Insolventa societati comerciale pe actiuni. Decizia 72/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 72/2010
Ședința publică de la 22 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Irimie
JUDECĂTOR 2: Mircea Noșlăcan
JUDECĂTOR 3: Nicolae Durbacă
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de Agenția Domeniilor Statului B și AVAS B împotriva sentinței nr.1584/C/2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosar nr- al Tribunalului Sibiu.
La apelul nominal s-au prezentat: consilier juridic pentru recurenta Agenția Domeniilor Statului, avocat pentru intimata - - Sibiu și, în calitate de administrator special al debitoarei - -, lipsă fiind recurenta AVAS
Procedura este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul recurentei Agenția Domeniilor Statului solicită admiterea recursului declarat de aceasta așa cum a fost formulat în scris și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii contestației formulate de debitoarea - - la tabelul preliminar și înscrierea ADS la masa credală cu suma de 1.178.859, 65 lei, susținând că instanța de fond a apreciat greșit că, creanța acesteia este prescrisă având în vedere că ADS este finanțată de la bugetul de stat, iar termenul de prescripție este de 5 ani.
Totodată, mai susține că termenul de prescripție a fost întrerupt prin executarea silită, invocând art.16 și 16 din Decretul nr.167/1958.
Avocat pentru debitoarea intimată - - solicită respingerea ambelor recursuri.
Cu privire la recursul declarat de ADS susține că instanța de fond corect a stabilit plata acestei redevențe, că redevența este o obligație contractuală și nu o obligație bugetară, față de practica judiciară depusă la dosar.
Mai susține că raporturile comerciale sunt guvernate de legea dreptului comun și nu de prevederile decretului nr.167/1958, astfel că termenul de prescripție este de 3 ani.
În ce privește recursul declarat de AVAS solicită respingerea acestuia.
Față de cele arătate mai sus și motivele invocate în notele de ședință pe care le depune la dosar, solicită respingerea ambelor recursuri declarate în cauză, fără cheltuieli de judecată.
, solicită respingerea ambelor recursuri și menținerea sentinței atacate, pentru motivele arătate în concluziile scrise pe care le depune la dosar, susținând că, contraexpertiza contabilă efectuată în cauză este extrem de lămuritoare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor de față;
Prin sentința comercială nr. 1584/C/2009 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Sibius -a admis contestația formulată de debitorul - - și s-a stabilit valoarea, valabilitatea și prioritatea creanțelor creditorilor AVAS cu suma de 52,32 lei -creanță în termen, chirografară (art.123/8) și ADS cu suma de 27.399,68 lei - creanță în termen, chirografară (art.123/49).
S-a dispus ca administratorul judiciar desemnat să întocmească tabelul definitiv al creanțelor împotriva averii debitorului, arătând suma, prioritatea și situația - garantată sau negarantată - a fiecărei creanțe și să-l înregistreze la Tribunal.
S-a dispus afișarea tabelului definitiv al tuturor creanțelor la sediul Tribunalului.
Pentru a pronunța această sentință judecătorul sindic a reținut că:
Prin sentința civilă nr. 2264/C din 31 octombrie 2006 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- a fost respinsă contestația debitorului - -, a fost admisă cererea creditorului Agenția Domeniilor Statului în baza dispozițiilor art. 33 alin. 4 din Legea nr. 85/2006 și s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței debitorului, numindu-se administrator judiciar al procedurii - Active și s-a dispus notificarea prevăzută de art. 62 din Legea insolvenței.
La data de 20.03.2007 s-a refăcut de către administratorul judiciar și s-a afișat tabelul preliminar al creanțelor împotriva debitorului supus procedurii.
În tabelul preliminar au fost înscriși creditorii cu creanțe garantate, cei cu creanțe izvorâte din raporturi de muncă, creanțe bugetare și chirografare.
Creditorul ADS s-a înscris cu suma de 1.178.859,65 lei, iar AVAS cu suma de 52,32 lei și ulterior cu suma de 45.000 lei, admise provizoriu.
Debitorul - - a formulat în termen contestație împotriva creanței creditorului AVAS în sumă de 45.000 lei și a creanței ADS în sumă de 814.195, 77 lei.
În susținerea contestației s-au depus la dosarul cauzei contractele de concesiune, protocoale, facturi, alte acte.
În cauză s-a dispus și efectuat o expertiză tehnică contabilă efectuată de expertul, expertiză neînsușită de debitor.
