Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 808/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ nr.808/2009
Ședința publică din data de 3 martie 2009
Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: Andrei Axente Irinel
JUDECĂTOR 2: Idriceanu Claudia
JUDECĂTOR 3: Pușcașu
GREFIER:
S-a luat în examinare în vederea pronunțării, recursul declarat de pârâții și, împotriva sentinței comerciale nr. 3399 din 05.11.2009 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul cu nr. unic -, privind și pe intimatul CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ-, având ca obiect procedura insolvenței - angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere.
S-au înregistrat la dosar concluziile scrise formulate de recurenții și, prin avocat
dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 24 februarie 2009, când pronunțarea hotărârii s-a amânat pentru termenul de azi, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr. 3.399 din data de 05.11.2008 pronunțată în dosarul nr. - de Tribunalul Comercial Cluja fost admisă cererea formulată de lichidatorul judiciar CABINETUL INDIVIDUAL DE PRACTICIAN ÎN INSOLVENȚĂ desemnat să gestioneze procedura insolvenței debitoarei SC COM SRL și în consecință au fost obligați pârâții și, în solidar, la plata sumei de 39.817 lei, pasiv al debitoarei.
Totodată, a fost amânată cauza, în vederea continuării procedurii, pentru 10.12.2008, ora 11,00, sala 249.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că în conformitate cu dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoană juridică ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului.
Cazurile de responsabilitate sunt limitate la comiterea faptelor prevăzute în aliniatul 1 al art. 138 lit. a- Natura juridică a răspunderii membrilor organelor de conducere și control decurge din natura raporturilor dintre aceste persoane și societate, fiind vorba de o răspundere civilă, patrimonială, iar sursa obligației încălcate determină natura răspunderii.
Încălcarea unei obligații decurgând din contractul de mandat - cuprins în actul constitutiv - atrage răspunderea contractuală a administratorului, iar încălcarea unei obligații legale atrage răspunderea delictuală a administratorului.
răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și respectiv culpa personală a celui față de care se antrenează răspunderea.
Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență, definită de art. 3 ca fiind acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Simpla constatare a stării de insolvență constituie o condiție suficientă pentru angajarea răspunderii, dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de către creditori și implicit prejudicierea acestora.
Referitor la raportul de cauzalitate textul legal, dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, impun condiția ca fapta membrilor organelor de supraveghere și conducere ori fapta oricărei alte persoane să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, prejudiciind astfel societatea și indirect creditorii săi.
Fapta trebuie să fi produs starea de insolvență, respectiv încetarea plăților sau să fi constituit numai o condiție favorabilă producerii acestei stări.
Vinovăția poate îmbrăca forma culpei sau a intenției și trebuie să fi existat la data săvârșirii faptei. Simpla reprezentare a faptului că prin săvârșirea unei fapte din cele enumerate la art. 138 se prejudiciază societatea și creditorii, prin producerea sau numai condiționarea stării de insolvență este suficientă pentru antrenarea răspunderii. În măsura în care culpa îmbracă forma intenției, unele din faptele enumerate constituie de altfel infracțiuni.
Procedura de antrenare a răspunderii este reglementată de art. 138 din Legea nr. 85/2006, având un caracter colectiv. Răspunderea poate fi antrenată pentru întregul prejudiciu produs prin fapta săvârșită, prejudiciu ce se raportează la întreaga masă a creditorilor.
În cazul în speță, prin sentința comercială nr.1019/07.05.2008 s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței în forma simplificată împotriva debitoarei SC COM SRL. La data deschiderii procedurii pârâții și dețineau calitatea de administratoi ai debitoarei.
Prevederile art. 138 lit. a din Legea nr. 85/2006 fac referire la situația în care bunurile societății au fost folosite de către administrator în folosul său sau al unor terțe persoane.
Noțiunea de bun trebuie însă interpretată în sens larg, incluzându-se aici orice obiect cu valoare economică, inclusiv creanțele.
