzute de Legea nr.85/2006 împotriva debitoarei - - P și să procedeze la îndeplinirea actelor, măsurilor, procedurilor și a notificărilor ulterioare momentului deschiderii procedurii insolvenței.
Pentru a pronunța această decizie instanța de recurs a reținut următoarele:
Excepția lipsei capacității procesuale a - 95 - invocată de debitoare este neîntemeiată întrucât în speță capacitatea procesuală a - 95 - exista la data declarării prezentului recurs expediat prin curier poștal la data de 13.04.2009 deoarece încheierea judecătorului delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Hunedoara nr.4286 prin care s-a admis cererea de radiere a - 95 - a fost pronunțată la 27 mai 2009 și doar din momentul rămânerii irevocabile a încheierii de radiere - publicată în Monitorul Oficial din 15.06.2009 - societatea comercială nu mai ființează ca și persoană juridică, iar în urma cererii - SRL B de a fi introdusă în cauză prin preluarea calității procesuale a recurentei - 95 -, instanța de recurs prin încheierea de ședință din data 19 iunie 2009 încuviințat cererea formulată de - SRL B pentru a fi introdusă în cauză în locul creditoarei recurente - 95 -, ca urmare a încheierii contractului de cesiune de acțiuni autentificat sub nr.370/19 februarie 2009 autentificat de BNP.
Curtea a constatat că nu este întemeiată nici excepția lipsei calității procesuale active creditoarei - 95 - deoarece contractul de cesiune de acțiuni autentificat sub nr. 370/19 februarie 2009 nu-și produce efectele decât din momentul înregistrării mențiunii cesiunii acțiunilor la Oficiul Registrului Comerțului, or din actele dosarului nu a rezultat că cesiunea a fost înscrisă în registrul comerțului până la data declarării recursului - 13.04.2009, astfel - 95 - avea calitatea procesuală activă să formuleze calea de atac, iar nu - SRL "în calitate de titular al dreptului de creanță și succesor al - 95 -" cum susține debitoarea intimată în întâmpinare.
Nici argumentul intimatei privind nesemnarea recursului de către lichidator nu a fost însușit de curte pentru aceleași considerente a lipsei efectelor față de terți a Hotărârii AGA nr. 2/20.02.2009 în lipsa dovezilor privind înscrierea acestor mențiuni la registrul comerțului până la data declarării recursului.
Neîntemeiată s-a constatat și excepția lipsei interesului procesual al - 95 - întrucât până la momentul înregistrării mențiunii cesiunii acțiunilor în registrul comerțului doar aceasta avea calitate procesuală activă să promoveze o cale de atac și interes să efectueze demersurile legale în vederea recuperării creanței.
Pentru aceste motive au fost respinse excepțiile lipsei capacității procesuale, a lipsei calității procesuale active și a lipsei interesului - 95 - invocate de pârâta intimată - -
Pe fondul recursului, curtea de apel a constatat că aprecierea judecătorului sindic potrivit căreia creanța invocată de - 95 - nu ar fi certă, lichidă și exigibilă întrucât există pe rolul Tribunalului Hunedoarao contestație la titlu, este lipsită de temei legal întrucât Ordonanța nr.1490/CA/2003 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr.3524/2003 constituie titlu executoriu pentru suma de 60.650 USD pe care a fost somată debitoarea să o plătească creditoarei.
Prin sentința nr. 1066/CA/2004 Tribunalul Hunedoaraa respins contestația în anulare formulată de debitoarea - -. Împotriva acestei sentințe s-a admis cererea în anulare formulată de debitoare prin sentința civilă nr. 1935/CA/2004 a Tribunalului Hunedoara și anulată Ordonanța de plată, însă prin sentința nr.4945/CA/2006 a aceluiași tribunal a fost admisă contestația în anulare împotriva sentinței nr.1935/CA/2004, respinsă cererea în anulare a sentinței nr.1066/CA/2004 și contestația în anulare împotriva Ordonanței nr.1490/CA/2003 astfel că acest titlu este valabil, și constată o creanță certă, lichidă și exigibilă, aspecte reținute în considerentele Ordonanței nr.1490/CA/2003.
Prin încheierea irevocabilă dată la 2.08.2008 în dosar nr. 3524/2003 Tribunalul Hunedoaraa dispus îndreptarea erorii materiale din cuprinsul minutei și dispozitivului Ordonanței nr.1490/CA/2003 în sensul că în loc de " reprezentând contravaloare chirie restantă" se va trece " reprezentând obligație de despăgubire".
