Insolventa societati comerciale pe actiuni. Decizia 269/2009. Curtea de Apel Ploiesti

Jurisprudență faliment / procedura insolvenței (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR-

DECIZIA NR. 269

Ședința publică din data de 18 februarie 2009

PREȘEDINTE: Dinu Florentina

JUDECĂTORI: Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu

- - - -

Grefier -

Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de lichidatorul CABINETUL INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ - PENTRU DEBITOAREA SC SA cu sediul în Târgoviște,-,. 1,. AB,. 49, Județ D, și în G,-,. 1,. AB,. 49, Cod poștal -, Județ D, creditoarele S - B, sector 1, Cpt. Av., nr. 50, Cod poștal -, DGFP - Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, Cod poștal -, Județ D, împotriva sentinței nr. 374 din 14 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimata debitoare SC SA cu sediul în G,-,. 1,. AB,. 49, Cod poștal -, Județ D - -, nr. ordine în. Comerțului J-, intimați pârâți domiciliat în B,-,.3,.,.4,.305, Sector 2, domiciliat în B,-,. 18,. B,. 1,. 51, sect. 4, domiciliat în B-,.1, Sector 1, domiciliat în Târgoviște, Calea B,.1,. B,.44,.8, județ D, domiciliat în B,-, Sector 2 și domiciliată în B,-, -.8,.2, Sector 2.

Recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta creditoare DGFP D reprezentată de consilier juridic, intimatul pârât personal și asistat de avocat - din Baroul București, intimații pârâți reprezentat și personal și asistat de avocat din Baroul București, lipsind recurentul lichidator și recurenta creditoare AVAS B, intimata debitoare SC SA și intimații pârâți și -.

Procedura îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că s-a depus la dosar prin intermediul serviciului registraturii cerere de amânare pentru lipsă de apărare din partea intimatei pârâte și întâmpinare din partea intimatului pârât însoțită de copia Hotărârilor nr. 3 și 5 a SC SA.

Avocat pentru intimații pârâți și depune la dosar întâmpinări cu privire la recursurile declarate de lichidatorul judiciar, DGFP D și AVAS Curtea, comunică reprezentantului recurentei creditoare DGFP D copie de pe întâmpinările formulate de intimații, și.

Părțile prezente, prin apărători, arată că nu se opun la cererea de amânare formulată de intimata pârâtă.

Curtea, respinge cererea de amânare formulată de intimata pârâtă, nefiind dovedită în temeiul art. 156.civ.Cod Penal, cauza fiind la al doilea termen de judecată.

Avocat pentru intimații pârâți și invocă excepția lipsei calității procesuale active recurenților creditori AVAS și DGFP D față de cererea de atragere a răspunderii, solicitând respingerea recursurilor ca inadmisibile.

Avocat - pentru intimatul pârât solicită respingerea recursurilor ca inadmisibile, fiind formulate de o persoana fără calitate procesuală activă.

Consilier juridic pentru recurenta creditoare DGFP D, lasă la aprecierea instanței cu privire la excepția invocată.

Curtea constată că recursurile formulate de AVAS și DGFP D critică sentința nu numai cu privire la cererea de atragere a răspunderii ci și cu privire la închiderea procedurii insolvenței, astfel încât nu poate fi respins recursul în întregime ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală activă, aspectele invocate de intimați urmând a fi analizate la momentul analizării pe fond a motivelor de recurs.

Părțile prezente, prin apărători, arată că alte cereri nu mai au de formulat și probe de administrat în cauză. Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri:

Consilier juridic pentru recurenta creditoare DGFP D, pe fondul recursului formulat, cu privire la primul motiv de recurs referitor la atragerea răspunderii civile delictuale în condițiile art. 138 al. 1 din Legea 85/2006, lasă la aprecierea instanței.

Cu privire la al doilea motiv de recurs arată că instanța de fond în mod greșit a dispus închiderea procedurii falimentului, deși societatea debitoare este parte în dosarele aflate pe rolul instanțelor de judecată, dosare din care s-ar putea recupera creanțe ale societății și care ar face obiectul distribuirii către creditori.

Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței și continuarea procedurii până la soluționarea irevocabilă a dosarelor aflate pe rol și în care debitoarea este parte.

Cu privire la recursul declarat de AVAS B și lichidatorul judiciar, solicită admiterea recursurilor așa cum au fost formulate.

Avocat având cuvântul pentru intimații pârâți și arată că în mod corect instanța de fond a dispus închiderea procedurii debitoarei, chiar dacă aceasta mai este parte în litigii de insolvență ale diferiților debitori proprii, întrucât procedura nu putea rămâne deschisă pentru un termen incert și pentru creanțe modice și viitoare care nu prezentau un grad de îndestulare atâta timp cât sunt creanțe chirografare înscrise, în tabelul unor societăți falite care nu au un activ care să acopere pasivul societății.

Solicită respingerea recursului declarat de creditoarea D și AVAS B, sub acest aspect.

Cu privire la recursul declarat de lichidator arată că criticile sunt nefondate, instanța de fond a apreciat corect că excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune invocată de pârâtul, este un mijloc procedural de apărare, pe care l-a analizat împreună cu ansamblul materialului probator administrat în cauză.

Astfel că faptele ce i se imputau se situează la nivelul anilor 1995 - 1998 în condițiile în care în 2001 mandatul de administrator a încetat, fiind descărcat de gestiune, perioadă de timp mai mare de 3 ani, până la data deschiderii procedurii în 2004, sarcina probei revenea lichidatorului judiciar potrivit art. 1169 cod civil, intimatul pârât probând nevinovăția în producerea stării de insolvență a societății debitoare.

Cu privire la criticile aduse intimatului sunt nefondate, recurentul a înțeles greșit intervenția prescripției extinctive, judecătorul fondului a constatat că a intervenit prescripția dreptului de a cere executarea silită, sumele datorate fiind din anul 2000.

Cu privire la atragerea răspunderii civile delictuale în ceea ce-l privește pe intimatul, instanța de fond a reținut în mod corect și legal că suma de 928.917 lei reprezintă contravaloarea facturilor emise pentru livrarea de produse finite în anul 2000, neachitate de SC SRL, aceasta sumă a fost acoperită prin compensare și novație. Solicită respingerea recursului lichidatorului, ca nefondat.

Nu solicită cheltuieli de judecată.

Avocat - pentru intimatul pârât arată că soluția instanței de fond este legală și temeinică, iar cu privire la prima critică din recursul declarat de creditoarea DGFP D lasă la aprecierea instanței, iar în ceea ce privește modalitatea de a soluționare de către judecătorul sindic a cererii de atragere a răspunderii formulată de lichidator în temeiul art. 138 din Legea insolvenței, solicită respingerea recursului ca nefondat.

Învederează că nu există fapta ilicită a intimatului pârât, toate debitele pretinse au fost acumulate de debitoare anterior desemnării acestuia în calitate de Președinte al Consiliului de Administrație, astfel că neexistând faptă ilicită, nu există nici legătură de cauzalitate și nici culpă care să fi condus debitoarea la starea de insolvență.

Toate sumele încasate, cu titlu de comision, au rezultat din acte/înscrisuri încheiate între părți și necontestate în nici un fel de către acestea, intimatul nu a făcut acte de comerț în interes personal sub acoperirea falitei, nu au fost încasate de acesta, în nume personal, ci de societățile profesionale reprezentate de intimatul pârât. Plata unor indemnizații peste cuantumul stabilit în AGA nu-i poate fi imputată, nefiind determinată de fapta sa.

Solicită respingerea recursurilor ca nefondate, depunând la dosar note scrise.

Nu solicită cheltuieli de judecată.