Utilizarea de către administratorii statutari a sumelor aparținând debitoarei în interes personal a constituit un factor important în ajungerea societății în stare de insolvență, putându-se trage astfel concluzia că bunurile societății au fost folosite în alt scop decât cel prevăzut de lege.
Din datele furnizate de site-ul Ministerului d e Finanțe rezultă că data ultimei înregistrări la organul fiscal a documentelor contabile ale debitoarei este 23 iunie 2005, iar ultimul bilanț contabil depus este aferent anului 2004, exercițiu financiar care s-a încheiat cu următorii indicatori: active imobilizate în valoare de 1.100 mii lei, active circulante în valoare de 635.027 mii lei, stocuri în valoare de 632.218 mii lei, disponibilități bănești în valoare de 655 mii lei, creanțe de încasat în valoare de 227 mii lei, capitaluri în valoare de 112.218 mii lei, cifra de afaceri fiind 1.344.016 mii lei, venituri totale în valoare de 1.344.0367 mii lei, profit net al exercițiului în valoare de 52.325 mii lei.
În privința stocurilor, pârâții nu au pus la dispoziția lichidatorului judiciar nici un document din care să rezulte că acestea au fost comercializate și folosite pentru bunul mers al activității economice a societății.
În aceste condiții, faptul că la deschiderea procedurii insolvenței activele și stocurile menționate în bilanțul contabil aferent anului 2004 nu au fost regăsite de către lichidatorul judiciar conduce la concluzia că ele au fost folosite de către administratorii statutari în folos propriu, fiind astfel îndeplinite condițiile prev. de art. 138 lit. a din Legea nr. 85/2006.
De asemenea, în sarcina pârâților a fost invocată de către lichidatorul judiciar săvârșirea unor fapte reglementate de art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006, respectiv ținerea unei contabilități fictive sau ținerea contabilității cu nerespectarea dispozițiilor legale în materie ori dispariția unor documente contabile produsă de administratorul statutar.
Judecătorul sindic a apreciat că în sarcina pârâților poate fi reținută fapta de a nu ține contabilitatea în conformitate cu legea, în condițiile în care aceștia nu i-au predat administratorului judiciar/lichidatorul documentele contabile astfel cum sunt ele prevăzute în art. 28 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
Totodată, judecătorul sindic a apreciat că pârâților le revenea în calitate de administratori statutari obligația de a duce la îndeplinire contractul de mandat ce le-a fost încredințat în conformitate cu dispozițiile legale în materie, administratorul fiind direct răspunzător de modul în care este ținută evidența contabilă, obligațiile sale reieșind cu claritate din disp. art. 73 alin. 1 lit. c și alin. 2 ale Legii nr. 31/1990, precum și din disp. art. 11 alin. 4 din Legea nr. 31/1990 republicată.
Astfel, administratorii sunt solidari răspunzători pentru societate, pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, acțiunea în răspundere împotriva administratorilor aparținând și creditorilor societății care o vor putea exercita numai în caz de deschidere a procedurii reglementată de legea insolvenței.
De asemenea, conform prev. art. 10 alin. 1 din Legea nr. 82/1991 republicată, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului, care are obligația gestionării societății respective.
În condițiile în care evidența contabilă nu a fost ținută sau nu a fost ținută în conformitate cu legea există o prezumție de culpă, întrucât corecta ținere a registrelor contabile este o obligație stabilită în sarcina administratorilor societății de Legea nr. 31/1990, care în art. 73 lit. c stabilește că administratorii sunt solidari răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, iar art. 11 din Legea nr. 82/1991 a contabilității republicată prevede că răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului.
Neținerea contabilității în mod corect nu face posibilă sesizarea dificultăților cu care se confruntă societatea și face insesizabilă starea de insolvență care poate să apară la un moment dat, aspecte care ar fi înlăturate în condițiile unei contabilități ținute corect care ar permite administratorilor să ia măsurile necesare pentru preîntâmpinarea unor astfel de situații.
