Insolventa societati comerciale pe actiuni. Decizia 555/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 555/2009
Ședința publică de la 24 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Olimpia Maria Stânga
JUDECĂTOR 2: Nicolae Durbacă
JUDECĂTOR 3: Gilica
Grefier
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de creditoarele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE H și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B împotriva Sentinței nr. 1148/F din 3 decembrie 2008 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Hunedoara în Dosar nr- (10538/2004).
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă intimatul pârât, fiind lipsă restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recursurile sunt scutite de taxe și recurentele creditoare solicită judecarea cauzei în lipsă.
Nefiind alte cereri de formulat, curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Intimatul pârât solicită respingerea recursurilor, nefiind întrunite condițiile de antrenare a răspunderii administratorului. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin sentința nr. 1148/F/2008 pronunțată de judecător sindic în dosar nr- (nr. vechi 10538/2004) al Tribunalului Hunedoara -Secția Comercială și contencios Administrativ s-a admis cererea formulată de lichidatorul judiciar Societatea Profesională Expert Insolvență H privind pe debitoarea SC - SA P și, în consecință, s-a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei SC - SRL P și radierea debitoarei din registrul comerțului, precum și descărcarea lichidatorului judiciar de orice îndatoriri sau responsabilități.
S-a respins cererea formulată de lichidatorul judiciar Societatea Profesională EXPERT INSOLVENȚĂ H împotriva pârâtului - fost administrator al societății debitoare SC - SA P, având ca obiect antrenarea răspunderii patrimoniale.
Totodată s-a dispus notificarea sentinței debitoarei, creditorilor, lichidatorului judiciar, DGFP a județului H și ORC de pe lângă Tribunalul Hunedoara pentru efectuarea mențiunilor de închidere a procedurii și de radiere, precum și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut că:
Pârâtul a îndeplinit funcția de administrator al societății debitoare SC - SA P, ce avea ca obiect principal de activitate lucrări de instalații electrice, iar din raportul întocmit și din cererea lichidatorului judiciar nu rezultă faptele săvârșite de pârât ce ar putea fi reținute, de natură să atragă răspunderea patrimonială a acestuia.
S-a motivat că lichidatorul judiciar s-a mărginit în a afirma că răspunzător de prejudiciul cauzat de societatea debitoare este pârâtul, invocând prevederile art. 138 al. 1 din Legea nr. 85/2006.
S-a arătat că, pentru ca răspunderea persoanelor vinovate de ajungerea societății debitoare în stare de insolvență să fie antrenată, săvârșirea faptelor prevăzute de art. 138 al. 1 trebuie dovedită, că această dovadă se circumscrie prevederilor art. 998 și 999.civ. care reglementează răspunderea civilă delictuală.
S-a făcut referire la dispozițiile deciziilor nr. 25/27.01.2004 și nr. 286/30.10.2001 ale Curții Constituționale.
S-a menționat că art. 138 din Legea nr. 85/2006 este art. 137 din fosta Lege nr. 64/1995, republicată și respectiv art. 124 din fosta Lege nr. 64/1995 modificată și s-a constatat că, deși s-au invocat încălcări ale dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, n-au fost dovedite și demonstrate săvârșirea de către pârât a unor fapte care să ducă la antrenarea răspunderii și nu s-au făcut niciun fel de probe cu privire la continuarea activității de către pârât în interesul personal al acestuia.
Împotriva acestei sentințe, creditoarele Direcția Generală a Finanțelor Publice H și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - AVAS au declarat recursuri, în termen și motivate.
Direcția Generală a Finanțelor Publice Has olicitat, în recurs, modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul admiterii cererii de antrenare a răspunderii fostului administrator al societății debitoare.
A motivat că față de societatea debitoare procedura prevăzută de Legea nr. 64/1995 s-a deschis ca urmare a cererii sale, în care a solicitat și obligarea organelor de conducere la suportarea pasivului societății, iar la momentul întocmirii Raportului final, fiind în vigoare Legea nr. 85/2006, cererea de antrenare a fost formulată de lichidatorul judiciar, dar și recurenta a solicitat antrenarea răspunderii și că legitimare procesuală îi conferă faptul că are creanță în cuantum de 176.958,70 lei.
S-a criticat descărcarea lichidatorului de orice îndatoriri și responsabilități, iar în ceea ce privește cererea de antrenare a răspunderii recurenta a arătat că lichidatorul a punctat că fostul administrator nu a predat documentele contabile, că debitoarea avea creanțe de recuperat provenind din anii 1999-2002, prescrise la deschiderea procedurii, că a desfășurat o activitate vădit neprofitabilă, societatea fiind în incapacitate de plată încă din anul 2003.