CURTEA

Asupra recursurilor de față, reține următoarele: La data de 5 iunie 2007, lichidatorul judiciar al debitoarei G, Cabinetul individual de insolvență, în conformitate cu prevederile Legii nr.85/2006-privind procedura insolvenței, ca urmare a analizei documentelor existente în arhiva societății, a concluziilor formulate de expertiza judiciar-contabilă și suplimentului de expertiză, la solicitarea comitetului creditorilor G, a formulat cerere de atragere a răspunderii membrilor organelor de conducere ale SC SA G, respectiv a numiților:, și.

Prin cererea formulată lichidatorul solicită ca în baza materialului documentar administrat în dosarul cauzei, să se dispună în temeiul prevederilor art. 138 lit. a-d, reținerea în sarcina membrilor organelor de conducere ai SC SA G, respectiv a pârâților, suma de 13.573.306,65 lei ron, reprezentând o parte din pasivul debitoarei, astfel: în sarcina dlui -președinte al CA al SC SA G, suma de 12.129.766,10 lei, compusă din: suma de 11.937.705,8 lei reprezentând credite bancare acordate în anul 1995, de către BCR sector 1 B, firmei SC SA reprezentată de către dl, în calitate de președinte și acționar majoritar al acesteia, credit garantat cu garanții imobiliare și gajuri constituite pe bunuri aflate în patrimoniul SC SA G, suma de care SC SA G nu a beneficiat sub nici o formă, singurul beneficiar al creditului fiind SC SA B; suma de 175.492,8 lei, reprezentând c/val livrărilor de produse finite ale SC SA G, către SC SA B în anul 2000; suma de 16.567,50 lei, reprezentând TVA, dobânzi și penalități aferente c/v produselor finite livrate din stoc, fără documente legale, către SC SA.

S-a menționat că această sumă a fost înscrisă în tabelul definitiv consolidat al creditorilor SC SA G, de către BCR sector 1 B, în calitate de creditor deținând o creanță considerată a fi garantată cu bunuri din patrimoniul SC SA în sumă de 11.597.987,62 lei ron, din care s-a achitat către acest creditor, în cursul procedurii de faliment, în baza planurilor de distribuire, suma de 1.355.505,16 lei ron, obținută din vânzarea activelor ipotecate și a mijloacelor fixe gajate în favoarea BCR sector 1

În motivarea cererii lichidatorul judiciar a arătat că SC SA B(reprezentată de dl. -președinte al CA și acționar majoritar al acesteia), a beneficiat de credite bancare în sumă de 8.919.466 USD de la BCR sect. 1 B, prin ipotecarea și gajarea patrimoniului SC SA, anterior cumpărării pachetului majoritar de acțiuni, fără aprobarea AGA SC SA Contractele de garanții imobiliare și gaj au fost încheiate în anul 1995, fiind reactualizate în timpul mandatului de președinte al CA al SC SA al d-lui, care avea în același timp și calitatea de reprezentant al acționarului majoritar în AGA SC SA, societate care a cumpărat pachetul majoritar de acțiuni al SC SA G-în anul 1998. Prin contractul de garanție imobiliară nr.437/21.12.1998, s-au preluat în garanție bunurile din contractul nr.5869/25.10.1995.

Prin contractul de cauțiune nr.437/21.12.1998, SC SA G-garant ipotecar cu calitatea de fidejusor, s-a obligat să garanteze în solidar cu SC SA (acționar majoritar la această dată la SC SA G) obligațiile ce rezultau din acordul de garanție nr. 156/25.10.1995 și din contractul nr.5569/27.10.1995, pentru avalizarea biletelor la ordin emise de BCR pentru creditul de 8.919.466 USD, acordat în anul 1995, către SC SA, înaintea cumpărării pachetului majoritar de acțiuni de la SC SA G de către SC SA.

Fostul președinte al CA al SC SA G-dl, acționar majoritar și la SC SA, în timpul mandatului său a facilitat întocmirea de acte de comerț între SC SA și acționarul majoritar SC SA.

Prin procesul verbal de control fiscal din 30.06.2005, s-au calculat în răspunderea SC SA obligații de plată suplimentare cu titlu de TVA, dobânzi și penalități aferente în sumă de 16.567,50 lei ron (raport expertiză contabilă 02.02.2007, pag.6 și procesul verbal de control fiscal din 30.06.2005-fila 5.

Urmare acțiunilor pârâtului a fost blocat accesul debitorului la credite bancare și, în plus, debitorul a răspuns cu patrimoniul său pentru creditele dobândite de către SC SA înainte de achiziționarea pachetului majoritar de acțiuni, fapta pârâtului încadrându-se în prevederile art.138 lit.a pentru creanța cu care BCR a fost înscrisă în tabelul creditorilor de 11.937.705,86 lei. A doua faptă reținută în sarcina acestuia vizează suma de 175.492,8 lei cval. livrărilor de produse primite ale debitorului către SC SA în anul 2000. treia sumă de 16.567,5 lei constituie TVA, dobânzi și penalități aferente contravaloarea produselor finite livrate din stoc fără documente legale către SC SA, faptă ce se încadrează în prevederile art.138 lit.

În sarcina dlui membru în CA al SC SA G, s-
reținut suma de 928.917 lei, reprezentând c/val, a 4 facturi emise pentru livrarea de
produse finite în anul 2000, neachitate de firma beneficiară SC, al cărei
acționar era dl, care îndeplinea și funcția de membru al CA la SC
SA

Ca motivare se arată că dl -membru al CA alături de președintele CA - dl, a facilitat încheierea de contracte comerciale cu SC, în urma cărora la data preluării mandatului de către noul CA al SC SA G(16.03.2001), SC B avea de plată către SC SA G, suma de 928.917,01 lei ron, suma neachitată până în prezent. Se mai precizează faptul că atât SC SA cât și SC, în timpul derulării contractelor cu SC SA, se aflau în procedura de faliment.

Urmare acestei fapte debitorul a fost lipsit de disponibilități bănești semnificative la nivelul anului 2000, fapta pârâtului încadrându-se în prevederile art.138 lit.

Prin aceeași cerere lichidatorul judiciar a solicitat răspundere solidară a d-lui
, pentru următoarele sume:

a)Răspundere solidară cu fostul președinte al Consiliului de administrație-dl, pentru suma de 12.129.766,10 lei, reprezentând credite bancare în sumă de
11.937.705,8 lei, acordate de BCR Sector 1 B firmei SC SA B, garantate cu bunuri mobile și imobile ale SC SA G, c/val produse finite ale SC SA G în valoare de 175.492,8 lei neachitate de SC SA B și suma de 16.567,50, reprezentând TVA, dobândă și penalitate aferentă c/val produse finite livrate fără documente către SC SA;

b)Răspundere solidară cu fostul membru CA-, pentru suma de
928.917 lei, reprezentând neplata produselor livrate de SC SA către SC

În motivarea acestei cereri se arată că dl., la data preluării mandatului de președinte al CA (16.03.2001) a îndeplinit concomitent următoarele funcții: președinte al CA al SC SA G în perioada 16.03.2001-31.10.2004; reprezentant al acționarului majoritar SC SA B în Adunarea generală a acționarilor SC SA G,lichidator judiciar al SC SA Se mai învederează că, deși reprezentantul Oltenia în Adunarea generală a acționarilor SC SA G din data de 12.04.2001, a solicitat declanșarea acțiunii în răspunderea fostului CA al SC SA G pentru proasta administrare și păgubirea societății, urmare a votului negativ dat de către d-1 în calitate de reprezentant al acționarului majoritar SC SA, nu s-a început procedura de stabilire a răspunderii organelor de conducere în funcție până la data de 16.03.2001.