În condițiile neținerii contabilității în conformitate cu legea s-a prezumat existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs care constă în pasivul înregistrat în tabelul creditorilor. Raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu se prezumă atâta timp cât există încetarea de plăți și una din faptele enumerate de art. 138 din Legea nr. 85/2006, prezumția având un caracter juris de jure nefiind posibil a fi răsturnată prin proba contrară.
Faptul că administratorii statutari nu au depus la dosar actele contabile solicitate de administratorul judiciar și respectiv de lichidator, creează prezumția că pârâții nu și-a îndeplinit obligațiile de ținere a contabilității conform legii.
Lichidatorul judiciar i-a notificat pe cei doi pârâți cu privire la depunerea documentelor contabile, însă solicitarea sa nu a fost onorată până la momentul formulării cererii de chemare în judecată.
Așa fiind, judecătorul sindic a apreciat că în sarcina pârâților poate fi reținută săvârșirea faptei reglementate de art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006, respectiv neținerea contabilității în conformitate cu dispozițiile legale în materie, faptă care a condus la producerea stării de insolvență a debitoarei.
Faptele pârâților prin care aceștia au contribuit la aducerea societății în stare de încetare de plăți și la insuficiența activului se circumscriu prevederilor art. 138 lit. a și d din Legea nr. 85/2006.
Pentru aceste motive și fundamentat pe dispozițiile legale anterior arătate, cererea formulată de lichidatorul judiciar, în contradictoriu cu pârâții și, a fost apreciată drept întemeiată și a fost admisă.
În baza prev. art. 138 lit. a și d din Legea nr. 85/2006, pârâții au fost obligați, în solidar, la plata sumei de 39.817 lei pasiv al debitoarei COM.
Întâmpinarea formulată de către pârâți a fost apreciată de către judecătorul sindic ca fiind sumară, aceasta cuprinzând doar apărări echivoce, aceștia limitându-se la a enumera dispozițiile art. 138 lit. a - g din Legea nr. 85/2006 și a enunța faptul că nu există raport de cauzalitate între fapte și prejudiciu.
Mai mult, în chiar cuprinsul acestei întâmpinări, cei doi pârâți au recunoscut că parte din documentele contabile nu au fost predate lichidatorului judiciar, invocându-se nedeținerea lor.
Deși cererea de chemare în judecată a celor doi pârâți a fost întemeiată pe disp. art. 138 lit. a, d din Legea nr. 85/2006, în mod surprinzător pârâții fac referire în întâmpinare la disp. art. 138 lit. g și f din Legea nr. 85/2006, texte de lege care, de altfel, nu au fost invocate de către lichidatorul judiciar ca temei al acțiunii în pretenții.
Față de aceste împrejurări, judecătorul sindic a apreciat că apărările formulate de către cei doi pârâți exced cadrului procesual cu care a fost învestit judecătorul sindic, neputând fi analizate în această procedură.
În final, s-a stabilit termen pentru examinarea stadiului procedurii pentru data de 10.12.2008, ora 11,00, sala 249.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs pârâții și, solicitând admiterea acestuia, desființarea sentintei recurate ca nelegală și netemeinică, iar pe fond, respingerea cererii de angajare a răspunderii lor patrimoniale formulată de lichidatorul judiciar.
Dezvoltându-și motivele de recurs, bazate pe dispozițiile art. 303 alin. 1, art. 304 pct. 9 și 10.pr.civ. pârâții au arătat că prin sentinta recurată în mod greșit s-a dispus angajarea răspunderii lor patrimoniale, în cauză nefiind ntrunite cerințele prev. de art. 138 alin. 1 lit. a - g din Legea nr. 85/2006, nefiind dovedit raportul de cauzalitate dintre starea de insolvență și rezultat, aceasta doar prezumându-se, fără a exista o probă concretă în acest sens.
