Insolventa societati comerciale pe actiuni. Decizia 820/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 820/2009
Ședința publică de la 28 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Olimpia Maria Stânga
JUDECĂTOR 2: Ioan Cibu
JUDECĂTOR 3: Gilica
Grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE H împotriva Încheierii de ședință din data de 12 august 2009 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Hunedoara în Dosar nr-.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă intimatul Cabinet de Insolvență, în calitate de administrator judiciar al H prin avocat, fiind lipsă restul părților.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, grefierul de ședință învederând că recursul este scutit de taxe și recurenta solicită, în temeiul art. 242 alin. 2.pr.civ. judecarea cauzei în lipsă.
Nefiind alte cereri de formulat, curtea acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul administratorului judiciar, av. solicită respingerea recursului ca nefondat. Depune la dosar Note de ședință, pe care le susține în fața instanței. Arată că recurenta nu a respectat procedura stabilită de art. 19 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, respectiv nu a făcut dovada publicării deciziei în, solicitând instanței a avea în vedere și prevederile art. 11 lit. e din Legea nr. 85/2006.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față:
Prin Încheierea pronunțată în ședința publică din 12.08.2009 de către judecătorul sindic al Tribunalului Hunedoara în Dosar nr-, a fost respinsă cererea de înlocuire a administratorului judiciar Cabinet Individual de Insolvență formulată de creditorul DGFP
Pentru a se pronunța această încheiere s-a reținut, că potrivit art. 19 alin. 21din Legea nr. 85/2006, creditorul care deține 50 % din valoarea totală a creanțelor poate să decidă fără consultarea adunării creditorilor desemnarea unui administrator judiciar, în locul administratorului judiciar provizoriu și să îi stabilească remunerația, iar alin. 3 arată că pentru motive de nelegalitate, creditorii pot contesta la judecătorul sindic, decizia prevăzută la alin. 2 și 21în termen de 3 zile de la data publicării acesteia în Buletinul procedurilor de insolvență.
Dacă în termenul stabilit la alin. 3 decizia nu este contestată, judecătorul sindic, prin încheiee, va numi administratorul judiciar propus de creditorul ce deține cel puțin 50 din valoarea creanțelor.
În speță, chiar dacă DGFP este creditor majoritar, nu a înțeles să îndeplinească procedura obligatorie, prevăzută de art. 19 alin. 21în sensul emiterii deciziei și publicării acesteia în, pentru a da posibilitatea creditorilor să conteste decizia prevăzută la alin. 21.
Deși i s-a solicitat creditorului majoritar, să depună la dosar decizia prevăzută la alin. 21și să facă dovada publicării acesteia în, acesta nu a înțeles să dea curs dispoziției instanței și, implicit, să respecte procedura prevăzută și impusă de textele de lege sus enunțate.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice H solicitând admiterea recursului, modificarea încheierii atacate în sensul numirii ca administrator judiciar pe practicianul în reorganizare selectat de recurentă, respectiv Management.
În dezvoltarea motivelor de recurs arată că, la prima adunare a creditorilor, H, care deține un procent de peste 80 % din totalul creanțelor, a solicitat administratorului judiciar să consemneze în procesul verbal de ședință faptul că a fost selectat un alt administrator judiciar și că se solicită judecătorului sindic să ia act de acest aspect.
Solicitarea sa, în calitate de creditor majoritar este conformă prevederilor art. 19 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 așa cum aceasta a fost modificată prin OUG nr. 173/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, care statuează că, creditorul care deține cel puțin 50 % din valoarea totală a creanțelor poate să decidă, fără consultarea adunării creditorilor, desemnarea unui administrator judiciar sau lichidator în locul administratorului judiciar sau lichidatorului judiciar provizoriu ori să conforme administratorul judiciar provizoriu sau, după caz, lichidatorul provizoriu și să îi stabilească remunerația.
În continuare, la art. 19 alin.4 așa cum acesta a fost modificat prin OUG nr. 173/2008, se prevede că, dacă în termenul stabilit la alin. 3 decizia adunării creditorilor sau a creditorului care deține cel puțin 50 % din valoarea creanțelor nu este contestată, judecătorul sindic, prin încheiere, va numi administratorul judiciar propus de creditori sau de creditorul care deține 50 % din valoarea creanțelor, dispunând totodată încetarea atribuțiilor administratorului judiciar provizoriu pe care l-a desemnat prin sentința de deschidere a procedurii.