În condițiile în care s-ar fi declanșat acțiunea de stabilire a răspunderii organelor de conducere, societatea putea urmări foștii membrii ai CA, în averea acestora și a societăților pe care le dețineau, pentru recuperarea prejudiciilor în sumă de 13.058.683,10 lei, produsă SC SA

Declanșarea acțiunii în răspundere solicitată de către reprezentantul Oltenia în AGA din 12.04.2001, convocată pentru aprobarea bilanțului contabil încheiat la 31.12.2000, era motivată de următoarele aspecte: societatea evidenția în registrele oficiale pierdere în sumă de 2.496.214,4 lei ron, semnificativă față de capitalul social subscris și vărsat; datorii la bugetele de stat în sumă de 4.428.020,9 lei ron; împrumuturi bancare neachitate și dobânzi în sumă de 898.048,5 lei ron; alte datorii în sumă de 1.593.958 lei ron; stocuri imobilizate la producție în curs de execuție în sumă de 967.980,5 lei ron; în mandatul celor 2 membri ai A, și au fost făcute acte de comerț cu firmele proprii, în condițiile în care cele două societăți, SC SA și SC se aflau deja în procedura de faliment, încă din anul 1999(dosarul nr.4064/F/1999 și 3183/F/1999- Tribunalul București ).

Expertiza contabilă a constatat că la preluarea mandatului de către noul CA (16.03.2001), SC SA se afla deja în situația prevăzută de art.152 si 153, din Legea 31/1990, privind societățile comerciale(republicată), în vigoare la acea dată, pierderea de capital, blocarea accesului la credite și intrarea în incapacitate de plată prin neachitarea datoriilor curente și restanțe impunând convocarea Adunării generale extraordinare a acționarilor pentru reconstituirea capitalului sau dizolvarea societății în termenele prevăzute de lege.

Societatea a continuat activitatea fără măsuri concrete de restructurare sau de asigurare prin măsuri manageriale a veniturilor necesare realizării echilibrului financiar și posibilității de achitare a datoriilor restante și curente, precum și fără îndeplinirea obligațiilor prevăzute de art.223 alin.3, din Legea nr.31/1990(republicată)- privind societățile comerciale, de dizolvare în cazul nereîntregirii capitalului social în termenul prevăzut de aceasta.

În drept, fapta se încadrează în prevederile art.138 lit.c din Legea 85/2006-privind procedura insolvenței.

În sarcina pârâtului, președinte al CA, reprezentant al acționarului majoritar în AGA și lichidator judiciar al SC SA, a fost reținută și suma de 499.873,55 lei, compusă din: 192.460,10, reprezentând comisionul de 10% încasat pentru recuperarea unor creanțe de la SC EXPORT SA B, SC - SRL B, B și pentru stingerea prin compensare a unei părți din debitul datorat de B către SC SA G, prin încheierea unor contracte de comision între SC SA și firmele:Cabinet expert tehnic și SC SRL, reprezentate de dl., care avea și calitatea de președinte CA al SC SA, reprezentant al acționarului majoritar SC SA în AGA și lichidator judiciar al acesteia(anexa 3, raport expertiză 02.02.07, proces verbal control fiscal din 16.11.2005);

În motivarea acestei cereri se menționează că la solicitarea organelor de politie, inspectorii fiscali din cadrul DGFP D au întocmit procesul verbal de control din data de 16.11.2005, cu următoarele constatări: în baza contractului nr. 1/27.12.2001, dl. dipl. ec. a încasat de la SC SA sume importante de bani cu titlu de comision, cu motivația sprijinirii societății la încasarea creanțelor restante și curente, în condițiile în care astfel de activități intrau în responsabilitatea președintelui și a membrilor CA(de administrare a patrimoniului în conformitate cu prevederile Legii 31/1990, republicată), după cum urmează:

-suma de 80.386,69 lei ron, a fost încasată în baza facturii -/14.02.2002, cu explicația: "comision 10% din suma datorată de SC EXPORT SA B, în litigiu la Tribunalul București -dosar 6206/2001", dosar în care dl. fusese desemnat de instanța și administrator judiciar al SC EXPORT SA B, prin încheierea din 17.01.2002. în calitate de administrator judiciar al SC EXPORT SA, dl. era retribuit pentru astfel de activități, potrivit încheierii de ședința, cu indemnizație de administrator plătită de către SC EXPORT SA.

- suma de 41.793,78 lei ron, a fost încasată de SC, reprezentată de dl., de la SC SA-cu titlu de comision 10%
pentru sprijinul acordat la încasarea creanței de 417.937,80 lei ron, tot de la. EXPORT SA B, in baza facturii nr.-(fară data, pag.8, din raportul de expertiză din 02.02.2007).Baza legală invocată a constituit-o actul adițional la contractul de prestări nr. l/27.12.2001(contractul de comision), prin care prestatorul CABINET EXPERT TEHNIC se înlocuiește cu SC SRL, cu sediul social la aceeași adresa unde funcționa și Cabinetul expert tehnic Constanton.

- suma de 22.339,85 lei ron, încasată de SC SRL în
baza facturii nr.-/fară data, cu titlu de comision datorat pentru încasarea creanțelor de la SC EXPORT SA, SC SRL și SA B - conform contractului nr. 1/27.12.2001, act adițional nr.3/17.02.2003(pag.9 din raportul de expertiză din 02.02.2007).

- suma de 20.420,40 lei ron, comision încasat în baza facturii nr.-/06.02.2003, pentru stingerea prin compensare a unei părții din debitul datorat de SC B, în sumă de 68.992,75 lei ron și pentru sprijinul acordat în recuperarea debitului datorat de SC SA B, în sumă de 80.094,61 lei ron (facturile - si -/12.2002, comisioane achitate de SC SA la 16.01.2002 și 21.03.2002).

- suma de 27.519,37 lei ron, sumă încasată de SC
SRL la 07.07.2003, în baza facturii nr.-(fară data), baza legală invocată fiind actul adițional nr.3-4, la contractul de prestări servicii din 27.12.2001, comision pentru încasarea avansului ce urma a fi plătit de SC EXPORT SA B, potrivit prevederilor contractului 40/-/E din 21.11.2002, întocmit cu SC SA, pentru livrarea produselor pe relația (raportul de expertiză contabilă judiciară din 02.02.2007, proces verbal de control al DGFP D din 16.11.2005, întocmit la solicitarea organelor de politie, respectiv, 194.513,45 lei, reprezentând impozite nereținute la sursa pentru sumele încasate cu titlu de indemnizație președinte CA de către dl. și majorări și penalități de întârziere, suma inclusă în creanța DGFP D înscrisă la masa credală.

Cererea lichidatorului judiciar a fost formulată având în vedere următoarele motive; Prin procesul verbal din 30.06.2005, organele de control fiscal au constatat că pentru indemnizațiile cuvenite d-lui în calitate de președinte CA, în sumă de 302.100 lei, nu s-a reținut la sursa de către plătitoare (SC SA) impozitul în sumă de 106.484,55 lei ron și CASS în sumă de 20.157 lei ron, cu încălcarea prevederilor art.ll, din Legea 87/1994-privind evaziunea fiscală și art.23, din OG 73/1999-privind impozitul pe venit, Legea nr.l45/1997-privind asigurările sociale de sănătate, art.51, alin.2, lit.a, din OUG 150/2002-privind organizarea și funcționarea sistemului de asigurări sociale de sănătate.

