Insolventa societati comerciale pe actiuni. Decizia 171/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
Decizia nr. 171/ Dosar nr-
Ședința publică din 17 aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Comșa președinte de secție
- - - - JUDECĂTOR 2: Laura Fețeanu
- - - - JUDECĂTOR 3: Codruța Vodă
- - - - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de creditorii SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ " MARFĂ" B, MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, și împotriva sentinței civile nr.789/Sind din 1 noiembrie 2007, pronunțate de judecătorul-sindic în dosarul nr.449/ F/2005 al Tribunalului Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în ședința publică din 10 aprilie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, în temeiul prevederilor art.260 alin.1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru 17 aprilie 2008.
CURTEA
Asupra recursurilor de față:
Prin sentința civilă nr. 789/1.11.2007, pronunțată în dosarul nr. 449/F/2005 al Tribunalului Brașov - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, judecătorul-sindic a luat act de renunțările la judecată formulate de -A International pentru creanța preluată de la, și de pentru creanța preluată de la Autoritatea de Valorificare a Arhivelor Statului.
A constatat ca fiind rămase fără obiect contestațiile formulate de contestatorii M și - Direcția Regională Vamală
A respins contestațiile formulate de contestatorii: Marfă, Termon, Ministerul Administrației și Internelor, și TermoF..
A respins excepția lipsei de competență teritorială a Tribunalului Brașov și excepția prematurității ridicate de debitoarea și în consecință a respins ca fiind inadmisibilă acțiunea formulată de
A respins, ca fiind tardivă acțiunea, Rafinăria
A respins ca rămase fără obiect obiecțiunile la raportul de expertiză întocmit de expertul și, în consecință, a dispus menținerea măsurii administratorului judiciar privind înscrierea creditorilor menționați în tabelul definitiv al creditorilor debitoarei cu următoarele creanțe:
Marfă - 487.970.880 ROL;
Termon - 7.628.519.888 rol;
- 508.465.598 ROL debit principal și
508.465.598 ROL penalități de întârziere;
- 746.382.345 ROL;
- 15.948.683.986 ROL debit principal și 4.074.867.249
ROL penalități contractuale;
- 16.180.364.206 ROL;
Ministerul Administrației și Internelor - 281.271.179 ROL;
- 2.130.679.617 ROL;
- 1.515.759.157 ROL;
- 2.076.620.676 ROL;
TermoF. - 21.904.157.498 ROL debit principal și
91.997.461 ROL penalități de întârziere.
Împotriva sentinței au declarat recurs creditorii: Marfă, și Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
Instanța de recurs a invocat din oficiu excepția tardivității declarării recursurilor declarate de creditorii, și și Ministerul Internelor și Reformei Administrative. Fiind o excepție dirimantă, a cărei admitere ar face de prisos cercetarea în fond a recursurilor, aceasta urmează a fi examinată cu prioritate.
În acest sens se reține că, potrivit art. 8 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 termenul de recurs împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorul-sindic este de 10 zile de la comunicare. Art. 7 alin. 1 din aceeași lege prevede că citarea părților și comunicarea actelor de procedură, a convocărilor și notificărilor, se vor realiza prin Buletinul procedurilor de insolvență.
În speță, sentința a fost publicată în Buletinul procedurilor de insolvență nr. 259 din 23 ianuarie 2008, astfel că, în baza textelor de lege mai sus menționate, aceasta este data de la care a început să curgă termenul de recurs. Acest termen s-a împlinit la data de 3 februarie 2008 și s-a prelungit până în data de 4 februarie 2008, în baza art. 101 alin. 5 Cod de procedură civilă, având în vedere că ultima zi a fost una nelucrătoare.
Recursul creditorilor, și a fost expediat prin poștă la data de 13 februarie 2008, iar recursul creditorului Ministerul Internelor și Reformei Administrative a fost depus la Tribunalul Brașov la data de 14 martie 2008. Ambele recursuri au fost declarate, deci, cu depășirea termenului prevăzut de art. 8 alin. 2 din Legea nr. 85/2006.
Atât recurenții persoane fizice cât și Ministerul Internelor și Reformei Administrative au solicitat respingerea excepției, întrucât neavând abonament la Buletinul procedurilor de insolvență nu au putut lua la cunoștință de hotărârea atacată. Recursurile ar trebui considerate ca fiind declarate în termen întrucât comunicarea făcută printr-o altă modalitate decât cea prevăzută de normele procedurale civile încalcă principiul accesului liber la justiție.
Cu privire la această apărare, curtea constată că, astfel cum a reținut și Curtea Constituțională în considerentele deciziei nr. 1137/ 4 decembrie 2007, Legea nr. 85/2006 instituie măsuri suficiente pentru ca părțile implicate în procedura insolvenței, respectiv debitorii și creditorii, să se bucure de o informare corectă a situației lor juridice, inclusiv prin notificarea deschiderii procedurii potrivit regulilor de drept comun, astfel încât ulterior deschiderii procedurii aceștia să-și poată exercita dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil. Faptul că ulterior deschiderii procedurii insolvenței persoanele notificate vor fi citate și li se vor comunica actele de procedură prin intermediul Buletinului procedurilor de insolvență nu poate fi privit ca aducând atingere dreptului la apărare. Astfel, potrivit art. 126 alin. 2 din Constituție, legiuitorul se bucură de atributul exclusiv de a stabili normele de procedură, putând să instituie prevederi speciale, derogatorii de la dreptul comun, în vederea unor situații specifice. Prevederile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 își găsesc justificarea în specificul procedurii insolvenței, care presupune un număr foarte mare de părți și o mare diversitate de acte procedurale de natură să îngreuneze mult desfășurarea procedurii, și apare ca o măsură specială prin care se asigură soluționarea cu celeritate a cauzelor.