Analizând starea de fapt prezentată mai sus și raportat la textele de lege citate, se arată că în cauză erau întrunite toate cerințele legale pentru ca judecătorul sindic să numească administratorul judiciar selectat de H și propus să îndeplinească atribuțiile prevăzute de Legea nr. 85/2006 în prezentul dosar.
Analizând recursul declarat sub aspectul motivelor invocate se consideră că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi mai jos expuse.
În conformitate cu prevederile art. 19 alin. 2 și alin. 21din Legea nr. 85/2006, "(2) La recomandarea comitetului creditorilor, în cadrul primei ședințe a adunării creditorilor sau ulterior, creditorii care dețin cel puțin 50 % din valoarea totală a creanțelor pot decide desemnarea unui administrator judiciar/lichidator, stabilindu-i și remunerația. În cazul în care remunerația se va achita din fondul constituit conform prevederilor art. 4, aceasta va fi stabilită de către judecătorul-sindic, pe baza criteriilor stabilite prin legea privind profesia de practician în insolvență. Creditorii pot decide să confirme administratorul judiciar sau lichidatorul desemnat provizoriu de către judecătorul-sindic. (21) Creditorul deține cel puțin 50 % din valoarea totală a creanțelor poate să decidă, fără consultarea adunării creditorilor, desemnarea unui administrator judiciar sau lichidator în locul administratorului judiciar sau lichidatorului provizoriu ori să confirme administratorul judiciar provizoriu sau, după caz, lichidatorul provizoriu și să îi stabilească remunerația."
În egală măsură însă, în continuarea aceluiași articol alin. 3 arată că "(3) Creditorii pot contesta la judecătoru-sindic, pentru motive de nelegalitate, decizia prevăzută la alin. (2) și (21), în termen de 3 zile de la data publicării acesteia în Buletinul procedurilor de insolvență""(4)Dacă în termenul stabilit la alin. (3) decizia adunării creditorilor sau a creditorului ce deține cel puțin 50 % din valoarea creanțelor nu este contestată, judecătorul-sindic, prin încheiere, va numi administratorul judiciar propus de creditori sau de creditorul ce deține cel puțin 50 % din valoarea creanțelor, dispunând totodată încetarea atribuțiilor administratorului judiciar provizoriu pe care l-a desemnat prin sentința de deschidere a procedurii."
Se poate observa așadar că, potrivit dispozițiilor legale, creditorul care deține cel puțin 50 % din valoarea creanțelor poate decide singur, desemnarea unui alt administrator judiciar în locul celui desemnat provizoriu. Însă, o atare decizie nu produce în mod automat efecte juridice, ci, în temeiul prevederilor art. 11 lit. e din Legea nr. 85/2006, judecătorul-sindic trebuie să se pronunțe prin încheiere asupra acestui aspect și nu oricum și oricând, ci numai după respingerea eventualelor contestații formulate față de decizia creditorului publicată în Buletinul Procedurilor de Insolvență sau prin trecerea termenului de 3 zile de la publicare fără ca o asemenea contestație să fie înregistrată.
Așa cum se arată în considerentele încheierii atacate, la două termene succesive de judecată s-a pus în vedere creditoarei să facă dovada respectării procedurii stabilite de art. 19 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, respectiv a publicării deciziei în. Fără însă ca o asemenea dovadă să fie făcută, recurenta arătând chiar că nu a înțeles să îndeplinească procedura obligatorie menționată.
Îndeplinirea procedurii de publicare în a deciziei DGFP nu a fost susținută și nici dovedită nici măcar în motivele de recurs formulate în dosarul de față.
Față de motivele de mai sus, recursul este nefondat urmând să fie respins în baza art. 312 alin. 1.pr.civ.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul formulat de Direcția Generală a Finanțelor Publice H, împotriva încheierii de ședință din data de 12.08.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 28.10.2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.
Th.
Ex.5/04.01.2010
Jud fond
Președinte:Olimpia Maria StângaJudecători:Olimpia Maria Stânga, Ioan Cibu, Gilica
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