Pentru aceste considerente, organele de inspecție fiscală au calculat în responsabilitatea SC SA: majorări și penalități de întârziere pentru nereținerea și neachitarea impozitului în sumă de 56.962,37 lei ron, în conformitate cu prevederile OG 11/1996-privind executarea creanțelor bugetare și OG 61/2002-privind colectarea creanțelor bugetare(pag.8, din procesul verbal de control și anexa 16);majorări și penalități de întârziere pentru nereținerea și neachitarea CASS în sumă de 10.909,54 lei (pag. 10 și anexa 3 la PVC).

Din actele examinate, s-a constatat existența dispoziției scrise din 23.03.2001, a d-lui de a nu i se reține impozitul, fapt consemnat pe copia certificatului de înregistrare fiscală al Cabinetului expert tehnic, înregistrat sub nr. -/28.06.2000 MF (pag.5-6, sinteza constatări raport de expertiză 02.02.2007 și supliment din data de 14.05.2007).

În drept, fapta se încadrează în prevederile art.138 lit. a din Legea 85/2006-privind procedura insolvenței. Astfel, suma de 112.900 lei, reprezentând plăți efective peste drepturile aprobate de AGA cu titlul de indemnizație președinte CA pe perioada 01.03.2001-31.10.2004.

S-a arătat că la începutul mandatului CA, AGA SC SA G din 16.03.2001, prin Hotărârea nr.3 (fila 6, din procesul verbal de ședință) a stabilit ca indemnizațiile membrilor CA să fie în cuantum de 80% pentru președintele CA și 20% pentru membri și cenzori, din salariul de încadrare al directorului general. Sumele cuvenite pentru perioada martie 2001-octombrie 2004, cu titlu de indemnizații erau: indemnizație cuvenită 189.200 lei ron brut; suma plătită prin instrumente de plată bancare 302.100 lei ron; rezultă plați făcute în plus 112.900 lei ron (sinteza raport expertiza din 14.05.2007-pag.5-6 și raport de expertiză 02.02.2007).

În sarcina dlui -membru CA al SC SA G, a fost reținută suma de 7.500 lei, încasată în plus în perioada martie 2001 - octombrie 2004, cu titlu de Indemnizație membru CA, în neconcordanță cu Hotărârea nr.3 a CA din 16.03.2001.

La începutul mandatului CA, AGA din 16.03.2001, prin Hotărârea nr.3 (fila 6, din procesul verbal de ședință) a stabilit ca indemnizațiile membrilor CA să fie în cuantum de 80% pentru președintele CA și 20% pentru membrii și cenzori, din salariul de încadrare al directorului general.

Pe cale de consecință, sumele cuvenite pentru perioada martie 2001-octombrie 2004, cu titlu de indemnizații erau: membru CA: indemnizație cuvenită 47.300 lei ron; suma achitată 54.800 lei ron; plăți făcute în plus 7.500 lei ron. n drept, fapta se încadrează în prevederile art.138 lit.c din Legea 85/2006-privind procedura insolvenței.

În sarcina dlui, membru CA, s-a reținut suma de 2.450 lei încasată în plus în perioada martie 2001 - martie 2002, cu titlu de indemnizație membra CA, în neconcordanță cu Hotărârea nr.3 a CA din 16.03.2001.

La formularea acestei cereri lichidatorul a avut în vedere că la începutul mandatului CA, AGA din 16.03.2001, prin Hotărârea nr.3 (fila 6, din procesul verbal de ședință) a stabilit ca îndemnizațiile membrilor CA să fie în cuantum de 80% pentru președintele CA și 20% pentru membrii și cenzori, din salariul de încadrare al directorului general.

În sarcina d-nei membru al CA, s-a reținut suma de 4.800 lei încasată în plus în perioada martie 2002-octombrie 2004, cu titlu de îndemnizație membru CA, în neconcordanță cu Hotărârea nr.3 a CA din 16.03.2001.

Cererea lichidatorului judiciar a fost formulată întrucât la începerea mandatului CA, AGA din 16.03.2001, prin Hotărârea nr.3 (fila 6, din procesul verbal de ședință) a stabilit ca îndemnizațiile membrilor CA să fie în cuantum de 80% pentru președintele CA și 20% pentru membrii și cenzori, din salariul de încadrare al directorului general.

Raportul de expertiză contabilă întocmit la 02.02.2007, precum și suplimentul la raportul de expertiză întocmit la data de 14.05.2007, la solicitarea lichidatorului judiciar a mai adus în observație faptul că la propunerea dl. dipl. ec., președinte CA al SC SA și reprezentant al acționarului majoritar al SC SA B, făcută în Adunarea generală ordinară din 27.03.2002, ca urmare a revocării din funcția de membru CA a d-lui, s-a hotărât prin votul majoritar al acestuia, numirea d-nei, ca membru CA.

Motivarea lichidatorului judiciar pentru solicitarea atragerii răspunderii pârâtului, argumentat de faptul că AGA din 12.04.2001 nu a aprobat propunerea reprezentantului Oltenia de declanșare a acțiunii în răspundere a foștilor administratori, este nefondată. Astfel, această propunere nu putea fi aprobată de AGA din 12.04.2001 întrucât, pe de o parte propunerea nu se afla pe ordinea de zi a acestei adunări, iar, pe de altă parte, cererea de declanșare a răspunderii foștilor administratori, respectiv și, nu era probată. Un alt argument îl constituie admiterea planului de reorganizare a activității debitorului prin sentința nr. 182/23.11.2004, situație ce exclude în totalitate, atragerea răspunderii administratorilor întemeiat pe dispozițiile art.138 lit. la momentul desemnării acestuia în calitate de președinte al CA SC SA, aceasta avea o situație financiară grea însă nu se afla în stare de insolvență iminentă, fapt apreciat, în consecință atât de lichidatorul judiciar al SC SA cât și de judecătorul sindic, care au apreciat că situația economică a societății se poate redresa, admițând planul de reorganizare.

În ce privește răspunderea pârâtului pentru sumele reprezentând comision încasat pentru recuperarea unor creanțe se solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive întrucât toate aceste sume au fost încasate de către societăți profesionale ce desfășurau activitate de consultanță economico financiară, respectiv Cabinet Expert Tehnic și apoi SC SRL și nu de către persoana fizică.

Față de fondul cererii se solicită respingerea acțiunii ca nefondate întrucât nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii speciale consacrată de art.138 din Legea 85/2006 coroborat cu art.998-999 Cod civil. Pentru răspunderea solidară cu cei doi foști administratori se susține că nu există faptă ilicită a pârâtului, legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și nici culpa acestuia. Pentru suma încasată cu titlu de comision precum și cea cu titlu de indemnizație președinte CA se susține că au rezultat din înscrisuri încheiate între părți și necontestate în nici un fel de către acesta. Contractul și actele adiționale în baza cărora s-a încasat comision au fost încheiate la solicitarea conducerii executive a debitoarei, așa cum rezultă din raportul de expertiză contabilă nr. 1182/27.06.2005 întocmit de expert Gh.

Pârâtul a formulat la rândul său întâmpinare(. 14 fila 3844) prin care a solicitat respingerea cererii ca netemeinică și vădit nefondată.

A invocat în primul rând excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune întrucât faptele care i se impută se circumscriu anilor 1995 și 1998 când debitoarea a preschimbat contractele de garanție imobiliară, respectiv prin contractul nr.437/21.12.1998 s-au preluat în garanție bunurile din contractul nr. 5869/25.10.1995, iar prin contractul de cauțiune nr.437a/21.12.1998 debitoarea a reconfirmat obligațiile asumate prin acordul de garanție nr. 156/25.10.1995. Și în ce privește datoria comercială a societății partener în afaceri din anul 2000 este apreciată ca prescrisă conform dispozițiilor din Decretul 167/1958.