În baza dispozițiilor art. 212 pr.civ. s-a dispus efectuarea unei contraexpertize efectuată de experții -, Gh. și, pe care instanța în baza documentelor oficiale verificate și anexate, cu privire la obligațiile contractuale izvorâte din contractul nr. 563/1996 și actele ulterioare, precum și contractul de concesiune nr. 27/2002 și-a însușit-
Creanța creditorului AVAS în sumă de 45.000 lei nu este datorată, ea fiind încasată odată cu valoarea acțiunilor vândute."La data vânzării pachetului de 50,16% din acțiunile societății, în anul 2001, când a avut loc prima etapă a privatizării - -, aceasta și-a îndeplinit obligațiile prevăzute în convenție pentru a fi exonerată de obligația de a restitui suma de 45.000 lei. Proprietarul acțiunilor vândute, adică Statul Român a încasat prețul vânzării în care a fost inclusă și suma pusă la dispoziție de FPS așa cum prevede art. 3 lit. b din convenția nr. 563/1996."
Creanța creditorului ADS actualizată în raport de drepturile și obligațiile născute din contractul de concesiune nr. 27/2002 și a protocoalelor ulterioare, este de 27.399,68 lei, reprezentând redevență 13.699,84 lei și penalități de întârziere în sumă de 13.699,84 lei.
La stabilirea valorii reale a creanței ADS, judecătorul sindic a apreciat că într-adevăr terenurile administrate de debitoare corespund ca suprafață pentru 2002-2003-2004 conform contractului de concesiune nr. 27/2002 și a protocoalelor evidențiate în tabelul fila 1419 al raportului de contraexpertiză, iar valoarea creanței ADS ce poate fi considerată valabilă (certă, lichidă și exigibilă) și înscrisă în tabelul definitiv este de 27.399,68 lei reprezentând redevență 13.699,84 lei și penalități în limita admisă de Legea nr. 469/2002 aplicabilă la data deschiderii procedurii insolvenței, dată de la care potrivit art. 41 alin. 1 din Legea insolvenței, nicio dobândă, majorare sau penalitate de orice fel, ori cheltuială, numită generic accesorii, nu va putea fi adăugată creanțelor născute anterior datei deschiderii procedurii.
S-a arătat că redevența este o obligație contractuală care se plătește periodic la date fixe și sub formă de cote, partea ce revine proprietarului pentru exploatarea unei resurse de pe proprietatea sa, redevența nu este o taxă și nici un impozit, astfel că în ce privește prescripția îi sunt aplicabile dispozițiile Decretului nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă.
S-a motivat că, potrivit dispozițiilor art. 37 din Legea nr. 219/1998 nerespectarea obligațiilor cuprinse în contractul de concesiune atrage răspunderea contractuală a părții în culpă, ceea ce înseamnă că acestui act juridic îi sunt aplicabile regulile Codului comercial. Art. 4 com. instituie o prezumție de comercialitate a tuturor contractelor și obligațiilor unui comerciant, dacă acestea nu sunt de natură civilă sau dacă contrariul nu rezultă din însuși actul.
În cauză, s-a arătat că debitorul - - este o societate comercială, iar ADS este o instituție cu caracter comercial, conform art.4 din Legea 268/2001, potrivit căruia "Agenția Domeniilor Statului, instituție de interes public cu personalitate juridică, cu caracter financiar și comercial, finanțată din resurse extrabugetare, în subordinea MAAP".
S-a constatat că, în cauză operează prezumția de comercialitate prevăzută de art. 4.com. cu privire la contractul de concesiune analizat.
Față de aceste considerente, judecătorul sindic a apreciat că, contractul de concesiune nr. 27/2002 este un contract comercial căruia îi sunt aplicabile atât dispozițiile Legii nr. 469/2002 cât și ale Decretului nr. 167/1958 cum corect experții au stabilit în funcție de acestea valoarea creanței creditorului ADS.
S-a arătat că, contractul de concesiune nr.27 /2002 și-a produs efectele pe intervalul de timp cuprins între 15.02.2002 - 31.12.2004, astfel încât facturile de stornare emise de ADS în anul 2006, anexa 10 la raportul de contraexpertiză, nu pot fi considerate ca debite legale, certe, lichide și exigibile.
Suma emisă de ADS în valoare de 194.596,89 lei reprezentând redevență, s-a reținut că nu corespunde condițiilor contractului și nici legislației aplicabile în materie, sumă ce este pretinsă în plus, fără bază legală, și nu a fost admisă în tabelul creanțelor.