Art. 3 pct.6 din Legea nr. 85/2006 cere creanței doar calitatea de a fi certă, lichidă și exigibilă, legea privind procedura insolvenței neprevăzând ca și condiție suplimentară deținerea de către creditor a unui titlu executoriu în sensul celui prevăzut de art.372 Cod pr.civilă.
Or, în speță, existând titlu executoriu concretizat în ordonanța de plată nr.1490/CA/2003, apărarea debitoarei privind lipsa certitudinii lichidității și exigibilității creanței s-a reținut că este nefondată în condițiile în care acest titlu confirmă o creanță certă, lichidă și exigibilă care nu a fost plătită de mai mult de 30 de zile de la scadență.
S-a motivat că împrejurarea că există o contestație la titlu pe rolul instanțelor și că debitoarea consideră că ordonanța de plată nu ar fi legală nu impietează asupra valabilității titlului executoriu constând în ordonanța de plată irevocabilă.
S-a reținut că, creanța creditoarei nu are caracter litigios, așa cum susține debitoarea în întâmpinare, introducerea contestației la executare de către debitoare în virtutea liberului acces la justiție neafectând puterea unei hotărâri judecătorești irevocabile, chiar dacă aceasta nu este acceptată de către debitoare. . un alt punct de vedere s-ar ajunge la concluzia nelegală că un titlu executoriu nu s-ar putea executa dacă nu este acceptat de către un debitor.
S-a arătat că, art. 3 pct.1 din Legea nr. 85/2006 definește insolvența ca fiind acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide și exigibile iar din definiția legală precitată rezultă că una dintre caracteristicile esențiale ale insolvenței o reprezintă insuficiența fondurilor bănești disponibile.
S-a menționat faptul că insolvența nu presupune existența unui pasiv care să depășească activul patrimonial al debitorului, ci dimpotrivă ea constă într-o insuficiență de lichidități pentru plata datoriilor scadente.
În practica judiciară s-a statuat că insolvența există chiar dacă activul patrimonial depășește pasivul patrimonial însă, debitorul nu -și onorează datoriile existente.
S-a concluzionat că, insolvența se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile care este efectul stării patrimoniului debitorului și face imposibilă stingerea prin plată a datoriilor exigibile cu sume de bani disponibile.
Cu toate că s-a început executarea silită, iar executorul judecătoresc a poprit conturile debitoarei, s-a arătat că respectiva creanța nu a fost recuperată pentru lipsa disponibilului bănesc din conturi.
Apărările debitoarei potrivit cărora în conturile societății s-au aflat la diferite momente lichidități în cuantum de peste 300.000 lei care ar fi acoperit creanța pretinsă nu au fost însușite de curtea de apel întrucât neplata la scadență a datoriei declanșează automat curgerea termenului de 30 de zile, iar împlinirea acestui termen dă naștere prezumției de insolvență, iar efectuarea unor plăți față de reclamant sau față de alți creditori nu este de natură a înlătura această prezumție.
Față de toate considerentele mai sus expuse, curtea a constatat că în speță creditoarea recurentă deține împotriva debitorului o creanță certă, lichidă și exigibilă într-un cuantum ce depășește valoarea prag impusă de lege iar debitoarea de mai mult de 30 de zile nu a achitat cu fondurile bănești disponibile creanța scadentă.
Drept urmare, s-a conchis că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 3 pct. 6 și 12 din Legea nr.85/2006 cu raportare la art. 31 și 33 din aceeași lege iar soluția care se impune este aceea de admitere a recursului potrivit art. 312 alin(1) pr.civ. raportat la art. 304 pct. 9, cu modificarea în tot a hotărârii pronunțată de judecătorul sindic în sensul admiterii cererii formulată de creditoare, a respingerii contestației debitoarei, constatării că debitoarea se află în încetare de plăți și s-a dispus judecătorului sindic deschiderea procedurii generale a insolvenței împotriva debitoarei, cu îndeplinirea actelor, măsurilor procedurale și notificărilor ulterioare momentului deschiderii procedurii insolvenței.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2.pr.civ. P solicitând anularea deciziei, respingerea recursului declarat de 95 - și menținerea sentinței Tribunalului ca temeinică și legală.