Față de data de 16.03.2001, când i-a încetat mandatul de administrator fiind descărcat de gestiune coroborat cu hotărârea de deschidere a procedurii insolvenței din 27.07.2004, pârâtul apreciază că acțiunea formulată împotriva sa este tardivă, cu atât mai mult cu cât din raportul de expertiză contabilă depus la dosarul cauzei la 14.12.2004 nu rezultă că într-o perioadă anterioară de 3 ani datei deschiderii procedurii acesta ar fi intervenit direct sau indirect în administrarea societății.

Pe fondul cauzei se arată că la 1.09.1995 s-a încheiat între debitoare și SC SA, cu avizul favorabil al FPS, un contract de asociere în participațiune care avea drept scop realizarea unei producții cu rezultate economico financiare care urmau să se reflecte mai ales în patrimoniul debitoarei. Contractele de garanție imobiliară nu au fost încheiate de pârât nici în nume propriu și nici în calitate de reprezentant al societății debitoare. Utilajele achiziționate de cu sumele creditate de BCR au fost montate direct la societatea debitoare intrând în patrimoniul acesteia ca aport investițional la capitalul social a! acționarului majoritar.

Pentru creanța nerecuperată de la SA se contestă că pârâtul ar fi fost acționarul majoritar al acestei societăți și, se invocă faptul că a fost cercetat penal pentru aceste fapte, finalizată printr-o ordonanță de scoatere de sub urmărire penală. Cât privește suma de 16.567,5 lei reprezentând obligații bugetare, pârâtul susține că nu se face vinovat de nevirarea la bugetul statului în condițiile în care debitoarea avea de achitat creanțe privilegiate rezultate din salarii.

Prin încheierea din 6.11.2007 (. 14 fila 3879), în temeiul art. 137 alin. 2 Cod procedură civilă au fost unite cu fondul atât excepțiile invocate de pârâți prin întâmpinări cât și cele susținute oral în această ședință publică. De asemenea s-au admis probele cu înscrisuri, interogatorii și expertiză în specialitatea contabilitate.

S-au depus la dosar de către hotărârile AGA nr.3/2001, 3,5 și 7/2002; de către, raportul de expertiză contabilă judiciară întocmit de expert, în dosarul nr. 1524/P/2004/IPJ

(. 14 fila 3923) a depus o cerere prin care susține că termenul general de prescripție extinctivă a expirat, în februarie 2005, în ceea ce-l privește. Aduce critici modului în care și-a desfășurat activitatea comisia de cenzori ce avea obligația să verifice plățile efectuate pentru membrii consiliului de administrație precum și a modului în care a desfășurat activitatea de conducere a societății.

După analizarea actelor și lucrărilor dosarului, Tribunalul Dâmbovițaa pronunțat sentința nr. 374 din 14.10.2008 prin care respins cererea formulată de lichidatorul judiciar Cabinet Individual de insolvență, pentru debitoarea SC SA, de atragere a răspunderii patrimoniale a pârâților:, și și în temeiul art. 132 alin.2 din Legea privind procedura insolvenței, a ispus închiderea procedurii falimentului debitorului SC SA și a ispus radierea debitorului din registrul comerțului și a descărcat pe lichidator de orice îndatoriri și responsabilități, cu excepția litigiilor ce fac obiectul dosarelor nr- a Judecătoriei Galați; nr.l050/F/2004 al Tribunalului București; nr- al Tribunalului Neamț; nr- al Tribunalului Hunedoara, nr.504/F/2004 al Tribunalului Gorj; hr.456/F/2004 al Tribunalului Gorj, nr.5918/F/2000 al Tribunalului Bacău și nr- al Tribunalului București, pentru care lichidatorul judiciar va continua să reprezinte debitorul, să inițieze și să susțină eventualele căi de atac, procedurile de recuperare a sumelor obținute și distribuirea acestora conform tabelului definitiv consolidat și s-a ispus notificarea prezentei sentințe debitorului, creditorului, administratorului special, Direcției Teritoriale a Finanțelor Publice, Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, pentru efectuarea mențiunilor de închidere a procedurii și de radiere, precum și publicarea prin Buletinul procedurilor de insolvență.

Pentru a pronunța această soluție, judecătorul sindic constată că cererea de atragere a răspunderii patrimoniale este compusă din mai multe capete de cerere, sumele pretinse pentru fiecare din pârâți, provenind din operațiuni comerciale distincte. în aceste condiții excepțiile invocate de către pârâți, astfel cum au fost enunțate mai sus, și pentru care judecătorul sindic a dispus în temeiul art. 137 din Codul d e procedură civilă, prin încheierea din 6. 2007, vor fi considerate ca reprezentând mijloace de apărare ale pârâților.

În consecință, față de considerentele ce se vor arăta în continuare, judecătorul sindic a respins cererea de atragere a răspunderii patrimoniale, în totalitate, urmând ca excepțiile să fie analizate împreună cu ansamblul materialului probator administrat în cauză.

Față de cererea formulată împotriva pârâtului, pentru suma în cuantum de 11.937.705,8 precizată la pct.l lit.a din acțiune, se reține că aceasta reprezintă credite bancare acordate în anul 1995 de către BCR Sector 1 B firmei SC SA, reprezentată de către în calitate de președinte și acționar.

Deschiderea procedurii de insolvență s-a făcut de către judecătorul sindic prin sentința pronunțată la 27.07.2004, la un interval de timp mai mare de 3 ani, calculat de la momentul la care mandatul de administrator al pârâtului a încetat fiind descărcat de gestiune.

Într-adevăr din rapoartele de expertiză efectuate în cauză anterior formulării cererii de atragere de către experți și, existente la dosar precum și din raportul de expertiză suplimentar întocmit de expertul consilier, coroborate cu rapoartele lichidatorului judiciar se constată că creditele bancare acordate în 1995 în valoare de 11.937.705,8 lei, urmare a reînnoirii contractelor de garanție imobiliare, au afectat activitatea debitoarei și în final la intrarea acesteia în stare de insolvență. Aceasta însă s-a realizat pe o perioadă de 3 ani, interval în care utilajele cumpărate cu aceste credite garantate parțial de debitoare au intrat efectiv în patrimoniul debitoarei, existând de fiecare dată acordul băncii pentru schimbarea contractelor de garanție.

Pentru suma de la pct. 1 lit. b, în cuantum de 175.492,8 lei, reprezentând contravaloarea livrărilor de produse finite ale debitoarei către SC SA B în anul 2000, s-a constat că din raportul de expertiză contabilă judiciară întocmit de expertul desemnat de instanță, ( voi. 14 fila 4013) rezultă la răspunsul nr.7 că între părți s-au derulat în perioada 1995-2001 operațiuni economice ce au avut la bază atât contractul de comision nr. 187/19.04.1999 cât și comenzi reciproce și nu s-au constatat plăți în plus efectuate între părți ci numai decontări în limita și în baza facturilor emise reciproc. Este contrazisă concluzia organului de control care a constatat prin procesul verbal nr.3698/30.06.2005 o lipsă la gestiunea de produse finite, concluzie însușită de lichidatorul judiciar și de experții săi consilieri, întrucât lipsa constatată cu ocazia inventarierii nu poate fi echivalată cu marfa plecată la SC SA în condițiile în care nu au fost identificate nici un fel de documente din care să rezulte transferul acestor produse din patrimoniul debitoarei în cel al SC SA. De altfel, în acest sens pârâtul a fost cercetat penal, cercetare finalizată cu scoaterea de sub urmărire penală, prin ordonanța Parchetului de pe lână Tribunalul Dâmbovița, pronunțată în dosarul nr.866/P/2005 ( filele 3518-3519, voi. 13).