S-a conchis că, la data solicitării deschiderii procedurii 16.08.2006, creanța ADS certă, lichidă și exigibilă era de 27.399,68 lei reprezentând 13.699,84 lei redevență pentru perioada 16.03.2003 - 31.12.2004. Pentru perioada după 16.03.2003, datoria este prescrisă, conform Decretului nr. 167/1958.
În ce privesc penalitățile, s-a constatat că calculul experților este corect și legal, fiind aplicabile dispozițiile Legii nr. 469/2002.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs creditoarele Agenția Domeniilor Statului B și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - B care au solicitat modificarea sentinței atacate, respingerea contestației debitoarei - - și înscrierea creditoarelor în tabelul creanțelor cu suma de 1.178.859,65 lei, respectiv 45.000 lei, creanțe bugetare.
În motivarea recursului, creditoarea Agenția Domeniilor Statului a arătat că prin cererea nr. 38635/16.08.2008 adresată Tribunalului Sibiu, a formulat cerere de deschidere a procedurii insolvenței în vederea recuperării debitului în cuantum de 1.096.934,80 RON, debit datorat în baza contractului de concesiune nr. 15240/24.04.2000 și a contractului de concesiune nr. 27/17.06.2002. Este greșită motivarea instanței din care reiese faptul că, pentru perioada 16.03.2003, datoria este prescrisă conform Decretului nr. 167/1958, întrucât redevența și penalitățile de întârziere calculate pentru neachitarea acesteia la data scadentă reprezintă o contribuție la bugetul de stat.
Urmare a apariției Legii nr. 329/2009, ADS a devenit instituție publică, finanțată integral de la bugetul de stat și ale cărei venituri se fac venituri la bugetul de stat.
Art. 128 alin. 1 din OG nr. 92/2003 instituie faptul că, dreptul de a cerere executarea silită a creanțelor bugetare se prescrie în termen de 5 ani, de la data încheierii anului financiar în care a luat naștere acest drept.
Prin adresa nr. 38144/16.08.2005, având în vedere dispozițiile art. 58 din nr.OUG 51/1998, republicată cu modificările și completările ulterioare, a fost comunicat titlul executoriu, reprezentat de contactul de concesiune nr. 15240/24.04.2000 și a fost somată debitoarea - - ca în termen de 5 zile să procedeze la achitarea debitului în valoare totală de 306.238,04 Ron, astfel fiind începută procedura de executare silită.
În data de 24.11.2005 a fost încheiat procesul verbal de sechestru nr. 7 pentru creanța - - Sibiu în valoare de 306.238,04 Ron, transmis, în original, către Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară Sibiu, în vederea înscrierii sechestrului în Cartea Funciară (ADS a primit încheierea de respingere nr. 1538 cu motivarea că bunurile au fost înstrăinate de către - -), termenul de prescripție fiind întrerupt printr-un act de executare silită, conform art. 16 și 17 din Decretul nr. 167/1958.
A arătat că afirmația judecătorului sindic potrivit căreia, în speță, sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 469/9.07.2002 cu privire la cuantumul penalităților, este greșită întrucât contractul de concesiune nr. 27 a fost încheiat la 17.06.2002, anterior apariției acestui act normativ. În mod greșit, prima instanță a respins obiecțiunile la raportul de contraexpertiză contabilă judiciară formulate de ADS.
A concluzionat că, în conformitate cu art. 123 pct. 4 din Legea nr. 85/2006, creanța ADS este una bugetară și nu chirografară, cum în mod greșit a reținut prima instanță, iar, cu privire la calitatea de creditor bugetar, în conformitate cu prevederile art. 3 pct. 11 din același act normativ, creanțele bugetare reprezintă creanțele constând în impozite, taxe, contribuții, amenzi și alte venituri.
În motivarea recursului, creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - Baa rătat că, în convenția nr. 563/12.08.1996, încheiată între debitoarea - și FPS, la art. 3 alin. b) este menționat faptul că "suma pusă la dispoziție va fi recuperată în momentul stabilirii valorii de vânzare a acțiunilor prin includerea acesteia în prețul total al acțiunilor".
Până la data transferului acțiunilor deținute la - -, deci în perioada anterioară privatizării prevăzută la art. 2 lit. c, rezultatele economico-financiare au fost sub nivelele prevăzute la data acordării fondului, ceea ce a condus la situația nerecuperării fondului acordat.
După data transferului, clauzele prevăzute în convenție la art. 3 lit. b și c, respectiv recuperarea prin preț sau prin plata de către societate, nu-și mai găsesc aplicabilitate întrucât acestea au fost prevăzute pentru situația în care privatizarea societății s-ar fi realizat de către AVAS.