Ca urmare, în baza art. 103 alin. 1 Cod procedură civilă, în conformitate cu care neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea, cele două recursuri urmează a fi respinse, ca tardive.
Prin recursul declarat de creditoarea Marfă B s-a solicitat modificarea sentinței în sensul admiterii contestației formulate de această creditoare la tabelul preliminar al creditorilor.
În motivarea recursului, creditoarea arată că prin declarația de creanță a solicitat înscrierea în tabelul creditorilor cu suma de 15.429.318.820 ROL, având următoarea componență: 15.364.431.689 ROL majorări de întârziere la plata tarifelor de transport, 64.542.131 ROL majorări de întârziere la plata tarifelor de înscriere în parcul Marfă a vagoanelor proprietatea debitoarei, și 345.000 ROL taxe de timbru.
Pentru dovedirea creanței a depus la dosar înscrisurile doveditoare, respectiv: borderourile de calcul ale majorărilor de întârziere, contractele de prestații de transport, contractele de înscriere în parc, extras din Regulamentul de Transport pe și la RT pe CFR; extras din privind cuantumul majorărilor de întârziere, instrumentele de plată a tarifelor care au generat majorările de întârziere.
Administratorul judiciar a acceptat doar o creanță de 487.970.880 ROL, diferența reprezentând penalități de întârziere calculate în baza clauzelor penale, fără însă a prezenta un alt mod de calcul și fără a specifica cărui contract îi sunt aferente majorările de întârziere acceptate.
Prin expertiza efectuată în cauză s-a reținut că suma datorată de către debitoare cu titlu de majorări de întârziere este de 487.970.880 lei, fără a preciza însă căreia din prestațiile efectuate de creditoare îi aparține, pe ce perioadă a fost calculată și fără a justifica de ce este datorată, în condițiile în care nici pentru această sumă nu există facturi emise, iar înscrierile sunt făcute în același cont contabil.
În această situație recurenta nu știe practic ce debit să prin plata sumei acceptate.
Se mai învederează că majorările de întârziere au fost calculate până la data deschiderii procedurii.
Intimații și administratorul judiciar au solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, invocând dispozițiile art. 41 din Legea nr. 85/2006.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs, în raport de probele administrate și de dispozițiile legale în materie, curtea reține următoarele:
Prima instanță a respins contestația cu motivarea că administratorul judiciar în mod corect a recunoscut doar valoarea majorărilor de întârziere stabilite de părți în mod convențional, calculate pentru facturile fiscale rămase în sold și neachitate la data deschiderii procedurii. S-a reținut incidența art. 41 din Legea nr. 85/2006.
Referitor la incidența acestui text de lege, în conformitate cu care "nicio dobândă, majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuială, numite genericaccesorii, nu vor putea fi adăugate creanțelor născute anterior datei deschiderii procedurii", se reține că data la care încetează curgerea dobânzilor, a majorărilor, penalităților și oricăror cheltuieli este data deschiderii procedurii. Având în vedere că majorările de întârziere au fost calculate până la data deschiderii procedurii, pretențiile recurentei nu încalcă dispozițiile art. 41.
Recurenta prezintă însă un calcul unilateral al majorărilor de întârziere, neînsușit de către debitoare și neconfirmat de expertiza contabilă efectuată în cauză. În aceste condiții, creanța nu este lichidă, ca urmare, nu îndeplinește condițiile pentru a fi înscrisă în tabelul de creanțe în cuantumul solicitat de recurentă, ci doar la valoarea la care a fost stabilită de administratorul judiciar în urma verificărilor efectuate.
Afirmația recurentei că nu s-a precizat pentru ce perioadă s-au calculat penalitățile înscrise în tabelul preliminar al creditorilor, urmează a fi înlăturată, având în vedere că la notificarea trimisă de administratorul judiciar privind admiterea în parte a creanței a fost anexat contracalculul efectuat de administratorul judiciar.
Față de aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, urmează a respinge recursul și a menține sentința atacată.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea Marfă împotriva sentinței nr. 789/sind/01.11.2007 pronunțate de judecătorul-sindic în dosarul nr. 449/F/2005 al Tribunalului Brașov, pe care o menține.
Respinge ca tardive recursurile declarate de creditorii Ministerul Internelor și Reformei Administrative și, și împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.04.2008.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
- -
Red.GC/18.04.2008
Dact.LD/22.04.2008/2 ex.
Jud.sindic
Președinte:Gabriela ComșaJudecători:Gabriela Comșa, Laura Fețeanu, Codruța Vodă
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