Dincolo de aceste aspecte ce vizează fondul cererii, judecătorul sindic a considerat că sunt valabile considerentele exprimate la capătul de cerere prezentat anterior, în sensul că a intervenit prescripția dreptului la acțiune formulată împotriva pârâtului, faptele imputate fiind săvârșite în anul 2000, cu mai mult de 3 ani anterior deschiderii procedurii, respectiv 27.07.2004, motiv pentru care s-a respins acest capăt de cerere vizând suma de la punctul 1 lit. b, de 175.492,8 lei.

S-a mai reținut la pct.1 lit. c în sarcina pârâtului o sumă de 16.567,5 lei, reprezentând TVA, dobânzi și penalități aferente contravalorii produselor finite livrate din stoc, fără documente legale către SC SA. Această sumă reprezintă obligații bugetare, în sarcina societăților comerciale, pentru care nu se poate reține vinovăția pârâtului ca persoană fizică. De altfel aceste sume sunt aferente produselor prezentate la pct. 1 lit.b și, având un caracter accesoriu asupra acestora, sunt valabile considerentele exprimate mai sus, în sensul respingerii cererii, inclusiv cu referire la incidența prescrierii dreptului la acțiune.

La punctul 2 s-a reținut în sarcina pârâtului membru în CA al SC SA G, suma de 928.917 lei, reprezentând c/val, a 4 facturi emise pentru livrarea de produse finite în anul 2000, neachitate de firma beneficiară SC, al cărei acționar era dl, care îndeplinea și funcția de membru al CA la SC SA

Această operațiune a fost analizată de către expertul contabil desemnat de către judecătorul sindic, fila 4025 și s-a reținut că suma de 928.917 lei reprezintă contravaloarea facturilor emise pentru livrarea de produse finite în anul 2000, neachitate de SC SRL.

Din documentele aflate în arhiva debitoarei, experții au identificat faptul că pentru stingerea acestei datorii au fost efectuate mai multe plăți și compensări între debitoare, SC SRL și SC SRL, aceasta din urmă în calitate de debitor al SC SRL. Experții au concluzionat că valoarea debitului reclamat firmei SC SRL trebuie diminuat cu suma de 214.969,08 lei reprezentând sume achitate sau compensate prin SC SRL, precum și valoarea mașinilor și utilajelor lăsate de către SC SRL în custodia debitoarei în vederea valorificării acestora.

S-a mai reținut în raportul de expertiză că nu au fost operate în evidența contabilă a debitoarei, operațiunile înscrise în procesul verbal din 15.05.2000 și nici sumele efectiv încasate ceea ce pune sub semnul întrebării valoarea debitului înregistrat în sarcina SC SRL, cu atât mai mult cu cât valoarea recuperată la valorificarea mașinilor și utilajelor lăsate în custodie ar fi putut conduce la diminuarea or stingerea datoriei SC SRL față de debitoare.

Chiar și în condițiile în care pârâtul deține într-adevăr această dublă calitate de reprezentant al ambelor societăți, în condițiile în care SC SA a acceptat primirea mai multor mașini și utilaje, pentru stingerea datoriei nu se mai poate reține că aceasta ar constitui o faptă care să intre sub incidența art.138 lit.

Pentru aceste considerente și față de faptul că și în această cauză a intervenit prescripția dreptului de a cere executarea silită, sumele datorate fiind din anul 2000, judecătorul sindic a respins și acest capăt de cerere.

La punctul 3 s-a solicitat atragerea răspunderii solidare a pârâtului cu pentru toate sumele de la pct.1, în valoare totală de 12.129.766,1 lei, precum și cu pârâtul, pentru suma de 928.917 lei de la pct.2.

Această sumă este imputată pârâtului întrucât după 16.03.2001 când a preluat mandatul de președinte al CA a îndeplinit concomitent mai multe funcții, reprezentant al acționarului majoritar SC SA, în adunarea generală a acționarilor SC SA și lichidator judiciar al SC SA. Se impută pârâtului faptul că în AGA din data de 12.04.2001, deși reprezentantul Oltenia a solicitat declanșarea acțiunii în răspunderea fostului CA al SC SA G, pentru proasta administrare și păgubire a societății, urmare a votului negativ dat de către nu s-a început procedura de stabilire a răspunderii organelor de conducere până la data de 16.03.2001. Debitele au fost acumulate de debitoare anterior desemnării pârâtului în calitate de președinte al consiliului de administrație și nu se poate constata existența unei legături de cauzalitate în sensul pretins de disp. art.138 între fapta pârâtului și prejudiciul creat de și.

Pe de altă parte, propunerea reprezentantului Oltenia așa cum rezultă din procesul verbal al ședinței din 12.04.2001 nu se afla pe ordinea de zi a acestei adunări, iar cererea nu a fost motivată sau probată conform cerințelor.31/1990.

Dincolo de acest aspect, modul în care pârâtul și-a exercitat dreptul de vot în acea adunare, în calitate de reprezentant al acționarului majoritar, nu-i poate fi imputat decât prin raportare la dispozițiile Legii nr.31/1990. Această lege prevede mai multe modalități prin care creditorii prejudiciați puteau să solicite atragerea răspunderii administratorilor societății, respectiv art.72-73, 152-153 din această lege, cu modificările succesive. O simplă manifestare de voință a unui reprezentant al creditorilor, respectiv cel al Oltenia, formulată oral și neurmată de alte cereri, chiar și în condițiile admiterii unei astfel de atrageri a răspunderii, nu crea decât premisa intentării acțiunii, fără însă a se previziona modul în care aceasta ar fi fost soluționată.

Excepția lipsei calității procesuale a pârâtului, constituie un mijloc de apărare al acestuia și nu o veritabilă excepție, motiv pentru care va fi apreciată ca atare nu reține o vinovăție a pârâtului în acest sens. Acesta nu avea atribuții în nume propriu pentru reținerea acestor impozite, obligația revenind compartimentului de specialitate al societății. Nu s-a făcut dovada faptei ilicite săvârșite de către pârât care să fi determinat neplata acestor sume.

La pct.4 lit. c s-a reținut în sarcina pârâtului o sumă de 112.900 lei reprezentând plăți efective peste drepturile aprobate de AGA cu titlu de indemnizație președinte CA pe perioada 1.03.2001-31.10.2004, în același sens s-a solicitat pârâtului membru CA a SC SA plata sumei de 7.500 lei încasată în plus în perioada martie 2001- octombrie 2004, cu titlu de indemnizație membru CA, în neconcordanță cu hotărârea nr.3 a CA din 16.03.2001. La pct.6 s-a solicitat obligarea pârâtului membru CA în perioada martie 2001-martie 2002 la plata sumei de 2.450 lei încasată în plus. La pct.7 s-a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 4.800 lei încasată în plus în perioada martie 2002-octombrie 2004.

Pentru toate aceste sume s-a constatat că au fost achitate sume altele decât cele cuvenite și stabilite conform hotărârii nr.3 a CA din 16.03.2001.

Față de rapoartele de expertiză efectuate în cauză, judecătorul sindic constată că sunt reale susținerile exprimate de lichidatorul judiciar în sensul plății acestor sume într-un cuantum superior celui stabilit. Se constată însă, că plata acestor sume s-a efectuat de către debitoare prin compartimentele sale nefiind determinată de fapte ale pârâților în acest sens.

Conform art.138 din Legea 85/2006 răspunderea are un caracter excepțional și nu orice faptă a pârâților poate da naștere la răspunderea civilă delictuală ci, doar faptele ilicite strict reglementate de art.138. Lichidatorul judiciar a invocat pentru aceste fapte ca temei, art.138 lit. c în sensul că pârâții au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetare de plăți.