S-a mai invocat protocolul încheiat între FPS și Ministerul Agriculturii și Alimentației.
În drept s-au invocat prevederile art. 242, 304 pct. 5, pct. 9 și 12, art. 3041, 309 și urm. pr.civ. art. 299-316 pr.civ. Legea nr. 85/2006 și OUG nr. 95/2003.
Recursurile sunt scutite de taxe.
Debitoarea nu a formulat întâmpinare.
Verificând recursul creditoarei Agenția Domeniilor Statului față de motivele invocate, în conformitate cu prevederile art. 304 și 3041pr.civ. curtea de apel constată că acesta este fondat pentru următoarele considerente:
Prin sentința comercială nr. 2264/C/2006 s-a deschis procedura insolvenței debitoarei -. Procedura s-a deschis la cererea creditoarei Agenția Domeniilor Statului, contestația debitoarei fiind respinsă.
Prin sentința comercială nr. 2264/C/2006 s-a stabilit clar că ADS are împotriva debitoarei o creanță certă, lichidă și exigibilă în sumă de 1.096.934,8 lei. S-a mai stabilit că această creanță este constatată prin titlu executoriu.
Sentința a rămas irevocabilă.
Chiar dacă această creanță a fost stabilită prin considerente, așa cum a stabilit în mod constant și practica CEDO (vezi cauzele Gingis vs. România, și alții vs. România, Filipescu vs. România), creditoarea are un bun în înțelesul art. 1 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Creanța astfel stabilită nu mai era revocabilă.
Debitoarea nu a făcut dovada că a intervenit stingerea creanței ulterior deschiderii procedurii.
A verifica în urma contestației la creanțelor o situație stabilită irevocabil ar însemna o afectare a principiului securității raporturilor juridice. O atare reevaluare apare excesivă cu atât mai mult cu cât se întemeiază pe aspecte cunoscute debitoarei la data pronunțării sentinței nr. 2264/C/2006 a judecătorului sindic din cadrul Tribunalului Sibiu. Mai mult decât atât, același judecător sindic care a stabilit că ADS are o creanță certă, lichidă și exigibilă de 1.096.934,8 lei împotriva debitoarei a pronunțat sentința atacată cu prezentul recurs, sentință prin care a schimbat radical valoarea creanței.
O creanță stabilită prin sentința de deschiere a procedurii nu se putea prescrie ulterior, potrivit art. 36 și 40 din Legea nr. 85/2006 fiind suspendată curgerea prescripției.
În aceste condiții, curtea de apel constată că nu există temei pentru diminuarea creanței ADS sub valoarea de 1.096.934,8 lei.
Și critica privind natura creanței este fondată. Creditoarea ADS este instituție bugetară, veniturile acesteia fiind venituri la bugetul statului, astfel că se impune înscrierea creanței ADS ca și creanță bugetară, conform art. 123 pct. 4 din Legea nr. 85/2006.
Cu privire la recursul curtea de apel constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Într-adevăr creanța pretinsă de AVAS a fost inclusă în prețul acțiunilor, conform art. 3 lit. b din Convenția nr. 563/1996 fiind recuperată la vânzarea acțiunilor în anul 2001.
Față de cele reținute curtea de apel urmează ca, în temeiul art. 312 pr.civ. să admită recursul creditoarei Agenția Domeniilor Statului B, să modifice sentința atacată în sensul admiterii doar în parte a contestației debitoarei. Se va stabili creanța ADS la 1.096.934,8 lei ca fiind creanță bugetară. În temeiul art. 312 pr.civ. va fi respins recursul AVAS. Vor fi menținute în rest dispozițiile sentinței atacate.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de Agenția Domeniilor Statului B împotriva sentinței nr. 1584/C/2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosar nr- al Tribunalului Sibiu.
Modifică în parte sentința atacată în sensul că
Admite în parte contestația formulată de debitoarea - " " - și în consecință
Stabilește creanța creditoarei Agenția Domeniilor Statului la suma de 1.096.934,80 lei, cu titlu de creanță bugetară.
Respinge recursul declarat de AVAS B împotriva aceleiași sentințe.
Menține în rest sentința atacată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22.01.2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Th.
Ex.6/18.02.2010.
Jud fond
Președinte:Marius IrimieJudecători:Marius Irimie, Mircea Noșlăcan, Nicolae Durbacă
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Insolventa societati comerciale pe actiuni. Decizia 213/2008.... → |
|---|