De asemenea, au precizat pârâții că societatea a fost dizolvată în data 07.04.2005 prin hotărâre judecătorească, încetarea activității acesteia realizându-se în iunie 2005, astfel încât nu exista obligația de depunere a bilanțului și a actelor contabile la instituțiile de stat, de la data desființării, societatea nemaiavând nici un spațiu de desfășurare și nemairealizând nici o activitate.
Pârâții au infirmat și susținerile lichidatorului conform cărora nu au fost predate actele contabile, reiterând că au depus toate actele pe care le dețin conform listei aflate la lichidator.
Prin întâmpinare formulată, intimatul CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ - a solicitat, în principal, anularea recursului formulat de pârâți ca fiind netimbrat, iar în subsidiar, respingerea acestuia ca nefondat.
Analizand actele si lucrarile dosarului prin prisma dispozitiilor art. 304 indice 1
, instanta apreciaza recursul declarat ca fiind neintemeiat.
Astfel, contrar celor sustinute prin cererea de recurs, recurentii nu au predat
actele contabile, desi au fost notificati in acest sens de catre lichidatorul judiciar. Inscrisul depus in probatiune de catre recurenti in dosarul de recurs nu dovedeste ca au fost predate actele contabile (19) facand referire la: lista activitatilor curente, declaratie conform careia debitoarea nu a fost supusa procedurii de insolventa, lista debitorilor societatii comerciale, lista transferurilor patrimoniale efectuate in cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii de insolventa, codul fiscal, certificatul de inmatriculare, act aditional si contractul de societate, statutul societatii debitoare. Nu exista vreo referire in inscrisul depus in probatiune la predarea vreunui act contabil.
Mai mult, desi societatea comerciala a fost dizolvata in cursul anului 2005 si si-a incetat activitatea, paratii in calitate de administratori statutari aveau obligatia sa predea actele contabile anterioare acestei perioade. In lipsa acestor acte, lichidatorul a fost pus in imposibilitate sa intocmeasca raportul privind cauzele starii de insolventa a debitoarei.
Pe de alta parte, chiar prin recursul formulat, recurentii recunosc faptul ca nu au mai intocmit bilantul contabil si nici nu au mai inregistrat la organul fiscal declaratii. Mai mult, din datele consultate de catre lichidator pe site-ul Ministerului d e Finante, reiese fara dubiu ca societatea detinea diverse bunuri la data de 31.12.2004, an pe care l-a incheiat cu profit din punct de vedere contabil. In aceste conditii, ajungerea societatii in incetare de plati este ulterioara datei pana la care administratorii au condus evidenta contabila, astfel ca, in mod intemeiat prima instanta a retinut existenta unui raport de cauzalitate intre netinerea evidentei contabile in conformitate cu legea si ajungerea societatii in incetare de plati.
Conform dispozitiilor cuprinse in art. 73 din Legea 31/1990, corecta tinere a evidentelor contabile este o obligatie stabilita in sarcina administratorilor statutari care sunt solidari raspunzatori pentru corecta lor tinere, iar art. 10 din Legea 82/1991 a contabilitatii stabileste ca raspunderea pentru organizarea si conducerea contabilitatii revine administratorului. contabilitatii in conformitate cu legea face imposibila sesizarea dificultatilor financiare pe care societatea le intampina precum si aparitia starii de insolventa.
Pentru toate aceste considerente, in baza dispozitiilor art. 304 indice 1 Cpc si 312 alin. 1. recursul va fi respins ca neintemeiat si sentinta primei instante va fi mentinuta ca fiind pe deplin legala si temeinica.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâții și împotriva sentinței comerciale nr. 3.399 din 05 noiembrie 2008 pronunțată în dosarul nr. - al Tribunalului Comercial Cluj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 03 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - -
Red.
Dact./2 ex.
Jud.fond:.
Președinte:Andrei Axente IrinelJudecători:Andrei Axente Irinel, Idriceanu Claudia, Pușcașu
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Insolventa societati comerciale pe actiuni. Decizia 72/2010.... → |
|---|