S-a referit la prevederile art. 138 al. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006 motivând că fostul administrator nu a predat actele contabile, a continuat o activitate neprofitabilă și nu a făcut demersuri pentru recuperarea creanțelor de la debitori, respectiv nu a condus evidențele contabile în conformitate cu legea și însuși refuzul de a prezenta actele contabile reprezintă o probă suficientă pentru antrenarea răspunderii.
Prin recursul său, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - AVAS a solicitat modificarea în parte a sentinței recurate, în sensul admiterii cererii de atragere a răspunderii patrimoniale a fostelor organe de conducere, ce au cauzat starea de insolvență.
A motivat că judecătorul sindic a pronunțat hotărârea cu aplicarea greșită a legii, respectiv a dispozițiilor art. 138 și urm. faptele trebuind privite în contextul stării de insolvență a debitoarei, că debitoarea a fost lipsită de lichidități pentru că a fost administrată cu rea-credință sau cu neglijență, că lichidatorul trebuia să menționeze persoanele din conducerea debitoarei din vina cărora nu au fost plătite contribuțiile la fondul asigurărilor de sănătate.
A susținut că prevederile art. 138 nu conțin explicit cerința culpei, că faptele săvârșite au favorizat apariția prejudiciului, chiar dacă nu l-au produs nemijlocit.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor invocate în cele două recursuri se constată că nu sunt fondate.
Pentru angajarea răspunderii, conform art. 138 al. 1 din Legea nr. 85/2006, în sarcina membrilor organelor de conducere trebuie îndeplinite cumulativ condițiile generale (existența unui prejudiciu, o faptă ilicită a unei persoane, existența raportului de cauzalitate între fapta ilicită a persoanei și prejudiciu, fapta ilicită să fi fost comisă cu una din formele de vinovăție). Același text legal prevede și condiții speciale referitoare la calitatea ce trebuie să o dețină persoanele care au săvârșit faptele ilicite, fapte expres și limitativ prevăzute la lit. a-g ale alin. 1 din art. 138 al legii.
Lichidatorul judiciar și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 138 al. 1 lit. c fără să facă dovada săvârșirii de către pârât a faptei respective conform art. 1169.civ.
Reține lichidatorul în raportul din 15.08.2005 ( 156-159 vol. I dosar Tribunal) că administratorul ar fi continuat activitatea ce ducea vădit la încetarea de plăți, încălcând astfel art. 137 lit. c din Legea nr. 64/1995. Lichidatorul nu a dovedit însă interesul personal al fostului administrator în desfășurarea unei activități neprofitabile, care să conducă la insuficiența fondurilor bănești disponibile.
În recurs, AVAS se rezumă în general la invocarea unor aspecte teoretice, fără să arate în concret care sunt faptele ce se încadrează în dispozițiile menționate. Săvârșirea unei fapte ilicite din cele limitativ prevăzute și existența unui prejudiciu sunt două condiții necesare, dar nu și suficiente pentru a putea fi antrenată răspunderea unei persoane în temeiul art. 138. Trebuia dovedit că insolvența a fost determinată în tot sau în parte de fapta ilicită a persoanei împotriva căreia este exercitată acțiunea în răspundere civilă. Apoi, trebuie să existe un raport cauzal concret între faptă și starea de insolvență.
Apoi, DGFP invocă săvârșirea faptei prevăzute la art. 138 al. 1 lit. d, deși cererea de antrenare a răspunderii s-a întemeiat pe art. 138 al. 1 lit.
Dar, chiar și în această perspectivă neținerea contabilității sau predarea documentelor justificative cu întârziere ( 30 și urm. vol. II dosar Tribunal) nu atrag automat răspunderea administratorului societății debitoare, răspunderea instituită de lege impunând săvârșirea faptelor cu intenție, care trebuie dovedită în persoana celui considerat răspunzător.
Raportat la aceste considerente, în baza art. 312 al. 1.pr.civ. se vor respinge ambele recursuri.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge recursurile declarate de creditoarele DGFP H și AVAS B împotriva sentinței nr. 1148/F/2008 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Hunedoara.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 24.06.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - -
Grefier.
Red.
Th.
Ex.2/18.08.2009
Jud fond
Președinte:Olimpia Maria StângaJudecători:Olimpia Maria Stânga, Nicolae Durbacă, Gilica
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 176/2009. Curtea de Apel... | Insolventa societati comerciale pe actiuni. Decizia 903/2009.... → |
|---|