În motivarea cererii de revizuire se susține că instanța de recurs nu s-a pronunțat pe excepțiile invocate și susținute verbal la termenul din 2.10.2009 care priveau inadmisibilitatea recursului și lipsa calității procesuale ale și nu a observat că nu a făcut acte din care să rezulte că și-a însușit recursul 95 -, că -. L nu a preluat pretinsa creanță de la 95 - și ar fi terț în proces și nu ar avea calitate procesuală.
Revizuenta mai arată că soluția ar fi nelegală pentru a favoriza și instanța a dat mai mult decât s-a cerut în sensul că nu a cerut niciodată deschiderea procedurii de insolvență a -, prin cererea de introducere în cauză din 9.06.2009 nefiind însușit recursul.
Cererea de revizuire a fost legal timbrată.
Intimata Bas olicitat prin întâmpinare respingerea cererii de revizuire ca neîntemeiată întrucât instanța de recurs s-a pronunțat pe excepțiile invocate de -, iar L și-a însușit implicit recursul conform contractului de cesiune de acțiuni nr. 370/19.02.2009 și a preluat calitatea procesuală a 95 -.
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor de revizuire invocate raportat la probele dosarului și dispozițiile legale aplicabile în cauză, curtea de apel constată următoarele:
Susținerea revizuentei că ar fi incidente dispozițiile art. 322 pct. 2.pr.civ. întrucât instanța de recurs ar fi omis să se pronunțe pe excepțiile invocate de - la termenul de judecată din data de 2.10.2009 cu privire la este neîntemeiată, întrucât prin decizia nr. 722/9.10.2009 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia au fost respinse excepțiile lipsei calității procesuale, a lipsei calității procesuale active și a lipsei interesului 95 - invocate de pârâta -
La termenul de judecată din data de 2.10.2009 nu au fost invocate oral excepția inadmisibilității recursului și lipsa calității procesuale a L, excepțiile vizând 95 -, iar după închiderea dezbaterilor potrivit art. 150.pr.civ. nu pot fi invocate excepții noi prin concluzii scrise.
De altfel, chiar prin concluziile scrise înregistrate la 6.10.2009, deci după închiderea dezbaterilor, pârâta nu a invocat excepțiile arătate în motivarea cererii de revizuire ci faptul că însușirea recursului de L este inadmisibilă și societatea nu ar avea interes procesual în cauză, iar asupra admisibilității însușirii recursului, instanța de recurs s-a pronunțat prin încheierea de ședință din data de 19 iunie 2009 când a încuviințat cererea formulată de L pentru a fi introdusă în cauză în locul creditoarei recurente 95 -.
În consecință, nu se poate reține că instanța de recurs s-ar fi pronunțat "minus petita", întrucât nu a omis să se pronunțe asupra excepțiilor invocate.
Nu este incident în cauză nici motivul de revizuire invocat de - P potrivit căruia instanța ar fi dat mai mult decât s-a cerut deoarece L nu ar fi solicitat insolvența -.
a solicitat prin cererea înregistrată la 9.06.2009 introducerea în cauză întrucât prin contractul de cesiune de acțiuni a preluat calitatea procesuală activă în procesele inițiate de 95 -, iar prin încheierea de ședință din data de 19 iunie 2009 fost admisă, fiind introdusă în cauză în locul creditoarei.
De altfel, prin concluziile scrise aflate la fila 134 din dosarul de recurs depuse la termenul de judecată din 2 octombrie 2009, a solicitat expres deschiderea procedurii insolvenței față de debitoarea -, ceea ce contrazice susținerile revizuentei.
Raportat la aceste considerente, curtea de apel constată că în cauză nu sunt incidente motivele de admisibilitate ale cererii de revizuire invocate de - P, astfel că în baza art. 328.pr.civ. va fi respinsă cererea formulată de revizuentă.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge cererea de revizuire formulată de intimata - "" - P împotriva deciziei nr. 722/9.10.2009 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18.12.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Th.
Ex.4/20.01.2010.
Jud fond
Jud re4c. MI,GP,IC
Președinte:Marius IrimieJudecători:Marius Irimie, Mircea Noșlăcan, Ioan Cibu
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 2240/2009. Curtea de... | Practica judiciara insolventa. Decizia 203/2010. Curtea de Apel... → |
|---|