Faptul că s-au efectuat plăți către pârâți cu titlu de indemnizație membru CA în alt cuantum decât cel datorat nu conduce la atragerea răspunderii patrimoniale, întrucât situația premisă prevăzută de art.138 este ca prin această faptă să se cauzeze starea de insolvență a debitorului.

Admisibilitatea cererii este condiționată de proba elementelor constitutive generice ale acesteia, respectiv, fapta ilicită, prejudiciul, raportul de cauzalitate și culpa. Vinovăția ca element al răspunderii trebuie să îmbrace forma intenției, toate faptele ilicite enumerate de art.138 fiind fapte intenționale care exclud culpa ca formă de vinovăție.

În acest caz rezultă cu certitudine lipsa caracterului intențional al faptei, ceea ce face ca acțiunea în răspundere să fie inadmisibilă. Lichidatorul judiciar avea la dispoziție alte instrumente juridice pentru recuperarea acestor sume și nu utilizarea procedurii prevăzută de art.138.

Față de aceste considerente, judecătorul sindic a apreciat că, în totalitate cererea de atragere a răspunderii patrimoniale formulată împotriva pârâților, este nefondată, motiv pentru care a respins acțiunea.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs lichidatorul CABINETUL INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ - pentru debitoarea SC SA și creditoarele S și DGFP

1.Recurenta creditoare DGFPaarătat că sentința pronunțată este netemeinică și nelegală, întrucât în mod greșit s-a reținut că nu sunt întrunite elementele prevăzute de art. 138 din Legea 86/2005, deși așa cum s-a evidențiat de către lichidatorul judiciar administratorii societății debitoare se fac vinovați de săvârșirea faptelor prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. a-

Astfel, rezultă fără putință de tăgadă că administratorii statutari au dispus în interes personal continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetare de plăti, fapt ce reiese din nesolicitarea din proprie inițiativă a deschiderii procedurii insolvenței, deși conform concluziilor experților contabili stare de insolvență a apărut încă din anul 2001, iar membrii Consiliului de Administrație cunoșteau această realitate, consemnându-se acest lucru în procesele verbale încheiate cu această ocazie, astfel că în această perioada administratorii societății au încasat sume mari de bani în calitatea pe care o aveau, deși așa cum s-a arătat starea de insolvență exista din 2001.

De asemenea, experții contabili au concluzionat că starea de insolvență a survenit ca urmare desfășurării unor contracte păguboase cu societăți aparținând membrilor Consiliului de Administrație și prin blocarea accesului societății debitoare la credite prin ipotecarea întregului patrimoniu în interesul SC SA

În mod greșit s-a dispus închiderea procedurii debitoarei deși este parte în dosarele aflate pe rolul instanțelor de judecată, dosare din care s-ar putea recupera creanțe ale societății și care ar face obiectul distribuirii către creditori.

Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței și continuarea procedurii până la soluționarea irevocabilă a dosarelor aflate pe rol și în care debitoarea este parte.

2.Recurenta creditoare AVAS Barată în primul motiv de recurs că în mod greșit s-a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei, atâta timp cât prin sentința de închidere a procedurii se concluzionează că debitoarea este angajată în recuperarea mai multor debite, aceste procese fiind încă pe rol.

În ceea ce privește atragerea răspunderii patrimoniale a foștilor administratori care au cauzat starea de insolvență a debitoarei, învederează că raportul de expertiză efectuat în cauză, nu poate fi considerat ca probă, în primul rând că judecătorul sindic a respins obiecțiunile AVAS fără a le analiza pe fond și fără a da posibilitatea expertului să răspundă la ele. Raportul nu formulează aprecieri asupra atragerii răspunderii individuale a conducerii societății și nu clarifică aspectele legate de produsele finite constatate lipsă la 21.06.2005, respectiv " marfa plecată în anul 2000 nefacturată" în sensul că nu identifică destinatarul, dar nici persoanele care se fac vinovate de acest lucru.

Se solicită admiterea recursului, casarea sentinței și continuarea procedurii prevăzuta de Legea 85/2006.

3.În recursul declarat de lichidatorul CABINETUL INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ - pentru debitoarea SC SAse arată că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină și cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii - art. 304 pct. 7 civ. sentința fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii - art. 304 pct. 9 civ.

Hotărârea este motivată decât sub aspectul prescripției, fără a analiza și celelalte motive ale răspunderii civile delictuale. Din considerentele hotărârii rezultă că instanța de fond a analizat faptele doar prin prisma prescripției dreptului la acțiune, lăsând să se înțeleagă că faptele delictuale cu caracter ilicit au existat.

În mod greșit instanța de fond a respins cererea AVAS privind atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere, fără să clarifice aspectele legate de cuantumul prejudiciului și de culpa acestora, pentru ca apoi să-și întemeieze soluția tocmai pe aceste aspecte, care sunt, în opinia recurentei aspecte evidențiate în stabilirea răspunderii.

Astfel, din înscrisurile de la dosar, respectiv expertiza din 14.12.2004, raportul de expertiza judiciară 102/5.02.2007 și suplimentul la raportul de expertiză nr. 33/14.05.2007 rezultă că debitoarea a continuat activitatea fără se lua măsuri concrete de restructurare sau de asigurare prin măsuri manageriale a veniturilor necesare realizării echilibrului financiar și posibilitatea de achitare a datoriilor restante și curente, precum și fără îndeplinirea obligațiilor prev. de art. 223 alin. 3 din Legea 31/1990 în vigoare la acea dată, activități ce erau de competența foștilor administratori ai societății față de care nu a intervenit prescripția, urmând a fi reținute în sarcina acestora, întrucât se încadrează în faptele prev. de art. 138 lit. c din Legea 85/2006 privind procedura insolvenței.

Se mai arată că nu se poate pune problema prescripției nici pentru faptele săvârșite în perioada anterioară anului 2001, deoarece efectele acestor fapte sau materializat în iunie 2004, când societatea a intrat în procedura insolvenței, astfel că administratorii sunt vinovați de starea de insolvență, întrucât s-au aflat permanent într-un conflict de interese, prin modul duplicitar în care și-au desfășurat activitatea.

Învederează că textul art. 138 trebuie interpretat în sensul că fiecare dintre persoanele răspunzătoare să poată fi obligate individual, atunci când faptele acestor persoane sunt diferite și prejudiciul cauzat prin fiecare faptă poate fi precis determinat.

Faptele reținute în sarcina foștilor administratori, au fost săvârșite în perioada 1995 - 2001, culpa aparține foștilor administratori, care cu buna știință au continuat o activitate ce conducea în mod vădit la faliment, cu scopul de a opera termenul de prescripție pentru faptele ce puteau fi reținute în sarcina lor, iar dreptul la acțiune nu s-a prescris întrucât acțiunea a fost promovată în termenul de 3 ani prev. de art. 139 din Legea 85/2006 și art. 8 alin. 1 din decretul 167/1958, data săvârșiri, faptelor neavând nici o relevanță.

Persoanele abilitate să introducă o astfel de acțiune au luat la cunoștință de prejudiciul creat și de persoanele care au cauzat apariția stării de insolvență a debitoarei la data de 14.12.2004, cu ocazia întocmirii raportului de expertiză și procesul verbal de control al DGFP

Solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței în sensul admiterii capătului de cerere prin care se solicită atragerea răspunderii foștilor administratori.

Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a probelor administrate, a actelor normative ce au incidență în cauză, precum și sub toate aspectele conform art. 3041.pr. civ. Curtea reține următoarele:

Cu privire la recursurile formulate de creditoarele DGFP D și AVAS B, ce vor fi analizate împreună întrucât au motive de recurs comune, Curtea constată că unul dintre motivele de recurs se referă la cererea de atragere a răspunderii organelor de conducere.

Or, ispozițiile art. 138 alin. 3 din Legea 85/2006 privind procedura insolvenței, prevăd că autorizarea comitetului creditorilor să introducă acțiunea în atragerea răspunderii organelor de conducere se poate face în două cazuri expres și limitativ prevăzute de lege: 1.dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică, 2.dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin.1 și răspunderea la care se referă alin.1 amenință să se prescrie. Ca atare, acțiunea în răspundere reglementată de Legea insolvenței poate fi promovată numai de administratorul judiciar sau lichidatorul numit în cauză ori, în cazurile prevăzute de alin.3, de comitetul creditorilor și nu de către oricare dintre creditorii care au înscrisă o creanță la masa credală.

În cauza de față se constată că a fost formulată de către lichidator acțiunea de atragere a răspunderii, acesta formulând și calea de atac a recursului împotriva sentinței. În aceste condiții, cum acțiunea în răspundere reglementată de Legea insolvenței nu poate fi promovată de către oricare dintre creditorii care au înscrisă o creanță la masa credală, creditoarele DGFP D și AVAS B nu au calitate procesuală activă de a formula recurs cu privire la cererea de atragere a răspunderii organelor de conducere.

C de al doilea motiv de recurs formulat de creditoarele DGFP D și AVAS B cu privire la închiderea procedurii în condițiile în care societatea debitoare mai este angajată în recuperarea mai multor debite, este nefondat. Astfel, potrivit dispozițiilor art.142 alin.2 din Legea 85/2006 privind procedura insolvenței, după închiderea procedurii falimentului, sumele rezultate din executarea silită vor fi repartizate de către executorul judecătoresc, în conformitate cu prevederile prezentei legi, în temeiul tabelului definitiv consolidat de creanțe pus la dispoziția sa de către lichidator.

Din dispozițiile legale menționate mai sus rezultă că și în condițiile în care procedura insolvenței a fost închisă se mai pot face distribuiri conform tabelului definitiv consolidat, păstrându-se atribuții în sarcina lichidatorului, care chiar dacă a fost descărcat de îndatoriri în condițiile art. 136 din același act normativ, are obligația de a colabora cu executorul judecătoresc.

Prin analogie se poate concluziona că și în cazul în care, în urma soluționării litigiilor societatea debitoare ar avea sume de bani de încasat, lichidatorul poate face distribuirea acestor sume în conformitate cu tabelul definitiv consolidat, având în vedere și faptul că de această atribuție lichidatorul nu a fost descărcat.

Cu privire la recursul formulat de CABINETUL INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ - pentru debitoarea SC SA, Curtea constată că primul motiv de recurs, vizând faptul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină și/sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii (art. 304 pct.7 pr.civ.), este nefondat.

Or, hotărârea ar putea fi modificată, pentru acest motiv, dacă există contradicție între considerente și dispozitiv, dacă există contradicție între considerente, dacă lipsește motivarea soluției sau aceasta este superficială ori cuprinde considerente care nu au legătură cu pricina în care a fost pronunțată soluția respectivă.

În cauza de față în întregime considerentele sentinței conduc la soluția pronunțată, soluție ce se regăsește întocmai în dispozitiv, neputându-se reține o contradicție între dispozitiv și considerente și nici între considerentele hotărârii, judecătorul sindic analizând toate capetele de cerere astfel cum au fost formulate. Nu poate fi reținut nici faptul că motivarea este superficială, întrucât au fost analizate atât excepțiile invocate de părți cât și condițiile răspunderii civile delictuale.

Pe de altă parte, este însă de reținut că judecătorul este obligat să motiveze soluția dată fiecărui capăt de cerere, ceea ce în cauza de față s-a realizat, iar nu să răspundă tuturor argumentelor invocate de părți în susținerea acestor capete de cerere.

C de al doilea motiv de recurs se referă la faptul că hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii (art. 304 pct.9 pr. civ.). Motivul de recurs este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

otrivit art. 138 alin. 1 lit. a-d din Legea 85/2006 privind procedura insolvenței, a cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, JUDECĂTOR 2: Chirica Elena Preda Popescu l-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin faptul că au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane, au făcut acte de comerț în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice, au dispus în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți, precum și prin faptul că au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea. Răspunderea membrilor organelor de conducere are natura juridică a răspunderii civile delictuale, fiind guvernată de principiile consacrate, respectiv art. 998 si 999. civ. Pentru a se angaja răspunderea membrilor organelor de conducere în temeiul acestor dispoziții legale, trebuie îndeplinite cumulativ condițiile răspunderii delictuale, respectiv existenta faptei ilicite, prejudiciul, raportul de cauzalitate si vinovăția. Răspunderea reglementată de art.138 din Legea 85/2006 este una personală, care intervine numai atunci când prin săvârșirea faptelor enumerate s-a ajuns la starea de încetare a plăților de către societate. Invocarea prevederilor art.138 nu atrage automat răspunderea administratorilor, deoarece legiuitorul nu a înțeles să instituie o prezumție legală de vinovăție și de răspundere în sarcina acestora, ci a prevăzut doar posibilitatea atragerii acestei răspunderi, dar numai după administrarea unor dovezi pertinente, concludente și utile în acest sens.

Or, în cauza de față din analiza tuturor probelor administrate, acte, raportul de expertiză contabilă, întocmit de expert, răspunsul la obiecțiunile formulate de părți față de raportul de expertiză nu rezultă cu certitudine și fără putință de tăgadă că administratorii societății debitoare au săvârșit fapte ilicite de natură a produce starea de insolvență a societății și mai ales că au săvârșit astfel de fapte cu vinovăție. Așa fiind, Curtea constată că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, nefiind dovedite faptele ilicite ale administratorilor, doar nepriceperea de a săvârși acte de comerț nu este o cauză de angajare a răspunderii patrimoniale, sentința pronunțată de judecătorul sindic fiind legală și temeinică.

Pentru aceste considerente și în temeiul art. 3041și 312.pr. civ., Curtea va respinge recursurile ca nefondate, nefiind incidente în cauză motivele de casare sau de modificare prevăzute de art. 304.pr. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondate recursurile formulate de lichidatorul CABINETUL INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ - PENTRU DEBITOAREA SC SA cu sediul în Târgoviște,-,. 1,. AB,. 49, Județ D, și în G,-,. 1,. AB,. 49, Cod poștal -, Județ D, creditoarele S - B, sector 1, Cpt. Av., nr. 50, Cod poștal -, DGFP - Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, Cod poștal -, Județ D, împotriva sentinței nr. 374 din 14 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimata debitoare SC SA cu sediul în G,-,. 1,. AB,. 49, Cod poștal -, Județ D - -, nr. ordine în. Comerțului J-, intimați pârâți domiciliat în B,-,.3,.,.4,.305, Sector 2, domiciliat în B-,.1, Sector 1, domiciliat în Târgoviște, Calea B,.1,. B,.44,.8, județ D, domiciliat în B,-, Sector 2 și domiciliată în B,-, -.8,.2, Sector 2.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 18.02.2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

- - - - - - -

GREFIER,

Red. DF/DD

3 ex./26.02.2009

69 /2004 Tribunalul Dâmbovița

Operator de date cu caracter personal

Notificare nr.3120


Președinte:Dinu Florentina
Judecători:Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu

← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată ....  Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Insolventa societati comerciale pe actiuni. Decizia 269/2009. Curtea de Apel Ploiesti